Ne-am facut damblaua....

Duminica 18.04.2010 ora 17.45. Imi iau portofelul,telefonul, inhat un fular cu Rapid si plec pe stadion. Urmeaza Rapid - Steaua. Afara liniste. Pentru o perioada nu mai am permis de conducere asa ca ma urc in troleu. Alti cativa rapidisti mergeau la meci, dar si ei in liniste deplina. Cobor la metrou......in metrou palcuri de suporteri rapidisti. Alta data tipau, scandau acum vorbeau ca la biblioteca. Ajung in Giulesti. Terasele pline, cozi la casele de bilete, aglomeratie pe strazi, dar tot drumul din Crangasi pana la stadion nu am auzit o voce ridicata. Am urcat in peluza cam cu 45 de minunte inainte de meci. Desi tribunele erau umplute pe jumatate, total atipic inaintea unui asemenea meci, nimeni nu scanda nimic si toti vorbeau de parca le era teama sa nu cumva sa trezeasca pe cineva din somn. Nici macar la incalzirea jucatorilor nu au fost decat cateva cantece razlete.

Nu imi explicam ce se intampla. Sa aiba legatura cu rahatul care s-a intamplat in Polonia? Sa fie pentru ca a murit Sandu Neagu, unul din cei mai mari atacanti pe care i-a avut Rapidul? Nu are lumea incredere ca putem sa batem turma lui Berbecali?

Chiar si la intrarea echipelor, in afara de intonarea imnului, care in Giulesti e ca un ritual, lumea era destul de linistita. Dupa minutul de reculegere de la inceputul meciului aveam sa aflu ca a fost doar linistea dinaintea furtunuii. Dupa ce s-a fluierat inceputul partidei parca s-au deschis portile iadului. Un stadion arhiplin care striga din toti rarunchii, coregrafii, torte, fumigene, steaguri si fulare. A fost unul din acele meciuri la care mi se facea pielea ca de gaina atunci cand cantau toti suporterii.

Despre meci in sine nu e mare lucru de zis. 1-0, 2-1, 3-1, 4-1, 5-1......umilinta totala. Toate ghinioanele pe care le-a avut Rapidul in ultima vreme s-au spart in capul stelei, victima perfecta. Cred ca unii stelisti se si scapasera pe ei pentru ca la un momentdat parca se simtea un damf ciudat. In sectorul rezervat stelistilor puteam observa doua fete si un bodyguard. Atat. Galeria stelei si-a facut din nou datoria.

La final jucatorii au sarbatorit impreuna cu fanii, Bornescu a luat microfonul si a dat tonul la cantari si aceeasi suporteri care nu demult plangeau de nervi la meciul cu Craiova, plangeau adin nou dar de aceasta data de fericire. Da spurcatilor. Pe Giulesti se plange, pe Giulesti se albeste, pe Giulesti se moare de inima, pe Giulesti se simte dar nu ma astept ca vreunul dintre voi sa inteleaga cum si de ce.

Pe drumul de intoarcere, in metrou, aceeasi liniste. Un astfel de succes trebuie mai intai savurat in liniste....digerat, si abia dupa ce s-a pansat sufletul, atunci poti sa incepi sa iti suni prietenii stelisti si sa le razi in nas.

Azi am avut onoarea sa schimb cateva vorbe chiar cu capitanul Rapidului, Costin Lazar, care locuieste in blocul vecin. Inca nu-i disparuse zambetul de pe fata. I-am multumit pentru seara trecuta si m-a intrebat daca am fost pe stadion. Dupa ce i-am spus ca da a zis ca in cazul asta si el imi datoreaza multumiri pentru ca am contribuit alaturi de ceilalti din galerie la atmosfera nebuna din timpul meciului. Nici urma de fite si impresii. Un baiat simplu, muncitor si caruia banii nu i-au luat mintile.

Astazi toti stelistii au fost ca niste animale incoltite. Nu trebuia decat sa ii saluti si sa zambesti si incepeau sa se dispculpe si sa caute argumente sa explice umilinta. Nici macar nu mai era nevoie sa le spui ceva. Daca s-ar face un film dupa meciul de aseara ar trebui sa se cheme "Tacerea mieilor".

.....ne-am pisat pe Steaua.