Masters of Horror (2005-2007)

Gen: Horror

Numar sezoane: 2 (26 episoade)

Distributie: Karen Elizabeth Austin, J. Winston Carroll, Miho Ninagawa, Anthony Harrison, Diego Martinez-Tau

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Outstanding Original Main Title Theme Music, Primetime Emmy Awards, 2006
- Saturn Award - Best DVD Television Release, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2007
- Saturn Award - Best Television Presentation, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2006
- Chainsaw Award - Killer Television, Fangoria Chainsaw Awards, 2006
- Best DVD Extras, Satellite Awards, 2007

Nota Gealapa: 7.65
Metascore: 73/100

Anchor Bay a adunat unii dintre cei mai mari scriitori și regizori de filme de groază pentru a vă aduce seria antologica, Masters of Horror. Pentru prima dată, cele mai importante nume ale genului horror și-au unit forțele pentru aceasta serie compusă din treisprezece filme de o oră în fiecare sezon.

Acesta este un serial scurt, distractiv, nu neaparat memorabils au iesit din comun, dar original, interesant, amuzant uneori si suficient de interesant incat sa merite atentie. Nici un episod nu are legatura cu celalalt, astfel incat nu este genul acela de serial care sa te tina treaz noptile. Fiecare episod este o alta poveste, marea lor majoritate foarte interesante si cateva dintre ele puse in scena foarte bine. Pentru un serial horror, are cam putin momente cu adevarat infricosatoare, chiar daca exista si ele, dar compenseaza cu momentele scarboase, revoltatoare si mai incearca sa compenseze cu prezenta nuditatii in absolut fiecare episod. Uneori eforturile de a justifica aceasta nuditate sunt de-a dreptul amuzante.

Este un serial din 2005, deci nu chiar atat de vechi, dar cand il vezi ai impresia ca este facut in anii '90. Nu stiu daca senzatia asta apare din cauza calitatii efectelor, sau a modului in care este filmat, dar pare un serial mult mai vechi de cat este de fapt. In plus, la primele episoade am avut o puternica senzatie de deja-vu, ceea ce ma face sa cred ca la un moment dat a ajuns pe micile ecrane si pe la noi si le-am mai vazut, pentru ca povestile din fiecare episod sunt atat de originale, incat nu au cum sa fie toate imprumutate din alte parti.

Faptul ca nici un episod nu are legatura cu altul si este o poveste de sine statatoare, are un efect negativ asupra distributiei. Nu are personaje de acre sa te atasezi si cu care sa empatizezi, sau fete cu acre sa te obisnuiesti. Asta este si motivul pentru care acest serial ofera foarte rar posibilitatea de a vedea la lucru actori cat de cat cunoscuti, marea majoritate fiind vorba de cvasi-anonimi, unii dintre ei de o calitate indoielnica. De altfel, interpretare este uneori cea care te scoate din unele povesti si nu mai are rost sa spun ca este imposibil sa remarci vreo prestatie actoriceasca.

Ce m-a atras la acest film este ca fiecare episod este regizat de altcineva, toti regizori dedicati genului horror, unii nume importante precum John Carpenter, sau Dario Argento, dar si unii mai putini cunoscuti. Rezultatul este unul mixt, ins ensul in care majoritatea intrigilor sunt foarte interesante, unele chiar credibile, dar sunt trase in jos de multe ori de scenariu si de o interpretare indoielnica. In orice caz, daca sunteti fani ai genului horror, atunci cred ca acest film merita atentia voastra si mai spun doar ca daca ar fi existat un al treilea sezon, as fi vrut sa il vad.

The Last Song (2010)

Gen: Romantic, Drama

Distributie: Miley Cyrus, Liam Hemsworth, Greg Kinnear, Bobby Coleman, Hallock Beals

Regizor: Julie Anne Robinson [a mai regizat: Like Magic(2019), Losing It(2017), Hail Mary(2016), Middle Age Rage(2013), One for the Money(2012)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 89.137.047 $

Premii:
- Film Music, BMI Film & TV Awards, 2010
- Blimp Award - Favorite Movie Actress (Miley Cyrus), Kids' Choice Awards, SUA 2011
- Choice Movie: Hissy Fit (Miley Cyrus), Teen Choice Awards, 2010
- Choice Movie: Breakout Male (Liam Hemsworth), Teen Choice Awards, 2010

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 33/100

O fata rebela este trimisa sa stea cu tatal ei pe timpul verii, intr-un orasel pe o plaja din sud, iar cei doi ajung sa se reconecteze cu ajutorul dragostei pe care o poarta amandoi pentru muzica.

Acesta este un film clasic de dragoste, care urmeaza toate cutumele si nu surprinde cu nimic. Ei se intalnesc, initial nu se suporta, apoi se indragostesc, apoi se cearta, apoi se impaca pentru eternitate, toate astea in timp ce fiecare se confrunta cu propriile drame, regrete si ifose de oameni neintelesi. Cu toate astea, spre rusinea mea, filmul mai degraba mi-a placut decat nu. Am si chicotit de cateva ori si m-am si emotionat la un moment dat. Nu arata ca un film de atatea milioane cat a costat, dar arata si este scris decent, suficient pentru a fi agreabil.

In distributie apare una din problemele mari ale filmului si anuma ca personajul principal este interpretat de Miley Cyrus, care la momentul respectiv era omniprezenta. Pe langa faptul ca se vede ca nu este o actrita experimentata, desi ea a mai fost in miezul si altor proiecte, este genul de om pe care ori il adori, daca ii esti fan, ori il detesti sincer, categorie in care ma incadrez si eu, ceea ce face greu de judecat in mod obiectiv intregul film, nu numai prestatia ei. Totusi, in compensatie, avem o prestatie foarte buna a lui Greg Kinnear, dar si una din interpretarile de inceput ale lui Liam Hemsworth, care inca nu arata ca un zeu in acele vremuri.

Rezumatul ar fi cam in felul urmator... Daca v-a placut Hannah Montana, atunci o sa va placa si acest film. Din punctul meu de vedere, cel mai important lucru este aparitia lui Liam Hemsworth care arata si interpreteaza ca cineva care urmeaza sa aiba succes in filme. In rest, The Last Song este doar o poveste de dragoste banala, cum sunt alte cateva sute, poate mii. Daca va plac genul acesta de povesti previzibile, lacrimogene cu happy-end de poveste, atunci si acesta poate fi un motiv sa vedeti acest film.

Felony (2013)

Gen: Thriller

Distributie: Joel Edgerton, Jai Courtney, Tom Wilkinson, Mark Simpson, Paul Caesar

Regizor: Matthew Saville [a mai regizat: A Month of Sundays(2015), The King(2007), Noise(2007)]

Incasari: 561.369 $

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 52/100

Un incident care implica un copil declanseaza o serie de evenimente care prabusesc universul unui ofiter de politie australian.

Intriga este destul de banala, scenariul de asemenea, astfel ca nici filmul nu prea avea cum sa fie altfel decat banal. Este genul acela de poveste pe care ai mai vazut-o de cateva ori, dar care are mereu suficient potential incat sa te faca curios sa o urmaresti. Din pacate acest film nu iese cu nimic in evidenta, ba chiar evolueaza exact asa cum te-ai astepta. In plus, cele trei personaje principale sunt cele mai stereotipice tipuri de politisti pe care le vezi in astfel de filme. Fara efecte speciale sau vizuale, fara scene de actiune si cascadorii care sa iti ia ochii si sa compenseze lipsa de originalitate, Felony ramane un film mediocru, care chiar daca nu este plictisitor, nu este nici memorabil.

