King Arthur: Legend of the Sword (2017)

Gen: Actiune

Distributie: Charlie Hunnam, Astrid Bergès-Frisbey, Jude Law, Djimon Hounsou, Eric Bana

Regizor: Guy Ritchie [a mai regizat: The Gentlemen(2019), Aladdin(2019), The Man from U.N.C.L.E.(2015), Sherlock Holmes: A Game of Shadows(2011), Sherlock Holmes(2009)]

Buget: 175.000.000 $
Incasari: 148.675.066 $

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 41/100

Furandu-i-se de dreptul său din naștere, Arthur se ridica pe drumul cel mai anevoios, pe aleile ascunse ale orașului, dar odată ce scoate sabia din piatră, este forțat să-și recunoască adevărata moștenire - indiferent dacă îi place sau nu.

Cred ca e putin gresit ca in 2021 sa imi placa un film nou cu regele Arthur, dar nu am ce sa fac. Initial am crezut ca o sa vad aceeasi poveste binecunoscuta, cu ceva mai multe efecte vizuale si dragoni mai impresionanti, dar am primit mult mai mult decat atat. Am primit o poveste amuzanta si serioasa in acelasi timp, care nu se ia pre mult in serios, dar nu este nici superficiala, cu personaje agreabile, cu cliseele de rigoare, dar si cu umor de calitate, cu un final previzibil, dar pe acre ajungi sa il doresti. Vizual filmul arata impresionant si chiar daca stim de la inceput cam care va fi deznodamantul, drumul pana la acesta este plin de tensiune si suspans.

Distributia este foarte buna, dar nu este nici pe departe una impresionanta, care sa garanteze succesul unei povesti uzate, indiferent de cat de bne e coafata si rebranduita. Totusi, am vazut chimie intre protagonisti si prestatii foarte bune pentru un asemenea film. Charlie Hunman face o treaba foarte buna si este una din putinele cand gasesc personajele lui agreabile. Chiar daca el a fost protagonistul, cel mai mult am  apreciat o interpretare din rolurile secundar si anumea cea a lui Astrid Bergès-Frisbey, un nume cu care nu sunt familiar, dar care s-a dovedit a fi o actrita foarte capabila.

Pentru fanii infocati ai brandului "King Arthur" imi inchipui ca acest film este ca o blasfemie. Spun asta pentru ca Legent of the Sword arata mai degraba ca unul din filmele cu supereroi ale lui Guy Ritchie si se indeparteaza destuld e mult de povestea originala. Mie tocmai de aceea cred ca mi-a placut atat de mult. Cred deci, ca acest film se adreseaza unui public relaxat, care nu este obsedat de o poveste anume, dar si fanilor inraiti Guy Ritchie, acre sunt innebuniti dupa felul lui de a face film si lasa deoparte foarte putini nemultumiti. Personal cred ca merita vazut si este un film suficient de distractiv care este o alegere potrivita aproape in orice situatie, dar va avertizez ca nu exista nici un pic de dragoste inutile aici... nici macar o privire cu sibainteles.

Dark (2017-2020)

Gen: Mister, Crima, Drama

Numar sezoane: 3 (26 episoade)

Distributie: Louis Hofmann, Karoline Eichhorn, Lisa Vicari, Maja Schöne, Stephan Kampwirth

Filmul a obtinut 6 premii, printre care:
- Adolf Grimme Award - Fiction, Adolf Grimme Awards, Germania 2018
- Best Visual Effects (Best VFX / Animation), German Television Academy Awards, 2020
- Best Art Direction (Bestes Szenenbild), German Television Academy Awards, 2018
- Best Cinematography (Beste Bildgestaltung), German Television Academy Awards, 2018
- Curt Jürgens Memorial Camera - Best young Actor (Louis Hofmann), Golden Camera, 2018

 Nota Gealapa: 8.80
Metascore: 72/100

O saga de familie cu o întorsătură supranaturală, situată într-un oraș german, unde dispariția a doi copii mici scoate la suprafata relațiile ascunse dintre cele familii.

Se confirma inca odata ca Netflix a descoperit reteta succesului, cand vine vorba de seriale. Vreau sa va avertizez de la inceput sa nu va lasati pacaliti de faptul ca Dark are doar trei sezoane si 26 de episoade. Daca va imaginati ca treceti peste el si il bifati intr-o singura zi de binging va inselati amarnic. Sunt necesare cel putin doua vizualizari pentru a putea pretinde ca ati inteles ce se intampla acolo si cine va spune ca l-a stapanit din prima, mananca rahat. Daca planurile temporale care se intind pe mai multe secole si limba germana nu sunt suficiente sa va puna in incurcatura, aparitia lumilor paralele sigur va va da cu eroare in prima faza. Acestea fiind zise, chiar daca nu este un serial usor, va asigur ca merita tot efortul.

