The Pirates of Somalia (2017)

Gen: Biografic, Drama

Distributie: Al Pacino, Evan Peters, Melanie Griffith, Barkhad Abdi, Philip Ettinger

Regizor: Bryan Buckley [a mai regizat: The Bronze(2015)]

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 54/100

In 2008, jurnalistul incepator Jay Bahadur, improvizeaza un plan care sa il duca in mijlocul piratilor din Somalia. In cele din urma, el reuseste sa ofere primele relatari de la fata locului despre cine sunt acesti oameni, cum traiesc si ce ii motiveaza sa faca ceea ce fac.

Cu putin mai multi bani la dispozitie, acest film ar fi fost mult mai bun. spun asta, pentru ca scene care ar fi putut fi impresionante, din lipsa de fonduri au fost animate si nici macar nu s-a folosit o animatie de calitate. Trecand peste acest aspect, filmul ne prezinta o poveste reala foarte interesanta. Asistam la inconstienta unui tanar cu aspiratii de jurnalist care a adus in cele din urma accesul vestic intr-o zona pana nu demult intterzisa. Exista suspans si tensiune, o bruma de umor care face povestea mai credibila, dialogurile sunt decente si astfel, filmul nu plictiseste.

Pentru distributie s-a folosit un tertip in voga si anume folosirea unui nume urias intr-un rol marunt, doar pentru a-l putea pune pe afis si a atrage publicul. De aceasta data a fost randul lui Al Pacino, al carui nume apare pe toate afisele, are maxim zece replici, iar rolul sau este insignifiant. Protagonistul este Evan Peters, un nume care nu imi spune mare lucru, cu o interpretare care a crescut in calitate pe masura ce povestea a avansat. L-am revazut de asemenea si pe Barkhad Abdi, un actor foarte bun, pe care cred ca doar fizicul il impiedica sa fie distribuit si in alte roluri decat acela de somalez bun sau rau.

Filmul incearca sa ofere un punct de vederesi din tabara cealalta si sa prezinte si varianta Somaliei in anumite chestiuni. Macar s-au tras cadre si in aceasta tara si s-au folosit actori autohtoni un lucru pe acre multe filme a caror actiune se desfasoara in aceasta regiune nu il fac. Acest film mi-a dat ocazia sa aflu destule lucruri despre cultura somaleza pe care nu mi le-as fi imaginat. Oricum, mult mai mult decat am invatat din minisubmarinul lui Captain Philips. Ca sa sumarizez, as spune ca este o poveste despre curaj, speranta si adevar, care merita vazuta.

The Canyon (2009)

Gen: Thriller

Distributie: Eion Bailey, Yvonne Strahovski, Will Patton, Wendy Worthington, Andrea Marcellus

Regizor: Richard Harrah [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 1.785 $

Nota Gealapa: 6.70

O poveste de supravietuire despre un cuplu aflat in luna de miere care se rataceste in imensitatea Marelui Canion.

Un film destul de scump, care arata ca unul cu buget redus. nu inteleg pentru ce s-au cheltuit atatia bani, pentru ca nu sunt nici mari efecte vizuale, cinematografia este decenta, dar nu pare scumpa, distributia este redusa numeric, iar daca vorbim despre tehnologie, au fost mai folositi catarii decat elicopterul ala care apare un minut. Trecand peste acest aspect, filmul nu este plictisitor. Iti starneste curiozitate, iti creeaza sperante, pe care le spulbera apoi, dar iti mentine interesul pana la final. Macar dezamagirea vine in ultimul moment si nu este chiar totala, pentru ca nu se termina chiar cu un happy end.

Personal, i-am mai vazut in filme pe Yvonne Strahovski si Will Patton, dar asta pentru ca sunt eu ciudat, nu pentru ca sunt ei actori prea importanti. Ambii au avut prestatii ocazional bune. Din pacate au avut si destule momente de ratacire artistica. Daca ar fi sa nominalizez cel ami bun actor din acest film, as alege unul dintre cai. Nici scenariul nu a ajutat pe nimeni, oferind dialoguri banale, iar povestea este una simpluta, cu ceva dramatism, dar nimic foarte solicitant pentru protagonisti.

Eu unul am ales acest film pentru ca am o slabiciune pentru filmele de genul asta, in acre miza este supravietuirea. The Canyon iti ofera exact ce te astepti. Asta nu inseamna ca e total banal si lipsit de originalitate. de fapt, cred ca il judec cam aspru, pentru ca unele scene sunt chiar bune, dar sunt si unele scene in care daca tu si un prieten ai fi in situatia aia, sigur ai spune ceva de genul "de ce rahat ai facut asta?" sau "esti prost". Finalul este neasteptat, putin enervant, dar atat de bun, incat a crescut nota filmului cu un punct.

The Battleship Island (2017)

Titlu original: Gun-ham-do

Gen: Actiune, Drama, Istoric

Distributie: Jeung-min Hwang, Ji-seob So, Joong-Ki Song, Jung-hyun Lee, Su-an Kim

Regizor: Seung-wan Ryoo [a mai regizat: Veteran(2015), Mad Sad Bad(2014), The Berlin File(2013), The Unjust(2010), Dachimawa Lee(2008)]

Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- Blue Dragon Award - Best Art Direction, Blue Dragon Awards, 2017
- Popularity Award - Popular Star (Su-an Kim), Blue Dragon Awards, 2017
- Best Supporting Actress (Su-an Kim), Buil Film Awards, 2017
- Best Art Direction, Buil Film Awards, 2017
- Technical Award, Korean Association of Film Critics Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 60/100

In timpul perioadei de colonizare japoneza, aproximativ 400 de coreeni, care erau fortati sa lucreze ca mineri pe insula Hasima, incearca o evadare dramatica.

Aceasta este o productie coreeana solida in cea mai mare parte, fara sa straluceasca, dar care se termina cu o scena de revolta absolut epica. Faptul ca este inspirat din fapte reale da si mai multa substanta filmului si face intreaga poveste mai impresionanta. Din punct de vedere tehnic filmul arata de asemenea bine. Este destul de sangeros, iar efectele vizuale sunt convingatoare. Cred ca este totusi putin cam lung, iar asta se datoreaza unui inceput mai lent, care nu imi dau seama daca era neaparat necesar. De asemenea, sunt cateva scene care emotioneaza. este important de stiut ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial existau oameni care sufereau si in afara Europei.

Nu pot sa am o parere pertinenta legate de dimensiunea numelor din distributie, pentru ca nu am vazut suficiente filme coreene, pot doar sa spun ca am recunoscut unele figuri, iar altele care nu imi erau familiare au avut de asemenea prestatii naturale si sigure, care ma fac sa cred ca este vorba de actori experimentanti si destul de relevanti in partea aceea de lume. Da, interpretarile au un accent asiatic, dar nu exagerat si sunt in general solide, expresive si credibile.

In prima sa parte, filmul are unele scene care se vor a fi amuzante, de care m-as fi putut lipsi, care sunt nepotrivite cu subiectul filmului si nici umorul nu a fost cine stie ce. Unele personaje par confuze in anumite momente si nu imi dau seama daca asta este o eroare, sau este un procedeu intentionat pentru a transpune incertitudinea acelei situatii. Dupa acest film, am ramas cu o noua drama de care am aflat si despre care nu stiam nimic pana acum, cu o cinematografie foarte reusite si cu o scena finala despre care vreau sa reamintesc ca a fost epica. Tot timpul recomand filmele bune din colturi de lume cat mai indepartate de Hollywood si nici acesta nu face exceptie.

Steve Jobs (2015)

Gen: Biografic, Drama

Distributie: Michael Fassbender, Kate Winslet, Seth Rogen, Jeff Daniels, Michael Stuhlbarg

Regizor: Danny Boyle [a mai regizat: T2 Trainspotting(2017), Trance(2013), Frankenstein(2011), 127 Hours(2010), Slumdog Millionaire(2008)]

Buget: 30.000.000 $
Incasari: 35.579.007 $

Filmul a obtinut 28 de premii, printre care:
- Best Performance by an Actress in a Supporting Role in a Motion Picture (Kate Winslet), Golden Globes, USA 2016
- Best Screenplay - Motion Picture, Golden Globes, USA 2016
- Best Supporting Actress (Kate Winslet), BAFTA Awards, 2016
- Best Actor (Michael Fassbender), Austin Film Critics Association, 2015
- Best Adapted Screenplay, Awards Circuit Community Awards, 2015

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 82/100

Steve Jobs ne duce in spatele scenei revolutiei digitale, pentru a ii face un portret omului care s-a aflat in epicentrul acesteia. Povestea se desfasoara in jurul a trei lansari memorabile de produs, ultima in 1998 cand a aparut iMac.

In 2013 a mai aparut un film cu nume asemanator si cu acelasi subiect. Din fericire, acesta este mult mai bun. Chiar si asa insa, nu pot sa ma declar complet satisfacut. in primul rand, mi-ar fi placut ca filmul sa cuprinda si lansarea iPhone, care a avut peripetiile si problemele ei. In al doilea rand, pe cat de interesanta este, ideea de a ni-l prezenta pe protagonist doar in momentul unor lansari de produs, nu are cum sa acopere detalii importante din viata si evolutia lui, detalii de care eu unul as fi fost foarte interesat. Mi-a placut in schimb ca nu l-au divinizat pe Steve Jobs si l-au prezentat ca un om simplu (dar genial), cu defectele si problemele lui.

Distributia este foarte buna in acest film si am vazut doar interpretari solide. Michael fassebender a fost foarte credibil, Kate Winslet a avut o interpretare iesita din comun si pana si Seth Rogen s-a mobilizat si ne-a aratat ca este in stare sa dea viata si unor personaje serioase si dramatice. Toate interactiunile dintre ei mi s-au parut foarte realiste, iar asta inseamna ca toti cei implicati si-au facut temele si au avut o chimie excelenta. MIchael fassbender a fost atat de credibil, incat desi nu seamana deloc fizic cu personajul sau si nici nu suna cu el, pana la final am avut impresia ca il vad in fata ochilor pe Steve Jobs.

Daca abordati acest film cu gandul ca veti vedea un documentar, nu puteti fi mai departe de adevar. Este un film cat se poate de artistic si este cea mia umana reprezentarea a lui Steve Jobs pe care eu unul am vazut-o. Ma indoiesc ca in realitate oricine voia sa vorbeasca cu jobs inainte de o lansare de produs ar fi ajuns atat de usor la el, dar inteleg acest sacrificiu din punct de vedere artistic, dar in afara de asta nu sunt prea multe minusuri pe care sa i le imputez acestui film si il reocmand cu incredere.

The Last Kiss (2006)

Gen: Romantic, Comedie, Drama

Distributie: Zach Braff, Jacinda Barrett, Rachel Bilson, Casey Affleck, Michael Weston

Regizor: Tony Goldwyn [a mai regizat: Conviction(2010), Someone Like You...(2001), A Walk on the Moon(1999)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 15.852.401 $

Premii:
- Best Grownup Love Story, AARP Movies for Grownups Awards, 2007

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 57/100

Michael si Jenna sunt impreuna de trei ani si isi doresc sa se casatoreasca si sa intemeieze o familie. Cu toate acestea, Michel este luat prin surprindere in momentul in care Jenna il anunta ca este insarcinata. El se teme ca viata si tineretea lui se termina daca se insoara, iar aceasta frica este accentuata in momentul in care la o petecere o intalneste pe Kim, o tanara foarte libertina de care se simte atras.

Acest film nu aduce nimic nou in industrie, dar are partile lui bine. Cel mai mult mi-a placut ca este mai realist decat majoritatea comediilor romantice. De fapt, comedia e destul de rara, iar filmul pare infipt in realitate. Mi-a placut de asemenea, ca spre deosebire de alte filme de gen, happy endingul de aici nu spune ca totul va fi minunat, ci ca lucrurile vor fi cat de cat ok. In afara de asta, au fost cateva momente in care m-am plictisit, iar scenariul nu a fost cel ami inspirat.

Distributia este una interesanta. Ar fi fost una senzationala, daca as fi urmarit un serial de televiziune. Nume ca Zach Braff sau Eric Christian Olsen s-au consacrat in diverse seriale, ami devreme sau ami tarziu si nu stiu daca doar mi s-a parut sau nu, dar parca interpretarile lor au avut din metehnele interpretarilor din astfel de seriale. Partea feminina a distributiei nu a dezamagit nici ea. Atat Jacinda Barrett, cat si Rachel Bilson au avut interpretari naturale si credibile.

The Last Kiss este un film destul de bun, dar daca aveti in jur de 30 de ani, sunt sanse mari sa cadeti in depresie dupa ce il vedeti. In ciuda unui final fericit aproximativ, filmul este in genere unul trist. Personajele nu sunt perfecte cum se mai practica si par oameni normali, cu defecte ca noi toti. Nu este un film usor de indragit, poate tocmai pentru ca este usor sa te identifici cu personajele. Nu pot sa ma hotarasc daca merita recomandat sau nu, asa ca o sa ma abtin.

Suburbicon (2017)

Gen: Crima, Drama

Distributie: Matt Damon, Julianne Moore, Oscar Isaac, Steve Monroe, Karimah Westbrook

Regizor: George Clooney [a mai regizat: The Monuments Men(2014), The Ides of March(2011), Leatherheads(2008), Good Night, and Good Luck.(2005), Confessions of a Dangerous Mind(2002)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 5.775.178 $

Premii:
- Location Professional of the Year - Independent Feature Film, California on Location Awards, 2017
- Fondazione Mimmo Rotella Award, Venice Film Festival, 2017
- Franca Sozzani Award, Venice Film Festival, 2017
- Best Performance in a Feature Film - Supporting Young Actor (Tony Espinosa), Young Artist Awards, 2018

Nota Gealapa: 5.90
Metascore: 42/100

Intr-o comunitate suburbana din anii '50 care se autodistruge, o intrare prin efractie are consecinte sinistre asupra unei familii aparent normale.

Asteptam ceva mai mult de la acest film, dar cand Matt Dmaon e in distributie nu se stie niciodata daca urmeaza sa vezi un film normal sau un experiment ciudat. Intriga este interesanta si nu se deconspira din prima, dar ulterior, nu este dezvoltata asa cum ar trebui. Cred ca singurele lucruri pe care le-a reusit acest film, din cate si-a propus, au fost transmiterea unui vibe ciudat si faptul ca a mai nimerit niste glume, cu un umor negru destul de bun. In rest, dialogurile nu mi-au placut, am vazut o poveste secundara care nu are nici o legatura cu nimic, iar finalul este previzibil cu vreo 20 de minute inainte sa se intample. Cred ca este cel mai slab film care a iesit din mainile de regizor ale lui George Clooney.

Matt Damon si Julianne Moore sunt si nu prea sunt protagonistii filmului. Cei doi au interpretari decente, intr-un stil de epoca hiperbolizat, dar nu am simtit ca ei au tras filmul in carca. Mai degraba, as spune ca cei doi copii actori, Noah Jupe si Tony Espinosa, au dus greul acestui film. Din pacate talentul celor doi nu a fost suficient pentru a salva Suburbicon. Prestatiile tuturor au fost in general bune, in stilul impus de film si nu aici a fost problema acestuia

Principala problema este ca  se straduieste sa fie un mix destul de pretentios intre o comedie neagra, un film de crima si o drama sociala. Daca s-ar fi limitat la una sau doua caracteristici din cele de mai sus, sunt convins ca ar fi fost mult mai convingator. Filmul reuseste insa sa dea viata cliseelor specifice acelor vremuri. Pana la urma nu pot sa spun ca m-am plictisit urmarindu-l, are un stil propriu si o intriga cat de cat originala, asa ca poate nu este o idee neaparat rea sa il vedeti.

Step Up Revolution (2012)

Gen: Romantic, Musical, Drama

Distributie: Kathryn McCormick, Ryan Guzman, Cleopatra Coleman, Misha Gabriel Hamilton, Michael 'Xeno' Langebeck

Regizor: Scott Speer [a mai regizat: I Still See You(2018), Midnight Sun(2018), Status Update(2018), The LXD: The Secrets of Ra(2011)]

Buget: 33.000.000 $
Incasari: 165.552.290 $

Nota Gealapa: 7.30
Metascore: 43/100

Emily ajunge in Miami aspirand sa ajunga o dansatoare profesionista. Se indragosteste de Sean, liderul unei trupe de dans, al carui cartier este amenintat de planurile de dezvoltare ale tatalui ei.

Iata ca o franciza care se bazeaza pe dans reuseste sa faca ce altele mult mai pretentioase nu reusesc si anume ca fiecare film al sau sa fie mai bun ca precedentul; nu cu mult, dar mai bun. Acest al patrulea film al seriei, este cu siguranta cel mai reusit si merita apreciat acest lucru, mai ales ca exista o schimbare totala de stil. Povestea este aceeasi ca in Step Up 3D, deci nu de aici vine originalitatea, dar filmul este actual (sau era in 2012) si tine pasul cu ce este la moda. Astfel ca s-a departat de breakdance si s-a apropiat de dansul contemporan, au disparut confruntarile intre trupe, dar au aparut flash-moburile cu mesaj social. Da, mi-au lipsit acrobatiile tipice breakdanceului si da, mi-au lipsit si confruntarile fata in fata, dar acestea au fost suplinite cu succes de coregrafii mult mai complexe si creative.

Distributia ne aduce in prim-plan o gasca noua de actori-dansatori, care au etalat un nivel mediocru de intarpretare, daca judecam dupa canoanele clasice, dar destul de ridicat, daca ne gandim ca probabil au fost alesi dupa cat de bine stiu sa danseze, nu cat de buni sunt la actorie. In plus, avem si in acest film surpriza sa vedem oamenii din filmele trecute, in ultima si cea mai importanta coregrafie, asa ca per total, la acest capitol nu am primit nici mai mult, nici mai putin decat ce ma asteptam.

Este un film idealist, cu o poveste banala si cu detalii care iti ridica semne de intrebare, cum ar fi de ce ar purta o domnisoara la un eveniment oficial, pe sub rochia eleganta, echipamentul de dans, dar cred ca intr-un asemenea film astfel de mici greseli trebuie trecute cu vederea mai usor. Cred ca in urmatorul film ar trebui si personajele sa fie dezvoltate mai profund decat pana acum, altfel nu vad cum ar putea pastra acest tren ascendent. Fanii seriei vor indragi cu siguranta acest film, iar cei care il vad direct pe acesta trebuie sa stie ca nu are legatura cu predecesoarele sale, asa ca se pot bucura de poveste oricum.