Wang Rong Rollin - Chick Chick

Cuvintele sunt de prisos... peste 20.000.000 de view-uri:

Downfall (2004)

Titlu original: Der Untergang

Gen: Istoric

Distributie: Bruno Ganz, Alexandra Maria Lara, Ulrich Matthes, Corinna Harfouch, Juliane Kohler

Regizor: Oliver Hirschbiegel [a mai regizat: Elser(2015), Diana(2013), Five Minutes of Heaven(2009), The Invasion(2007), Ein ganzgewohnlicher Jude(2005)]

Buget: 13.500.000 euro
Incasari: 106.000.000 $

Filmul a obtinut 21 de premii, printre care:
- Best Foreign Feature Film (Årets utenlandske kinofilm), Amanda Awards, Norway 2005
- Film-National, Bambi Awards, 2004
- Audience Award, Bavarian Film Awards, 2005
- Best Actor (Bruno Ganz), Bavarian Film Awards, 2005
- Best Non-American Film (Bedste ikke-amerikanske film), Bodil Awards, 2006

Nota Gealapa: 8.50
Metascore: 82/100

Traudl Junge, ultima secretara a lui Adolf Hitler, povesteste ultimele zile ale dictatorului, petrecute in buncarul sau la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial.

Nici nu stiu de unde sa incep cu acest film. A fost o surpriza totala. Doua ore si jumatate care au trecut pe nesimtite. Prima calitate ar fi ca nu este un film american. In plus, este un film nemtesc despre nazism. Cate astfel de filme cunoasteti? Exact. Nu va asteptati sa fie o poveste impaturita frumos. Mi s-a parut destul de sincer si pana la urma adevarul cel mai aproape de adevar este chiar la sursa. Daca au fost necesare doua ore si jumatate pentru ultimele zile ale lui Hitler si tot nu cred ca au fost acoperite toate amanuntele, tind sa cred ca este nevoie de un serial intins pe cateva sezoane pentru a acoperi toata perioada nazista.

Distributia este compusa din actori foarte importanti ai cinematografiei germane. Ce pot sa spun cu siguranta este ca am vazut cea mai buna interpretare a lui hitler din cate mi-a fost dat sa vad. Dictie, mimica, postura, toate acestea au venit la pachet cu un machiaj excelent care au dus si la o asemanare fizica impresionanta. Acest rol ma va face sa retin numele Bruno Ganz. Din acest film si din interpretarea lui a fost luat si fragmentul din discursul lui Hitler, care este imprastiat pe tot Youtubeul cu diverse subtitrari amuzante. Cu siguranta nu ar fi stralucit la fel de mult, daca nu ar fi fost sustinut corespunzator de colegii sai de platou, care au avut si ei prestatii foarte solide.

Este unul din cele mai impreisonante, deprimante si realistice filme de razboi. De fapt acesta este un film anti-razboi. Este poate cel ami reusit si credibil portret al lui Hitler in zilele sale finale, mult mai uman si care nu se incadreaza in stereotipurile cu care suntem obisnuiti. Cinematografia si scenele de lupta sunt si ele de-a dreptul uluitoare. M-am gandit deseori in timpul filmului cum a reusit aceasta tara a supravietuit haosului, distrugerii si lipsei de autoritate, transformandu-se din nou 60 de ani mai tarziu intr-una din cele mai puternice natiuni din lume. Marturia reala a unui personaj cheie din film face totul cu atat mai impresionant.

Ultimul gand care imi vine in minte este asta: avand in vedere numarulde filme cu si despre comunism nascute in cinematografia romaneasca, va imaginati daca nazismul se intampla in Romania? Aveam cel putin trei filme cu acest subiect in fiecare an, inca doua secole de acum incolo. Trailer:

A Fantastic Fear of Everything (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Simon Pegg, Paul Freeman, Amara Karan, Alan Drake, Kiran Shah

Regizor: Crispian Mills [aflat la prima experienta ca regizor]

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 31/100

Un scriitor care cerceteaza criminalii in serie din epoca victoriana devine excesiv de paranoic si trebuie sa isi infrunte toate temerile cand un producator de la Hollywood este interesat de scrierile sale.

Acest film este un haos controlat doar partial. Pe alocuri este cam mult umor englezesc, chiar si pentru un film britanic. Daca ar fi fost putin mai retinut, poate ar fi avut mai mult sens si ar fi fost mai agreabil. Multe scene sunt greu de suportat si iti iau minute bune sa te reconectezi cu filmul. Efectele vizuale exista si ele, dar nu sunt menite sa fie reusite. Dupa vreo 15 minute a inceput sa mi se zbata piciorul drept ca sa ies din camera dar pentru ca am o vointa de fier si sunt usor masochist am rezistat.

Distributia contribuie din plin la nebunia generala. Simon Pegg, pe care nu l-am placut niciodata, dar care si-a dovedit capabilitatile de cateva ori, am impresia ca a beneficiat de mana libera din partea unui regizor debutant. Din acest motiv cred ca lui i se datoreaza haosul. Restul distributiei nici nu conteaza. Este un one-man show. Nu unul foarte reusit insa.

Avand in vedere experientele mele precedente cu Simon Pegg, am asteptam la un film in care umorul sa vina din ridicol si sa existe o abundenta de scene comice, cu speranta ca un nmar cat mai mare dintre ele vor fi si amuzante. As spune ca aici am fost surprins in mod neplacut. Pentru o comedie filmul nu este prea amuzant, sau glumele au fost prea subtile pentru mine. Daca aveti totusi rabdare pana pe la jumatatea filmului, declinul continuu de pana atunci se opreste si din acel moment chiar merita urmarit.

Escobar: Paradise Lost (2014)

Gen: Dragoste

Distributie: Benicio Del Toro, Josh Hutcherson, Claudia Traisac, Brady Corbet, Ana Girardot

Regizor: Andrea Di Stefano [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 17.000.000 $
Incasari: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 56/100

In Columbia, un tana surfer intalneste femeia visurilor sale, apori ii cunoaste unchiul: pe Pablo Escobar.

 La prima vedere s-ar putea sa nu para chiar un film de dragoste, dar cred ca subiectul principal ar fi trebuit sa fie idila dintre protagonisti. Din pacate, sau din fericire, lucrurile nu s-au desfasurat chiar asa. Filmul are magnetism pentru ca face referire la un personaj care a fascinat intotdeauna si inca mai creeaza ecouri. Astfel ca personajul care ar fi trebuit sa fie secundar fura toata atentia si ii eclipseaza pe toti ceilalti.

Asta i se datoreaza si lui Benicio Del Toro, care face un rol foarte bun si este foarte credibil in rolul lui Escobar. As spune ca este chiar putin mai infricosator decat originalul. Josh Hutcherson care ar fi trebuit de fapt sa straluceasca aici nu se ridica nici la inaltimea partenerului sau de platou si este mult prea moale pentru un asemenea film. As spune ca el a fost singura alegere neinspirata din distributie. Singura lui realizare a fost ca a cunoscut-o pe platoul de filmare pe Claudia traisac, cu care a inceput o relatie ulterior.

Nu faceti greseala sa credeti ca vizionati un film bazat pe un caz real. Eu am asteptat tot timpul sa vad la sfarsit niste lamuriri scrise in care sa imi spuna ce mai fac personajele din film. Acets film este 100% fictiune, lucru putin dezmagitor, pentru ca astfel gaurile din scenariu si lucrurile lasate neexplicate nu mai au nici o scuza. Per total insa, filmul este destul de agreabil si desi a durat aproape doua ora, nu pot sa spun ca m-am plictisit.

51 (2011)

Gen: Horror

Distributie: Tammi Arender, Randy Austin, Jillian Batherson, Bruce Boxleitner, Vanessa Branch

Regizor: Jason Connery [a mai regizat: The Philly Kid(2012), Pandemic(2009), The Devil's Tomb(2009]

Buget: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 4.10

La presiunea publica si politica, guvernul american decide sa permita accesul catorva reporteri cunoscuti in cea mai secreta baza militara de pe planeta: Area 51. Cand unul din "musafirii" bazei profita de aceasta vizita pentru a incerca sa scape, baza devine un loc al terorii.

 Area 51 a fost subiect pentru numeroase filme, dintre care foarte putine cu adevarat bune. Nici acesta nu este prea reusit. Desi intriga gaseste o doza de originalitate, punerea in scena este deficitara si am avut pe alocuri senzatia ca ma uit la Musca. Asta din punct de vedere vizual. Logica se pierde si ea dsestul de repede pe drum, astfel ca apar la tot pasul arme uitle, lifturi, detalii etc. Mai lipsea sa apara Dumenzeu la un moment dat ca sa rezolve marele final.

Distributia nu este foarte rea; este doar mediocra. Sunte destule fete cunoscute pe ecran, dar cunoscute tocmai datorita mediocritatii lor. Simt cumva ca si actorii si-au acceptat conditia si s-au impacat cu gandul ca pana la finalul carierei asta este genul de filme pe care le vor face. As spune ca nu actoria a fost totusi principala problema a filmului, in ciuda unui scenariu  cam de rahat.

Filmul incepe prost de la inceput. In primele doua minute in mintea mea se repetau obsesiv cuvintele "ecran verde". Atat de prost a fost realizat acel efect simplu de la inceput, incat m-a facut sa imi pierd increderea in restul filmului. Nici macar putinele efecte vizuale reusite pe care le-am vazut ulterior, nu au mai putut fi apreciate la adevarata valoare. Trebuie vazut acest film? Poate doar daca sunteti putin obsedat de Area 51, in rest as opta linistit pentruo reluare a unui film bun. Trailer:

Despre CrossFit... Replay Crossfit

Inainte de orice trebuie sa explic contextul. Dupa un inceput de viata destul de sportiv, am devenit din ce in ce mai sedentar, pana in punctul in care nu am mai alergat trei pasi consecutivi cam doi ani de zile. Rezultatul au fost 100 si ceva de kg. In momentul in care m-am lasat de fumat, am constientizat ca trebuie sa ma misc, ca sa nu ma ingras si mai tare, pana in punctul in care sa imi dezvolt un complex din cauza asta. Comod din fire, am tot gasit scuze de genul "nu am timp", "e prea departe" sau "e prea scump".

Intr-o zi insa, la doar 400 de metri (aveam sa aflu ulterior) de sediul companiei in care lucrez si-a deschis usile o sala de crossfit, care avea un antrenament ce incepea la 30 de minute dupa ora la care termin eu munca. In plus, prima sesiune de antrenament este gratis. Da, exact ca la droguri. Brusc, nu se mai aplica nici o scuza.

Avand si un prieten practicant care ma batea la cap de vreo sase luni sa incerc, am zis sa fac pasul cel mare si sa ii vizitez pe vecinii de la Replay CrossFit. Prima data le-am trimis un mail, in care explicam de ce cuvantul incepator nu descrie suficient de bine situatia mea si dupa raspunsul loc in care m-au asigurat ca o sa supravietuiesc, dar o sa am o febra musculara memorabila, am programat prima sedinta. M-am gandit sa povestesc ce se intampla acolo mai devreme, dar simteam ca e prematur sa am o parere. Azi insa, m-am antrenat si cu singurul trainer cu care nu o facusem, deci am o imagine cat de cat completa. Astfel ca o sa impartasesc impresiile mele; si cele pozitive si cele negative. Mentionez de la inceput ca ma adresez novicilor, ca si mine, sau celor care nu au intrat vreodata intr-o sala din diverse motive. Nu sunt eu in masura sa fac recomandari sportivilor experimentati.

O sa incep cu locatia. Amplasata pe celebrul Dimitrie Pompei, este la indemana pentru mii de corporatisti, dar greu de ajuns pentru soferii din orice alta zona. Noroc ca metroul e aproape. In cladire sunt doua sali. Cu ochiul meu de neavizat pare sa nu lipseasca nimic din ele. As spune ca sunt si destul de incapatoare, dar daca se strang peste zece persoane la un antrenament, in functie de exercitiile din ziua respectiva, s-ar putea sa nu mai para asa. Lucru foarte important, ambele camere sunt foarte curate mereu.  Intr-o singura dimineata podeaua a dat semne de oboseala si am ezitat putin sa ma intind pe jos. Pun acest lucru pe seama faptului ca era sambata si curatenia urma probabil sa aiba loc dupa antrenament. Vestiarul este si el in permanenta curat si inodor. Toaleta de asemenea. Vestiarul baietilor are inconvenientul de a fi la etaj. Au fost zile cand am fost tentat sa imi las hainele acolo doar sa nu mai urc. Parcarea exista si ea, dar daca stationati mai mult de o ora trebuie sa platiti vreo 4 lei.

Personalul este format din patru traineri, dintre care doi (Joe si Luminita) sunt chiar proprietarii, si o domnisoara foarte draguta la receptie, pe care o banuiesc ca are de fapt un rol mult mai important in businessul asta. Desi sunt firi total diferite, toti sunt extrem de amabili, prietenosi, toleranti si rabdatori.  M-au facut sa ma simt binevenit de fiecare data si uneori nu reusesc sa inteleg cum sunt atat de pozitivi, desi acest proiect nu s-a nascut usor. Nu intru acum in detalii, dar s-ar putea face un mic film cu acest subiect. As spune ca toti cinci au o contributie majora la decizia unui client de a reveni.

Antrenamentele... as spune ca antrenamentele sunt cel mai mare atu al acestui gen de miscare. Imprumuta si combina elemente din mai multe sporturi, ceea ce duce la o diversitate iesita din comun. Desi elemente de baza se regasesc in fiecare antrenament, programele sunt facute astfel incat sa nu se repete deci nu te plictisesti niciodata. Sunt grele? Pentru un neavizat ca mine as spune ca da; cel putin primele sedinte. Bunavointa exista din partea antrenorilor, care adapteaza programele si pentru incepatori, dar tot va veti alege cu o febra musculara mai usoara sau mai grea, depinde de cat de activi sunteti de obicei. Si aici cei patru traineri difera. Mai permisivi sau mai intrasigenti, mai fermi sau mai "intelegatori", toti au ceva in comun: acorda atentie tuturor participantilor (mai ales incepatorilor), explica de fiecare data si sunt foarte atenti ca exercitiile sa fie executate corect. Eu unul am avut febre musculare intense la inceput si am descoperit cateva locuri in care nu credeam ca te poate durea, dar nu regret nici o picatura de transpiratie.

La inceput, pana sa devina cat de cat cunoscuti, s-a intamplat sa fim si numai doua-trei persoane la un antrenament. Mie imi convenea de minune aceasta situatie, dar trebuie sa traiasca si ei, asa ca m-am obisnuit si participarile mai numeroase de acum. Revenind la pozitivismul extrem al personalului, asta a fost unul din lucrurile cu care m-am obisnuit cel mai greu. High five-uri dese, incurajari colective, aprecieri... toate au fost destul de stanjenitoare in prima faza. Joe este american si din cate am reusit eu sa pun cap la cap Luminita a trait foarte mult timp peste ocean si ea. Din acest motiv ei au o atitudine de tipul "can do" molipsitoare si din normalitatea lor fac parte lucuri cu care un roman ursuz si vesnic suspicios ca mine, nu este obisnuit.

Partenerii de "suferinta" formeaza o lume pestrita, lucru care imi place de asemenea. Vin deopotriva incepatori si exeperimentati, barbati si femei. Ca la orice sala exista si acei "arieni", mai buni decat toti, dornici sa isi arate superioritatea si care au in permanenta o sclipire de aroganta in ochi. Din fericire aici sunt foarte putini si parca sunt mai cizelati decat la o sala obisnuita.

Puteti studia lista completa de preturi dand click pe imaginea din stanga. Pentru mine, care folosesc 7cardul, este foarte ieftin. Despre restul preturilor va formati singuri o perere.

In concluzie, as cataloga experienta mea cu Replay CrossFit de pana acum ca fiind extrem de reusita. Am descoperit o lume noua, oameni foarte ok si un loc unde timp de o ora pot sa uit de orice altceva. Nu mi se intampla des sa recomand ceva  sau pe cineva, dar cu toata increderea va recomand sa incercati crossfit si Replay CrossFit.

PS: Mi-am permis sa le fur niste poze de pe Facebook si de pe site. Sper sa nu afle, sau sa nu se supere daca vor afla.

Facing Ali (2009)

Gen: Documentar

Distributie: George Chuvalo, Henry Cooper, George Foreman, Joe Frazier, Larry Holmes

Regizor: Pete McCormack [a mai regizat: I Am Bruce Lee(2012), Hope in the Time of AIDS(2007), Uganda Rising(2006), See Grace Fly(2003)]

Buget: 1.800.000 $

Premii:
- Best Direction in a Documentary Program or Series (Pete McCormack), Leo Awards, 2010
- Best Cinematography in a Documentary Program or Series, Leo Awards, 2010
- Best Picture Editing in a Documentary Program or Series, Leo wards, 2010
- Best Feature Length Documentary Program, Leo Awards, 2010
- Best British Columbia Film, Vancouver Film Critics Circle, 2010
- Most Popular International Documentary Film, Vancouver International Film Festival, 2010

Nota Gealapa: 8.35

Zece fosti adversari ai lui Muhammad Ali ii aduc un tribut triplului campion mondial.

Acest documentar ofera o perspectiva interseanta dar destul de sumara asupra carierei lui Muhammad Ali si anume prin ochii celor mai importanti adversari ai sai. Filmul se concentreaza aproape exclusiv pe cariera marelui campion, dar ne ofera si anumite contexte ale rivalitatilor si aflam destul de multe si despre adversarii lui Ali. Este impresionant sa  vezi ce cuvinte au despre el fostii sai inamici si la fel de impresionant este sa vezi ce poate face boxul dintr-un om si nu ma refer doar la Ali.

Avem ocazia sa vedem mari campioni oferind marturii in cea mai mare parte sincere. Vedem oameni in ochii carora se citeste respectul pentru adversar si pentru sport. Oameni care se trag de obicei din familii sarace si acre s-au lovit de tot felul de greutati, dar dispusi sa faca orice pentru a reusi. 

Acest film este ca un mizilic la nunta. Iti deschide apetitul pentru felul principal. Vazand acest rezumat al carierei lui Ali, sunt interesat acum sa vad un documentar mai aprofundat care sa ma faca sa inteleg mai bine contextul in care acesta a luat unele decizii. Imi place ca acest film, inspirat de o carte, nu este tipica oda gratuita care repeta obsesiv ca Ali a fost cel mai mare. Asa cum spuneam majoritatea marturiilor sunt sincere, asta insemnanand ca pe langa admiratie si respect, avem parte si de amaraciune sau invidie. Trailer: