I Don't Feel at Home in This World Anymore (2017)

Gen: Crima, Comedie, Drama

Distributie: Melanie Lynskey, Chris Doubek, Marilyn Faith Hickey, Jared Roylance, Macon Blair

Regizor: Macon Blair [aflat la prima experienta ca regizor]

Premii:
- Austin Film Award, Austin Film Critics Association, 2018
- Best Independent (TV Spot/Trailer/Teaser for a Series), Golden Trailer Awards, 2017
- Grand Jury Prize - Dramatic, Sundance Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 75/100

Dupa ce este jefuită, o femeie deprimată își găsește un nou scop in viata si anume urmărirea hoților responsabili, alături de vecinul ei nesuferit. 

Daca nu ast fi stiut dinainte si m-as fi orientat doar dupa stilul de interpretare si genul de umor, as fi spus cu destul de mare siguranta ca acesta este un film britanic, dar nu e; este cat se poate de american, doar ca este foarte diferit fata de filmele care apar de obicei din partea aia de lume. Atfel de filme se vad la fel de des la Hollywood, ca un asteroid vazut cu ochiul liber intr-o zi de vara oarecare. Are un scenariu bine scris, cu glume in general bune si de o calitate decenta si care reuseste sa faca povestea interesanta, fara prea multe momente care sa iti ridice pulsul si fara bani prea multi. Nu pot spune ca am empatizat prea mult cu personajele, dar asa detasat cum am privit filmul, chiar pot spune ca mi-a placut.

Distributia nu este una care sa te atraga in mod deosebit, dar cred ca este foarte potrivita pentru un asemenea film, pentru ca si Melanie Lynskey si Elijah Wood sunt actori talentati, dar cu un stil mai ciudatel de interpretare uneori, care s epotriveste la fix pe acest gen de poveste. Nici unul dintre cei doi nu a avut o prestatie iesita din comun, dar cumva ciudatenia lor s-a potrivit si au produs interpretari agreabile. Este una din putinele ocazii cand il vad pe Elijah Wood si nu ma gandesc la un hobbit. De asemenea, cei doi au fost sustinuti excelent si din rolurile secundare de actori de aceeasi tipologie.

Daca ar fi sa ii pun o eticheta acestui film cu un nume prea lung, ar fi cea de thriller comic. Am apreciat si ca scenariul o ia de cateva ori in directii neasteptate, dar si faptul ca acest film nu se intinde mai mult decat e cazul. De asemenea, merita evidentiat si faptul ca acest film a fost debutul regizoral al lui MAcon Blair, care a si scris scenariul, iar lipsa lui de experienta nu a fost deloc sesizabila. Recomand acest film oricui isi doreste o comedie putin altfel.

Flags of Our Fathers (2006)

Gen: Drama, Actiune

Distributie: Ryan Phillippe, Barry Pepper, Joseph Cross, Jesse Bradford, Adam Beach

Regizor: Clint Eastwood [a mai regizat: Cry Macho(2021), Richard Jewell(2019), The Mule(2018), The 15:17 to Paris(2018), Sully(2016)]

Buget: 90.000.000 $
Incasari: 65.900.249 $

Filmul a obtinut 15 premii, printre care:
- Best Screenwriter, AARP Movies for Grownups Awards, 2007
- Award of the Japanese Academy - Best Foreign Language Film, Awards of the Japanese Academy, 2007
- Best Foreign Language Film, Blue Ribbon Awards, 2007
- Capri Exploit Award, Capri, Hollywood 2006
- Best Foreign Language Film, Hochi Film Awards, 2006

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 79/100

Poveștile de viață ale celor șase bărbați care au ridicat steagul în bătălia de la Iwo Jima, un punct de cotitură în al Doilea Război Mondial.

Ca aproape orice film american de razboi, Flags of Our Fathers este si el pe alocuri doar o mamela care secreta lapte si miere despre eroismul neamului, dibacia armatei americane si patriotismul universal din aceasta tara, dar din fericire nu exgereaza prea mult cu aceste lucruri, ba chiar nu ne prezinta deloc o societate perfecta. Are o doza destul de mare de ralism si chiar daca dureaza destul de mult, momentele moarte sunt foarte putine. Nu este un film care sa debordeze de scene epice,chiar daca are cateva foarte interesante. Altele sunt lucrurile mai importante in aceasta poveste, care este foarte atractiva si coerenta. Pana la urma se dovedeste a fi o poveste despre onoare si despre cat de subiectiva este aceasta foarte credibila.

Nu are o distributie iesita din comun. Lipsesc numele cu adevarat ari si relevante si cred ca unul doi actori de rang mai inalt ar fi facut filmul chiar mai bun, dar regasim in schim suficient de multi actori cu cv-uri impresionante, chiar daca numele lor nu este de ajuns sa umple o sala. Sunt actori foarte experimentati si talentati ca Ryan Phillippe sau Barry Pepper si chiar un anume Paul Walker intr-un rol mai mic. Toti acestia mi-au parut foarte constienti de posibilitatile lor dar si depovestea pe acre o pun in scena, astfel ca nimeni nu a incercat sa epateze si sa incerce sa se remarce si toti s-au concentrat mai degraba sa colaboreze bine unul cu celalalt si sa fie credibili, lucru care de altfel le-a si iesit foarte bine.

Clint Eastwood ne dovedeste si cu aceasta ocazie ca nu este doar un actor bun si si un regizor foarte priceput. Secventele de razboi, atatea cate sunte ele, sunt puse in scena intr-un mod foarte dibaci si eficient. M-am bucurat sa vad ca macar de aceasta data razboiul nu este glorificat. Intelegem din acest film ca uneori adevarul este mai putin important decat pastrarea unei iluzii. Eastwood abordeaza discret, dar sesizabil si tema rasismului, un gest destul de curajos pentru anul 2006. Este un film care merita vazut odata fie si numai pentru simplul fapt ca scoate la lumina un detaliu din istorie pe acre m-ajoritatea l-ar vrea cazut in uitare.

Lost in Translation (2003)

Gen: Drama

Distributie: Bill Murray, Scarlett Johansson, Giovanni Ribisi, Anna Faris, Akiko Takeshita

Regizor: Sofia Coppola [a mai regizat: On the Rocks(2020), The Beguiled(2017), La Traviata(2017), The Bling Ring(2013), Somewhere(2010)]

Buget: 4.000.000 $
Incasari: 118.686.937 $

Filmul a obtinut 98 de premii, printre care:
- Oscar - Best Writing, Original Screenplay, Academy Awards, SUA 2004
- Best Performance by an Actor in a Leading Role (Bill Murray), BAFTA Awards, 2004
- Best Performance by an Actress in a Leading Role (Scarlett Johansson), BAFTA Awards, 2004
- Best Actor (Bill Murray), AARP Movies for Grownups Awards, 2004
- Movie of the Year, AFI Awards, SUA 2004

Nota Gealapa: 7.70
Metascore: 89/100

O vedetă de film la apus de cariera și o tânără neglijată formează o legătură improbabilă după ce se intalnesc în Tokyo.

Iata un exemple perfect ca uneori simplitatea iti ofera un emolument mult mai important decat orice alt artificiu tehnic. Lost in Translation este pus la punct cu atentie la detalii si are doar doua mari avantaje care sa il ajute. primul dintre acestea este scenariul, extrem de bine scris, opera Sofiei Coppola, care l-a si regizat de altfel. Dialogurile sunt foarte bune, abordeaza teme serioase, uneori cu umor, dar pana si glumele sunt cumva mature. Nu este foarte dinamic, dar chiar si asa tensiunea exista. Nu este insa pentru cei acre cauta adrenalina si banuiesc ca cu cat esti mai tanar cu atat va fi mai greus a iti placa.

Al doilea mare avantaj al filmului este distributia. Nu este una foarte insemnata numeric, dar are doi protagonistiuriasi, experimentati, abili, care au lucrat excelent impreuna, chiar daca fac parte din generatii diferite. Bill Murray si Scarlett Johansson au obtinut fiecare cate un premiu BAFTA pentru prestatiile lor si au demonstrat inca odata, daca mai era nevoie, ca nu sunt doar actori de comedii de duzina, ci pot aborda oricand si roluri mai dramatice. Cred ca acest film se va afla in prima parte a cv-ului lor, pentru ca sunt interpretari cu acre s epot mandri.

Avem doua personaje principale care incearca sa se indeparteze de o societate hiperactiva si de o lume care devine din ce in ce mai frecvent doar zgomot de fundal. Ambele personaje traverseaza crize ale varstei, dar varste diferite si incearca sa se sustina si sa se ajute, iar aceasta interactiune dintre ei, abordata fara un exces dramatic, devine foarte interesanta si daca esti atent poti chiar invata cate ceva pe ici pe colo. Temele abordate sunt unele cu care toti ne confruntam la un omment dat in viata, indiferent de varsta sau gen, ceea ce face foarte usor sa empatizam cu personajele. Lost in Translation a fost o surpriza foarte placuta si il recomand cu incredere.

Destricted (2006)

Gen: Drama

Distributie: Goce Balkovic, Goran Brklja, Zoran Brklja, Ana Hamljan Colic, Goran Delic

Regizor: Marina Abramovic [a mai regizat: The Artist is Present(2010), Stories on Human Rights(2008)]

Nota Gealapa: 5.40

O compilatie de filme erotice menita sa scoata in evidenta momentele in care arta se intalneste cu sexualitatea.

Americanii nu reusesc sub nici o forma, decat maxim accidental, indiferent de epoca, sa transforme erotismul in arta si am vazut esecuri in acest sens in multe decade, indiferent de bugete. Colectia de filmulete din Destricted, este artistica doar pe alocuri, incitanta aproape deloc si urmarind filmul am fost mai degreaba dezgustat, plictisit si uneori socat. Chiar si pentruu anii 2000 acest film pare mai degraba perimat si in nici un caz avangardist. Pot spune cu sguranta ca am vazut filme porno in toata regula mai artistice decat acesta.

La fel de bine am vazut si baieti care aduceau pizza in filele XXX cu interpretari mai reusite si ami naturale decat ale actorilor balcanici pe care i-am vazut aici. Avem in fata o distributie eminamente anonima si nici nu ma voi obosi sa le reamintesc numele pentru ca prestatiile celor mai multi cu greu pot fi incadrate la actorie. Simplul fapt ca esti filmat cand te masturbezi cu ajutarul unei roti pentru olarit nu te face artist. In plus, desi vorbm de un film modern totusi, calitatea imaginii, decorurile si aspectul protagonistul, toate acestea par teleportate direct din anii '80.

Nu poti sa fii si avangardist si politically correct, pentru ca atunci rezultatul este un film porno mediocru, ceea ce si este Destricted. Cred ca daca te straduiesti foarte tare gasesti arta in orice, dar dupa parerea mea un stroboscop nu este suficient pentru a atinge acest scop. Am ales sa ma uit la acest film fara sa ma astept la nimic anume si nimic am si primit. L-am lasat in spate doar usor amuzat si inca mai caut un proiect de acest gen reusit, care sa nu fie doar un pretext pentru un exces de nuditate.

Red Notice (2021)

Gen: Comedie, Actiune, Thriller

Distributie: Dwayne Johnson, Ryan Reynolds, Gal Gadot, Ritu Arya, Chris Diamantopoulos

Regizor: Rawson Marshall Thurber [a mai regizat: Skyscraper(2018), Central Intelligence(2016), We're the Millers(2013), The Mysteries of Pittsburgh(2008), Dodgeball: A True Underdog Story(2004)]

Buget: 160.000.000 $
Incasari: 178.143 $

Nota Gealapa: 6.60
Metascore: 37/100

Un agent Interpol îl urmărește gaseste pe cel mai căutat hoț de artă din lume, cu ajutorul unui hoț rival, dar nimic nu este ceea ce cum pare.

Cateodata imt nevoie unui film usor, acre nici sa nu ma emotioneze pana la alcrimi, nici sa nu ma puna pe gandit si nici sa ma faca sa vanez intelesuri si mesaje subtile, dar care sa ma distreze, iar pentru astfel de ocazii Red Notice este o alegere perfecta. Acest film poate fi folosit ca pavaza in pararea filmelor de rang secund, pentru ca este cu adevarat reusit si un exemplu pentru acest gen. Scenariul este decent si iese pe plus la capitolul glume reusite, exista si cateva efecte pe ici pe colo, dar si cateva efecte vizuale. Este un film dinamic, cu un ritm antrenant care creeaza destula tensiune si chiar daca este previzibil pe alocuri, reuseste sa se pastreze interesant pana la final. Din pacate, cu bugetul pe care l-a avut, nu cred ca acest film trebuia sa fie unul de categorie B, dar doar asta a iesit.

Si distributia este una demna de o megaproductie, nu de un film de mana a doua, dar abilitatile acestora sunt cele care salveaza in mare masura filmul pentru ca fara prezenta lor nu cred ca s-ar fi atins nici macar acest nivel. Avem insa trei protagonisti foarte talentati si cu o carisma impresionanta, care au colaborat bine si au dat sarea si piperul intregului film. In filmele care au ca subiect jafurile gandite inteligent stacheta este ridicata destul de mult, iar un scenariu trebuie sa fie cu adevarat deosebit pentru a se remarca, iar acesta nu a fost suficient de bun pentru a-i ajuta pe actori sa se remarce, dar acestia au reusit sa scoata suficient de mult din el pentru a nu trece acest proiecte la capitolul celor esuate.

Recunosc ca nu este atat de bun pe cat anticipam, dar uneori glumele bune si acteva scene de actiune nu sunt suficiente. Ar fi fost nevoie si de putina substanta, iar aceasta lipseste aproape cu desavarsire. Per total, Red Notice este o experienta agreabila, chiar cu ceva potential de a fi revazut, mai ales ca am senzatia ca este foarte putin memorabil si cel putin pentru o vreme veti avea senzatia unui film nou si la a doua sau a treia vizionare. E drept ca a costat mai mult decat unele megaproductii cu supereroi, dar nu avem de ce sa purtam resentimente pentru asta, ca nu a cheltuit banii nostri.

The Scorpion King 2: Rise of a Warrior (2008)

Gen: Actiune

Distributie: Michael Copon, Karen David, Simon Quarterman, Tom Wu, Andreas Wisniewski

Regizor: Russell Mulcahy [a mai regizat: In Like Flynn(2018), Malone(2009), Prayers for Bobby(2009), Crash and Burn(2008), Resident Evil: Extinction(2007)]

Nota Gealapa: 5.15

După ce a fost martor la uciderea tatălui său de catre nemilosul general Sargon, Mathayus patrnde în lumea interlopă pentru a recupera Sabia fermecată a lui Damocles de la zeitatea întunecată, Astarte. 

Aceatsa asa-zis franciza nu a avut un inceput epic, dar a fost unul decent, numai ca spre deosebire de alte francize care au reusit sa pastreze un nivel decent mcar pentru doua-trei filme, vedem aici o scadere uriasa de nivel inca de la primul sequel. Scenariul si povestea sunt prea banale si pline de stereotipuri si chiar daca unele scene te incanta din punct de vedere vizual, altele sunt aproape jenante. Calitatea oscilanta a imaginii face filmul sa para ca sufera de leucopatie.

Cea mai mare scadere de calitate o observam in distributie. De aici a disparut subit protagonistul primulu film, Dwayne Johnson care nu este un actor dramatic desavarsit, dar are o carisma uriasa. Acesta impreuna cu alti colegi experimentati au fost inlocuiti cu altii cvasi-familiari, cu abilitati mult mai limitate si care confruntati si cu un scenariu mai prost au fost pusi in imposibilitatea de a reusi. Ca sa exxemplific cat d etrista este situatia la capitolul interpretare, pot sa va spun ca Randy Couture a avut o prestatie la fel de buna ca a celorlalti, numai ca el nu este actor, ci un wrestler cu aparitii sporadice in roluri marunte.

Nu este o misiune usoara sa faci un film cu atatea efecte vizuale sa fie plictisitor, dar acesta exact asa este in mare parte. Este mult prea previzibil si presarat cu glume care au intarziatun deceniu. Am avut senzatia unui sabotaj intentionat, ca intr-un joc de whist jucat la zero. Nu este cel mai prost film pe care l-am vazut, dar m-a facut sa imi fie teama de ce urmeaza sa se intample in celelalte sequeluri si nu sunt chiar nerabdator sa le dau play.

Jexi (2019)

Gen: Comedie

Distributie: Adam Devine, Alexandra Shipp, Rose Byrne, Ron Funches, Charlyne Yi

Regizor: Jon Lucas [a mai regizat: A Bad Moms Christmas(2017), Bad Moms(2016), 21 & Over(2013)]

Buget: 5.000.000 $
Incasari: 9.341.824 $

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 39/100

Singurul „prieten” al lui Phil este telefonul mobil Siri, dar noul său telefon include ajutorul AI Jexi, care îi îmbunătățește si controlează viața socială.

Jexi este doar un film mic marca Netflix, care ne-a obisnuit intr-o vreme sa scoata filme de duzina pe banda rulanta, doar pentru a avea un portofoliu si fara sa conteze prea mult daca acestea se bucura de succes sau nu. Acest film este departe de un viitor in care va deveni un vestigiu sau un film de referinta. Are o intriga pe acre am ami vazut-o, dar adaptata cumva la cotidian, un secnariu decent cu bune si cu rele, caeteva efecte vizuale si procedee tehnologice, unele reusite, altele mai putin si un borcan de glume, de asemenea unele reusite, altele expirate. Per total insa, este un film care m-a distrat pe alocuri si mi-a mentinut interesul ridicat, in ciuda problemelor pe acre le are si acre nu sunt putine. 

Distributia este cea mai mare dintre aceste probleme. Pe de-o parte il avem ca protagonist pe Adam Devine, un actor pe acre il consider de nisa, pentru ca are un stil propriu, care nu poate fi pe gustul oricui si care face foarte greu ca acesta sa fie credibil in anumite tipuri de roluri, inclusiv in cel de aici. Pe de alta parte, vocea tehnologiei este Rose Byrne, care nu se potriveste deloc cu decorul si pe care in majoritatea timpului nu am crezut-o, ba chiar m-a scos din poveste de cateva ori si pe alocuri a fost chiar iritanta. In celelalte roluri lucrurile sunt mai asezate si avem parte de actori care s-au achitat foarte bine de sarcini, ba care au fost chiar mai amuzanti decat personajul principal.

Nici acum nu sunt sigur daca filmul mi-a placut sau nu. Este o comedie cu buget redus si cu un scenariu slab, de acre actorii au tras cat au putut, dar acre pentru ce este are o regie reusita si arata binisor din punct de vedere tehnic. Este un film fara vreun mesaj profund, care nu solicita o implicare prea mare din partea spectatorului, dar nici nu ii ofera mare lucru, in afara de cateva rasete pe ici pe colol La fel cum nu sunt sigur daca mi-a placut, nu stiu nici daca l-as recomanda cuiva, asa ca trebuie sa fie o alegere personala sau o intamplare, cum a fost in cazul meu.