Mark & Russell's Wild Ride (2015)

Gen: Aventura, Comedie, Familie

Distributie: Joey Bragg, Sean Giambrone, Chris Gauthier, Nicole Muñoz, Tiera Skovbye

Regizor: Jonathan A. Rosenbaum [a mai regizat: Benchwarmers 2: Breaking Balls(2019), Tiny Christmas(2017), Cop and a Half: New Recruit(2017), Pants on Fire(2014), Nicky Deuce(2013)]

Premii:
- Best Editing YOUTH OR CHILDREN'S PROGRAM OR SERIES, Leo Awards, 2016
- Best Actor in a Made for TV/Straight to Video Feature Supporting/Principal Role (Chance Hurstfield), The Joey Awards, Vancouver 2016

Nota Gealapa: 3.35

Povestea a doi prieteni, Mark si Russell, care pornesc intr-o aventura nebuna prin oras.

Inca un film pe care il trec in categoria celor inutile, care nu se adrseaza nimanui. Cine ar vrea sa il apere, ar putea spune ca este un film pentru copi si trebuie tratat ca atare, dar stereotipurile si cliseele adunate aici sunt atat de dmeodate, incat pana si copiii se vor uita la el dand ochii peste cap superior. Povestea este slaba de la inceput, dar modul in care este pusa in scena o ingroapa definitiv. Cred ca am avut parte de doua glume acceptabile si in rest doar o plictiseala chinuitoare de la inceput pana la final. Faptul ca acest film a reusit sa smulga doua premii pe ici pe colo ma face sa ma indoiesc serios de calitatea institutiilor respective saumai degraba d emoralitatea lor.

Distributie este absolut anonima si poate cu o singura exceptie, toti actorii de aici vor ramane anonimi in continuare. In afara de Nicole Muñoz care a fost act de cat naturala, restul protagonistilor s-au multumit sa se scalde in mediocritatea generala si prestatiile lor au fost la fel de pline de clisee depasite de timp ca si filmul. Din pacate, rolul celei amintite mai devreme a fost mult prea mic pentru a conta cu adevarat si ramane doar o mica oaza de normalitate inconjurata de un desert de interpretari jenante. Daca as fi jucat in acest film si prestatiamea ar fi fost ca cele de aici cred ca nu le-as fi spus nici celor mai apropiati prieteni de acest proiect si as fi incercat sa il tin secret.

Acest film este dovada ca Disney mai da si rateuri. In afara de printesele de scoala generala cu viata rezolvata deja de parinti nu vad cine ar putea gasi acest film agreabil. Pana la urma cliseele nu au ajuns clisee degeaba si banuiesc ca exista destui oameni exact ca cei prezentati in film, dar pentru marea majoritate a publiculu acre sunt oameni si copii normali, acest film este doar o poveste de adormit total neinspirata, pe acre eu unul vreau sa o uit cat mai repede. Nu pot recomanda acest film nici copiilor cu nevoi speciale.

Le grand soir (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Benoît Poelvoorde, Albert Dupontel, Brigitte Fontaine, Areski Belkacem, Bouli Lanners

Regizor: Benoît Delépine [a mai regizat: Delete History(2020), I Feel Good(2018), Saint Amour(2016), Groland le gros métrage(2015), Near Death Experience(2014)]

Incasari: 2.924.568 $

Premii:
- Palm Dog - Jury Prize, Cannes Film Festival, 2012
- Un Certain Regard - Special Jury Prize, Cannes Film Festival, 2012
- Best Costume Design (Meilleurs costumes), Magritte Awards, Belgia 2013
- Golden Duke - Best Director, Odesa International Film Festival, 2012

Nota Gealapa: 6.35

Povestea a doi frati, un agent de vanzari si un punker. Primul este concediat si incet dar sigur se transforma intr-un punker ca fratele sau.

Le graind soir nu este in nici un caz un film de referinta al cinematografiei frantuzesti. Este o comedie banala, cu glumela prima mana, mai mult sau mai putin reusite. Arata ieftin si se simte la fel. Personajele sunte de-a dreptul iritante si in loc sa empatizez cu ele, in cel mai bun caz m-au lasat indiferent. Scenariul este si el mediocru si in afara gluelor asa si asa, nici restul dialogurilor nu sunt cele mai captivante. Ceva cu adevarat palpitant nu se intampla, desi se incearca ridicarea pulsului spectatorilor cand si cand. Acest film poate fi definitia mediocritatii.

Distributia nu este una numeroasa si are nume importante in componenta, de aici poate si asteptarile mele ceva mai mari. Albert Dupontel este foarte energic si implicat, ca in mai toate filmele sale, doar ca aici nu a prea avut cu ce sa lucreze. Benoît Poelvoorde a fost coprotagonist si a fost la fel de enervant ca intotdeauna. Este pe lista mea de cei mai antipatici actori. Nu actorii si prestatiile lor au fost problemele filmului. Pur si simplu intriga este mult prea banala si povestea scrisa si pusa in scena total neinspirat. Nici macar aparitia sumara la lui Gérard Depardieu nu a adus mare lucru.

Cred ca singurul lucru pozitiv pe care il pot gasi la acest film este muzica punk bine aleasa si acre iti ami ofera cateva momente reusite, dar as fi pierdut mai putin timp daca ascultam pur si simplu melodiile respective pe Youtube. Daca intentia a fost transmiterea unui mesaj despre societate, atunci rateul este unul total. Nu este deloc un film rebel asa cum pare ca se pretinde. Este doar un film pe care imi doresc sa il uit cat mai curand si pe care nu l-as recomanda nimanui.

Love and Monsters (2020)

Gen: Aventura, Actiune, Comedie

Distributie: Dylan O'Brien, Jessica Henwick, Michael Rooker, Dan Ewing, Ariana Greenblatt

Regizor: Michael Matthews [a mai regizat: Five Fingers for Marseilles(2017)]

Buget: 30.000.000$
Incasari: 1.122.066 $

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 63/100

La șapte ani după ce a supraviețuit unei apocalipse, nefericit dar agreabil, Joel își paraseste buncărul subteran confortabil pentru a-si regasi fosta iubita.

Cand vine vorba de lungmetraje de la Netflix, m-am obisnuit sa nu am asteptari prea mari, dar de aceasta data aproape ca ma declar impresionat. Love and Monsters este un film excelent. Este destul de simplu si nu necesita un efort intelectual prea mare. Este palpitant, arata bine vizual si are o poveste atragatoare, pusa in scena intr-un mod foarte inteligent si dinamic. Da, este previzibil si decurge exact cum te-ai astepta, dar nu era cazul sa se intample altfel. Efectele sunt impresionante si nici glumele nu sunt rele deloc. Nu m-ar fi deranjat sa fie chiar mai lung, pentru ca m-am bucurat de fiecare scena.

Distributia nu impresioneaza prin numele din componenta, dar sunt actori in marea lor majoritate tineri si plini de potential, demonstrat cu brio in acest film. Ajutati si de scenariu, care a stiut sa le dezvolte, cele mai multe personaje au fost usor de indragit sau de urat, asa cum au intentionat scenaristii, dar munca mai grea pentru a crea aceasta empatie, a revenit actorilor care au facut o treaba foarte buna. A existat chimie intre protagonisti, au avut carisma si au oferit intepretari naturale si surprinzator de credibile in conditiile date. Dylan O'Brien a avut sarcina de a fi protagonist si de a duce filmul in spate si chiar daca a avut o prestatie bunicica, nu stiu daca ar fi scos-o la capat fara ajutorul primit de la colegii de platou si de la un caine foarte iubibil.

Acest film a fost cu atat mai surprinzator, tinand cont ca nu am auzit nimic despre el. A fost o prezenta discrete, nu a beneficiat de vreo mega-campanie de promovare si nu a facut cine stie ce valuri si cred ca ar fi meritat sa fie discutat mai des. Imi place de asemenea ca ne ofera o lume postapocaliptica mai luminoasa si mai putin deprimanta decat suntem obisnuiti. O apoclipsa lipsita de drame majore este destul de agreabila. In plus, trebuie sa amintesc din nou faptul ca au gasit si au pus in film unul dintre cei ami adorabili caini pe care i-am vazut. Fara el, cred ca nota pe care o acordam era sensibil mai mica. In concluzie, Love and Monsters este o alegere excelenta pentru orice seara de film si il recomand cu incredere.

Hidden in the Woods (2014)

Gen: Thriller

Distributie: Michael Biehn, Jeannine Kaspar, Electra Avellan, William Forsythe, Dalton Wyatt

Regizor: Patricio Valladares [a mai regizat: Embryo(2020), Nightworld: Door of Hell(2017), Vlad's Legacy(2016), Downhill(2016), Toro Loco: Bloodthirsty(2015)]

Nota Gealapa: 3.25

Doua surori crescute in izolare, sunt chinuite de tatal lor abuziv, care este si traficant de droguri.

Acest film este doar o mare pierdere de vreme. Are o intriga slabuta din start, care este si scrisa prost si pusa in scena fara a avea pic de credibilitate. Pe langa faptul ca are dialoguri absolut oribile si nu exista nici un moment bun in film, pare de multe ori ca unul din cameramani avea un ineput de parkinson, la cat de mult se misca si se defocalizeaza imaginea. Exista vreo doua scene de sex, dar pana si acelea sunt stangace si ne ofera cele mai false tipete false de placere din cate am vazut.

Distributia nu pare atat de slaba la prima vedere, pentru ca actorii dina cest film auavut ocazia sa joace si in filme care s-au bucurat de succes si au fost intr-adevar bune. Dintre toti, Michael Biehn este cel mai cunoscut si nu inteleg cum un actor ca el care a cochetat vreme indelungata cu productii serioase, ajunge sa esueze in astfel de filme de doi bani, care nu imi dau seama pentru ce exista, deoarece e clar ca nu produc nici bani, nici fani. Interpretarea lui a fost ce-i drept mult peste a celorlalti, dar a fost totusi departe de a fi reusita.  Capitolul interpretare deci, sufera si el la fel de mult ca intregul film, prestatiile actorilor fiind si ele total lipsite de credibilitate si de multe ori mult prea dramatice.

Speram ca Hidden in the Woods sa se dovedeasca a fi unul din acele filme pe care le vezi cu asteptari foarte putine si acre te surprinde placut,d ar nu a fost cazul. De cele mai multe ori, executia buna salveaza o poveste mediocra, dar nici asta nu se intampla in acest caz. Aminteam mai devreme de faptul ca este filmat prost si vreau sa spun ca in acest film, pana si sunetul este deranjant si intruziv. Cel ami mare minus al filmului insa, este chiar povestea, acre este atat de proasta, incat cu greu ar fi putut fi salvata de ceva. Prin urmare, nu numai ca nu recomand acest film pentru ca este slab, dar e de asemenea foarte posibil sa va dea o dispozitie proasta care sa dureze o vreme.

El Camino: A Breaking Bad Movie (2019)

Gen: Actiune, Drama

Distributie: Aaron Paul, Jonathan Banks, Matt Jones, Charles Baker, Todd Terry

Regizor: Vince Gilligan [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 95.000.000 $

Premii:
- Critics Choice Award - Best Movie Made for Television, Broadcast Film Critics Association Awards, 2020
- Golden Real Award - Outstanding Achievement in Sound Editing - Sound Effects, Foley, Music, Dialogue and ADR for Single Presentation Broadcast Media, Motion Picture Sound Editors, SUA 2020
- Best Non-Theatrical Release, Online Film Critics Society Awards, 2020
- Best Motion Picture Made for Television, Satellite Awards, 2019

Nota Gealapa: 7.10
Metascore: 72/100

Fugarul Jesse Pinkman se ascunde de cei care l-au rapit, de lege si de trecutul sau.

Era cumva firesc ca primul film pe care il vad dupa ce am terminat Breaking Bad sa fie El Camino, care este practic o extensie de inca doua episoade ale serialului. Are aceiasi producatori, scenaristi si regizor, deci in mod normal arata si se simte exact ca serialul si tot ca acesta m-a lasat dorindu-mi un pic mai pult si ceva mai mult. Vreau sa fie clar de la inceput ca acesta film este dedicat aproape exclusiv fanii serialului, asa ca cineva care nu are idee despre acesta va avea dificultati in a intelege tot ce se intampla in film si nu va face toate conexiunile. Faptul ca seamana atat de mult cu serialul, judecand obiectiv, este si cea mai mare problema a filmului. Se niseaza in mod constient ceea ce mi se pare o dovada de aroganta si elitism inutil. 

