The Snowman (2017)

Gen: Crima, Drama, Horror

Distributie: Michael Fassbender, Rebecca Ferguson, Charlotte Gainsbourg, Jonas Karlsson, Michael Yates

Regizor: Tomas Alfredson [a mai regizat: Tinker Tailor Soldier Spy(2011), Let the Right One In(2008), Four Shades of Brown(2004), Kontorstid(2003), Bert: The Last Virgin(1995)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 7.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 5.75
Metascore: 23/100

Detectivul Harry Hole investigheaza disparitia unei femei a carei esarfa este gasita in jurul unui om de zapada amenintator.

Actiunea se desfasoara intr-o tara nordica unde toti cetatenii vorbesc limba engleza. Un criminal asteapta iarna ca sa poata face un om de zapada dupa fiecare crima pe care o comite. Cam acestea sunt parametrii in care se desfasoara acest film. Mult prea lent si mult prea lung, filmul are multe momente moarte care irosesc putinul potential pe care l-a oferit intriga. Iar deupa ce se decide sa nu ami fie lent, devine previzibil, asa ca esecul este aproape unul total.

Culmea este ca distributia parea interesanta, chiar daca nu vorbim chiar de actori din prima linie a Hollywoodului. Michael Fassbender a trebuit sa duca filmul in spate, dar nu s-a descurcat prea bine. Prestatia lui a fost mediocra, fara substanta si aproape ca m-a adormit pe alocuri si nici colegii lui nu au facut o treaba mai buna.

Pot aprecia la acest film cinematografia foarte buna care transmite cu succes atmosfera rece a cadrului in care se desfasoara actiunea, dar si faptul ca filmul nu este asa "glamour" cum sunt majoritatea filmelor americane. Cred ca filmul ar fi avut mai mult succes cu actori norvegieni care sa interpreteze in limba materna si chiar si mai mult succes daca ar fi fost transformat in mini-serial, pentru ca astfel fiecare crima din film ar fi putut fi analizata in detaliu asa cum trebuie. Daca aveti chef de un film asa-si-asa, atunci puteti sa il incercati.

The Death and Life of Marsha P. Johnson (2017)

Gen: Documentar

Distributie: Victoria Cruz, Marsha P. Johnson, Sylvia Rivera, Michael Baden, Frances Baugh

Regizor: David France [a mai regizat: How to Survive a Plague(2012)]

Premii:
- Freedom Award, L.A. Outfest, 2017
- Special Programming Award - Freedom, Outfest, 2017
- Special Mention, Sheffield International Documentary Festival, 2017

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 76/100

Un documentar care foloseste imagini la care publicul nu a avut acces pana acum si interviuri descoperite in cautarea adevarului din spatele mortii misterioase din 1992 a activistei transexuale, Marsha P. Johnson.

Filmul pentrunde intr-o lume care reprezinta inca un subiect tabu in toata lumea, putin mai mult la noi si care starneste curiozitate, repulsie sau empatie, dar nu te lasa indiferent. Este despre un grup de oameni care isi plang un lider si care se simt tradati si abandonati de propria comunitate. Filmul nu ofera vreo revelatie, nu descopera nici un adevar, dar deschide o fereastra catre o mica parte a istoriei recente, despre care eu unul nu stiam nimic.

Sunt readus ein prim-plan figuri importante ale comunitatii LGBT, care au dus greul luptei pentru drepturile acestei minoritati in vremuri tulburi. Fara sa fie neaparat oameni deosebit de educati, sunt oameni care si-au asumat identitatea si au luptat pentru propriile drepturi, infrutand toate pericolele venite din discriminarea la care erau supusi chiar din partea autoritatilor si pe care astazi nu prea ii mai apreciaza nimeni si au cazut in uitare.