Povesti asemanatoare am ami vazut, dar punerea in scena este impresionanta. Filmul aproape ca nu are timpi morti, iar atmosfera sumbra si starea de tensiune sunt omniprezente. Imi place cum sunt structurate episoadele si am avut parte si de cea mai buna coloana sonora pe care am intalnit-o in ultima vreme, cu piese alese impecabil. Am avut senzatia sa reprosez lipsa efectelor vizuale in prima faze, dar pe parcurs se recupereaza si la acest aspect, si chiar daca efectele ar fi lipsit pe intreaga durata a serialului, cinematografia ar fi compensat din plin. Daca ar trebui sa reprosez ceva, ar fi un surprlus de drama si de dragoste de care m-as fi putut lipsi cu usurinta.

Oricat de neinitiat as fi in cinematografia germana, chiar si eu am recunoscut destui dintre actorii care au luat parte la acest proiect. Cei car emi-au fost mie familiari sunt cei mai experimentati, ca sa nu zic batran, care au oferit prestatii foarte solide si si-au adus din plin contributia la reusita intregului serial. Protagonistii au fost insa actorii mai tineri si ei cu interpretari surprinzator de bune. O sa ma rezum sa ii analizez doar pe cei doi protagonisti si anume Louis Hofmann si Lisa Vicari. Primul a reusit sa fie suficient de credibil, dar deseori a avut un stil mult prea dramatic si nu stiu daca aceasta este ipostaza in care l-a pus scenariul sau este o capcana a tineretii in care a cazut. Lisa Vicari in schimb, a avut o interpretare impecabila dupa parerea mea si ma bucur ca am mai descoperit o actrita tanara al naibii de talentata, ca a nu mai zic ca si extrem de frumoasa.

Nu cred ca gasesc mai multe cuvinte care sa descrie de ce acest film este unul dintre cele mai bune seriale supernaturale de pe piata, asa ca o sa incerc sa structurez doar cateva idei principale. Dark are multe personaje si asta poate fi o provocare in sine. Fiecare personaj insa, este dezvoltat asa cum trebuie, nu este unidimensional si nici unul nu este doar bun sau doar rau ci sunt in continua schimbare, odata cu povestea. Este imposibil sa va explic intriga pe deplin, dar credeti-ma ca este orice numai banala nu si vine la pachet si cu un scenaru foarte bine scris, care asigura dialoguri reusite si suspans din plin. Filmul ofera si o portie serioasa de drama si intrigi familiale, iar acestea au un rol esential in poveste. Fiecare familie are secretele ei si sunt puse in fata unor dileme esentiale care implica tradare, sacrificiu si altele. Calatoriile in timp au fost dintotdeauna subiect de film, dar de data aceasta parca acest subiect are mai multa logica decat oricand, chiar daca in prima faza nu a parut chiar asa.Pe langa toate acestea, Dark ridica si o serie de probleme filosofice pe care le trateaza foarte serios. Cu intrebari despre timp, originea umana, destin, religie si alegeri, te va face sa iti pui intrebari si sa iti testezi propriul sistem de credinte multa vreme dupa ce ai terminat ultimul episod. In incheiere, trabuie sa amintesc si de cireasa de pe tort si anume calitatea cinematografiei si a efectelor vizuale care sunt si ele de cea mia buna calitate si iti gadila retina in cel mai placut mod. Dupa toate astea, cred ca e de prisos sa mai spun ca recomand acest serial cu toata taria.

Some Guy Who Kills People (2011)

Gen: Comedie

Distributie: Kevin Corrigan, Barry Bostwick, Karen Black, Leo Fitzpatrick, Ariel Gade

Regizor: Jack Perez [a mai regizat: Drone Wars(2016), Destruction: Las Vegas(2013), Mega Shark vs. Giant Octopus(2009), 666: The Child(2006), Monster Island(2004)]

Buget: 300.000 $
Incasari: 113 $

Premii:
- Jury Award - Best Feature, Nevermore Film Festival, 2012

Nota Gealapa: 6.60

Ken Boyd este un bărbat singuratic, proaspăt ieșit dintr-un institut de nebuni, care își propune să-i omoare pe cei pe care îi consideră responsabili pentru viața lui mizerabilă.

Este surprinzator cat de agreabil este acest film, avand in vedere ca a avut la dispozitie un buget mediocru chiar si pentru Romania. Nu este cel mai original, pentru ca am mai vazut genul asta de intriga, dar este simplu, onest, nu incearca sa epateze peste mijloacele avute la dispozitie si chiar reuseste sa socheze, fiind oarecum imoral, prin superficialitatea cu acre trateaza viata. Este de apreciat si faptul ca nu isi dezvaluie deznodamantul decat atunci cand trebuie si orice film care nu este previzibil din prima sa jumatate merita remarcat, iar ca bonus mai primim si cateva glume bunicele.

La banii astia, distributia nu avea cum sa aiba in compozitie nume sonore, dar a reusit sa stranga o mana de actori experimentati, care au reusit sa scoata tot ce se putea de la acest scenariu si sa faca filmul atat de bun cat era maxim posibil. Principalii artizani sunt Kevin Corrigan si Barry Bostwick, dar as remarca si ca au reusit sa produca si un copil-actor foarte talentat, pe numele ei Ariel Gade, cu o interpretare foarte naturala si prmotatoare pentru viitorul ei. Sper sa nu isi iroseasca potentialul artat si sa o vad curand si in alte fimle.

Un secret pentru a gasi acest film cat mai agreabil este si setarea asteptarilor la un nivel cat mai jos, cum am procedat si eu. Veti descoperi un film ciudat de usor de indragit, cu suficiente glume si rasturnari de situatie, incat sa va mentina interesul crescut. Bine jucat si filmat decent, Some Guy Who Kills People merita sa fie ales pentru o seara de film fara prea multe pretentii, chiar daca nu va va determina sa il povestiti tuturor a doua zi la munca.

Crazy About Her (2021)

Titlu original: Loco por ella

Gen: Comedie, Romantic

Distributie: Álvaro Cervantes, Susana Abaitua, Luis Zahera, Aixa Villagrán, Txell Aixendri

Regizor: Dani de la Orden [a mai regizat: The Wedding Unplanner(2020), Litus.(2019), The Best Summer of My Life(2018), Party Town(2016), Barcelona Christmas Night(2015)]

Nota Gealapa: 6.85

După o noapte magică împreună, Adri se interneaza de bunăvoie în instituția psihiatrică în care locuiește Carla, pentru a o putea vedea din nou.

Nu am dat inca peste filmul din 2021 care sa ma uimeasca, sa ma impresioneze sau sa ma tina treaz o noapte intreaga, dar acesta recunosc ca a fost destul de distractiv. O poveste ilogica si simpla cum au toate comediile romantice, indiferent unde sunt produse, un scenariu decent si o mana de glume bune care au facut drumul pana la deznodamantul mult asteptat si previzibil destul de agreabil. Nu este un film scump, deci singura scena in care avem cat d ecat ceva actiune este o urmarire de masini, intre o dubita si o berlina, ambele valorand maxim 5000 de euro fiecare, unde pentru cresterea riscului se arunca dintr-una in alta cu role de hartie igienica.

Distributia nu imi este cunoscuta dupa nume, asa ca nu stiu cat de relevanti sunt acesti actori in cinematografia spaniola. nu stiu daca sunt anonimi, sau sunt denzatii din noul val. Cert este ca per total, aceasta distributie mi s-a parut foarte fresh si mi-au placut interpretarile lor. Toti au fost foarte naturali si credibili, dar si un grad de compatibilitate cum nu am mai vazut de ceva vreme. Nu stiu daca acesta este filmul care le va lansa carierele si ii va face cunoscuti international, dar chiar daca nu se intampla asta, nimeni din acest film nu trebuie sa aiba nici un regret in ceea ce priveste prestatia lor din Crazy About Her, pentru ca toti au fost foarte buni.

Nu cred ca am identificat vreun moment de plictiseala de la inceput pana la sfarsit. Am descoperit insa, cum era de asteptat , mult cai batatorite pe drumul de la intriga la deznodamant, destule clisee si asa zise rasturnari de situatie care au fost mai previzibile decat ar fi trebuit. Este un film cu bune si cu rele, pe acre nu l-as caracteriza ca fiind mediocru, dar care nici nu se ridica cu mult deasupra mediei. Poate oferi aproape doua ore de divertisment bunicel, dar nu cred ca va provoca in cineva nevoia de a-l revedea; poate doar vreunui pacient internat la psihiatrie care are nevoie de o speranta in plus. Acestea fiind zise, cred ca merita vazut odata, lucru pe care va si indemn sa il faceti.

First Reformed (2017)

Gen: Drama, Thriller

Distributie: Ethan Hawke, Amanda Seyfried, Cedric the Entertainer, Victoria Hill, Philip Ettinger

Regizor: Paul Schrader [a mai regizat: Dark(2017), Dog Eat Dog(2016), Dying of the Light(2014), Venice 70: Future Reloaded(2013), The Canyons(2013)]

Buget: 3.500.000 $
Incasari: 3.862.498 $

Filmul a obtinut 60 de premii, printre care:
- Movie of the Year, AFI Awards, SUA 2019
- EDA Award - Best Actor (Ethan Hawke), Alliance of Women Film Journalists, 2019
- Best Actor (Ethan Hawke), Atlanta Film Critics Circle, 2018
- Best Actor (Ethan Hawke), Austin Film Critics Association, 2019
- Best Actor (Ethan Hawke), Boston Online Film Critics Association, 2018

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 85/100

Preotul unei mici congregații din nordul statului New York se confruntă cu o disperare crescândă, provocată de tragedie, preocupări lumești și un trecut chinuit.

Trebuie sa va spun de la inceput ca First Reformed este un film mia mult pentru critici, decat pentru audiente numeroase. Se bazeaza mult pe dialog si pe probleme existentiale, nu pe poveste si scene palpitante, iar scenariul furnizeaza suficiente dialoguri bune si reuseste sa ridice cateva teme gandire. Din fericire, pe parcurs si povestea devine din ce in ce mai tensionata si reuseste sa fie chiar palpitanta intr-o oarecare masura. Ma declar dezamagit de final insa, pentru ca este exact cum nu imi doream sa fie, adica nu ofera un deznodamant clasic, ci unul deschis care te lasa sa te intrebi ce se intampla dupa ultima scena.

Cred ca fiecare actor cat de cat cunoscut alearga de-a lungul carierei dupa un rol de continut, care sa il puna in valoare si care sa ii permita sa isi expuna versatilitatea si sa ramana in memoria fanilor sai. Cred ca Ethan Hawke s-a gandit ca acesta va fi filmul sau de capatai, dar chiar daca a avut o prestatie foarte buna, nu cred ca este acea interpretare memorabila pe care si-a dorit-o. El a fost ajutat cum trebuie si de rolurile secundare, mai ales de Amanda Seyfried, care incepe incet incet sa arate ca poate avea si profunzime si poate produce si prestatii cu substanta, nu doar personaje superficiale. Ambii au avut interpretari bune, dar cred ca ambii si-au inchipuit ca aceste roluri vor fi remarcate mai mult.

Chiar daca a obtinut 60 de premii, totusi printre ele nu se numara vreun Oscar sau Glob de Aur. Filmul este mai degraba un studiu aprofundat asupra unui personaj intunecat, acre poate fi extrem de agreabil daca va plac acest gen de filme, dar si extrem de plictisitor, daca nu concepeti sa vedeti un film care sa nu aiba nici o cascadorie sau vreun efect special. Pe mine a reusit sa ma prinda spre final si dupa ce m-am gandit mult timp ca e prea lung, la final mi s-a parut putin prea scurt, datorita finalului abrupt. Nu este un film pe care sa il alegeti pentru o seara in familie, ci mai degraba unul care sa genereze un moment de meditatie.

The Whistleblower (2010)

Gen: Drama

Distributie: Rachel Weisz, Monica Bellucci, Vanessa Redgrave, Davis Strathairn, Nikolaj Lie Kaas

Regizor: Larysa Kondracki [aflata la primul lungmetraj]

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Thriller Prize, Brussels International Festival of Fantasy Film (BIFFF), 2012
- DGC Craft Award - Sound Editing - Feature Film, Directors Guild of Canada, 2011
- Audience Award - Best Narrative Feature, Palm Springs International Film Festival, 2011
- Golden Space Needle Award - Best Director, Seattle International Film Festival, 2011
- Audience Award - Narrative Feature, Whistler Film Festival, 2010

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 59/100

O dramă bazată pe experiențele lui Kathryn Bolkovac, o polițista din Nebraska care a servit ca agent de menținere a păcii în Bosnia de după război și a scos la lumina faptul ca ONU a acoperit un scandal care implica traficul de carne vie

Fiind un film inspirat din realitate, care prezinta o situatie dramatica, era de presupus ca va fi bun si pe alocuri chiar impresionant. Trebuie mentionat insa ca pentru restul lumii acest film a fost probabil mult mai credibil, decat pentru orice spectator roman si asta pentru ca s-a folosit mana de lucru romaneasca, astfel ca limba romana vorbita in Bosnia chipurile si numeroasele masini Dacia si Aro, dar si alte exemple de acest film, pe mine cel putin m-au scos din cand in cand din film. In rest, The Whistleblower este destuld e cursiv si pus in scena fara prea multe briz-brizuri. Ramane destul de fidel povestii pe care nu o infloreste foarte tare de dragul impactului emotional.

Distributia este decenta, cu destule nume importante in componenta si cu Rachel Weisz in rol principal, care face o treaba bunicica si care nu inteleg de ce nu mai este in gratiile regizorilor si se afla momentan intr-un con de umbra. Monica Bellucci si Vanessa Redgrave au contribuit si ele din plin la reusita filmului, cu interpretari foarte bune, chiar daca in roluri mai mici. Pentru mine insa, a fost o bucurie dar si o ciudatenie sa ii vad pe Alexandru Potocean, Flrin Busuioc, Roxana Condurache, Anca Androne si multi alti actori autohtoni, marea lor majoritate cu interpretari bune, dar asa cum aminteam mai devreme, cu efectul secundar de a spulbera povestea pe alocuri.

The Whistleblower nu raspunde la intrebari, ci mai degraba pune unele. Este genul de film greu de vazut, dar in acelasi timp e si imposibil sa nu te uiti la el. Daca vreti sa fiti distrati si amuzati, atunci uitati-va la Transformers, dar daca nu va e teama sa fiti miscati de o poveste adevarata si sa vi se prezinte o bucatica de istorie recenta pe care ar trebui sa o cunoastem si care ne invata ca nu toate lucrurile care pare bune sunt asa, atunci acest film este o optiune viabila si vi-l recomand.

She Hate Me (2004)

Gen: Comedie, Drama

Distributie: Anthony Mackie, Kerry Washington, Ellen Barkin, Monica Bellucci, Jim Brown

Regizor: Spike Lee [a mai regizat: David Byrne's American Utopia(2020), Da 5 Bloods(2020), BlacKkKlansman(2018), Pass Over(2018), Michael Jackson's Journey form Motown to Off the Wall(2016)]

Buget: 8.000.000 $
Incasari: 1.526.951 $

Premii:
- Hall of Shame, Women Film Critics Circle Awards, 2004

Nota Gealapa: 6.10
Metascore: 30/100

Concediat pentru a dezvălui practici corupte de afaceri, un fost director de biotehnologie se reorienteaza spre impregnarea lesbienelor bogate pentru profit.

She Hate Me este inca un exemplu de film mediocru si deloc memorabil care ar fi putut fi mult mai bun. Are o intriga interesanta, are putina comedie, prea putina insa, putina drama, e putin ciudat, e putin sexy, dar nu isi asuma nici o directie in mod hotarat. Ritmul este mult prea lent, ceea ce face filmul inutil de lung si aproape plictisitor. Scenariul este oscilant si alterneaza scenele foarte captivante cu timpii morti, dar poate cea mai mare problema si cea mai usor sesizabila este coloana sonora. Este cea proasta muzica pe care am auzit-o intr-un film de ceva vreme si este atat de nereusita incat nu am putut sa o ignor in nici un moment, a stricat majoritatea sceneleor si ma va bantui si o vreme de acum inainte.

Poate o sa va sochez cand o sa va zic ca distributia nu este cine stie ce. Da, il are pe Anthony Mackie, dar intr-o faza incipienta a carierei sale si in plus, inca nu l-am vazut descurcandu-se foarte bine in astfel de roluri de substanta. Nu imi amintesc nici o interpretare dramatica de-a lui care sa ma fi dat pe spate. problema mare nu este el insa, pentru ca Mackie face totusi o treaba decenta; problema este ca pe langa el sunt foarte putine nume familiare, daramite relevante si nici unul dintre acestea nu are un rol suficient de important pentru a ajuta cu adevarat filmul. 

Filmul il are la carma pe Spike Lee, deci te astepti sa fie inteligent si este, problema este insa ca fiecare scena isteata are ca si corespondent una foarte cringy. As remerca totusi in lucru care merita remarcat in toata aceasta mediocritate si anume felul in care sunt prezentate lesbienele. Atat cat poate intelege mintea mea hetero, mi s-a parut cea mai reusita, obiectiva si profunda abordare a sexualitatii femeilor care indragesc alte femei, aratand de exemplu si preocuparile familiale ale acestora, dar atingand si sexualitatea, diversitatea si toate astea fara sa creeze neaparat o drama epica. Mi se pare prea putin insa pentru a salva filmul, care ramane unul de duzina si pe care nu il recomand.