Distributia este formata exclusiv din actori din serial, perosnajele sunt aceleasi, astfel ca nu avem nici aici parte de vreo surpriza. Calitatea interpretarilor este la fel de buna, dar se simte lipsa unei prezente consistente a lui Bryan Cranston. Aaron Paul este un actor talentat, care mi-a placut mai mult aici decat in serial, dar cred ca inca mai trebuie sa se maturizeze, sa daca a facut-o sa faca acest aspect vizibil in prestatiile lui artistice. Acest film a fost practic despre el si l-a dus la capat binisor. Celelalte personaje aproape ca nu au contat, asa ca referitor la interpretarile lor ma limitez sa spun doar ca au fost suficient de bune.

Concluzia este ca El Camino este un film bun spre foarte bun, dar functioneaza doar ca epilog al serialului Breaking Bad si doar fanii acestuia se vor putea bucura pe deplin de el. Spre deosebire de alte filme rezultate dupa seriale, acesta nu functioneza ca un film de sine statator si de aceea nu l-as recomanda nimanui din afara bulei Breaking Bad. Pentru cei din interiorul acesteia, il recomand cu incredere pentru ca astampara aproape in totalitate o nevoie de inchidere si cunoscandu-i toate detaliile este o experienta foarte agreabila.

Breaking Bad (2008-2013)

Gen: Crima, Drama, Thriller

Numar sezoane: 5 (62 episoade)

Distributie: Bryan Cranston, Aaron Paul, Anna Gunn, Betsy Brandt, RJ MItte

Serialul a obtinut 152 de premii, printre care:
- Best Television Series - Drama, Golden Globes, SUA 2014
- Best Performance by an Actor in a Television Series - Drama (Bryan Cranston), Golden Globes, SUA 2014
- Outstanding Lead Actor in a Drama Series (Bryan Cranston), Primetime Emmy Awards, 2014
- Outstanding Supporting Actor in a Drama Series (Aaron Paul), Primetime Emmy Awards, 2014
- Outstanding Supporting Actress in a Drama Series (Anna Gunn), Primetime Emmy Awards, 2014

Nota Gealapa: 9.40
Metascore: 87/100

Un profesor de chimie de liceu diagnosticat cu cancer pulmonar inoperabil, se apuca de fabricarea și vânzarea metamfetaminei, pentru a asigura viitorul familiei sale.

E drept ca sunt in urma cu vizionarea serialelor la moda, multe dintre ele care au facut furori, dar am vazut destule si acesta este de departe cel mai bun dintre ele. In afara de infamul episod cu musca (cine a vazut filmul il stie, cine o sa il vada o sa il recunoasca), toate episoadele sunt palpitante si pline de suspans si in fiecare se intampla ceva major. Sa ai un singur episod de umplutura mi se pare o performanta demna de apreciat. Cred ca se intinde pe un numar rezonabil de sezoane, suficient de multe pentru a spune o poveste asa cum trebuie si suficient de scurt pentru a nu scadea nivelul calitatii. 

Intriga este originala si plina de potential, de care se profita din plin si nu se iroseste nici un dram din el. Personajele importante sunt dezvoltate exact asa cum trebuie si nici unul dintre acestea nu te lasa indiferent. Cu fiecare dintre ele ajungi inevitabil sa empatizezi si pe ficare dintre ele ajungi sa il indragesti si mai tarziu sa il detesti si tot asa pe intreaga durata a filmului. Breaking Bad este ireprosabil si dinpunct de vedere tehnic. Arata bine si ne ofera o portie rezonabila de efecte vizuale si scene palpitante. Pentru ca este si scris foarte bine, dialogurile sunt de multe ori chiar mai palpitante decat scenele pline de explozii. Rasturnarile de situatie sunt numeroase si se intampla foarte des, astfel ca niciodata nu stii in ce directie o sa evolueze povestea si nu de putine ori m-am gasit ridicat pe marginea patului, cu gatul intins spre televizor anticipand ce urmeaza sa se intample. 

Chiar daca vorbim de un actor cu state vechi si cu o experienta vasta, pot sa spun ca acesta este filmul in care l-am descoperit cu adevarat pe Bryan Cranston, unul dintre protagonistii serialului. Nu este singurul protagonist, dar personajul sau cred ca a fost cel mai solicitant, iar versatilitate lui Cranston a fost pusa la incercare, dar acesta nu numai ca nu a clacat ci a oferit o prestatie constanta de la inceput pana la final, de multe ori chiar am fost impresionat de abilitatile sale. Aaron Paul sau Anna Gunn au avut de asemenea interretari solide, dar acestea au palit in fata prestatiei impetuoase a celui amintit mai devreme.

Atentia la detlaii din acest serial este uimitoare. De exemplu fiecare personaj important are o culoare predominanta in vestimentatia sa, conforma cu personalitatea acestuia, iar culorile in care este imbracat protagonistul devin din ce in ce mai inchise la culoare pe masura ce povestea avanseaza si devine mai sumbra. Felul in care personajele noi care sunt pe cale sa apara in poveste sunt devoalate subtil cu cateva episoade inainte, sau cum modelul gresiei din spitalul din film respecta acelasi pattern ca logoul serialului. Acestea sunt doar cateva exemple. Un alt indiciu ca avem in fata un serial de foarte mare calitate il reprezinta si succesul filmelor si serialelor care au deviat din acesta de la El Camino pana la Better Call Saul, toate au avut un succes semnificativ si asta in cea mai mare parte se datoreaza lui Breaking Bad. Este inutil sa mai spun ca acest film trebuie sa se regaseasca pe lista oricui.

Investigation of a Citizen Above Suspicion (1970)

Titlu original: Indagine su un cittadino al di sopra di ogni sospetto

Gen: Crima, Drama

Distributie: Gian Maria Volontè, Florinda Bolkan, Gianni Santuccio, Orazio Orlando, Sergio Tramonti

Regizor: Elio Petri [a mai regizat: Good News(1979), One Way or Another(1976), Property Is No Longer a Theft(1973), Lulu the Tool(1971), A Quiet Place in the Country(1968)]

Incasari: 265.470 $

Filmula  obtinut 16 premii, printre care:
- Oscar - Best Foreign Language Film, Academy Awards, SUA 1971
- Special Commendation, Boston Society of Film Critics Awards, 2003
- FIPRESCI Prize, Cannes Film Festival, 1970
- Grand Prize of the Jury, Cannes Film Festival, 1970
- Best Film (Miglior Film), David di Donatello Awards, 1970

Nota Gealapa: 7.95
Metascore: 89/100

Seful unei sectii de omucideri, își ucide amanta și lasă în mod deliberat indicii pentru a-și dovedi propria responsabilitate pentru crimă.

Nu am informatii certe in acest sens, dar imi inchipui ca acest film este un clasic al cinematografiei italiene, pe care ma bucur ca am avut ocazia sa il vad. Dupa standardele de astazi nu ar fi un film foarte reusit, dar pentru anul 1970 as spune ca este aproape revolutionar. Eu l-am vazut intr-o forma redigitalizata care imbunatateste calitatea imaginii si va recomand sa faceti la fel daca alegeti sa il vedeti, pentru a mai estompa din senzatia de film invechit. Abordarea este una interesanta, pentru ca isi dezvaluie cumva deznodamantul de la inceput, isi ascunde in schimb motivele si asta ramane misterul ep intreaga durata a filmului. Nu intelegi de ce protagonistul face ce face, iar motivatia sa este dezvaluita strat cu strat pe masura ce filmul avanseaza./

Nu sunt un cunoscator al cinematografiei italienesti de la inceputul anilor '70, astfel ca nu ma pot pronunta despre rezonanta numelor din distributie. Mie personal mi-au parut actori experimentati despre care cred ca erau importanti in epoca respectiva, pentru ca experienta lor a fost vizibila, mai toti oferind interpretari seigure si credibile, bineintele cu accentele specifice vremurilor, dar mai ales specifice italienilor. Toate gesturile stereotipe pe care le fac acum oamenii cand impersoneaza un italian, sunt prezente aici, dar nu la un mod ironic, ci tratate foarte serios.

Multe din filmele din trecut, iar acesta nu este o exceptie, sunt destul de actuale si astazi, asta fiind si motivul pentru care foarte multe dintre ele au parte de remakeuri moderne de cele mai multe ori de un nivel mia scazut decat ar trebui. Aici ne este prezentata coruptia morla a politiei italienesti din acele timpuri, cu tacticile sale autoritare invelite in patriotism. Filmul arata si italienesc si din anii '70 si este foarte credibil. Imi place si cum sunt oferite detaliile care umplu golurile din poveste, alternand cu masura potrivita cele doua planuri temporale. Per total, acest film cu nume lung este o experienta retro pe care o recomand.