The Courier (2020)

Gen: Thriller

Distributie: Benedict Cumberbatch, Merab Ninidze, Rachel Brosnahan, Vladimir Chuprikov, James Schofield

Regizor: Dominic Cooke [a mai regizat: On Chesil Beach(2017)]

Incasari: 26.001.227 $

Nota Gealapa: 7.40
Metascore: 65/100

Omul de afaceri Greville Wynne este rugat de o sursă rusească să încerce să ajute la deblocarea crizei rachetelor din Cuba.

Mi se pare uimitor cand dupa atatia ani si atatea filme, industria inca scoate la iveala povesti acre sunt adevrate bucati de istorie, mai mici sau mai mari, dar fara indoiala importante si suficient de interesante incat sa fie subiecte de film. Fie ca vorbim de Razboiul Rece, cele doua razboaie mondiale sau alte evenimente care au schimbat lumea, astfel de povestioare care sunt puse in scena profesionist si te fac sa intelegi putin mai bine evenimentele de atunci sunt oricand binevenite. The Courier este o poveste foarte intereanta, cu un ritm foarte bun si care ofera si putin umor dar si tensiune din plin. Atmosfera a fost recreata cu succes si scenariula  fost bne scrie, toate acestea rezultand intr-o experienta absolut agreabila.

In rolul principal il avem pe Benedict Cumberbatch, un tip pe care eu il gasesc destul antipatic si al carui stil nu imi place in mod deosebit, dar trebuie sa fiu nepartinitor si sa recunosc ca in acest film interpretarea lui nu numai ca nu m-a deranjat, ba chiar pot spune ca mi-a placut. A avut o prestatie solida si credibila. In afara de el nu mai regasim nume foarte mari din industrie si chiar daca vorbim de actori experimentati care stiu sa puna in vaoare un scenariu bun si chiar unul pe altul, cumva Cumberbatch a dus filmul in spate, cu succes asputea spune, dar nu este vreo surpriza pentru ca nu este prima data cand isi asuma acest rol si demonstreaza ca este perfect capabil sa o faca.

Cand vine vorba de filme cu spionaj, cred ca The Courier se situeaza cu mult peste medie, din punct de vedere al calitatii. Foarte rar in astfel de filme publicul reuseste sa fie atat de solidar cu un personaj principal. Regizorul are si el o parte importanta de "vina" pentru ca a rezistat tentatiei de a supradramatiza anumite momente importante si a decis sa le pastreze decente si sa creeze in jurul lor o atmosfera care sa le sporeasca credibilitatea. Pe o nisa in care calitatea a avut mult de suferit in ultima vreme, The Courier este o gura de aer proaspat pe acre o recomand cu incredere.

Joy Ride (2001)

Gen: Thriller, Actiune

Distributie: Steve Zahn, Paul Walker, Leelee Sobieski, Jessica Bowman, Stuart Stone

Regizor: John Dahl [a mai regizat: Bad Girls(2012), Cooper and Stone(2011), You Kill Me(2007), The Great Raid(2005), Rounders(1998)]

Buget: 23.000.000 $
Incasari: 36.642.838 $

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 75/100

Trei tineri aflati într-o călătorie din Colorado în New Jersey, vorbesc cu un camionagiu la statio radio din masina, apoi trebuie să scape de acesta dupace  se dovedește a fi un ucigaș psihopat.

De cand cu tragicul accident al lui Paul Walker, s-a creat un crent de birnici care aduc tribut si osanale pe altarul talentului sau imens, care daca este sa fim realisti, nu este chiar atat de mare si majoritatea filmelor lui sunt mediocre. Din fericire, Joy Ride nu este unul din acele filme de duzina, ci este unul din putinele filme bune din cv-ul sau. Este un film cu o intriga care la vremea respectiva era destul de originala, cu un scenariu coerent pus in scena decent si acre reuseste sa mentina o stare de tensiune si anticipare pe intreaga sa durata. Are u ritm alert si putinele efecte speciale de care are parte sunt reusite si realiste. De mentoinat si faptul ca povestile secundare si dramele inutile sunt intr-un numar absolut acceptabil.

Paul Walker este genul de actor care nu prea straluceste d eunul singur si sunt rare ocaziile cand duce de unul singur pe umeri un film, dar atunci cand se afla intr-un colectiv cu actori fie mai carismatici, fie mai talentati, fie mai experimentati, reuseste sa se ridice la nivelul acestora si sa nu traga niciodata un proiect in jos. Asa se intampla si aici, unde colegii sai de platou, chiar daca nu sunt nume uriase ale industriei, au reusit sa il integreze perfect si chimia echipei este evienta. Este insa genul de film in care este important sa fii cat de cat credibil si sa nu faci gafe mari, pentru ca sansele sa iesi in evidenta printr-o interpretare memorabila sunt ca si inexistente.

Cred ca John Dahl este un regizor mult subapreciat, care a scos din mainile sale destule filme bune, care nu stiu din ce motiv nu s-au bucurat de laurii pecare i-ar fi meritat. Acesta face si aici o treaba foarte buna si nivelul bun al filmului i se datoreaza in mare parte. Acest film urmeaza o carare batatorita mai degraba de filmele lui Spielberg, dar Dahl reuseste sa dea un aer proaspat unui material invechit, daca pot spune asa si chiar daca nu este un film care sa iti schimbe viata, este un thriller palpitant si eficient, o raritate din ce in ce mai mare in ziua de astazi.

Doctor Zhivago (1965)

Gen: Drama, Romantic

Distributie: Omar Sharif, Julie Christie, Geraldine Chaplin, Rod Steiger, Alec Guinness

Regizor: David Lean [a mai regizat: A Passage to India(1984), Ryan's Daughter(1970), The Greatest Story Ever Told(1965), Lawrence of Arabia(1962), The Bridge on the River Kwai(1957)]

Buget: 11.000.000 $
Incasari: 111.922.142 $

Filmul a obtinut 21 de premii, printre care:
- Best Writing, Screenplay Based on Material from Another Medium, Academy Awards, SUA 1966
- Best Cinematography, Color, Academy Awards, SUA 1966
- Best Art Direction-Set Decoration, Color, Academy Awards, SUA 1966
- Best Costume Design, Color, Academy Awards, SUA 1966
- Best Music, Score - Substantially Original, Academy Awards, SUA 1966

Nota Gealapa: 8.25
Metascore: 69/100

Viața unui medic și poet rus care, deși este căsătorit, se îndrăgostește de soția unui activist politic și se confruntă cu greutăți în timpul Primului Război Mondial și mai apoi al Revoluției din Octombrie.

Alegerea acestui film face parte din tentativa mea de a ma pune la curent si cu capodoperele cinematografice aparute cu mult timp inainte ca eu a fiu macar o idee. Doctor Zhivago urla old school prin modul epic si asezat in care isi desfasoara povestea in fata sepctatorului. Are un ritm lent, dar grimpant si o atentie la detalii acre pare ca a primat in fata a orice altceva si nu a mai contat nici ca rezultatul este un film d epeste trei ore, pentru care trebuie a iti rezervi practic jumatate de zi. Vine dintr-o epoca in care posibilitatile tehnice si tehnologice erau limitate, dar a folosit tot ce a avut acea epoca d eoferit si cel putin din punct de vedere al decorurilor, costumelor si cinematografiei este impecabil. 

Omar Sharif are o interpretare memorabila, poate una din prestatiile carierei sale, secondat foarte bine de nume care nu ne sunt poate atat de familiare, nefiind contemporani cu acestea, dar odata ce le vezi par foarte familiare. Toti au un stil d einterpretare clasic, usor prea dramatic, dar fara sa fie deranjant si toti au prestatii solide si nu exista nici macar o scapare majora din acest punct de vedere care sa pericliteze in vreun moment credibilitatea filmului. Singurul care straluceste cu adevarat este Sharif, care si beneficiaza de mult mai mult timp de ecran decat oricine altcineva si nici macar frumusetile feminine din ditributie nu au avut vreo sansa sa ii fure din lumina reflectoarelor.

Durata filmului m-a facut sa ezit la inceput, dar acest gand a disparut rapid pentru ca aproape instantaneu te cufunzi in poveste si te laji vrajit de o lume disparuta. Filmul este in esenta o poveste de dragoste, dar una care se dasfasoara intr-un mediu complex si in continua dezvoltare din punct de vedere social si cultural. Doctor Zhivago ofera cu siguranta unele dintre cele ami impresionante scene, peisaje si skilluri de manevrat camera pe acre veti avea ocazia sa le intalniti, dar cred ca in aceste vremuri moderne, durata foarte mare va afce ca acest film sa cada incet incet in uitare si sa nu mai fie vizitat nici macar in lectiile de istorie cinematografica.

Today You Die (2005)

Gen: Actiune

Distributie: Steven Seagal, Anthony 'Treach' Criss, Sarah Buxton, Mari Morrow, Nick Mancuso

Regizor: Don E. FauntLeRoy [a mai regizat: A Ring for Christmas(2020), Gates of Darkness(2019), Who Took My Daughter?(2018), SnakeHead Swamp(2014), Bering Sea Beast(2013)]

Nota Gealapa: 4.65

Un fost hoț care încearcă să indrepte caută să se răzbune pe cei care i-au facut o inscenare.

Asteptarile de la un film cu Steven Seagal nu pot fi foarte mari. Acest actor este de mult timp mai mult o mema decat un actor luat in serios. Totusi, din cand in cand, apare cate un proiect decent din partea lui. nu este cazul cu Today You Day, un film pur sii simplu banal, previzibil si care nu reuseste sa creeze tensiune aproape deloc. Pentru un film care se vrea a fi de actiune, este un esec total. Doar o adunatura de stereotiuri puse cap la cap in speranta ca va rezulta o poveste decenta, ceea ce nu se intampla. A rezultat in schimb un film greu de urmarit cap-coada fara sa mai faci si altceva intre timp.

Steven Seagal nu mai este de foarte mult timp un nume care sa atraga nici macar prin partile astea de lume, dar se pare ca nici cand vine vorba de filme de mana a doua nu mai este o prezenta foarte indragita in industrie. Ce asteptari sa am eu de la acest film, cand dupa ce s-au terminat filmarile producatorii l-au dat in judecata pe actorul principal si el la randul lui i-a dat in judecata inapoi. Un scenariu mediocru poate fi ridicat uneori de o distributie solida, care lucreaza bine impreuna, dar in acest proiect nu poate fi vorba de asa ceva. Pare ca nimeni nu si-a dorit sa fie in preajma colegilor de platou. Mari Morrow este o prezenta interesanta in schimb si as fi curios sa o mai vad si in alte filme.

"Am vazut un film cu Steven Seagal' este o descriere scurta si suficienta pentru acest film, dar si pentru toate filmele acestui actor din a doua parte a carierei. Daca spui asta, toti vor sti exact ce film ai vazut: unul cu urme de potential irosit si cu nenumarate impuscaturi in umar. Nu inteleg de ce televiziunile adora pur si simplu filmele lui si ii tin astfel cariera vie, dar in acelasi timp si eu, ca spectator, continui sa le vad, ca si cum ar fi inca o dependenta din viata mea. Aproape de fiecare data regret dupa si imi spun ca e ultimul si de fiecare data cand dau peste inca unul il vad si pe acesta.

Ares (2016)

Titlu original: Arès

Gen: Drama, SF, Thriller

Distributie: Ola Rapace, Micha Lescot, Thierry Hancisse, Hélène Fillières, Ruth Vega Fernandez

Regizor: Jean-Patrick Benes [a mai regizat: Family Swap(2020), Ugly Melanie(2008), 5 histoires... choc(2006)]

Buget: 4.000.000 €
Incasari: 109.143 $

Nota Gealapa: 6.45

În Franța viitorului, una cu mulți șomeri, marile companii conduc țara. Ares este un boxer ratat, dar când sora lui este arestată, el acceptă sa testezeun nou medicament, care îl va ajuta să câștige.

In trecut, exista o diferentiere clara de abordare, de stil, de subiecte, de interpretare si de buget intre filmele europene si cele de la hollywood. In ultimii ani insa, aceste diferente s-au redus semnificativ si se intampla din ce in ce mai des ca un film produs de oricare parte a oceanului sa poata trece ca si cum ar fi produs pe alt continent. Daca nu ar fi deocruri, limba si alte semne dinstinctive ar fi din ce in ce mai greu sa ne dam seama unde este facut un film. doar dupa cum este abordat un subiect, cum presteaza actorii si asa mai departe. Ares este unul din acele filme in acre daca limba ar fi fost engleza in loc de franceza, ar fi putut trece lejer ca un thriller decent american. Nu exceleaza in mod deosebit la nici un capitol, dar are tensiune din plin, personaje usor de simpatizat si o poveste nu in intregime originala, dar foarte interesanta. Este o fereastra construita corespunzator, nu una abandonata la stadiul de firida.

Ola Rapace este singurul nume din distributie care imi suna cat de cat familiar, fara sa cunosc insa indeaproape cariera lui. Nici pretatia lui din acest film nu mi-a starnit vreo pornire sa il caut neaparat si in alte productii, pentru ca ne ofera o interpretare bunicica, dar una tipica pentru astfel de filme, adica fara prea multa stralucire si fara o versatilitate iesita din comun. De altfel, intreaga distributie are astfel de prestatii decente, dar deloc deosebite. Este greu ca actor sa produci o interpretare demna de evidentiat, intr-o poveste totusi usurica si previzibila si cu un scenariu al carui singur scope este sa lege cat mai repede doua scene de lupta.

Personajele sunt dezvoltate cat de cat ok si sunt credibile in viitorul distopic propus de film. ata asadar cum se bifeaza pe repede inainte lucuri foarte la moda azi in cinematografie: viitor distopic, luptator neinteles si un actor copil care sa te faca a zambesti admirativ inca de cand il vezi. probabil ca nationalistii francezi sunt mandri peste masura de acest film si incearca sa il prezinte mult mai bune de cat este de fapt, dar adevarul este ca Ares este o alegere foarte buna pentru un public sa ii zicem ami cyberpunk, sau pentru cei care prefera povestile condensate, dar complete cu vizualuri bune.

The Scandalous Lady W (2015)

Gen: Drama, Istoric, Romantic

Distributie: Natalie Dormer, Aneurin Barnard, Will Keen, Oliver Chris, Shaun Evans

Regizor: Sheree Folkson [a mai regizat: Kerry(2014), The Decoy Bride(2011), My Family and Other Animals(2005), Gypsy Woman(2001), A Royal Scandal(1997)]

Nota Gealapa: 6.75

O dramă plasata in secolul al XVIII-lea care detaliază viața scandaloasă a lui Lady Seymour Worsley.

De multe ori filmele de televiziune nu isi cunosc limitele si ajung sa fie spectacole de cea mai proasta calitate, iar unele dintre ele au norocul de a fi atat de proaste, incat devin... bune.  O poveste simpla, bine scrisa si jucata si fara prea multe briz-brizuri inutile in schimb, poate fi oricand un film reusit. The scandalous Lady W se incadreaza in aceasta categorie. Nu este cea mai palpitanta si nici cea mai relevatoare poveste despre emanciparea si lupta pentru drepturile femeilor, dar este una foarte interesanta si bine pusa in scena. nu numai ca nu am picotit in nici un moment, dar chiar a existat o doza importanta de suspans, care m-a facut sa astept finalul cu anticipatie.

Distirbutia este si ea bunicica pentru un film atat de mic pana la urma si ne-o propune in pri-plan pe Natalie Dormer, care la randul ei ne ofera o interpretare buna, acre ma face sa cred ca merita si va primi in curand responsabilitati importante in proiecte de mai mare anvergura. Nu sunt nume prea mari in rolurile secundare, dar sunt actori experimentati, tarsaiti in multe filme a caror experienta se simte si ajuta filmul. Deintre acestia nu am nici un remarcat in mod deosebit, doar pot scoate in evidenta o chimie foarte buna si un efort comun reusit.

Decorurile si cinematografia sunt la inaltime si trebuie sa ma declar placut surprins de cat de agreabil s-a dovedit a fi acest film. Nu stiu exact prin ce metode m-a cucerit, dar am avut o experienta mult mai placuta urmarindu-l decat m-as fi asteptat. Faptul ca este inspirata dintr-o poveste reala, face povestea si ami puternica si patrunzatoare. Sunt multe femei de-a lungul istoriei care au pus caramizi mai mici sau mai mari pentru egalitatea si drepturile de care astaiz ne bucuram toti, iar The Scandalous Lady W ne prezinta o bucatica d eistorie foarte putin cunoscuta, care merita putina recunoastere si apreciere.

Two (2021)

Titlu original: Dos

Gen: Drama, Mister, Thriller

Distributie: Marina Gatell, Pablo Derqui, Kandido Uranga, Anna Chincho Serrano, Esteban Galilea

Regizor: Mar Targarona [a mai regizat: The Photographer of Mauthausen(2018), Secuestro(2016), Mor, vida meva(1996)]

Incasari: 4.817 $

Premii:
- Worst Spanish Director, Yoga Awards, 2022

Nota Gealapa: 4.55

Două persoane, un bărbat și o femeie, se trezesc goi și cu abdomenele lipite unul de celălalt.

Acest film pare mai degraba rodul amocului unui narcoman experimentat. In mod normal ar fi trebuit sa fiu mai surprins, indignat sau chiar oripilat de Two, dar dupa ce am vazut toata seria Human Centipede greu sa ma mai ia ceva prin surpindere. prin comparatie, acest film pare unul aproape banal. Pe langa ideea totusi interesanta, nu am mai primit mare lucru din artea filmului. Nu are pic de substanta, uneori nu are nici macar logica in interiorului micului sau univers. Are unicul merit de a te face sa te uiti la el, dar nu prin calitate ci ca la un freak show de pe vremuri. Iata ca european nu mai inseamna neaparat premium si ca si noi prin aceasta parte de lume am descoperit mediocritatea cinematografica. Ar fi putut fi mai bun chiar si din punct de vedere tehnic si fara prea multe costuri suplimentare.

Pentru filmele cu un buget mic, distributia redusa numeric este o necesitate uneori, dar in cazul Two acesta nu este un handicap. Aceasta poveste nu avea nevoie de o echipa foarte mare. Problema insa, este ca cei doi actori, fara sa fie neaparat niste staruri mondiale, nu au avut totusi la indemana un scenariu care as le permita sa isi puna in valoare calitatile si nu au putut face mare lucru pentru a schimba prea mult impresia generala despre film. Au facut tot ce au putut in situatia data, dar s-au pierdut in dubiosenia generala care i-a inconjurat si cred ca nici Marina Gatell si nici Pablo Derqui, atunci cand sunt intrebati despre cariera lor nu incep lista filmelor la care au luat parte cu acesta.

Principala mea problema cu acest film a fost lipsa de credibilitate. Cele doua personaje principale se presupune ca era cusute impreuna, dar se misca atat de mult, incat si daca ar fi fost cusuti cu sarma, cusatura respectiva nu ar fi rezistat. In al doilea rand povestea din spatele acestei intrigi este atat de grabita si de vaga incat nu este deloc credibila. Poate daca ar fi petrecut mai mult timp si asupra detaliilor de acest gen filmul ar fi fost mai agreabil. Daca o astfel de poveste va pare interesanta, va recomand The Human Centipede care nici el nu este vreo lumina, dar macar o sa va scaprine mancarimea de a fi oripilat.