Gen: Drama, ComedieDistributie: Dustin Hoffman, Faye Dunaway, Chief Dan George, Martin Balsam, Richard Mulligan
Regizor: Arthur Penn [a mai regizat: Inside(1996), Lumière and Company(1995), The Portrait(1993), Penn & Teller Get Killed(1989), Dead of Winter(1987)]
Buget: 15.000.000 $
Incasari: 31.559.552 $
Premii:
- (Chief Dan George), National Society of Film Critics Awards, SUA 1971
-
Distributie: John Karna, Caroline Traywick, Kate Kneeland, Steve Coulter, Zoe Myers
Regizor: Dan Beers [aflat la primul sau lungmetraj]
Buget: 1.000.000 $
Incasari: 415.863 $
Nota Gealapa: 5.85/10
Metascore: 34/100
Un elev in ultimul an de liceu trebuie sa retraiasca experienta pierderii virginitatii din nou si din nou, pana o face cum trebuie si cu persoana potrivita.
Privind obiectiv, Premature nu e cine stie ce film. Nu da pe din afara de originalitate, nu are la baza vreun scenariu genial si nici nu este un film scump care sa isi mascheze lipsurile prin detalii tehnice de senztie. Din multitudinea de glume cu care arunca spre ecran insa, un numar nesperat de mare sunt si reusite, iar natura acestora au facut ca acest film sa se inscrie cu succes pe lista mea d eplaceri vinovate. M-am distrat urmarindu-l si l-as revedea oricand.
Distributia este si ea pe masura bugetului si a calitatii povestii. Este compusa aproape exclusiv din actori tineri, fara vreo cariera remarcabila in spate, dar dornici sa se afirme si sa isi faca un nume. Doar o mana de figuri vag recognoscibile, dar care au oferit interpretari decente si care au ajutat din plin filmul facand personajele foarte credibile. Nu stiu daca prestatiile de aici i-au ajutat neaparat insa si vor fi rampa de lansare pe care o cauta, mai ales ca nu au existat neaparat conditiile favorabile pentru ca cineva sa se remarce.
Dialogurile au fost destul de picante si scenariul a pus personajele in multe situatii interesante, acre au rezultat in scene foarte amuzante care m-au facut adesea sa rad din plin. Povestea in sine este destul de superficiala si nu i se da o bruma de logica nici macar la final, dar este ceva ce s epoate trece cu vederea la un asemenea film. Un film care se bazeaza aproape in intregime pe ejaculari precoce adolescentine este cumva de cea mai joasa speta si ma simt vinovat ca m-am distrat asa tare, dar o placere vinovata e o placere vinovata.
Distributie: Harrison Ford, Sam Spruell, Peter Stebbings, Christian Camargo, Roman Podhora
Regizor: Kathryn Bigelow [a mai regizat: Detroit(2017), Zero Dark Thirty(2012), The Miraculous Year(2011), The Hurt Locker(2008), The Weight of Water(2000)]
Buget: 100.000.000 $
Incasari: 65.716.126 $
Premii:
-
Este un film dintr-o alta epoca. Un film, bun dar din finalul unor vremuri in care indiferent cat de bun e filmul, lumea trebuie sa fie serioasa si cand limba rusa la Hollywood inseamna doar o engleza cu accent ciudat. Cu toate astea K19 are la baza un moment foarte important al istoriei, care cu toate briz-brizurile tipice cinematografiei de peste ocean ramane o poveste scrisa si pusa in scena foarte bine, care reuseste sa creeze de cealalta parte a ecranului suspans si tensiune din belsug. Avem in fata un film vechi de peste 20 de ani, cu un buget urias, iar vechimea as spune ca functioneaza in favoarea lui, pentru ca neavand mijloacele tehnice de azi, toti acei bani au fost folositi pentru decoruri scumpe si alt gen de efecte speciale decat cele din zilele noastre ceea ce il face sa fie mult mai realist.
Nu as spune ca se bucura de o distributie cu adevarat stelara, dar are un tractor de baza in persoana lui Harrison Ford, care facand abstractie de accentul foarte prost, se regaseste in pielea acestui personaj fix in zona lui de confort, astfel ca nu a avut nici o problema sa duca in spate responsabilitatea acestui film. Chiar daca colegii sai nu au nume atat de sonore, cu exceptia lui Liam Neeson, si ei si-au facut treaba foarte bine si fara acest detaliu oricat de bun ar fi fost Ford, rezultatul nu ar fi fost acelasi, dar vorbim totusi de prestatii solide si atat, nimic cu adevarat iesit din comun.
Filmul nu s-a bucurat de un succes rasunator la box office, poate din cauza ca e putin cam lung, poate pentru ca in ciuda tensiunii si a personajelor eroice lasa o usoara senzatie de deconectare. Putea fi mai bun si putea fi mai rau. Personal eu l-am gasit destul de agreabil si mi s-a parut ca timpul a trecut destul de repede, fara sa simt vreun moment ca m-am plictisit. Nu m-a surprins cu adverat in nici un moment, dar nuci nu avea cum sa o faca si cred ca este un film pe acre o anumita categorie de public il va indragi.
Distributie: Ryan Reynolds, Gemma Arterton, Anna Kendrick, Jacki Weaver, Ella Smith
Regizor: Marjane Satrapi [a mai regizat: Radioactive(2019), La bande des jotas(2012), Chicken with Plums(2011), Persepolis(2007)]
Buget: 11.000.000 $
Incasari: 2.097.718 $
Premii:
- Jury Prize, Gérardmer Film Festival, 2015
- Audience Award, Gérardmer Film Festival, 2015
- Prix nouveau genre, Festival D Cinema De Paris, 2014
Nota Gealapa: 6.05
Metascore: 58/100
Un tip agreabil incearca sa isi cucereasca o colega de munca cu ajutorul animalelor sale vorbitoare malefice, dar lucrurile iau o intarsatura sinistra dupa ce aceasta nu apare la o intalnire.
The Voices nu este nici pe departe vreo capodopera. Nu are mereu cele ami bune glume, nu este in nici un caz moralm nu este epic si cu siguranta nu este pentru cei slabi de inger cu principii de domnisoare crescute la pension. Este in schimb memorabil si este de acum una din placerile mele vinovate cand vine vorba de filme. Este unul dintre cele mai originale filme pe care le-am vazut in ultima vreme si daca ai un simt al umorului mai bolnav sunt multe scene foarte amuzante. Nu exceleaza la nici un capitol, dar este pus in scena corect si arata decent din punct de vedere tehnic.
Se bucura si de o distributie foarte buna, care il are in prim-plan pe ryan Reynolds care se afla in acel moment al carierei in care orice ar face nu are cum sa fie gresit. Avem interpretari bunicele si din partea Gemmei Arterton si a Annei Kendrick, dar cu siguranta lumina reflectoarelor este pe Ryan Reynolds si responsabilitatea reusitei filmului a cazut pe umerii lui. aceasta ipostaza insa pare ca ii place foarte mult in ultima vreme si o imbratiseaza cu placere, iar parerea mea este ca a scos tot ce se putea scoate de la aceasta poveste si acest scenariu.
Eu am un simt al umorului mai intunecat si m-am distrat binisor la unele scene, dar as indrazni sa spun ca acest film nu este doar o comedie. Este si un film despre sanatatea mintala si afectiunile de acest gen, subiect pe care in unele momente il trateaza extrem de serios. Asta il face in egala masura si amuzant si trist si este un film care ramane intiparit in minte o perioada semnificativa de timp dupa ce il vedeti, astfel ca il recomand oricui vrea sa vada ceva putin altfel.
Distributie: Will Berson, Daniel Kaluuya, Jesse Plemons, Dominique Fishback, Ashton Sanders
Regizor: Shaka King [a mai regizat: Newlyweeds(2013)]
Buget: 26.000.000 $
Incasari: 7.478.009 $
Filmul a obtinut 45 de premii, printre care:
-
Avand in fata o propunere din partea FBI, William O'Neal se infiltrează în filiala din Illinois a Partidului Pantera Neagră, pentru a aduna informații despre președintele acesteia, Fred Hampton.
Cu un titlu care nu pare deloc promitator, daca nu cunosti deja cate ceva despre personajele din poveste, acest film nu parea neaparat promitator. Cand am vazut ca este si un film etnic, am crezut ca sansele sa vad ceva de calitate sunt aproape inexistente. Din fericire, m-am inselat ingrozitor de tare si am avut parte de o lectie de istorie americana, inca una in care adevarata natra nu tocmai onoranta a acestui popor iese la iveala. E adevarat ca este putin umflat si premiat in exces de institutiile avizate pentru a fi in rand cu corectitudinea politica din zielele noastre care diitruge rand pe rand societati, dar este fara indoiala un film excelent care nu va dezamagi.
Nici distributia nu era una care sa iti dea neaparat incredere ca urmeaza un film bun, pentru ca fiind vorba de un film biografic nu puteau fi neaparat distribuiti Samuel L. Jackson sau alti actori de culoare de nivelul lui, dar cu aceasta ocazie a iesit la iveala, cel putin pentru mine, acest Daniel Kaluuya, cu o interpretare absolut impresionanta care i-a pus in umbra pe toti ceilalti colegi de platou, inclusiv pe protagonistul Will Berson si ei la randul lor cu interpretari cel putin solide. Poate interpretarile din acest film sunt putin cam intense dupa gustul meu si ma indoiesc ca respecta in intregime comportamentul personajelor originale, dar este un detaliu minor si absolut deloc deranjant.
Este un film puternic, de impact, dar va avertizez ca este in multe momente greu de urmarit si aproape depresiv pe alocuri. Aproape simltan cu acest film a aparut si The Trial of the Chicago 7, un film in care regasim mare parte din personajele de aici si este inevitabil sa nu le comparam. As spune ca fata de competitorul sau, acest film este mai brut in prezentarea adevarului istoric si mai putin hollywoodian. Sunt si aici abateri de la realitatea obiectiva, dar sunt absolut de asteptat si in limite rezonabile si cred ca pe langa publicul de culoare care este direct implicat emotional, acest film va fi indragit si de un public matur si obiectiv.
Distributie: Alexander Skarsgård, Andrea Riseborough, Emily Alyn Lind, Steven Elliot, Heather Doerksen
Regizor: Matt Duffer [aflat la primul lungmetraj]
Nota Gealapa: 6.45
O familie se refugiază într-un buncăr pentru a se proteja de o epidemie periculoasa.
Acest film a fost surprinzator de interesant si mi-a oferit mult mai mult suspans decat am anticipat, avand in vedere cat de simpla este intriga. nici macar nu este atat de originala, pentru ca am mai vazut genul acesta de povesti, dar are cateva rasturnari de situatie binevenite si bine puse in scena care fac filmul foarte agreabil. Nu pot sa spun ca am simtit prea mult lipsa unor scene epice, dar chiar daca putem spune ca Hidden nu a irosit prea mult din potentialul pe care l-a avut, acesta nu a fost cine stie ce de la inceput. Din fericire exista destule lucruri bune care fac ca acest film sa fie o experienta reusita.
Alexander Skarsgård este singurul nume cu adevarat relevant din distributie si reuseste sa conduca bine ostilitatile, dar primeste ajutorul asteptat si de la Andrea Riserborough, un nume nu atat de cunoscut si nici foarte tanara Emily Alyn Lind nu se descurca rau deloc. Cei trei sunt singurii cu roluri importante cu suficient timp de ecran incat sa conteze, si colaborarea dintre ei este una foarte buna. Exista chimie si asta era cel mai important lucru intr-un film cu o distributie atat de restransa. Din fericire am avut parte de interpretari decente, cel putin in nota filmului.
Filmul este un thriller care atinge usor si genul horror, pana la urma definitia acestui gen este una personala pentru fiecare dintre noi, iar teama de a-ti pierde familia este ceva cu adevarat ingrozitor si acesta este si focusul din prima jumatate a filmului. Scenariul este si el bun, mediul claustrofob este bine realizat si nu se exagereaza cu flashbackurile. Am vazut si mai bine, am vazut si mai rau si in ziua de astazi este foarte greu sa ai rasturnari de situatie reusite si apreciez ca Hidden reuseste si fie si numai din acest motiv merita o sansa.
Distributie: Russell Crowe, Ed Harris, Jennifer Connelly, Christopher Plummer, Paul Bettany
Regizor: Ron Howard [a amai regizat: Thirteen Lives(2022), We Feed People(2022), Hillbilly Elegy(2020), Rebuilding Paradise(2020), Pavarotti(2019)]
Buget: 58.000.000 $
Incasari: 316.791.257 $
Filmul a castigat 37 de premii, printre care:
- Oscar - Best Picture, Academy Aards, SUA 2022
-
După ce John Nash, un matematician genial, dar antisocial, acceptă un job secret în criptografie, iar viața lui ia o întorsătură de coșmar.
Dupa o pauza indelungata cauzata de un program supraincarcat, revin cu o recomandare pentru un film absolut magnific. A Beautiful Mind are peste 20 de ani, dar a imbatranit frumos, ca un Rolls Royce de epoca ce devine un clasic. Filmul nu epateaza prin procedee explozive care sa iti ia ochii si nici nu propune scene de actiune de-a dreptul epice, in schimb este absolut obscen cand vine vorba de cantitatea de talent pe fiecare cadru si de cat de bine este scris acest scenariu si cum nici un detaliu nu este lasat la voia intamplarii. Acest film reuseste sa te faca sa fii la fel de nesigur ca si eroul principal si sa nu mai poti spune cu certitudine ce e real si ce nu si ramai astfel pana la final intr-o stare de tensiune continua.
Acest film ecred ca este piatra de temelie si principala realizare profesionala a lui Russell Crowe. Nu imi aduc aminte de vreo performanta mai buna in cariera lui, poate doar cea din Gladiator sa se poata ridica la acelasi nivel, dar acolo este alt gen de interpretare. Secondat excelent si de Jennifer Connelly, Crowe produce aici o interpretare absolut memorabila si acre reuseste sa iti patrunda in suflet si sa te atinga cu adevarat. Ed Harris si Christopher Plummer contribuie si ei din plin cu prestatii solide si dau la randul o greutate greu de egalat filmului.
Acest film se adreseaza cred eu, exclusiv unui public matur, capabil sa inteleaga si sa aiba rabdare cu subiecte mai complexe, acre necesita o analiza. Nu cred ca un public tanar, dornic doar de adrenalina are rabdarea necesara si deschiderea sa primeasca cu bratele deschise o astfel de poveste. Este un thriller cerebral si genul de poveste care odata ce isi dezvaluie finalul, aproape te obliga sa o iei de la capat si sa privesti din nou toate scenele cu alti ochi si avand alte informatii. A Beautiful Mind este o experienta de lux pentru un public select, experienta care trebuie bifata neaparat.