Nu este neaparat u subiect cu care eu sa empatizez, dar cu toate astea apreciez lupta unor oameni de a descoperi adevarul, in ciuda tuturor piedicilor care li se pun si acre se ridica ori de cate ori sunt daramati. Titlul filmului este putin inselator, pentru ca filmul nu este atat despre Marsha P. Johnson, ci mai degraba despre cum este sa fii transexual in New York si despre cum s-a schimbat si nu prea acest lucru in ultimii 30 de ani. Trailer:

The Untouchables (1987)

Gen: Crima, Thriller, Drama

Distributie: Kevin Costner, Sean Connery, Robert De Niro, Charles Martin Smith, Andy Garcia

Regizor: Brian De Palma [a mai regizat: Passion(2012), Redacted(2007), The Black Dahlia(2006), Femme Fatale(2002), Mission to Mars(2000)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 107.000.000 $

Filmul a obtinut 11 premii, printre care:
- Best Actor in a Supporting Role (Sean Connery), Academy Awards, USA 1988
- Best Performance by an Actor in a Supporting Role in a Motion Picture (Sean Connery), Golden Globes, USA 1988
- Best Score, BAFTA Awards, 1988
- Top Box Office Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 1988
- Best Foreign Language Film, Blue Ribbon Awards, 1988

Nota Gealapa: 8.10
Metascore: 79/100

Agentul federal Eliot Ness porneste o cruciada impotriva lui Al Capone. Din cauza coruptiei din politie, este nevoit sa isi aleaga singur fiecare membru al echipei pentru a fi sigur de succes.

Cand stii ca un film este despre Al Capone, deja te astepti sa vezi ceva interesant, iar acest acest film confirma toate asteptarile, ba chiar le si depaseste. Este un film cu o structura clasica, usor de urmarit, dar plin de suspans si este ajutat de un scenariu foarte bun. Are o doza ideala de brutalitate pentru a soca fara sa deranjeze si desi in anii '80 tehnologia nu permitea mari efecte vizuale, scenele de actiune sunt suficient de bune si palpitante.

Cel mai mare avantaj al filmului il reprezinta insa distributia. Era important ca scenariul bun sa nu fie irosit de cei care il pun in scena, dar cu nume precum De Niro, Connery, Costner sau Garcia, acest lucru era virtual imposibil. Chiar daca nu au avut interpretari memorable, cei amintiti si colegii lor d eplatou, au avut prestatii solide, care au dat credibilitate personajelor si intregului film. Dintre toti as spune ca cel mai mult s-a remarcat Sean Connery, cu un plus de eleganta si prestanta.

Acest film este cu siguranta un clasic. Este un film intens, la care pana si greselile de editare specifice acelor vremuri contribuie la farmecul general, in loc sa deranjeze. Fie ca sunteti fani ai acestor gen de filme, fie ca suntewti nostalgici pentru o productie din anii '80, sau pentru a vedea la lucru in floarea varstei actori pe care nu se stie cat timp ii mai putem vedea pe marele ecran, sunt suficiente motive sa vedeti acest film. Trailer:

The Second Best Exotic Marigold Hotel (2015)

Gen: Drama, Comedie

Distributie: Judi Dench, Maggie Smith, Bill Nighy, Dev Patel, Richard Gere

Regizor: John Madden [a mai regizat: Miss Sloane(2016), The Best Exotic Marigold Hotel(2011), The Debt(2010), Killshot(2008), Proof(2005)]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 91.000.000 $

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 51/100

Pe masura ce hotelul Best Exotic Marigold devine neincapator, Sonny incearca sa isi implineasca visul de expansiune a acestuia.

Acest film este mult mai dramatic decat primul al serii. De fapt, se apropie mai mult de o drama decat de o comedie. Sunt in continuare scene amuzante, dar acestea cad in plan secund in fata celor emotionale. Filmul isi pastreaza mare parte din substanta pe care o asteptam, iar scenariul este in continuare sensibil si bine scris. Desi poate parea un film menit pentru serile cinematografice din azilele de batrani din lumea intreaga, este mai mult de atat si sunt "predate" lectii de viata pentru toate generatiile.

Distributia ne propune aceleasi nume importante, de actori aflati pe final de cariera, acre mai au insa suficienta vlaga si foarte multa experienta, care se vede in fiecare scena. Nu exista un rol principal clasic, asa ca nu este nimeni care sa ia fata celorlalti, ci impresioneaza mai degraba chimia si forta intregului grup. O singura noutate majora avem la acest capitol si din pacate, as spune ca nu a fost una inspirata. Richard Gere nu prea se potriveste cu colegii sai si cu intreg filmul in general.

Mie imi era putin dor de atmosfera din primul film si ma bucur ca nu am fost dezamagit si am regasit-o si in acesta. Daca nu va plac filmele lente si asezate, atunci va fi destul de greu sa suportati doua ore acest film. Il recomand totusi tuturor celor carora le-a placut primul film, chiar daca nu este chiar la acelasi nivel, pentru ca trage niste concluzii care au lipsit din primul Marigold.

The Scribbler (2014)

Gen: Thriller

Distributie: Katie Cassidy, Garret Dillahunt, Michelle Trachtenberg, Michael Imperioli, Gina Gershon

Regizor: John Suits [a mai regizat: Pandemic(2016), 2ND Take(2011), Family of Four(2009), Breathing Room(2008)]

Nota Gealapa: 5.55
Metascore: 32/100

O tanara isi infrunta distructivele personalitati multiple, folosind o procedura experimentala numita "Arsura Siameza".

In afara de o idee foarte interesanta, acest film nu mai are nimic. Scenariul este mediocru, cinematografia lasa si ea de dorit, iar muzica este din alt film. Ma asteptam ca marele final sa imi dezvaluie toate metaforele la care credeam ca am asistat pana atunci, ca sa descopar ca nu exista nici o metafora, iar asta a fost o dezamagire uriasa. Singurul motiv pentru care nu m-am plictisit, a fost ca in cea mai mare parte a timpului nu am inteles ce vad. Bineinteles ca se vor gasi fiinte superioare care sa gaseasca intelesuri ascunse in acest film, dar eu va zic ca nu e nimic acolo.

Distirbutia este mediocra si ea. Pe Katie Cassidy ce am ami vazut-o pe ici pe colo, dar nu in vreun rol major si nu este cazul nici aizi, desi a avut un peronaj destul de ofertant, iar parti din prestatia ei au fost excelente. In rolurile secundare situatia este de-a dreptul catastrofala. Cred ca exista morgi pe lumea asta unde gasesti mai putina rigiditate decat in interpretarile actorilor din acest film.

Filmul abordeaza o tema mai veche si anume descoperirea intregului potential uman, iar abordarea desi pare pretentioasa la suprafata, este una clasica: cu levitatie, telekinezie si altele. Daca ar fi om, filmul asta ar avea un BMW de 100.000 de euro, ar locui intr-o garsoniera de 20.000 si ar fi agresiv cand ar fi intrebat de lucrul asta. Stati departe de el. Trailer:

The Protector 2 (2013)

Titlu original: Tom yum goong 2

Gen: Actiune

Distributie: Tony Jaa, RZA, Petchtai Wongkamlao, JeeJa Yanin, Marrese Crump

Regizor: Prachya Pinkaew [a mai regizat: Luk Thung Signature(2016), The Kick(2011), Elephant White(2011), 4 Romance(2008), Chocolate(2008)]

Premii:
- Best Foreign Action Trailer, Golden Trailer Awards, 2014
- Best Sound, Thailand National Film Association Awards, 2014
- Best Visual Effects, Thailand National Film Association Awards, 2014

Nota Gealapa:  6.30
Metascore: 45/100

Dupa ce proprietarul unei tabere de elefanti este ucis, Kham devine suspectul principal si este urmarit atat de politie cat si de nepoatele razbunatoare ale decedatului. El are si un pic de noroc cand il intalneste pe un agent Interpol pe care il cunoaste.

Daca in primul film al seriei am tolerat o intriga puerila in acre unui om i se fura...elefantul, de dragul scenelor de actiune, de aceasta data mi-a fost mult mai greu sa trec cu vederea ca aceluiasi om i se furaalt elefant, chiar daca scenele de actiune si de lupta au fost chiar mai epice si cateva efecte si cascadorii m-au dat pe spate de-a dreptul. Pe parcurs, acest om simplu care intamplator este si expert intr-un stil de arte martiale inspirat de elefanti, trebuie sa opreasca si un atentat terorist menit sa impiedice o pace istorica intre doua tari imaginare. A fost pur si simplu prea mult, ca sa pot lua filmul in serios.

Distributia ne readuce in prim-plan aceiasi doi eroi din primul film, cu acelasi interpretari cu un puternic accent asiatic, cumva demodat astazi. Tony Jaa ar avea sanse sa devina un nou Jackie Chan la Hollywood, dar ar trebui sa se lupte mai putin, sa vorbeasca mai mult si sa accepte niste roluri mai serioase. Poate tocmai de aceea, in incercarea de a face filmul mai vandabil pe pietele occidentale, au fost cooptati si cativa actori caucazieni, in frunte cu RZA, dar prestatiile lor au fost in mare parte mai slabe decat ale colegilor lor tailandezi, iar cea a lui RZA a fost cea mai slaba dintre toate.

Intriga este atat de jalnica, chiar si pentru un pretext al scenelor de lupta, incat filmul nu ar fi fost nici mai bun, nici mai slab chiar daca lipsea cu desavarsire si ne trezeam direct in mijlocul actiunii. Tot ce speram de la acest film era sa fie un film de arte martiale competent, dar nu a fost sa fie, desi trebuie sa repet ca unele scene sunt cu adevarat epice. Nu l-am vazut in varianta 3D, dar am o banuiala ca ar fi fost o experienta chiar mai neplacuta. Trailer:

The Place Beyond the Pines (2012)

Gen: Drama, Crima

Distributie: Ryan Gosling, Bradley Cooper, Eva Mendes, Ray Liotta, Craig van Hook

Regizor: Derek Cianfrance [a mai regizat: The Light Between Oceans(2016), Cagefighter(2012), Blue Valentine(2010), Shots in the Dark(2001), Brother Tied(1998)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 21.000.000 $

Premii:
- Honorable Mentions (The Next Ten Best Picture Contenders), Awards Circuit Community Awards, 2013
- Best Music Supervision for Independent Motion Pictures Budgeted Under 10 Million Dollars, Guild of Music Supervisors Awards, 2014
- Literary Award - Screenplay, PEN Center USA West literary Awards, 2014

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 68/100

Un motociclist cascador devine spargator de banci pentru a-si putea intretine iubita si copilul nou-nascut, o decizie care il pune fata in fata cu un politist incepator si ambitios, dintr-o sectie condusa de un detectiv corupt.

Filmul asta m-a luat total prin surprindere. Citisem cam despre ce ar fi vorba, iar primele 30 de minute din film pareau sa imi confirme asteptarile cu privire la directia in care va curge actiunea. Dupa aceea insa, tot ce s-a intamplat a fost o surpriza totala. Fara efecte vizuale relevante si fara prea multa actiune, filmul a reusit sa ma mentina interesat aproape doua ore si jumatate. Am avut parte trei povesti interconectate, prezentate cronologic, fiecare dintre ele interesanta. Finalul ar fi putut fi o idee mai interesant, dar in afara de asta nu prea am lucruri pe care sa le pot reprosa.

Distributia este si ea foarte buna. Avem parte de doi protagonisti, fiecare cu un stil propriu de interpretare si deja consacrati pentru atmosfera dubioasa pe care reusesc sa o creeze in astfel de filme, cu bugete relativ mici, in care de ei depinde reusita, iar Ryan Gosling si Bradley Cooper nu s-au dezmintit nici de data asta. Cei doi au avut interpretari reusite, intr-un film care pare mai degraba facut pentru festivaluri, decat pentru box office. Bradley Cooper  dovedeste cu acest film ca este mai mult decat comediantul superficial din Hangover. Nume importante am vazut si in rolurile mai mici, iar asta a dat credibilitate filmului.

Derek Cianfrance a mai lucrat cu Ryan Gosling in Blue Valentine, iar atmosfera ciudata seamana cu cea de acolo, in sensul ca cel putin prima parte a filmului, ajutata si de muzica, iti da o senzatie de neliniste. As carecteriza acest film ca fiind curajos si chiar inovator pe alocuri, asa ca il recomand cu incredere. Trailer: