Exists (2014)

Gen: Horror

Distributie: Samuel Davis, Dora Madison, Roger Edwards, Denise Williamson, Chris Osborn

Regizor: Eduardo Sánchez [a mai regizat: Portals(2019), V/H/S/2(2013), Lovely Molly(2011), Seventh Moon(2008), Altered(2006)]

Incasari: 413.767 $

Premii:
- Audience Award - Midnighters, SXSW Film Festival, 2014

Nota Gealapa: 5.65
Metascore: 22/100

Un grup de prieteni care se aventurează în pădurile îndepărtate ale Texasului pentru o petrecere de weekend, ajung sa fie vanati de Bigfoot.

Blair Witch, chiar daca este un film bun, a stricat intr-o buna masura genul horror, pentru ca acum oricine are doua-trei camere cat de cat mai rasarite are falsa impresie ca poate face un film horror de acelasi nivel. Si Exists este filmat intr-o proportie covarsitoare la persoana intai, lucru acre mie imi displace in mod profund. In plus, mai este si un film cu Bigfoot, un subiect total demodat si poveste in care mai pot sa creada doar cei care inca mai cred si in mos Craciun. Este laudabil tousi, ca si in acest context total potrivnic, regizorul a reusit sa produca destule scene decente cateva chiar nesperat de infricosatoare, scene care fac ca per total filmul sa fie unul decent. Chiar daca primeste o nota relativ mica, trebuie spus totusi ca acest film a fost o surpriza placuta pana la urma, pentru ca ma asteptams a fie mult mai rau.

Distributia anonima se adauga si ea listei de probleme, dar pe langa cele amintite amintite mai sus, lipsa unor actori cunoscuti care sa dea putina greutate filmului, este de aceasta data doar o problema minora. E drept ca prestatiile nu au fost iesite din comun, dar in conditiile date au fost cat de cat ok si nu au stricat si mai mult o poveste care a plecat din start cu o multime de handicapuri. In apararea lor, adolescentii speriati intr-o cabana izolata din padure au fost jucati de atatea ori de-a lungul timpului, incat este aproape imposibil sa aduci ceva nou si original intr-un astfel de rol si cred ca nici spectatorii nu mai sunt atenti la eventualele detalii de finete ale unei interpretari in asemenea conditii.

Daca este sa il judecam doar in interiorul nisei foarte restranse a filmelor cu Bigfoot, Exists cred ca este unul dintre cele mai reusite, dar asta nu inseamna in realitate mare lucru. Chiar daca scenariul nu ne ofera nici o surpriza, filmu are totusi un ritm bun si este filmat binisor, chiar si asa la persoana intai si cred ca macar de dragul copilriei merita o vizionare. Personal, sunt un fan al filmelor cu monstri, doar ca nu cu acest monstru, dar daca Bigfoot care omoara niste studenti suna bine pentru voi, atunci vizionare placuta.

Liberty Stands Still (2002)

Gen: Thriller, Drama

Distributie: Tanya Allen, Hart Bochner, Fulvio Cecere, Gregory Calpakis, Terry Chen

Regizor: Kari Skogland [a mai regizat: The Cult(2010), Fifty Dead Men Walking(2008), The Stone Angel(2007), Rapid Fire(2006), Chicks with Sticks(2004)]

Buget: 11.000.000 $
Incasari: 595.214 $

Nota Gealapa: 5.95

Liberty, soția unui producător de arme, este ținută ostatică la un stand de hot dog de catre un lunetist care caută să se răzbune.

Ma asteptam ca acest film sa fie un film mediocru de la inceputul anilor 2000, dar arata mai degraba ca un film mediocru de la inceputul anilor '90. Modul in care este structurata si pusa in scena povestea, cinematografia, coloana sonora proasta si cliseele din dialoguri, toate sunt fix din acea perioada. Nici un detaliu nu indica dinainte ca acest film ar putea fi deosebit si nici nu a fost. Este doar un thriller mediocru, acre ofera cateva scene interesante si dozee limitate de tensiune si suspans. Efectele speciale nu sunt prea multe si nici nu m-au dat pe spate, dar isi fac treaba. Rasturnarile situatie aproape ca nu exista nici ele,a stfe; ca drumul pana la deznodamant este unul lent si previzibil. 

Distributia ne ofera figuri cunoscute, dar nici un nume cu adevarat important. Cei doi protagonisti sunt Wesley Snipes si Linda Fiorentino, primul un actor in voga la un moment dat, dar fara sa debordeze neaparat de un talent iesit in comun sau de o versatilitate remarcabila si a doua, un nume care a aratat potential in repetate randuri dar parca nu a ajuns niciodata sa fie cu adevarat relevanta. Ambii au avut prestatii decente, in nota generala a filmului. Oliver Platt are si el un rol marunt, care nu conteaza prea mult in economia fimului, dar atat act a aparut nici el nu a aratat o forma deosebita.

Am descoperit acest film intamplator si cred ca nici nu merita sa fie promovat mai mult, pentru ca nu are mare lucru de oferit. Are ce-i drept un pic de suspans si ridica un semn de intrebare in ceea ce priveste motivatia antagonistului, care odata dezvaluita e destul de subreda si este o mica dezamagire. Suspansul din acest film este unul atipic, pentru ca nu stai pe marginea scaunului astaptand cu pulsul ridicats a vezi ce se intampla, ci unul in care astepti confirmarea ca se intampla exact ce crezi tu ca o sa se intample si din pacate, aceasta confirmare vine. Este genul de film de la care poti lipsi lejer cateva minute pentru o pauza de tigara sau un drum la baie, iar cand te intorci nu ai senzatia ca ai pierdut ceva important. In concluzie, nu am cum sa recomand acest fim, mai ales ca piata e plina de thrillere cu mult mai bune.

Exeter (2015)

Gen: Horror, Mister, Thriller

Distributie: Stephen Lang, Kevin Chapman, Kelly Blatz, Brittany Curran, Brett Dier

Regizor: Marcus Nispel [a mai regizat: Conan the Barbarian(2011), Friday the 13th(2009), Pathfinder(2007), Frankenstein(2004), The Texas Chainsaw Massacre(2003)]

Incasari: 291.097 $

Premii:
- Nocturna Best FX Award - Official International Competition, Nocturna Madrid International Fantastic Film Festival, 2015
- Nocturna Best FX Award - Official International Competition, Nocturna Madrid International Fantastic Film Festival, 2015
- Nocturna Best Script Award - Official International Competition, Nocturna Madrid International Fantastic Film Festival, 2015

Nota Gealapa: 4.75

Un grup de adolescenți eliberează din greșeală un spirit malefic care începe să-i stăpânească unul câte unul.

Exeter a mai gazit un spital desfiintat care pe vremuri tortura copii cu probleme, ale caror suflete neimpacate se decid dintr-o data sa se razbune pe niste adolescenti care s-au decis, ca orice adolescenti normali, sa tine o petrecere intr-un astfel de spital abandonat. Culmea este ca nu asta este cea mai mare problema a filmului. O productie horror poate fi decenta si daca bifeaza toate cliseele din manualul de filme horror. Problema filmului este insa criza de indentitate pe care o are. trece de la un film horror care se ia in serios la unul autoironic si parcurge acest drum dus-intors de atat de multe ori ca nu mai este clara intentia regizorului si a scenaristilor. Efectele vizuale si atmosfera generala sunt decente, dar povestea este jenanta si dialogurile sunt greu de suportat, si acestea sunt in cele din urma detaliile care fac ca acest film sa fie unul in cele din urma prost.

Bineinteles ca nici un actor posesor macar al unei farame de reputatie nu ar fi acceptat sa apara in acest film, asa ca distributia este formata aproape in intregime din actori anonimi. Cred ca singura figura familiara si recognoscibila este cea a lui Stephen Lang, dar rolul lui a fost unul destul de mic si calitatea interpretarii a fost la fel de mediocra ca si a celorlalti. Nici un actor nu se detaseaza macar putin fata de ceilalti, dar apreciez ca macar personajele posedate au fost credibile in scenele respective si chiar daca scenarul nu ofera nici o rasturnare de situatie sunt sanse sa beneficiati macar de cateva sperieturi de conjunctura, daca prin absurd alegeti sa vedeti filmul.

Sunt sanse mai mari sa va rezolve nevoia unui zambet, mai degraba decat cea a unei sperieturi. sub nici o forma acest film nu este un horror sau un thriller bun, dar o gluma-doua reusite gasim pe ici pe colo. Posedarile arata bine, dar seamana cu toate cele care le-au precedat in alte filme. Coloana sonora este si ea destul de insuportabila, dar poate fi tolerata cu un mic efort. Desigur, daca cauti suficient de mult poti gasi lucruri pozitive in orice, dar credeti-ma pe cuvant cand va spun ca e mai bine sa evitati acest film si sa va umpleti timpul liber cu o alegere mai fericita.

Night of the Wolf (2014)

Titlu original: Late Phases

Gen: Horror

Distributie: Nick Damici, Ethan Embry, Lance Guest, Erin Cummings, Rutanya Alda

Regizor: Adrián García Bogliano [a mai regizat: Juega Conmigo(2021), Black Circle(2018), Scherzo Diabolico(2015), The ABCs of Death(2012), Here Comes the Devil(2012)]

Buget: 22.000.000 $

Premii:
- Special Award - Best Leading Actor (Nick Damici), Toronto After Dark Film Festival, 2012
- Special Award - Best Hero (Nick Damici), Toronto After Dark Film Festival, 2012

Nota Gealapa: 6.25
Metascore: 51/100

Când fiare mortale atacă din pădure, depinde de un veteran grizonat să descopere ceea ce ascund locuitorii unei comunități retrase de pensionari.

Ultima saptamana am avut ocazia sa vad filme cu subiecte oarecum demodate. De data aceasta a fost randul varcolacilor. Nu stiu daca tema este una demodata asa cum spuneam, sau este mai degraba un subiect pe care il depasesti odata cu cresterea in varsta. Erau posibile trei deznodamanturi. primul si cel mai improbabil era acela de a vedea un fim senzational. Al doilea si cel de evitat era sa vad un film jenant, iar ultimul, un compromis agreabil, acela de a vedea un film decent care sa imi provoace un fel de nostalgie si care sa ma distreze. Din fericire, Night of the Wolf chiar este un film decent, care chiar daca nu pot sa spun ca m-a speriat in vreun moment, a fost palpitant si a aratat bine din punct de vedere vizual, cu cateva efecte surprnzator de bune. Cred cu tarie ca ar fi fost in avantajul filmului si acesta ar fi fost mai credibil daca personajul principal nu ar fi fost orb, dar nu le poti avea pe toate.

Bugetul a fost unul bunicel, asa ca distributia este oarecum dezamagitoare. Prestatiile nu au fost rele, dar nici nu am gasit nimic remarcabil in vreo interpretare si cred ca un nume cat de cat sonor ar fi dat putina greutate filmului. Protagonist a fost Nick damici, care s-a descurcat onorabil, avand in vedere situatia aproape imposibila in care a fost pus. Este greu sa fii credibil cand trebuie sa joci un barbat orb care se lupta cu varcolaci. Colegii din rolurile secundare nici nu l-au incurcat, dar nici nu l-au ajutat foarte mult, pentru ca nu a existat un personaj secundar cu timp suficient de ecran pentru a face asta; nici macar personajul negativ.

In fiecare an apar sute de filme cu zombie, din care doar cateva sunt demne de a fi urmarite. La fel apar si destule filme cu vampiri, cu un procentaj la fel de scazut cand vine vorba de calitate. Filmele cu varcolaci sunt foarte in ultima vreme si cand dam peste unul care mai este si bunicel, atunci cred ca nu trebuie ratat. Scenariul este decent si plin de suspans, chiar daca nu explica chiar tot, ritmul este unul potrivit de alert si este cumva in aceeasi msura si original si traditional. Ca de obicei cand vine vorba de astfel de filme, mi-am setat un nivel foarte scazut al asteptarilor si ma bucur ca am fost placut surprins si va recomand sa vedeti acest film, chiar daca nu il veti tine minte o viata.

3096 Days (2013)

Titlu original: 3096 Tage

Gen: Drama, Crima

Distributie: Antonia Campbell-Hughes, Thure Lindhardt, Amelia Pidgeon, Trine Dyrholm, Dearbhla Molloy

Regizor: Sherry Hormann [a mai regizat: A Regular Woman(2019), Vermisst in Berlin(2018), Wir lieben das Leben(2018), Deadly Leaks 2(2017), Deadly Leaks(2016)]

Incasari: 6.677.474 $

Premii:
- Best Cinematography (Beste Kamera), Romy Gala, Austria 2013

Nota Gealapa: 6.85

Un film bazat pe cazul real al Nataschei Kampusch, o tanara austriaca rapita si tinuta prizoniera timp de opt ani.

3096 Days este un film bun, simplu si destul de brutal pe alocuri. Nu este genul de film care sa fie atragator pentru salile de cinema si care sa impresioneze cu cifrele de a box office, drept dovada si incasarile modeste pe care le-a avut. Imi place ca filmul nu iroseste prea mult timp si trece direct la ce este important. Chiar daca comprima opt ani in mai putin de doua ore, nu mi s-a parut grabit sau superficial si a cuprins destule detalii care sa ma faca sa empatizez in cele din urma cu personajul principal si chiar sa imi provoace repulsie uneori. Cred ca cel mai socant aspect legat de film este cruda realitate ausurintei cu care se poate intampla asa ceva. Chiar si cu o distributie redusa, cred ca filmul a fost suficient de bine scris si pus in scena incatsi-a transmis mesajul cu succes.

Distributia nu este nici ea una care sa iti ia ochii si sa te atraga, dar selectia a fost facuta foarte bine. Rolurile secundare conteaza prea putin, pentru ca apar foarte putin, dar cei doi protagonisti au fost alesi foarte inspirat. Antonia Campbell-Hughes a avut o interpretare care chiar daca nu a stralucit neaparat, a fost suficient de buna incats a o cred si sa simt uneori emotia pe acre a dorit sa o transmita. Partenerul ei, Thure Lindhardt, a fost si el foarte credibil si chiar mi-a dat fiori in unele scene. Cei doi au format un duo reusit, cu o chimie bune si au dus in spate cu succes intregul film dar si responsabilitatea de a prezenta asa cum trebuie o asemenea tragedie, care urma sa fie atent studiata sub lupa opiniei publice. 

Sunt putin mirat ca acest film nu a fost mai popularizat, pentru ca este destul de bun, dar banuiesc ca asta este soarta filmelor independente, care nu ajungcu usurinta sa fie cunoscute, ci trebuie descoperite uneori. Ma bucur ca regizorul nu a exagerat pe abuzurile fizice suferite de victima si a acordat suficient timp pentrugandurile, sentimentele si emotiile acesteia. Scaderea dramatica in greutate a protagonistei a contributi din plin la realismul filmului si a facut unele scene sa fie greu de privit. Uneori lumea ne este prezentata prin ochii victimei si este o dovada solida ca dorinta de libertate este in natura umana si ca  orica de mica este bucata de lume la care avem acces, aceasta nu ne ingradeste si visurile.

Hollows Grove (2014)

Gen: Horror

Distributie: Mykelti Williamson, Lance Henriksen, Matthew Carey, Sunkrish Bala, Bresha Webb

Regizor: Craig Efros [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 5.15

Un tânăr realizator își documentează prietenii care vâneaza fantome in cadrul unui reality show, pe măsură ce investigația de rutină a unui orfelinat abandonat se transformă într-un coșmar din care nu pot scăpa.

In 2021 pot spune cu incredere ca era filmelor horror ieftine, filmate la persoana intai a apus demult. Astazi, pentru ca un film de genul asta sa se bucure de succesul de odinioara trebuie sa fie cu adevarat iesit din comun si de o foarte buna calitate. Din pacate, Hollows Grove nu prea intruneste conditiile mentionate mai sus. Recunosc ca am vazut cateva efecte vizuale si costume foarte reusite, care au reusit a imi provoace fiori pe alocuri, dar in cea mai mare parte filmul mai degraba m-a amuzat si nu prea am putut sa il iau in serios. Partea buna este ca nu plctiseste, dar credeam ca au fost bifate toate azilurile sau spitalele parasite si bantuite in care sa se aventureze echipe de filmare naive.

Distributia este in nota filmului si una la acre ma asteptam avand in vedere ca vorbim de un proiectd e mici dimensiuni. Unele prestatii au fost decente si altele mai slabe, dar nu ot spue ca interpretarea scade nivelul filmului Chiar si in aceste conditii, distributia ne ofera un mic as pe care il are in maneca si anume prezenta intr-un rol mic a lui Lance Henriksen, un nume care a fost macar la un moment dat respectat in industrie si care ne-a bucurat in cateva ocazii cu roluri importante. Acesta nu este unul din acele roluri, dar oricum a fost o placere sa il revad si un detaliu pe acre l-am apreciat.

In interiorul subgenului sau, Hollows Grove este un film destul de competent, problema lui este insa ca m-am cam saturat si cred ca nu sunt singurul, de fantome care se lupta cu echipe de filmare si personaje enervante si imature. M-a amuzat si pot spune ca m-a si distrat putin, dar nu suficient incat sa il recomand cuiva. Chiar si in acesta nisa sunt multe filme mai bune decat acesta. Daca sunteti mai slabi de ingeri este posibil sa va satisfaca chiar si ca un film horror serios, dar este un risc de a fi dezamagit pe acre nu mi l-as asuma si as merge la sigur cu alte filme.

Chrysalis (2007)

Gen: SF, Crima

Distributie: Albert Dupontel, Marie Guillard, Marthe Keller, Mélanie Thierry, Claude Perron

Regizor: Julien Leclercq [a mai regizat: Sentinelle(2021), Earth and Blood(2020), The Bouncer(2018), The Crew(2015), Gibraltar(2013)]

Buget: 12.000.000 $
Incasari: 1.189.133 $

Nota Gealapa: 6

În viitorul apropiat, un polițist caută ucigașul soției sale. Traseul îl duce la o clinică medicală de ultima generatie din Paris, unde nu totul este ceea ce pare.

Din punctul meu de vedere, cateva detalii pentru acre au optat scenaristii, tin acest film in mediocritate. Povestea nu este atat de avansata tehnologic incat sa fie necesara plasarea actiunii intr-un viitor chiar si nu foarte indepartat. Se putea plasa la fel de bine in prezent si cred ca ar fi facut filmul chiar mai credibil. Toate gadgeturile pe care le-am vazut, nu le-am crezut, iar masina viitorului in varianta Renault, ca doar vorbim de un film frantuzesc, arata ca o surpriza Turbo pe care o aveai triplura in anii '90 si voiai sa scapi de ea. IN alta ordine de idei, filmul are si destule scene reusite si creeaza si destula tensiune, dar ofera si niste detalii care sfideaza logica si astepti cu interes finalul nu datorita calitatii, ci datorita confuziei create pe care speri ca un deznodamant bun o sa o inlature, lucru care se intampla doar partial.

Distributia nu este rea deloc si ne ofera nume importante ale cinematografiei franceze, acre mai salveaza filmul cat de cat cu experinta lor. Marie Guillard este cam cea mai credibila dintre toti, ajutata fiind si de un personaj acre nu este pus in posturi imposibil de crezut.Albert Dupontel nu face nici el o treaba rea, doar ca nu l-am crezut deloc in scenele de lupta in care a fost pus sa se comporte ca un maestru chinez dintr-un templu. El face miscarile, dar senzatia este ca nu i se potrivesc. Per total insa, calitatea interpretarilor este una decenta si nu acesta este motivul pentru care filmul nu are stralucirea pe care si-a dorit-o.

Chrysalis este un mix ciudat intre un thriller SF, presarat cu niste jiu-jitsu. Uneori este brutal, dar niciodata gratuit. Lumia este rece aproape pe intreaga durata a filmului, dar nu e in nici un moment nu creeaza o atmosfera sumbra cu adevarat. In plus, culorile sunt si ele prespalate cumva, ceea ce face filmul sa para alb-negru uneori. Desi actiunea se desfasoara intr-un oras mare, spatiile alese sunt aproape mereu claustrofobice. Acest film ma lasa cumva rece, asa ca nu pot nici sa il recomand nici sa indemn sa il ocoliti, pentru ca are potentialul de a fi pe placul cuiva. As vrea doar sa va atrag atentia ca in ciuda destulor scene de actiune, este mai degraba un thriller psihologic, care solicita destul de multa atentie.