Extremely Wicked, Shockingly Evil and Vile (2019)

Gen: Biografic, Crima

Distributie: Lily Collins, Zac Efron, Angela Sarafyan, Sydney Vollmer, Macie Carmosino

Regizor: Joe Berlinger [a mai regizat: The Longest Wave(2019), Intent to Destroy: Death, Denial & Depiction(2017), Tony Robbins: I Am Not Your Guru(2016), Whitey: United States of America v. James J. Bulger(2014), Hank: 5 Years from the Brink(2013)]

Incasari: 9.816.572 $

Premii:
- Originator Award, Atlanta Film Festival, 2019
- Best Actor (Zac Efron), Mammoth Film Festival, 2019
- Grand Jury Award, Mammoth Film Festival, 2019
- Outstanding Achievement in Filmmaking - Acting, Newport Beach Film Festival, 2019
- Nicholl Fellow - Screenwriting, Nicholl Fellowships in Screenwriting, 2012

Nota Gealapa: 7.10
Metascore: 52/100

O cronică a crimelor lui Ted Bundy, din perspectiva lui Liz, iubita sa pentru multă vreme, care a refuzat să creadă adevărul despre el timp de ani de zile.  

Pana la urma acest film nu a fost concret din punctul nimenui de vedere. Nu a existat o constanta in acest sens, constanta care daca ar fi existat ar fi fost benefica pentru film. Chiar si asa. acesta poate fi catalogat un succes, dar cu un impact mai mic decat ar fi putut avea. Intriga estea una care ori de cate ori va fi facuta va starni interes. Este un film care te lasa sa ghicesti. nu este pus in scena in asa fel incat sa te inspaimante cu imagini grafice, ci mai degraba sa iti provoace fiori intuind ce s-ar fi putut fi intampla. Uneori acesti fiori exista, dar de cele mai multe ori dialogurile si scenele tensionate nu au chiar efectul scontat.

Distributia este si ea destul de interesanta iar protagonistii au produs interpretari bunicele si credibile. Asteptam poate mai mult de la Zac Efron, care a avut aici o sansa sa ne arate si altceva in afara de comedii usurele si nu cred ca a reusit in totalitatesa ne arate versatilitatea de care este capabil, in ciuda unui personaj dual foarte ofertant. Lily Collins mi s-a parut mai convingatoare si a avut chiar cateva scene foarte impresionante. Prin rolurile secundare nu am vazut nimic deosebit care sa merite remarcat, dar cred ca scenariul nu a fost gandit in nici un fel sa ajute alti actori sau sa dea importanta altor personaje in afara celor doua principale.

Ma asteptam ca orice om sperficial si mediocru sa vad un film care sa se axeze pe ororile comise de acest celbru criminal in serie, dar am avut surpriza, nu stiu daca placuta sau nu, ca in centrul atentie sa fie puterea acestuia de seductie, IQ-ul sau foarte ridicat, dar si cele doua femei care l-au iubit. Nu ni se prezinta aproape deloc investigatia, acre ar fi putut si ea foarte interesanta, dar interesanta este si dualitatea acestui personaj, care parca este si Casanova si Jack Spintecatorul in acelasi timp. Per total, ma declar satisfacut si Netflix poate in sfarsit sa bifeze si o reusita, dar tot astept cu nerabdare si filmul care sa abordeze aceasta poveste cu toate cliseele unui film de actiune clasic.

The Commuter (2018)

Gen: Mister, Thriller

Distributie: Liam Neeson, Vera Farmiga, Patrick Wilson, Jonathan Banks, Sam Neill

Regizor: Jaume Collet-Serra [a mai regizat: The Shallows(2016), Run All Night(2015), Non-Stop(2014), Unknown(2011), Orphan(2009)]

Buget: 30.000.000 $
Incasari: 119.942.387 $

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 56/100

Un thriller de în care un vânzător de asigurări, fost polițist, este prins într-o conspirație care ii pune viața în pericol în timpul navetei sale zilnice.

The Commuter nu aduce nimic nou in peisaj. Am mai vazut familii rapite pentru ca un membru sa faca ceva anume, am mai vazut chestii epice care se intampla intr-un tren si am mai vazut politisti corupti si prietenii tradate. Cu toate astea, acest gen de filme, daca sunt facute cu simt de raspunere, au fost, sunt si vor fi mereu interesante, iar Commuter este bine facut. Are ritmul potrivit, scenele de actiune sunt palpitante si chiar daca iti dai seama destul de repede ce urmeaza sa se intample, se creeaza suficienta tensiune care iti mentine interesul pana la final. Acest film este ca o vizita la un restaurant unde urmeaza sa mananci una din mancarurile tale preferate: stii exact ce urmeaza sa primesti, dar asta nu face experienta mai putin placuta.

Sunt suficiente nume cunoscute in distributie, incat sa o faca interesanta, dar dintre toate aceste nume, practic unul singur are un rol important si anume protagonistul Liam Neeson, acest Bruce Willis al zilelor noastre, care mai are cativa ani de glorie si care se afla in acel punct al carierei in care se multumeste cu zona sa de confort, dar este o prezenta solida si apreciata in filmele de actiune. Si aici are o prestatie bunicica, credibila, dar departe de a fi deosebita.

Expresia "un film cu Liam Neeson" este un brand in sine in perioada asta si stii exact ce primesti: un film distractiv, cu o intriga interesanta, probabil cu o concluzie absurda, dar per total o experienta agreabila. Chiar daca exista destule clisee si in acest film, actiunea non-stop nu te lasa sa te gandesti prea mult la ele. In plus, exista catema pauze umoristice care iti permit sa respiri si acre se intampla sa fie si foarte reusite, care  fac filmul mai placut. Eu cred ca merita o vizionare.

Show Dogs (2018)

Gen: Aventura, Comedie, Crima

Distributie: Will Arnett, Ludacris, Natasha Lyonne, Stanley Tucci, Jordin Sparks Thomas

Regizor: Raja Gosnell [a mai regizat: Gun and a Hotel Bible(2021), The Smurfs 2(2013), The Smurfs(2011), Beverly Hills Chihuahua(2008), Yours, Mine & Ours(2005)]

Buget: 5.500.000 $
Incasari: 39.156.854 $

Nota Gealapa: 5.55
Metascore: 31/100

Max, un Rottweiler de poliție macho și solitar, primeste oridn să meargă sub acoperire ca si câine de spectacol într-un prestigios show canin, împreună cu partenerul său uman, pentru a preveni intamplarea unui dezastru.

Eu stiu exact cum a aparut ideea acestui film. Doi scenaristi mediocri s-au intalnit sa bea un pahar si sa fumeze o laptuca aromata in timp ce se uitau la Miss Congeniality, iar unul dintre ei a avut urmatoarea revelatie: stii de ce are nevoie lumea? de un film ca asta... dar cu caini. Exact asta este Show Dogs: Miss Congeniality, varianta canina. Din pacate, tranzitia intre specii nu este una reusita. Animatiile sunt asa si asa, iar povestea este foarte previzibila si nu este ajutata nici de un scenariu care sa o faca mai interesanta. Dialogurile sunt plictisitoare si majoritatea glumelor sunt usor rasuflate. 

Distributia nu este deloc una care sa te faca sa iti freci mainile de anticipatie si cel mai cunoscut nume din componenta ei este si cel care are prestatia cea mai slaba. Will Arnett este chiar jenant pe alocuri si cred ca acest film i-a dat inapoi cariera cu cativa ani. Este si greu sa oferi o prestatie decenta in aceste conditii, dar nu am vazut din partea lui prea multe scene convingatoare. Pe langa el, nu mai sunt roluri "umane" semnificative, doar animatii canine dublate de cateva nume intereante cum ar fi Ludacris, care probabil si-a mai pierdut pobabil din "street cred" dupa expereinta asta.

Este un film prea putin distractiv ca sa merite si chiar daca poate fi considerat un film pentru copii, nu cred ca le transmite acestora cele mai sanatoase mesaje. Ii poate tine ocupati pentru o vreme si cam atat. Pentru adulti nu exista mai nimic aici care sa le mentina cat de cat interesul, ceea ce face acest film o experienta aproape chinuitoare. Este de prisos sa ma i spun ca nu recomand acest film sub nici o forma si in nici o imprejurare. 

The Midnight Sky (2020)

Gen: SF, Fantastic, Drama

Distributie: George Clooney, Felicity Jones, David Oyelowo, Caoilinn Springall, Kyle Chandler

Regizor: George Clooney [a mai regizat: Suburbicon(2017), The Monuments Men(2014), The Ides of March(2011), Leatherheads(2008), Good Night, and Good Luck.(2005)]

Buget: 100.000.000 $
Incasari: 62.557 $

Premii:
- Top Ten Films, National Board of Review, SUA 2021

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 58/100

Această poveste post-apocaliptică îl urmărește pe Augustin, un om de știință singuratic din Antarctica, în timp ce incearca să o impiedice pe Sully și colegii ei astronauți să se întoarcă acasă în mijlocul unei misterioase catastrofe globală. 

Cariera de regizor a lui George Clooney este destul de oscilanta, asa ca niciodata nu stii exact la ce sa te astepti cand acesta se afla si in spatele camerei. Din pacate, The Midnight Sky se incadreaza la proiectele mai putin reusite ale acestuia. Vizual, filmul arata excelent si are cateva cadre care iti tae rasuflarea, dar povestea ataca prea multe directii si nu reuseste sa fie convingatoare in nici una dintre ele. Ar fi putut fi un SF bun, pentru ca orice film cu si despre spatiu si care se desfasoara intr-un viitor postapocaliptic starneste mult interes. Ar fi putut fi un film fantastic foarte bun, plin de metafore despre descoperirea de sine, sau ar fi putut fi o drama despre regrete excelenta. Din pacate insa, este putin din toate si intocmai ca un ceai de fructe de padure ieftin, se simte putin aroma tuturor fructelor, dar per total gustul nu este unul care sa te dea pe spate.

Pe langa George Clooney, in distributie sunt si alte nume respectate de la Hollywood, dar parca nici unul nu a fost pus in valoare asa cum trebuie si in afara de cateva momente razlete, protagonistii nu prea au avut oportunitatea sa impresioneze. Nici Felicity Jonessi nici Kyle Chandler de exemplu, nu au produs interpretari memorabile, iar prestatiile acestora, ca si a celorlalti membri ai distirbutiei de fapt, au fost doar decente, cu prea putine momente in care sa impresioneze. Cu ajutorul actorilor, acest film ar fi trebuit sa ma emotioneze si sa imi bantuie somnul macar o noapte, dar nu a reusit nici macar sa imi coboare colturile gurii.

Cand scrii o carte, sau in cazul de fata un scenariu, parerea mea este ca fiecare scena trebuie sa aiba un scop in dezvoltarea si evolutia povestii, a personajelor si a atmosferei. Inceputul este destul de bun, ritmul potrivit, atmosfera creata cum trebuie, intriga este clara, intelegi tot ce se intampla si iti faci o idee generala despre provocarile cu care se vor confrunta protagonistii, dar dupa vreo trei zeci de minute ritmul incetineste. Mult. Scenele devin din ce in ce mai lipsite de sens pentru spectatori si inutile pentru regizor. Provocarile cu care se confrunta personajele sunt toate pe termen scurt si nu au nici o legatura cu subiectul principal al povestii si abia in ultimul sfert de ora filmul reuseste sa isi gaseasca din nou ritmul potrivit si sa capete din nou cursivitate. In concluzie, oricat de promitator pare pe hartie , recomandarea mea este ca acest film ar trebui ocolit fara prea multe regrete.

Taxi 2 (2000)

Gen: Comedie

Distributie: Samy Naceri, Frédéric Diefenthal, Emma Wiklund, Marion Cotillard, Bernard Farcy

Regizor: Gérard Krawczyk [a mai regizat: L'auberge rouge(2007), Taxi 4(2007), It's Our Life!(2005), Fanfan(2003), Taxi 3(2003)]

Buget: 12.900.000 $
Incasari: 60.726.164 $

Premii:
- Best New Actress (Marion Cotillard), Cabourg Romantic Film Festival, 2000

Nota Gealapa: 7.10

Inspectorul de politie Emilien si prietenul au taximetrist  Daniel se intorc, de aceasta date pe urmele unui grup de japonezi, membri Yakuza.

Taxi 2 mentine vie nebunia si ritmul alerti din primul film al seriei si este aproape la fel d ebun ca acesta. Umorul este in continuare foarte reusit, doar ca de aceasta data filmul este putin mai rupt de realitate si nu este deloc credibil, spre deosebire de predecesorul sau care a mai pastrat o umbra de realism. Scenele de actiune sunt reusite si suficient de palpitante pentru a compensa suprarealismul lor. Povestea este usurica, aproape fara nici un fel de complexitate, dar scenariul are suficiente dialoguri decente si glume reusite pentru a-si atnge scopul.

Distirbutia este in cea mai mare parte aceeasi din primul film al seriei, cum de altfel si interpretarile sunt cam de acelasi nivel. Nu pot sa zic n-a dat pe spate calitatea lor si nici nu era locul potrivit pentru prestatii impresionante. As remarca totusi aparitia lui Marion Cotillard, la unul din primele sale roluri, unde chiar daca nu a beneficiat de un personaj major, a reusit sa arate suficient potential, confirmat ani mai tarziu si transformat intr-o cariera absolut respectabila.

In acest film nu exista pic de drama, nu exista pretentii de Oscar, este doar o comedie obisnuita, destul de reusita. Finalul iese in evidenta pentru ca este chiar mai putin realist decat restul filmului, dar scena respectiva este epica si hilara. De altfel, Taxi 2 este destul de generos cu scene amuzante si surprinzatoare, care sunt cred si principalul atu al filmului. Seria Taxi este departe de a fi un clasic, poate doar unul al cinematografiei frantuzesti. Tentativa american de a subtiliza acets brand a esuat lamentabil, dar chiar si asa, cel putin primele doua filme ale francizei sunt rusite si le recomand. Despre restul urmeaza sa ma pronunt pe masura ce le voi vedea.

Trance (2013)

Gen: Drama, Crima

Distributie: James McAvoy, Rosario Dawson, Vincent Cassel, Danny Sapani, Matt Cross

Regizor: Danny Boyle [a mai regizat: Yesterday(2019), T2 Trainspotting(2017), Steve Jobs(2015), Frankenstein(2011), 127 Hours(20101)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 24.261.569 $

Premii:
- Best Thriller, Golden Trailer Awards, 2013
- Best Thriller Poster, Golden Trailer Awards, 2013

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 61/100

Un licitator de artă se amestecă cu un grup de criminali, parteneri cu un hipnoterapeut, pentru a recupera o pictură pierdută.

In cea mai mare parte a sa, acest film a fost excelent, dar spre final povestea se complica prea mult si prea repede si in loc sa devina mai desteapta si sa iti provoace mintea, devine doar confuza si cade in cele din urma in unele clisee obosite. Intriga asta in care se fura un tablou intr-un mod neasteptat, a fost folosita de multe ori de-a lungul vremii, asa ca pentru a o face agreabila trebuie sa fii surprinzator si sa gasesti originalitatea pe parcurs. Trance reuseste sa faca asta si oferind si un ritm potrivit este foarte palpitant in majoritatea timpului, chiar daca nu debordeaza de tehnologie sau umor. Este pur si simplu interesant si reuseste sa starneasca curiozitate si sa creeze suspans.

Distributia este si ea una destul de stranie, in nota generala a filmului. Principalii trei actori sunt tipologii total difrite. Rosario Dawson este de departe cea mai placuta prezenta dintre ei si ofera o prestatie destul de buna. Chiar daca nu ar fi facut-o cred ca ar fi compensat suficient cu scenele de nuditate, pentru debordeaza de sex-appeal in orice ipostaza. James McAvoy este un nume serios din industrie, chiar daca nu face parte chiar din prima linie, iar Vincent Cassel vine din cinematografia frantuzeasca si chiar daca are o interpretare decenta, dovedeste inca odata ca se simte mult mai bine si ofera prestatii mult mai reusite in limba materna.

