Dogville (2003)

Gen: Drama

Distributie: Nicole Kidman, Paul Bettany, Lauren Bacall, Jean-Marc Barr, Harriet Andersson

Regizor: Lars von Trier [a mai regizat: The House That Jack Built(2018), Nymphomaniac: Vol I(2013), Nymphomaniac: Vol II(2013), Melancholia(2011), Antichrist(2009)]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 16.689.283 $

Filmul a obtinut 21 de premii, printre care:
- Best Film (Bedste danske film), Bodil Awards, 2004
- Palm Dog - 'Moses', Cannes Film Festival, 2003
- Best Foreign Film (Melhor Filme Estrangeiro), Cinema Brazil Grand Prize, 2005
- CEC Award - Best Foreign Film (Mejor Película Extranjera), Cinema Writers Circle Awards, Spania 2004
- Honorary Award, Copenhagen International Film Festival, 2003

Nota Gealapa: 8.15
Metascore: 60/100

O femeie care fuge de mafie este acceptata cu greu intr-un orasel din Colorado, iar in schimb ea accepta sa lucreze pentru ei, dar va afla in curand ca ajutorul acestora are un pret si secretul ei periculos nu este niciodata departe.

De fiecare data cand vezi ca un film este regizat de Lars von Trier, poti fi sigur ca indiferent daca este un film bun sau prost, macar nu este banal. Fie este ceva exagerat de artistic si simbolic, ori este extrem de grafic, oricum are ceva iesit din comun. Dogville este mai degraba o lunga piesa de teatru tv, iar prima parte este destul de anevoioasa. Odata ce te obisnuiesti cu decorul insa, acesta dispare in fundal si uiti ca nu este un film obisnuit si te concentrezi pe actiune, care este surprinzator de brutala. Scenariul este principalul atu al filmului. Este foarte bine scris, fara dialoguri colocviale de complezenta. Ficeare cuvant este bine ales si plin de mesaj.

Oricat de bine scris ar fi fost scenariul, acesta s-ar fi irosit pe mana unor actori nepriceputi, astfel ca Dogville beneficiaza din plin si de talentul unor actori foarte experimentati. Chiar daca acestia nu au stralucit in adevaratul sens al cuvantului, au lucrat foarte bine impreuna si au fost foarte credibili in pielea personajelor lor; atat de credibili ca mi-au dat fiori uneori. Este una din cele ami bune prestatii pe care le-am vazut de la Nicole Kidman, dar acest nivel inalt a fost oferit de mai toata distrubutia. Se vede ca Lars von Trier a scris acest personaj special pentru Kidman. Nu s-a simtit in actul artistic nici una dintre tensiunile de pe platoul de filmare si au fost destule.


Nu este cel mai bun film pe care l-am vazut vreodata, dar la final am ramas uimit, socat, trist, confuz si poate putin suparat pe regizor pentru felul in acre a pus in scena natura umana si pentru ca m-a fortat sa privesc personajele in ochi, pentru ca nu era nici un decor care sa imi distraga atentia. Este un film care merita vazut pentru ca ridica intrebari si creeaza emotie. red ca poate fi definitia sintagmei "film artistic". Quentin Tarantino a declarat despre Dogville ca daca ar fi fost o piesa de teatru ar fi castigat premiul Pultizer. Prin urmare nu doar ca va recomand sa il vedeti, mai degraba va provoc.