Byzantium (2012)

Gen: Drama

Distributie: Saoirse Ronan, Gemma Arterton, Sam Riley, Warren Brown, Thure Lindhardt

Regizor: Neil Jordan [a mai regizat: Ondine(2009), The Brave One(2007), The Pogues: Poguevision(2006), Breakfast on Pluto(2005), The Good Thief(2002)]

Buget: 12.100.000 $
Incasari: 200.000 $

Premii:
- Best Director - Film (Neil Jordan), Irish Film and Television Awards, 2014
- Best Lead Actress - Film (Saoirse Ronan), Irish Film and Television Awards, 2014
- Best Makeup & Hair (Film/TV Drama), Irish Film and Television Awards, 2014

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 66/100

Locuitorii unui mic oras de coasta afla, cu concesinte mortale, secretul impartasit de doua femei care si-au gasit adapost la un hotel local.

Nu imi explic cum in industria cinematografica vampirii s-au transformat peste noapte din creaturi fioroase care provocau vise urate, in fiinte sensibile si neintelese. Acesta este inca un film cu vampiruti emotionali, care traiesc o drama, dar macar aici inca omoara oameni. Povestea este slabuta, incepe greoi, are o perioada scurta in care devine interesanta, dar apoi, cu vreo 20 de minute inainte de final stii exact ce o sa se intample si suspansul dispare.

Distributia este in regula. O are in prim-plan pe Saoirse Ronan, care a aratat de cateva ori pana acum ca are talent, se transforma incet, incet intr-o actrita la moda. Din pacate pentru ea, nu numai in acest film cu vampiri, seamana mult prea mult in interpretare cu Kristen Stewart. Are aceeasi tristete omniprezenta in privire, care te face sa ai tendinte suicidale daca te uiti prea mult la ea. Spre lauda ei, in acest film interpreteaza o arie destul de grea la pian, pentru care a luat lectii trei luni de zile.

Partea buna este ca macar in acest film regizorul se concentreaza pe latura neagra a scenariului si pe drama in sine, nu pe fantezii adolescentine cum se intampla in alte productii contemporane asemanatoare. Filmul este cu siguranta mai bun decat Twilight. Trailer:

Summer in February (2013)

Gen: Drama

Distributie: Dominic Cooper, Emily Browning, Dan Stevens, Mia Austen, Hattie Morahan

Regizor: Chritopher Menaul [a mai regizat: Killing Jesus(2015), The Suspicions of Mr Whicher: The Murder in Angel Lane(2013), First Night(2010), Saddam's Tribe(2007), Secret Smile(2005)]

Buget: 5.000.000 lire sterline

Premii:
- Best Original Score - Special Feature, Hollywood Music in Media Awards, 2013

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 22/100

O poveste adevarata de dragoste, libertate si scandal intr-o colonie de artisti Edwuardieni din Cornwall.

Acest film este atat de "old schoole ca este demodat. Inca se fac filme bune care abordeaza teme de epoca, dar acesta nu este unul dintre ele. Este doar o productie ok, pe are o veti uita in trei zile.Inteleg ca povestea din film este una reala, poate si de aici limitarile scenariului si unele actiuni fara sens care nu fac altceva decat sa enerveze.

Distributia are cateva nume cunoscute in cinematografia britanica, dar nici unul cu adevarat important si nici unul care sa impresioneze, desi stilul asta arhaic de interpretare le cam place englezilor de obicei. E adevarat ca si situatiile in care i-a pus scenariul a facut aproape imposibila o interpretare credibila.

Singurul lucru remarcabil la acest film este peisajul de coasta impresionant. Mi-ar fi placut ca focusul sa fie mai degraba pe grupul artistic interesant in cadrul caruia se desfasoara actiunea, mai degraba decat pe povestea de dragoste. Macar asa poate as fi invatat ceva.

Mega Shark vs. Giant Octopus (2009)

Gen: SF

Distributie: Lorenzo Lamas, Debbie Gibson, Vic Chao, Jonathan Nation, Mark Hengst

Regizor: Jack Perez [a mai regizat: Blast Vegas(2013), Some Guy Who Kills People(2011), 666: The Child(2006), Monster Island(2004), Wild Things 2(2004)]

Nota Gealapa: 3.05

Coasta Californiei este terorizata de doua creaturi marine preistorice care se infrunta pentru suprematie.

Acesta este cu siguranta cel mai prost film pe care l-am vazut vreodata. Nici nu pot sa descriu cat de ridicol este. Incepand cu intriga slaba deja folosita pana la exasperare de cei de la SyFy si terminand cu efectele vizuale mai proaste decat multe gif-uri pe care le-am vazut, totul la acest film este absolut deplorabil. Pana si copiii inapoiati mintal vor avea probleme in a gasi acest film agreabil.

Distirbutia este una de calitate medie, pentru anii '80. Un Lorenzo Lamas aparent disperat, care nici in astfel de filme nu mai prinde rolul principal si o Debbie Gibson care odata cu aceasta prestatie a ingropat ce mai ramasese din cariera ei, fie ea actoriceasca sau muzicala. Sustin cu incredere ca interpretarea pe acre am avut-o eu la serbarea din clasa a IV-a a fost mai buna decat oricare prestatie din acest film.

Singura sansa a acestui film ar fi fost sa nu se ia atat de in serios, dar, din pacate, o face. Atunci cand rechinii tasnesc din apa si ataca avioanele care zboara la inaltimi considerabile nu ai cum sa diferi o astfel de scena decat cu zambete amare. Aceste zambete vor fi prezente pana la sfarsitul brusc, inexplicabil si lipsit de logica chiar si dupa standardele acestui film. Trailer:

Enough Said (2013)

Gen: Drama

Distributie: Julia Louis-Dreyfus, James Gandolfini, Catherine Keener, Tracey Fairaway, Toni Collette

Regizor: Nicole Holofcener [a mai regizat: I Hate That I Love You(2011), Please Give(2010), Friends with Money(2006), Lovely & Amazing(2001), Walking and Talking(1996)]

Incasari: 18.000.000 $

Filmul a obtinut 10 premii, printre care:
- Best Woman Director (Nicole Holofcener), Alliance of Women Film Journalists, 2013
- Best Woman Screenwriter (Nicole Holofcener), Alliance of Women Film Journalists, 2013
- Best Supporting Actor (James Gandolfini), Boston Society of Film Critics Awards, 2014
- Best Screenplay (James Gandolfini), Boston Society of Film Critics Awards, 2014
- Best Film - Comedy, St. Louis Film Critics Association Awards SUA, 2013

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 78/100

O femeie divortata afla ca iubitul ei este fostul sot al noii ei prietene.

Cu siguranta merita vazut acest film, dar doar odata. Nu avea cum sa nu imi placa, atata timp cat mesajul, pe langa deja prea folositul "sinceritatea este cea mai buna cale", este ca si grasii au sanse sa iubeasca si sa fie iubiti. Se simte din departare atingerea feminina din regie. Este intr-adevar fara un flm foarte sensibil.

Distributia este in regula si exista chimie intre protagonisti, desi nu m-as fi gandit niciodata la o alaturare intre Julia Louis-Dreyfus si James Gandolfini, cu atat mai mult una intima. Interpretarile celor doi sunt sensibile si credibile si este placut sa o vedem pe Julia si pe marele ecran. Din pacate, acesta a fost penultimul film al lui Gandolfini inainte de moartea acestuia.

Fetele vor fi innebunite dupa acest film, mai ales cele care au schimbat un anumit prefix recent. Scenariul reprezinta principala arma cu care acest film cucereste publicul. Dialogurile sunt savuroase si amuzante si chiar  daca nu sunt explozii si drame personale mari, filmul reuseste datorita scenariului bun sa fie palpitant.

Man of Tai Chi (2013)

Gen: Actiune

Distributie: Tiger Hu Chen, Keanu Reeves, Karen Mok, Hai Yu, Qing Ye

Regizor: Keanu Reeves [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 100.000 $

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 52/100

Maiestria unui luptator in Tai Chi il conduce pe acesta in lumea unui club de lupte ilegale.

Prima tentativa regizorala a lui Keanu Reeves nu este rea deloc. Acest film aduce impreuna doua lumi: una traditionala si una ultramoderna. Nu va asteptati la profunzime din partea acestui film. Principalul atu al acestuia il reprezinta, ca la orice film de gen, scenele de luta, care sunt intr-adevar foarte bune.

Distributia ni-l propune e acelasi Keanu Reeves intr-un rol negativ destul de bun. Pentru el, cu cat mai putine cuvinte cu atat mai bine. Protagonistul este Tiger Hu Chen, acre probabil este un nume in China, dar de care eu nu am auzit ana acum. Scenariul nu este facut de asa natura incat cineva sa se remarce din punct de vedere al interpretarii, dar parca totusi dialogurile au fost destul de neglijate si sunt momente destul de ciudate cu scene in care cuvintele nu au nici o legatura cu filmul.

Filmul promoveaza Tai Chi-ul cu brio, iar morala este aceeasi din fiecare film cu arte martiale, adica suntem invatati despre beneficiile ponderatiei si autocontrolului. FIlmul este facut mai degraba entru piata asiatica, poate de aceea nici nu a fost foarte popular in Europa si in State, dar Keanu Reeves si-a facut temele si desi avem parte de mult modernism, filmul seamana in continuare cu cele in care aparea Jackie Chan prin anii '80. Trailer:

Dinoshark (2010)

Gen: SF

Distributie: Eric Balfour, Iva Hasperger, Aaron Diaz, Dan Golden, Humberto Busto

Regizor: Kevin O'Meill [a mai regizat: Sharktopus vs. Pteracuda(2014), Dracano(2013), Attack of the 50ft Cheerleader(2012), Dinocroc(2004)]

Buget: 2.000.000 $

Nota Gealapa: 3.35

Un pui de rechin presitoric apare dintr-u ghetar toit datorita incalzirii globale. Trei ani mai tarziu acesta devine un predator feroce care omoara turisti si localnici in apele din Puerto Vallarta, Mexic. Protagonistul, Trace, este primul care vede creatura si isi vede prietenul murind, dar intampina dificultati sa ii convinga pe ceilalti ca o fiinta atat de straveche este vie si omoara oameni.

Consider ca merit un premiu pentru ca am rezistat pana la final. Niciodata nu o sa poti sa faci un astfel de film cu un buget mai mic decat premiul la loto din Romania.Intriga mai e cum cum mai e, dar a fost pusa in scena intr-un mod deplorabil. Efectele vizuale sunt jenante si probabil se predau acum in scolile de film, la capitolul asa nu".

Distributia, culmea, nu contine doar anonimi. Imi este mila de Eric Balfour. Cam cat de mult trebuie sa fi decazut si cat de disperat a ajuns, incat sa accepte sa participe la aceasta sarada. Saracul se simte ca se zbate, dar cu un asemenea scenariu si incojurat de mediocritate era destinat inca de la inceput esecului. Actorii din acest film au fost la fel de tepeni ca un crocodil care sta la panda.

Acest film este slab chiar si pentru o productie de televiziune. Nu va lasati pacaliti de imaginea interesanta de pe poster. In realitate, monstrul acestui film arata mult mai rau. Ar fi trebuit sa fiu ingrozit de aceasta creatura care poate fi ucisa doar daca o impusti in ochi, dar este vizibila atat de putin si arata atat de fals incat a reusit sa imi starneasca doar zambete... amare. Trailer:

Nightlight (2015)

Gen: Horror

Distributie: Shelby Young, Chloe Bridges, Carter Jenkins, Mitch Hewer, Taylor Murphy

Regizor: Scott Beckk [a mai regizat: Spread(2012), The Bride Wore Blood(2006), University Heights(2004), Lost/Found(2003)]

Nota Gealapa: 5.50
Metascore: 27/100

Cinci prieteni joaca un joc intr-o adure "misterioasa", care are o istorie de a fi locul preferat pentru tinerii cu probleme care aleg sa se sinucida.

Se pare ca nici in 2015 nu a trecut moda productiilor filmate cu o singura camera de mana pentru mai mult "realism", prin "realism" intelegandu-se ca echipamentul profesional este prea scump si nu ni-l permitem. Bineinteles ca acest film iti da fiori, dar nu pentru ca are o poveste prea infricosatoare sau efecte acre fac sa ti se zbarleasca pielea pe tine. Singurul motiv pentru care acest film te face sa tresari este ca timp de o ora si jumatate tu vezi tot ce se intampla intr-o bezna totala, printr-o lumina de lanterna, asezonata cu zgomote foarte puternice si miscari bruste.

Distributia, ca de cele mai multe ori in astfel de filme, este compusa din tineri dorinici de afirmare, dar fara cunostiinte la Hollywood, nevoiti astfel sa isi incerce norocul in astfel de fiascouri. Absolut mediocrea si total lipsite de credibilitate interpretarile lor.

Scenariul este destul de subtirel, dar incearca sa construiasca o intriga cat de cat interesanta si intr-o oarecare masura reuseste. Spre lauda lui, filmul nu are multe dintre cliseele prezente in astfel de productii. Pentru a fi infricosator, acesta se bazeaza pe teama noastra de necunoscut. Din pacate, cea mai proasta parte din acest film este chiar finalul care lasa cateva intrebari capitale fara raspuns. Trailer: