Regizor: Stanley Tucci [a mai regizat: Blind Date(2007), Joe Gould's Secret(2000), The Impostors(1998), Big Night(1995)]
Incasari: 1.677.835 $
Nota Gealapa: 6.50 Metascore: 70/100
Povestea pictorului si sculptorului elvetian Alberto Giacometti.
Acest film este mai degraba biografia unui tablou, decat cea a unui pictor. Ce-i drept, dezvaluie destul de multe si despre comprtamentul si obiceiurile pictorului, doar sa nu va asteptati la o biografie clasica in cazul in care alegeti sa il vedeti. Chiar daca exista vreo doua momente care m-au facut sa sper la ceva palpitant, este doar un film asezat, aproape monoton, foarte usor amuzant, dar destul de agreabil, chiar daca mi se pare ca iroseste destul potential si ar fi putut fi un film solvabil, dar din pacate ramane cam dator la destule capitole.
Distributia contribuie din plin la crearea unor asteptari exagerate. Cand ai de a face cu un duet format din Geofrrey Rush si Armie Hammer, incepi sa speri ca o sa ai parte de interpetari remarcabil. Cei doi au facut o treaba foarte buna si au scos tot ce se putea scoate de la acest scenariu, dar nici macar efortul lor nu a putut schiba impresia generala asupra filmului. In ciuda unei abordari intereante, acesta rateaza livrarea iar intriga este prea mica si prea putin ofertanta pentru cei doi.
Filmul cu siguranta nu este pentru toata lumea. Se concentreaza pe un eveniment destul de mic si in ciuda unei prestatii foarte bune din partea protagonistilor, nu este suficient de sexy pentru publicul larg. L-as recomanda exclusiv celor cu o fire mai artistica, sau chiar studentilor la arte interesati de procesul creativ din spatele unei opere de arta.
Distributie: Ava Michelle, Griffin Gluck, Sabrina Carpenter, Paris Berelc, Luke Eisner
Regizor: Nzingha Stewart [a mai regiat: Love by the 10th Date(2017), With This Ring(2015)]
Nota Gealapa: 6.10
Jodi, cea mai inalta fata din scoala ei, a fost mereu inconfortabila in pielea ei, dar dupa ani de umilinte si de evitarea atentiei cu orice pret, Jodi decide sa isi regaseasca increderea.
Nu am vazut prea multe filme de anul trecut inca si nici nu am fost inspirat in alegerea lor. Pe de alta parte, nici filmele astea cu probleme existentiale ale liceenilor nu mai sunt ce au fost odata. Tall Girl are destule parti bune, dar fiecare scena amuzanta este complementata de una penibila, fiecare moment emotionant este succedat de unul cringe si tot asa, rezultatul final fiind un film de duzina, aproape mediocru.Din fericire, momentele bune sunt suficient de multe astfel incat filmul sa nu fie plictisitor.
Distributia propune putine nume cat de cat familiare, dar aduna o mana de tineri, dintre care unii destul de talentati, care au oferit prestatii decente, in nota filmului. Nu pot neaparat sa remarc pe cineva, dar parca Griffin Gluck si Sabrina Carpenter au fost ceva mai credibili decat restul colegilor de platou. Din pacate, nici unul dintre cei doi nu a fost protagonistii filmului, iar Ava Michelle, cea care a avut aceasta responsabilitate, nu s-a descurcat foarte bine.
Pe langa foarte mult cringe, filmul a parut si foarte superficial. Relatiile dintre personaje nu au fost dezvoltate suficient si nici una dintre temele abordate nu a fost aprofundata suficient, astfel nici un mesaj pe care incearca filmul sa il transmita nu este credibil si pana la final nu mai exista nici un personaj negativ. Orice puslama prezentata, starneste mai degraba simpatie, nu sentimente negative care sa puna intr-o lumina buna asa zisele lectii de viata care se transmit. Accentul suedez folosit a fost si el penibil. Am mai gasit putina alinare in calitatea imaginii si a sunetului, un lucru cu care Netflix ne-a obisnuit deja. In concluzie, daca sunteti in cautarea unui film despre maturizare, puteti gasi zeci de optiuni mai bune.
Distributie: Ted Danson, Jorja Fox, Eric Szmanda, Robert David Hall, Wallace Langham
Regizor: Louis Shaw Milito [aflat la primul lungmetraj]
Nota Gealapa: 7.75
O explozie in cazinoul ei, o aduce pe Catherine Willows inapoi in Las Vegas, iar cand se descopera ca fapta are legatura cu Lady Heather se alatura investigatiei si Gil Grissom.