Chiar daca per total este un film bune, Trance are si momente in care dezamageste. Sare atat de des intre realitate si halucinatii, incat exista pericolul sa nu mai stii care e care si sa nu iti mai pese ce se intamplacu personajele. Al doilea lucru acre m-a dezamagit si acre impiedica filmul sa fie cu adevarat excelent este finalul, care dupa cate se intampla pe parcurs, rezolva filmul intr-un mod destul de facil si previzibil. Cred ca Danny Boyle nu s-a intrebuintat la maxim cand  a regizat filmul, dar chiar si asa este suficient de distractiv incat sa fie o optiune serioasa pentru orice seara de film.

The Little Prince (2015)

Titlu original: Le Petit Prince

Gen: Animatie

Distributie: Jeff Bridges, Mackenzie Foy, Rachel McAdams, Marion Cotillard, Riley Osborne

Regizor: Mark Osborne [a mai regizat: Kung Fu Panda(2008), The SpongeBob SquarePants Movie(2004), Dropping Out(2000)]

Buget: 81.200.000 $
Incasari: 97.571.250 $

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Outstanding Achievement in Music in an Animated Feature Production, Annie Awards, 2017
- BTVA Special/DVD Voice Acting Award - Best Vocal Ensemble in a TV Special/Direct-to-DVD Title or Short, Behind the Voice Actors Awards, 2017
- BTVA Special/DVD Voice Acting Award - Best Female Vocal Performance in a TV Special/Direct-to-DVD Title or Short (Mackenzie Foy), Behind the Voice Actors Awards, 2017
- BTVA Special/DVD Voice Acting Award - Best Male Vocal Performance in a TV Special/Direct-to-DVD Title or Short (Jeff  Bridges), Behind the Voice Actors Awards, 2017
- Feature Film, British Academy Children's Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.80
Metascore: 70/100

O fetita traieste impreuna cu mama ei int-o lume foarte matura, pentru care aceasta incearca sa o pregateasca. Vecinul ei, Aviatorul, ii arata in schim, o lume extraordinare unde orice este posibil: lumea Micului Print.

Nu ma asteptam ca urmatorul film care imi umezeste ochii va fi unul de animatie, cu atat mai mult acesta care din exterior, inainte de a apasa play, nu pare sa aiba ingredientele care sa il faca atat de bun, dar dupa numai doua minute mi-am dat seama ca am in fata un proiect iesit din comun, original si foarte sensibil. Animatia este de o calitate excelenta, iar povestea si ea foarte buna este pusa in scena intr-un mod care o face foarte agreabila atat pentru publicul adult, cat si pentru cei mici si ofera lectii importante pentru toate varstele, intr-un mod deloc arogant. Dialogurile sunt si ele foarte bune si aproape ca nu exista momente moarte. 

Distributia ar fi fost una extrem de atragatoare pentru un film clasic, dar am fost destul de sceptic ca aceasta formula ar fi potrivita pentru un film de animatie, dar dupa cateva minute in care Jeff Bridges nu prea s-a contopit cu personajuls au, lucrurile intra in normal si toata lumea face o treaba foarte buna, ajutati si de poveste, care este atat de buna incat nu te mai lasa sa fii atent la astfel de detalii. Este greu de remarcat un actor in astfel de filme, dar ma multumesc cu faptul ca nu am fost scos din poveste de nici un membru al distributiei. 

Nu am citit cartea, pentru ca nu este o carte de copii atat de cunoscuta la noi, asa ca daca exista schimbari majore fata de aceasta, pe mine unul nu m-au deranjat absolut deloc. Daca ar trebui sa aduc un repros, as spune ca finalul este putin prea clasic si in discrepanta cu reinterpretarea moderna a unei povesti aparent clasice, dar estecam singurul nod gasit in gramada de papura. Adevarul este ca recomand cu incredere acest film, pentru orice familie care vrea o seara de film linistita, plina de sentimente calduroase.