Distributia este ceea ce te pacaleste si iti creeaza asteptari care sa fie inselate pe parcurs pentru ca aduna trei actori foarte experimentati, ale caror nume creeaza destul interes si cand sunt singure pe afis, mai ales daca sunt impreuna. Ceva s-a intamplat insa. Ori pentru ca nu au avut la indemana un scenariu mai bun, ori banii nu au fost prea multi, ori nu au avut chef sau convingerea ca iau parte la ceva bun, cert este ca toti trei au oferit prestatii lipsite de stralucire. Nici unul nu a avut un personaj care sa il scoata din zona de confort, dar nici nu am vazut vreun efort din partea vreunuia dintre ei de a se face remarcat. Daca ar trebui sa aleg cine a facut o treaba mai buna, l-as alege pe Tom Wilkinson, a carui experienta superioara este vizibila si atunci cand acesta nu se implica in totalitate.

Filmul are si destule parti bune. In primul rand ovestea este una credibila si pare foarte umana. Sunt destule personaje pe langa cele perincipale care reusesc pe alocuri sa creeze empatie. Asa stereotipice cum sunt, personajele se dezvolta odata cu povestea si pana la final nu prea mai ai cum sa ramai neutru si te vei gase alegand una dintre tabere. Pentru o seara de film, nu este o alegere rea, atata timp cat nu va doriti neaparat ceva iesit din comun, care sa va dea pe spate.

The Gathering Storm (2002)

Gen: Drama, Biografic, Istoric

Distributie: Albert Finney, Vanessa Redgrave, Jim Broadbent, Linus Roache, Lena Headey

Regizor: Richard Loncraine [a mai regizat: Finding Your Feet(2017), 5 Flights Up(2014), The Special Relationship(2010), My One and Only(2009), Firewall(2006)]

Buget: 12.000.000 $

Filmul a obtinut 21 de premii, printre care:
- Best Miniseries or Motion Picture Made for Television, Golden Globes, SUA 2003
- Best Performance by an Actor in a Miniseries or a Motion Picture Made for Television (Albert Finney), Golden Globes, SUA 2003
- Outstanding Lead Actor in a Miniseries or a Movie (Albert Finney), Primetime Emmy Awards, 2002
 - Outstanding Made for Television Movie, Primetime Emmy Awards, 2002
- Outstanding Writing for a Miniseries, Movie or a Dramatic Special, Primetime Emmy Awards, 2002

Nota Gealapa: 7.45

Pustia lui Winston Churchill cu ani înainte de cel de-al doilea război mondial, când numai el putea vedea amenințarea pe care Adolf Hitler și o Germanie rearmată o reprezentau pentru Europa.

Nu imi aduc aminte sa fi vazut un film despre Winston Churchill care sa fi fost slab si am vazut cateva. Ori e personajul in sine, ori grija pe care o au cei care il abordeaza, cert este ca daca subiectul unui film este aceasta figura importanta a istoriei, sansele sunt sa fie un film bun. Esti si cazul acestuia, chiar daca vorbim de un film de televiziune. Acest aspect aproape ca nici nu s-a simtit, iar bucatica din viata lui Churchill care ne-a fost prezentata a fost pusa in scena excelent si a creat tensiune din plin. Nu este un film cu briz-brizuri. Este simplu, dar are un scenariu bun, cu dialoguri interesante care creeaza suspans.

Distributia nu este nici ea rea deloc, si are in componenta actori experimentati, exact genul de catori de care avea nevoie un astfel de film. Albert Finney si-a asumat personajul foarte bine si a fost foarte credibil in pielea acestuia, dar a fost ajutat din plin si de Vanessa Redgrave sau Lena Headey. Experienta acestora i-a ajutat sa dea credibilitate filmului si colaborarea dintre ei a fost foarte buna, fiecare facand exact cat a trebuit fara sa incerce sa se dea in spectacol in mod inutil.

Cred ca acest film poate fi un exemplu despre cum ar treui abordate si facute filmele de televiziune. Fimlul ne ofera umor, ticalosie, putere si o asemanare foarte buna a personajului principal cu personalitatea istorica intruchipata. Adaptat in mare parte chiar dupa scrierile lui Winston Churchill, filmul transpune excelent in scena atmosfera intunecata si nesigura a anilor dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. Poate fi de asemenea si o lectie despre perseverenta si este cu siguranta un film pe care il recomand oricui are chef de un film serios.

Flavours of Romania (2017)

Gen: Documentar

Numar episoade: 9

Distributie: Charlie Ottley

Nota Gealapa: 7.75

Traversand cele opt regiuni istorice ale Romaniei, acest miniserial incearca sa puna in evidenta cultura, bucataria, frumusetea naturala si nevoia de a le conserva.

Nu e prima data cand e nevoie de straini ca sa se faca astfel de filme despre Romania. Si cel in care Victor Rebengiuc ne vorbeste pe fundal, tot de straini e facut. Mi-a placut ideea acestui film de a prezenta pe rand frumusetile fiecarei regiuni istorice. Am crezut ca o sa fie un documentar foarte detaliat. Pe de-o parte a fost, pentru ca pana si eu ca roman am aflat de cateva locuri de care nu stiam, dar pe de alta parte mi-a parut cumva tot o prezentare sumara.  Se pierde foarte mult timp pe anumite detalii si se omit obiective turistice importante, care ar fi trebuit sa isi gaseasca locul in film, daca scopul acestuia a fost de a face tara noastra mai atractiva pentru turistii straini.

Charlie Ottley, un jurnalist britanic indragostit de Romania este un fel de om orchestra cand vine vorba de acest film. El a avut ideea, el a pus-o in practica si el este si principalu protagonist. Per total, cred ca a facut o treaba excelenta, chiar daca tonul lui acuzator in unele momente a fost deranjant. Este incomod cand cineva din afara cercului tau, sau in cazul de fata din afara tarii, iti atrage atentia asupra propriilor defecte. Nu cred ca a avut un buget impresionant la dispozitie, de aceea din punct de vedere vizual filmul nu arata atat de bine pe cat ar fi putut arata si tot de aceea unele bartere pe care le-a avut sunt mult prea evidente si deranjante pe alocuri.

Chiar daca este facut de un strain, filmul nu pare obiectiv deloc. Deoarece creatorul este atat de atasat de tara noastra o prezinta aproape prin ochii unui compatriot. Nu este doar o brosura turistica ci atrage atentia si asupra unor probleme de care noi cei care traim pe aceste meleaguri suntem constienti si in privinta carora cei mai multi dintre noi nu facem nimic. Este posibil ca filmul sa aibe efectul scontat, dar avand in vedere ce aspecte au fost puse in valoare, cred ca media de varsta a celor pe care a reusit sa ii convinga sa ne traca pragul va fi destul de ridicata. In concluzie, este departe de a fi un film perfect, dar este foarte bun si interesant de vazut, chiar si pentru un roman.

Supernatural (2005-2020)

Gen: Fantastic, Horror, Drama

Numar sezoane: 15 (327 episoade)

Distributie: Jared Padalecki, Jensen Ackles, Jim Beaver, Misha Collins, Mark Sheppard

Filmul a obtinut 37 de premii, printre care:
- Best Hairstyling in a Dramatic Series, Leo Awards, 2016
- Best Guest Performance by a Female in a Dramatic Series (Briana Buckmaster), Leo Awards, 2015
- Best Visual Effects in a Dramatic Series, Leo Awards, 2014
- Best Visual Effects in a Dramatic Series, Leo Awards, 2011
- Favorite Network Sci-Fi/Fantasy TV Show, People's Choice Awards, SUA 2017

Nota Gealapa: 8.85
Metascore: 60/100

Doi frati calca pe urmele tatalui lor, devenind vanatori care lupta cu fiinte supranaturale de toate felurile, ca monstri, demoni sau zei care misuna pe pamant.

Vorbim de inca un serial mult prea lung si in care se intampla prea multe lucruri pentru a le putea cuprinde aici. Supernatural a fost gandit pentru cinci sezoane, dar succesul urias a facut ca proiectul sa continue timp de 15. Realist, ar fi trebuit sa se termine dupa 8, pentru ca in acest timp se cam spusesera deja toate povestile supranaturale care exista si au fost scosi la lumina toti monstri din toate mitologiile lumii. Din acest moment s-au inventat tot felul de universuri paralele si alte manevre dubioase pentru a readuce pe ecran personaje indragite care disparusera din film .Chiar si in aceste conditii, a reusit sa nu devina penibil si chiar daca nu a mai fost la acelasi nivel ca in primele sezoaJane, a ramas in continuare un serial de foarte buna calitate, plus ca daca ajungi pana in acest punct, esti cumva investit in totalitate si simti o obligatie morala de a fi alaturi de cele doua personaje principale pana la final.

In ciuda temei serialului, din punct de vedere vizual efectele nu m-au dat pe spate, dar au fost decente si atmosfera sumbra am simtit-o din primul pana in ultimul episod. De fapt, tensiunea este uneri atat de intensa incat producatorii ne ofera din cand in cand cate o pauza cu cateva episoade mai degraba umoristice, dar foarte bine facute, cu glume excelente. Toate incercarile de spin-off de la acest serial au fost sortite esecului si ma bucur cumva, pentru ca ar fi fost prea mult sa urmeze imediat o copie a serialului la fel de lunga si complexa. Finalul nu a fost facut de scenaristul care s-a ocupat de marea majoritate a episoadelor si asta se simte pentru ca ar fi fost mult mai intunecat. Cred ca acest final este unul mai degraba de compromis, pentru a impacheta repede lucrurile si a impaca cea mai mare parte a publicului, dar si pentru a inchide posibilitatile ca povestea sa mai continue.

Cele mai cunoscute nume din distributie le gasim in rolurile secundare. Cei doi protagonisti nu aveau cariere neaparat remarcabile pana sa faca parte din proiect si au crescut, s-au maturizat si au devenit cunoscuti odata cu acesta si cred ca de abia de acum incolo vom vedea carierele lor explodand. Timp de peste 300 de episoade am vazut prestatii constant bune din partea lor si atat Jared Padalecki cat si Jensen Ackles au avut o chimie foarte buna si au reusit s se faca foarte indragiti. Nu as neglija totusi si rolurile secundare unde am avut ocazia sa vad multe prestatii excelente care au contribuit si ele din plin la reusita serialului. Misha Collins, Mike Sheppard sau Jim Beaver, toti au avut momentele lor de stralucire.

Nisa monstrilor si a miturilor populare a fost identificata si pusa in valoare foarte bine de acest serial, iar acest aspect a fost unul dintre cele importante care au asigurat succesul filmului. Cel putin pentru primele opt sezoane, in ciuda subiectelor din alta lume, modul in care au fost scrise episoadele a facut ca personajele sa fie foarte credibile, in special cele doua personaje principale care au fost dezvoltate in permanenta, foarte diferit unul de celalalt desi erau frati,a jungand foarte complex fiecare in parte si facandu-mi mie misiunea de a-mi alege un preferat aproape imposibila. Cred ca cele mai bune seriale de acest gen sunt cele care acum te tin pe marginea patului tensionat, iar in minutul urmator te fac sa razi in hohote cu o ironie sau o remarca amuzanta, iar Supernatural face asta de multe ori. Cred ca acest serial merita din plin sa fie vazut, chiar daca este putin mai lung decat ar trebui sa fie.

ER (1994-2009)

Gen: Drama

Numar sezoane: 15 (331 episoade)

Distributie: Anthony Edwards, George Clooney, Julianna Margulies, Noah Wyle, Laura Innes

Filmul a obtinut 156 de premii, printre care:
- Best Performance by an Actor in a Television Series - Drama (Anthony Edwards), Golden Globes, SUA 1998
- Outstanding Directing for a Drama Series, Primetime Emmy Awards, 2009
- Outstanding Guest Actor in a Drama Series (Ray Liotta), Primetime Emmy Awards, 2005
- Outstanding Single Camera Sound Mixing for a Series, Primetime Emmy Awards, 2003
- Outstanding Single Camera Sound Mixing for a Series, Primetime Emmy Awards, 2002

Nota Gealapa: 8.05
Metascore: 79/100

Vietile, iubirile si dramele doctorilor si asistentelor din spitalul Chicago County General.

Nu toate serialele care au ajuns si pe la noi in anii '90 au fost bune, dar acesta este unul din cele clasice. La aparitia sa, banuiesc ca era etalonul cand vine vorba de seriale "medicale". Intre timp House a cam distrus acest gen si a ridicat stacheta atat de sus ca va fi greu de atins de alt serial. Er nu este doar un serial despre medicina. Acest aspect reprezinta o parte importanta a seriei, dar este mai degraba o drama, cu iubiri impartasite sau nu, cu prietenii implinite sau tradate si cu bucurii imense sau pierderi tragice. Senzatia mea pe intreaga durata a serialului a fost ca nici un personaj nu are voie sa fie fericit mai mult de cateva episoade. 

Er are 15 sezoane, deci este destul de lung. Durata episoadelor este una standard, dar cu toate astea de multe ori am avut impresia ca dureaza mai mult, mai ales in ultimele sezoane si as spune ca daca alegeti sail vedeti aveti nevoie de destula rabdare. Primele opt sezoane cred eu ca sunt cele mai bune. Acestea au cele mai indragite si cele mai bine dezvoltate personaje. Dupa acest sezon, unul cate unul, personaje cheie incep sa dispara, iar cele care le inlocuiesc de cele mai multe ori nu sunt de acelasi nivel. Nu mai au aceeasi prestanta, aceeasi credibilitate si pentru ca te atasezi foarte mult de primele personaje si spectatorul le primeste din start cu o spranceana ridicata in semn de neincredere, iar pana la final raman foarte putine personaje de la inceputul filmului. Mi-a placut ca in ultimele episoade au fost readuse in scena, intr-o forma sau alta, toate personajele importante care au disparut de-a lungul timpului. Este un detaliu care era necesar si care a fost pus in scena cu gust, fara sa fie exagerat de siropos, iar in ultimul episod serialul si-a recastigat usurinta trecerii timpului, pentru ca o ora si jumatate a zburat fara sa o simt.

Unul din motivele pentru care serialul a fost atat de apreciat in prima faza si a reusit sa se consolideze ca un clasic a fost si distributia, care a avut in componenta actori foarte buni, care au dat credibilitate filmului si care au facut ca perosnajele lor sa fie extrem de indragite. Ar fi de ajuns sa spun ca George Clooney a fost un om cheie timp de opt sezoane si cred ca e un argument suficient pentru calibrul distributiei, dar ar fi nedrept pentru oti ceilalti actori care sunt de asemenea foarte talentati si au contribuit cel putin la fel de mult la reusita seriei. Multi dintre ei s-au succedat in postura de personaj meu favorit, dar daca ar trebui sa aleg unul singur, atunci acesta ar fi Anthony Edwards, pe care l-a ajutat si personajul, dar mi-a parut cel mai echilibrat dintre toti, iar dupa disparitia lui din serial nimic nu a mai fost la fel.

Este imposibil sa descrii un intreg serial, ami ales unul atat de lung, in cateva randuri, pentru ca nu poti cuprinde intreaga sa profunzime si i-ai face o nedreptate. Despre Er pot spune cu incredere ca are inima, ca iti transmite intreaga paleta de sentimente si iti ofera destule lectii. Multi oameni au crescut cu acest serial si este un exmplu relevant ca si serialele vechi merita o sansa. Daca nu le-ai vazut deja, atunci serialele vechi pot fi o alegere viabila pentru ca nu tot ce este nou este si bun si nu tot ce este vechi este si demodat. Multi vor spune ca este prea lung, ca tot eschimba personaje si asa mai departe dar pana la urma asa este si viata: oamenii pleaca, au probleme, au oportunitati, iubesc diversi oameni, mor.... pana la urma genul nu se numeste "drama" degeaba.