Opriti Planeta, vreau sa cobor.

joi, 12 noiembrie 2020

Marshall (2017)

Gen: Biografic, Drama

Distributie: Chadwick Boseman, Josh Gad, Kate Hudson, Sterling K. Brown, Dan Stevens

Regizor: Reginald Hudlin [a mai regizat: The Black Godfather(2019), Serving Sara(2002), The Ladies Man(2000), The Great White Hype(1996), Boomerang(1992)]

Buget: 12.000.000 $
Incasari: 10.116.816 $

Premii:
- Top 10 Films, African-American Film Critics Association (AAFCA), 2017
- Audience Choice Award - Best Narrative English-Language Feature, Chicago International Film Festival, 2017
- Song of the Year, Hollywood Film Awards, 2017
- Best Original Song, Satellite Awards, 2018

Nota Gealapa: 7.40
Metascore: 66/100

Povestea unui caz celebru al lui Thurgood Marshall, un avocat care a reusit sa devina primul judecator de culoare de la Curtea Suprema de Justitie americana.

Uneori se intampla sa iti dai seama din primele scene cat de bune este filmul pe acre ai inceput sa il vezi si sub ce coordonate isi va dezvalui povestea. Asa se intampla si cu Marshall, care se deconspira foarte repede ca un film bun, serios si plin de suspans. Ca intotdeauna, faptul ca este un film biografic il face si mai interesant. Chiar daca tema combaterii rasismului si prejudecatior este una dintre cele mai uzate si riscante daca nu este abordata cum trebuie, aici nu deranjeaza deloc si cam asa ar trebui sa arate orice film de acest gen. Povestea solida si scenariul bun sunt cam singurele avantaje ale filmului, care nu apeleaza la prea multe alte briz-brizuri.

Distributia este si ea foarte buna. Protagonistul este regretatul Chadwick Boseman, care s-a stins din viata fix cand reusise sa ajunga unul din cele mai importante nume ale industriei si care a oferit si aici o prestatie solida si convingatoare. El a fost secondat foarte bine de Josh Gad si el cu o prestatie foarte naturala cu care a dovedit ca poate fi un partener de incredere indiferent de numele protagonistului, dar pe care nu il vad inca apt sa duca de unul singur un film in spate. Dezvoltarea parteneriatului celor doi este cel putin la fel de interesant ca si subiectul filmului.

Marshall este un film destul de inspirational pe care il putem considera lejer un succes al categoriei dramelor de tribunal, daca le putem numi asa. Acest gen de filme au nevoie de o scriitura isteata, iar acesta o are. Nu are insa factorul memorabilitate si probabil peste ceva vreme daca cineva imi va cere o recomandare, numele Marshall nu va fi printre primele care imi trec prin minte, dar este un film suficient de bun incat sa fie o alegere excelenta pentru cei care cauta pentru seara lor de film o productie serioasa, din care sa si inveti cate ceva si care incearca sa isi transmita "lectiile" intr-un mod deloc intruziv.

sâmbătă, 7 noiembrie 2020

River Runs Red (2018)

Gen: Thriller

Distributie: Taye Diggs, John Cusack, George Lopez, Luke Hemsworth, Gianni Capaldi

Regizor: Wes Miller [a mai regizat: Hell on the Border(2019), Atone(2019), Prayer Never Fails(2016), Lily Grace: A Witch Story(2015)]

Incasari: 61.789 $

Premii:
- Festival Award - Best Feature Length Dramatic Film, Downtown Film Festival Los Angeles, 2018
- Festival Award - Best Film, NOIDENTITY International Action Film Festival, 2019
- Festival Award - Best Cinematography, NOIDENTITY International Action Film Festival, 2019

Nota Gealapa: 5.55
Metascore: 26/100

Dupa ce fiul lui este ucis in urma unui control de rutina scapat de sub control, judecatorul de culoare Charles Coleman ia legea in propriile maini, pentru a se asigura ca se face dreptate, dupa ce criminalii fiului sau sunt eliberati.

Unele filme proaste se ascund macar pana la jumatate pana deconspira cat de slabe sunt cu adevarat. Acesta insa, te anunta inca din primele minute ca nu este cazul sa ai asteptari si ca urmeaza sa vezi ceva absolut mediocru. Un film in care ni se spune ca in state e ok daca nu stii limba, poti avea oricum orice job doresti si te poti casatori cu oricine pentru ca partenerul tau, indragostit fiind, te va intelege ca prin minune. Unul din putinele lucruri care mi-a placut la acest film este ca nu ofera lectii de moralitate. Este un film despre razbunare, dar fara lectii morale aparute brusc, ci o vendeta dusa pana la capat.

Acest film ne mai invata cum arata o distributie facuta pe pile au pe spaga, pentru ca altfel nu imi explic cum intr-un film american pot avea roluri cheie actori care nu vorbesc limba sau care nu par capabili de a rosti o replica fara sa isi ia pauze intre cuvinte entru a-si aduce aminte ce trebuie sa spuna. Taye Diggs nu e vreun mare actor, dar l-am vazut producand si prestatii ami reusite, afirmatie valabila si in cazul lui George Lopez. Ca sa va afceti o idee despre cat de slabi sunt actorii in acest film, va pot spune ca cele trei sau patru replici ale lui John Cusack, au fost cele mai reusite momente artistice din acest film, iar daca un Cusack la sfert de pret este apogeul actoricesc al unui film, e clar ca nivelul nu este unul foarte ridicat.

Trailerul este putin inselator si face ca acest film sa para chiar decent, dar nu va lasati pacaliti. Este un film aproape oribil inca din primele scene, cu interpretari jenante si scene de actiune atat de proaste ca aproape devin amuzante. In concluzie, nu cred ca este cazul ca cineva sa isi piarda timpul cu un asemenea experiment esuat. Chiar si 90 de minute in care stai intins in pat si te uiti pe tavan pot fi mai utile si mai productive decat sa vezi acest film.

<iframe width="720" height="395" src="https://www.youtube.com/embed/j0EcWB7m358" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>

duminică, 1 noiembrie 2020

The Crimson Rivers (2000)

Titlu original: Les rivières pourpres

Gen: Crima, Mister

Distributie: Jean Reno, Vincent Cassel, Nadia Farès, Dominique Sanda, Karim Belkhadra

Regizor: Mathieu Kassovitz [a mai regizat: Rebellion(2011), Babylon A.D.(2008), Gothika(2003), Assassin(s)(1997), La Haine(1995)]

Buget: 14.000.000 $
Incasari: 60.103.680 $

Premii:
- Best Director (Réalisateur), Étoiles d'Or, Franta 2001

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 49/100

Un detectiv urmareste pasii unui criminal brutal, pana se loveste de secretele unui colegiu renumit.

Acest film m-a lasat cu sentimente amestecate. Pe de-o parte este un film care m-a incantat intr-o mare masura, pentru ca este palpitant, interesant, cu destul suspans si scene de actiune destul de bune. Pe de alta parte insa, sunt si putin dezamagit pentru ca daca filmul s-ar fi luat mai mult in serios ar fi putut fi chiar mai bun. De exemplu m-as fi putut lipsi de efectele audio din Mortal Kombat suprapuse peste unele scene de lupta, care au adus un deseerviciu filmului. Filmul arata bine si din punct de vedere tehnic, nu numai pentru un film european; arata bine punct.

Distributia ne aduce in prim-plan poate cele mai recognsocibile nume din cinematografia frantuzeasca a inceputului de secol si ma refer la Jean Reno si Vincent Cassel, ambii cu prestatii bunicele si destul de credibile. Prestatii decente sunt si in rolurile secundare, dar cam atat si nimic mai mult pentru ca nu este acel gen de film care sa permita unui actor sa isi puna in evidenta versatilitatea sau alte calitati individuale, dar nici nu este u scenariu care sa te faca de ras daca ai putin talent si experienta. Per total, as spune ca actorii s-au achitat bine de sarcini si au pus destul de bine in valoare scenariul.

Filmul acopera lipsurile unei intrigi sia uei povesti superficiale, exceland la restul capitolelor si detaliilor, incepand cu cinematografia si sunetul si terminand cu cu ritmul si notele artistice personale ale regizorului. Nu este vreun clasic din nici un punct de vedere si nici nu are nimic revolutionar, dar este un film suficient de bun si distractiv incat sa am incredere sa il recomand oricui isi doreste sa vada un film de actiune bun, peste medie.

marți, 20 octombrie 2020

Richard the Stork (2017)

Alte titluri: Little Bird's Big Adventure, A Stork's Journey

Gen: Animatie, Aventura

Distributie: Tilman Döbler, Cooper Kelly Kramer, Shannon Conley, Christian Gaul, Nicolette Krebitz

Regizor: Toby Genkel [a mai regizat: Two by Two: Overboard!(2020), Yakari, le film(2020), All Creatures Big and Small(2015), Thor: Legend of the Magical Hammer(2011), Das doppelte Lottchen(2007)]

Incasari: 14.375.849 $

Premii:
- Best Youth Film (Bester Jugendfilm), Bavarian Film Awards, 2018

Nota Gealapa: 6.40

Desi toata lumea crede ca este o vrabie, Richard isi pastreaza convingerea ca este de fapt o barza.

Acest film animat nu este rau, dar nu este nici foarte stralucit. Pentru copii de varsta frageda sunt convins ca este interesant, dar este destul de greu pentru parinti sa il vada impreuna cu acestia si asta pentru ca glumele pentru adulti lipsesc aproape cu desavarsire, iar pentru un astfel de public filmul poate deveni plictisitor. Din punct de vedere vizual, lucrurile sunt decente si personajele arata destul de bine. Problema filmului este de fapt banalitatea povestii si scenariul concentrat exclusiv pe copii.Pe mine unul nu pot spune ca m-a convins.

Distributia nu ne propune vreo voce recognoscibila si cred ca lipsa numelor cu adevarat importante care sa asigure vocile personajelor, de aceasta data, pentru ca nu exista nimic altceva care sa iti ia ochii, este un detaliu usor de observat si se poate contoriza ca inca un minus al filmului. Poate una sau doua voci mai relevante ar fi putut da mai multa savoare personajelor si poate chiar ar fi improvizat pe langa scenariu adaugand cateva subtilitati, facand intreg filmul mai agreabil.

Este un film produs in mare parte in Luxemburg, a carui actiune se desfasoara in principal in Europa, decent din punct de vedere vizual si este de apreciat ca si din partea asta de lume au inceput sa apara filme animate. Probabil cu timpul, cinematografia europeana va dobandi experienta si la acest capitol si in viitor va produce animatii mult mai rusite. Personajul principal este o vrabie, un detaliu original pe acre nu l-am mai intalnit in alta parte si sunt convins ca cei mici vor indragi personajele si se vor atasa de ele. Acestea fiind zise, eu nu pot sa il recomand totusi. Sunt destule filme animate mult mai interesante.

sâmbătă, 17 octombrie 2020

Manuale d'amore 2 (Capitoli successivi) (2007)

Gen: Comedie, Dragoste

Distributie: Carlo Verdone, Monica Bellucci, Riccardo Scamarcio, Fabio Volo, Sergio Rubini

Regizor: Giovanni Veronesi [a mai regizat: The King's Musketeers(2018), No COuntry for Young Men(2017), A Woman as a Friend(2014), The Fifth Wheel(2013), Manuale d'am3re(2011)]

Incasari: 27.833.482 $

Nota Gealapa: 6.30

Patru povesti. Nicola, paralizat dupa un accident de masina, se indragosteste de fizioterapeuta lui, Lucia. Franco si Manuela, un cuplu tanar care nu poate avea copii, zboara la Barcelona pentru un tratament de fertilitate. Filippo si Fosco, doi gay, decid sa se casatoreasca. Ernesto, un ospatar intr-un restaurant important, are o aventura cu Cecilia, o spanioloaica proaspat angajata la bucatarie.

Am vazut acest film acum o saptamana si tot nu am o idee de Doamne-ajuta despre ce sa spun despre el. Atat de putin remarcabil este. Este un film banal, nu foarte original, cu cateva scene cat de cat amuzante, putina drama si care prezinta cateva pvesti relativ interesante. Este putin mai slab decat predecesorul sau, care nici el nu a fost vreo capodopera. Daca se continua acest tren si in al treilea film al seriei, ma asteapta o experienta neplacuta atunci cand o sa il vad. Nu pot sa spun ca m-am plictisit, dar pe intreaga durata a filmului am avut senzatia ca lipseste ceva.

Distributia nu a fost rea deloc. O parte din actorii din primul film au avut roluri si aici si in plus, a fost asigurat un plus de senzualitate si frumusete cu Monica Bellucci. Aceasta nu a avut vreo interpretare iesita din comun, de altfel foarte rar are astfel de interpretari, dar magetismul ei asigura un interes crescut cel putin din partea masculina a publicului. Per total insa, interpretarile au fost si ele in nota generala de mediocritate a filmului. Nimic de remarcat si nimic de hulit; pur si simplu nimic care sa iasa din banal.

De obicei sunt nerabdator sa recomand filme care provin din alte locuri decat Hollywood, dar de aceasta data nu este nimic de recomandat. Va sigur ca nu pierdeti nimic daca treceti peste acest film. Nu cred ca primul film al acestei serii a fost atat de apreciat de cineva incat sa simta neaparat nevoia sa vada si continuarea. Cred ca acest film va cadea, daca nu a cazut deja, in uitare.

sâmbătă, 10 octombrie 2020

Shoot 'Em Up (2007)

Gen: Actiune, Thriller

Distributie: Clive Owen, Monica Bellucci, Paul Giamatti, Stephen McHattie, Greg Bryk

Regizor: Michael Davis [a mai regizat: Monster Man(2003), Girl Fever(2002), 100 Girls(2000), Eight Days a Week(1997), Beanstalk(1994)]

Buget: 39.000.000 $
Incasari: 27.122.238 $

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 49/100

Un barbat pe nume Smith, ajuta o femeie sa nasca in timpul unui schimb de focuri si apoi trebuie sa apere nou-nascutul de armata de oameni inarmati.

In primele momente ale filmului am dat ochii peste cap, crezand ca urmeaza sa vad un film de actiune aproape penibil, dar odata ce am realizat ca filmul nu se ia deloc in serios, am putut sa savurez si sa ma amuz la scenele de actiune atat de ridicole ca sunt cu adevarat distractive. Filmul nu iroseste nici un pic de timp cu explicatii si detalii si se concentreaza exckusiv pe scenele de actiune care se succed intr-un ritm alert. Efectele vizuale sunt departe de a fi perfecte, dar in acest caz acest aspect face parte din farmecul filmului. Nu exista lectii morale si nu exista momente lacrimogene, doar adrenalina de la un capat la celalalt.

Distributie nu este nici ea rea deloc. Clive Owen si Monica Bellucci sunt cei doi protagonisti, formand un duo la fel de improbabil si ciudat ca filmul in sine, iar Paul Giamatti este antagonistul, o ipostaza care i s epotriveste manusa. Exista destui actori experimentati si in rolurile secundare, astfel incat scenariul sa fie valorificat la maxim. Chimia dintre protagonisti nu pare sa fie cea mai buna, dar si acest detaliu pare sa functioneze in mod bizar in avantajul filmului. De altfel, totul la acest film este putin bizar si iesit din comun si tocmai de aceea este atat de agreabil.

Acest film aproape ca este o parodie despre exagerarile la moda ale filmelor de actiune, care reuseste sa devina in mod susrpinzator un film distractiv si palpitant. Scenele absurde uneori acompaniate de o coloana sonora foarte inspirata, fac din acest film unul dintre cele mai amuzante pe care le-am vazut in ultima vreme. Extravaganta si lipsa de realism fac filmul sa fie interesant, dar acestea sunt duse uneori prea la extrem si reprezinta si principala problema a acestuia. Daca vreti sa vedeti niste scene de actiune absolut originale, pe care nu aveti vreo sansa sa le vedeti in alta parte, atunci acest film este exact ce cautati. Este cu siguranta genul de film pe care o sa il revad de cateva ori de-a lungul timpului.

marți, 6 octombrie 2020

Struggle: The Life and Lost Art of Szukalski (2018)

Gen: Documentar

Distributie: Stanislav Szukalski, Glenn Bray, Robert Williams, Suzanne Williams, Gabriel Bartalos

Regizor: Irek Dobrowolski [a mai regizat: Sierpniowe niebo. 63 dni chwaly(2013), The Portraitist(2006)]

Nota Gealapa: 8.25

Filmul ne prezinta viata artistului americano-polonez Stanislav Szukalski, de la inceputurile sale in Chicago, pana la timpul petrecut ulterior in Polonia si Los Angeles si contributia sa artistica si politica asupra lumii.

Netflix este consacrat deja cand vine vorba de calitatea excelenta a documentarelor sale, care abordeaza cele mai diverse subiecte si aduc in atentie cele mai inedite personaje. Struggle nu face exceptie de la aceste norme si este un documentar excelent, care il scoate la lumina pe Stanislav Szukalski, un om despre care eu unul nu stiam nimic, un geniu fara indoiala, un antisemit reformat si ca majoritatea geniilor, un nebun in adevratul sensului in ultima parte a vietii sale, pentru ca atata durere si suferinta si atatea pierderi pot scoate din minti pe oricine. Imi place cum este structurat, imi place cum este argumentat si imi place ca este obiectiv.

Distirbutia, daca o putem numi asa in cazul unui documentar, are un mare avantaj si anume existenta a sute de ore de inregistrari cu Szukalski insusi, din care s-a facut o selectie buna si reprezentativa pentru acest film. Suplimentar, toti cei care prezinta marturii sunt oameni care l-au cunoscut personal si au petrecut mult timp imrepuna cu acesta, l-au idolatrizat, l-au detestat unii si l-au jutat in momentele sale grele. Astfel marturiile si emotiile pe care le traiesc acestia amintindu-si de acei ani capata o mai mare greutate.

Acest film este si o mica lectie de istorie. Tin sa mai spun ca prin acest documentar am avut acces la cateva creatii absolut senzationale, incredibil de complexe si absolut impresionante ale acestui artist. Este de asemenea si o mica lectie despre iertare si despre cum un om poate creste spirtual si se poate schimba. Poate nu este un clasic, poate nu veti simti nevoia sa il revedeti, dar trebuie macar sa il bifati pentru ca o astfel de lectie ar fi pacat sa fie ratata.