Poate asa a fost gandit de la inceput, poate la presiunea publicului, sau poate realizand ei insisi ca finalul CSI: Crime Scene Investigation nu se ridica la inaltimea serialului, producatorii au scos pe piata, la scurt timp dupa ultimul episod, acest film de televiziune care ofera un alt final seriei. Acest mini-proiect este in cea mai mare parte reusit. Finalul este intr-adevar mai bun decat cel initial, chiar daca si acesta este o idee mai slab decat nivelul serialului. In plus, este o reuniune binevenita pentru fanii seriei, in care reapar personaje demult disparute.
Un semi-esec este absenta unor persoanje de o importanta majora in serial, a caror prezenta ar fi fost binevenita. Ma refer aici la Laurence Fishburne si George Eads, ambii foarte apreciati pentru munca rol in serial. In afara de cei doi, restul actorilor importanti sunt prezenti si va fi o placere pentru fanii seriei sa ii revada, chiar daca este o oarecare stangacie intre anumiti actori care nu au mai lucrat impreuna in vreun episod pana acum. Per ansamblu insa, calitatea prestatiilor sunt ca cele cu care am fost obisnuiti pe parcursul a 15 sezoane.
Acest film nu se simte totusi ca un film, nici macar unul de televiziune. Se simte mai degraba ca un episod mai lung din serial, lucru deloc deranjant insa. Trebuie sa va avertizez ca daca sunteti in cautarea unui caz major, acest film nu ofera asa ceva si nici nu cred ca asta a intentionat. Cred ca s-a dorit mai degraba sa se ofere fanilor ocazia de a-si lua la revedere cum trebuie de la personajele pe care le-au indragit, motiv pentru care nu pot recomanda acest film decat fanilor inraiti ai CSI si nu celor volanti care au vazut razlet cateva episoade.
Distributie: Laurence Fishburne, Marg Helgenberger, George Eads, Eric Szmanda, Robert David Hall
Filmul a obtinut 67 de premii, printre care:
- Outstanding Cinematography for a One Hour Series, Primetime Emmy Awards, 2010
- Outstanding Special Visual Effects for a Series, Primetime Emmy Awards, 2010
- Outstanding Sound Mixing for a Comedy or Drama Series (One-Hour), Primetime Emmy Awards, 2007
- Outstanding Cinematography for a Single-Camera Series, Primetime Emmy Awards, 2006
- Outstanding Sound Editing for a Series, Primetime Emmy Awards, 2003
Nota Gealapa: 8.20 Metascore: 65/100
O echipa de elita formata din experti criminalisti lucreaza la diverse cazuri in Las Vegas.
In caz ca va intrebati care dintre serialele cu "CSI" in fata a fost primul, ei bine acesta a fost, iar lumea spune ca este si cel ami bun dintre ele. O sa am si eu o parere in acest sens dupa ce o sa le revad si pe celelalte. Dupa un inceput destul degreu, lucru normal pana la urma, acest film pur si simplu a explodat si a tinut captivi in fata televizoarelor milioane de spectatori. Este un film care a revolutionat acest gen al serialului politist daca vreti, obisnuit pana atunci cu un ritm mai lent si cu cazuri rezolvate intr-un stil mai asezat. Scenaristii au dat dovada de foarte mare inventivitate si rezultatul a fost un serial surprinzator, dinamic, palpitant si foarte constant pana aproape de final.
Foarte multe efecte vizuale reusite, iar cinematografia a fost impecabila in permanenta. Au fost foarte putine episoade in care s-a colaborat cu alte francize CSI si respectivele episoade nu au fost mereu reusit. De altfel, unul dintre cele mai frustrante momente a fost un astfel de episod in care actiunea a inceput in Las Vegas si s-a terminat in serialul a carui actiune se desfasoara in Miami, astfel ca pana cand nu o sa vad Csi: Miami nu o sa stiu cum s-a terminat. Desi distributia s-a schimbat destul de des, noii veniti au umplut cu succes golurile lasate de cei plecati. Mi-a placut de asmeenea ca au fost destul de putine episoade de umplutura. Spre final insa, as spune ultimele doua sezoane din cele 15, intrigile au devenit cam trase de par, iar finalul intregii serii mie unul mi s-a parut destul de slabut.
Ca am amintit de distributie, aceasta a avut un nucleu care a rezistat pe durata tuturor celor 15 sezoane, dar si protagonisti care au fost in proiect cate trei sau patru sezoane. In afara de Laurence Fishburne, ceilalti erau destul de putin cunoscuti inate de acest proiect, dar au oferit prestatii constant bune. Din pacate, pre putini dintre ei au confirmat si dupa finalul CSI. Nu stiu daca tine de versatilitatea lor, sau este unul din acele cazuri cand petreci prea mult timp in pielea unui personaj si lumea nu te mai crede in alte roluri. Tot la capitolul distributie, as mentiona ca inca din sezonul doi, acest serial a fost ca un magnet pentru diverse vedete care au avut cate o aparitie in serial. O sa enumar doar cativa: Jeremy Renner, Viola Davis, Toby Maguire, Gilbert Gottfried, Michael Pena, Justin Bieber, Method Man, Andy Dick, Eric Roberts si chiar Monica Barladeanu.
Acest serial este printre cele mai bune ale anilor 2000. Este revolutionar pentru vremea lui, evolueaza odata cu tehnologia si iti da o doza sigura de adrenalina si suspans. Este genul acela de serial la care mai prindeai cate un episod random pe cate un post de televiziune, si vedeai cate un episod si de cate doua trei ori fara sa te deranjeze, asa ca va recomand sa il vedeti cap-coada si nu sunt veros cand va spun ca merita.
Distributie: Chris Evans, Robert Downey Jr., Scarlett Johansson, Sebastian Stan, Sam Wilson
Regizor: Anthony Russo [a mai regizat: Avengers: Endgame(2019), Avengers: Infinity War(2018), Captain America: The Winter Soldier(2014), You, Mee and Dupree(2006), Welcome to Collinwood(2002)]
Buget: 250.000.000 $ Incasari: 1.153.296.293 $
Filmul a obtinut 16 premii, printre care:
- Saturn Award - Best Performance by a Younger Actor (Tom Holland), Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2017
- Breakthrough Performance of the Year (Tom Holland), Golden Schmoes Awards, 2016
- Best Action Sequence of the Year (Airport Battle), Golden Schmoes Awards, 2016
- Summer 2016 Blockbuster, Golden Trailer Awards, 2016
- Summer 2016 Blockbuster TV Spot, Golden Trailer Awards, 2016
Nota Gealapa: 7.95 Metascore: 75/100
Amestecul politicienilor in treburile Razbunatorilor, provoaca o ruptura intre Captain America si Iron Man.
Nu sunt nici pe departe la curent cu intreaga serie Avengers si nici nu vad filmele neaparat in ordine. Probabil ca o sa fac asta la un moment dat, dupa ce saga va lua sfarsit, dar pana atunci, film dupa film, in ritmul meu o sa le vad pe fiecare. Captain America: Civil War raspund ela o intrebare pe acre probabil si-au pus-o multi si la o disputa pe care sunt convins ca o au multi copii: cine e mai tare dintre Captain America si Iron Man, sau dintre Black Panther si Ant-Man? Raspunsul este nimeni. "Echipele" au fost foarte bine facute, astfel incat scenele de lupta sa fie foarte spectaculoase, dar sa nu ofere vreun invingator clar, pentru a nu dezamagi fanii nici unuia dintre eroii principali. In continuare, punctele foarte ale filmului sunt scenele de actiune si efectele spectaculoase, dar si un umor deja caracteristic si destul de inspirat. Intriga este subtirica si personajul negativ destul de slabut de aceasta data, dar nu ii pasa nimanui de asta.
Protagonistii sunt si ei aceiasi. Apare pentru prima data in scena Black Panther, iar Ant-Man si un Spiderman infantil se alatura si ei actiunii. Calitatea interpretarilor este una buna, fara a fi memorabila, de altfel este greu sa oferi prestatii memorabile in acest gen de filme. Toti actorii au fost naturali si destul de credibili si cred ca asta se intampla pentru ca au dat viata de atatea ori acestor personaje, incat acestea au devenit cumva parte din personalitatea lor. Daca trebuie sa remarc pe cineva, acesta ar fi Tom Holland, care aduce o gura de aer proaspat, in mijlocul unei distributii destul de rutinate.
Ma asteptam, ca un spectator neutru, sa imi fie mai greu sa aleg una din cele doua tabere dar acest lucru a fost surprinzator de facil din cauza intrigii subtirele. Este pana la un punct o infruntare intre o echipa cu echipament rosu si una data cu sineala, infruntare extrem de interesanta ce-i drept, cu accente epice. Antagonistul este singurul defect notabil pe acre il gasesc filmului, in rest cei de la Marvel se apropie, ca de fiecare data de perfectiune. Este un film amuzant, sensibil si foarte palpitant pe care il recomand cu incredere.
Distributie: Eugene Cernan, Alan Bean, Jonathan Cohen, Charles Duke, Richard Gordon
Regizor: Mark Craig [a mai regizat: Jim Clark: The Quiet Champion(2009), Graham Hill: Driven(2008), Jackie Stewart: The Flying Scot2001), Ken Tyrell: Surviving Formula 1(1999)]
Incasari: 53.881 $
Premii:
- Best Documentary, AARP Movie for Grownups Awards, 2016
- Best Director, Boulder International Film Festival, 2016
- Texas Independent Film Award, Houston Film Critics Society Awards, 2016 - Best Documentary - Audience Award, Newport Beach Film Festival, 2015 - Documentary Award, Newport Beach Film Festival, 2015 Nota Gealapa: 7.65 Metascore: 78/100 In 1972, astronautul Gene Cernan de pe Apollo a pasit pe luna unde si-a lasat urmele si initialele fiicei sale, dar de abia acum acesta isi impartaseste pe deplin povestea epica despre implinire, dragoste si pierdere.
Majoritatea filmelor se preocupa de primul om care a facut un lucru, sau prima data cand ceva s-a intamplat, asa ca o abordare de genul ultimul om care a fost pe luna mi s-a parut diferita si interesanta. Filmul este intr-adevar interesant, dar diferit fata de ce ma asteptam. Evenimentul in sine este trecut pe plan secund, iar subiectul principal este omul care l-a trait. Nu este un film despre cum a fost posibila aceasta aselenizare, ci despre cum a fost aceasta perceputa si cum l-a afectat pe protagonist si pe familia lui.
Protagonistul este Eugene Cernan, un astronaut pe care acest eveniment l-a transformat intr-o vedeta si i-a urcat egoul pana la cer. Acesta sufera cumva de un complex mesianic, dar in acelasi timp se si bucura de toate beneficiile celebritatii, chiar si acum la o varsta inaintata. Bani, femei, faima, avantaje, dar macar spre deosebire de alte vedete de carton, acesta si-a muncit celebritatea.
Nu cred ca vizita pe luna a putut sa schimbe omul in esenta, ci mai degraba a actionat ca un catalizator care a scos la suprafata mult mai repede adevarata natura a omului respectiv. Nu este un documentar clasic. Este o poveste unica si foarte personala, emotionantadar si foarte interesanta. MIe unul mi-a placut si il recomand, daca aveti chef de o pauza de la universul Marvel.
Regizor: Jennifer Peedom [a mai regizat: Mountain Quest(2018), Sherpa(2015), Living the End(2011), Miracle on Everest(2008), Solo(2008)]
Incasari: 2.129.889 $
Premii:
- Best Cinematography in a Documentary, Australian Academy of Cinema and Television Arts (AACTA) Awards, 2018
- Best Sound in a Documentary, Australian Academy of Cinema and Television Arts (AACTA) Awards, 2018
- Best Original Music Score in a Documentary, Australian Academy of Cinema and Television Arts (AACTA) Awards, 2018
Nota Gealapa: 7.45 Metascore: 82/100
O experienta despre cele mai inalte varfuri din lume.
Mountain e un film foarte bun, dar total atipic. nu este un documentar clasic, care sa dezvaluie o informatie ascunsa, vreo conspiratie sau sa documenteze vreo situatie istorica. Filmul prezinta pe scurt modul in care relatia omului cu muntele a evoluat de-a lungul timpului, iar textul destul de sumar este insotit de cadre vizuale superbe si o coloana sonora originala foarte reusita. Acestea sunt si cele doua puncte forte ale filmului: cinematografia si modul in care muzica o completeaza. Este un film relaxant, numai bun pentru terapiile impotriva insomniei.
Singura voce care se aude in acest film, este cea a lui Willem Dafoe, aflat intr-o ipostaza inedita pentru el, care ne obisnuise cu roluri mai ciudatele. Vocea lui calma completeaza si ea sentimentul de liniste transmis de film si cred ca alegerea lui a fost una inspirata, astfel ca e posibil sa il mai vedem in aceasta postura, mai ales ca nu mai este de ceva vreme un nume de prima linie la Hollywood, iar aceasta nisa poate fi alegereea potrivita pentru un azil profesional.
Din cand in cand apare cate un film care sfideaza cutumele si intinde limitele specifice genului pe care il reprezinta, iar Mountain este un astfel de film. Pe scurt, este o oda solemna adusa frumusetii, misterului si puterii muntelui. Din pacate, oricat de frumoase ar fi cadrele si peisajele prezentate, pentru ca nu sunt insotite de un mesaj puernic, acestea vor fi foarte usor de uitat. Totusi, filmul merita vazut intr-o seara, pentru un somn mai linistit.
