sâmbătă, 27 februarie 2010
vineri, 26 februarie 2010
Piatra Neamt, zona crepusculara

Am reinceput sezonul deplasarilor la munca. Saptamana asta am fost nevoit sa ajung si prin Piatra Neamt. Ziua pe care am petrecut-o aici mi-a adus aminte de ce anul trecut am evitat sa mai merg in zona asta a tarii.
La intrarea in oras, daca nu ai sti unde esti ai putea sa juri ca intri in Cecenia. Nu numai ca sunt gropi.....nu mai exista asfalt deloc. Daca circuli dimineata pe acolo poti observa cum te depasesc babele care merg la tamaiat.
M-am cazat la unul dintre hotelurile mari din oras (Hotel Ceahlau), asa ca ma asteptam sa am parte de o seara si de o noapte linistite. Din pacate aveam sa aflu ca in coltul asta de lume lucrurile nu merg tocmai bine si tot ce se poate intampla rau se va intampla cu siguranta.
Liftul: imens, in genul celor de la spitale, dar cu o usa minuscula pe care abia am reusit sa imi strecor troller-ul. Eu trebuia sa ajung la etajul 2. Ghiciti care buton al liftului nu functiona. Exact. Butonul pentru etajul 2. A trebuit sa urc pana la 3. O aventura si calatoria asta cu liftul, mai ales ca zdranganea ca si carutele alea vechi cu roti de lemn si fier si se mai si balansa stanga dreapta. Pana la etajul 3 mi-am facut cateva cruci cu limba in gura.
Camera: tipic comunista. Mobilierul la fel de comunist. Un televizor semi-color si o telecomanda care dupa ce schimbai 2-3 canale se reseta pe programul 0. Si mai rau este ca pe acel program era Etno TV. Atat de des s-a resetat in seara aia incat cred ca as fi in stare sa enumar toti anonimii care au cantat pe respectivul post.
Bineinteles ca nici baia nu putea face nota discordanta. Faianta de un albastru gretos, o cada cam cat o copaie, o perdea de dus care cred ca a vazut mai multe trupuri goale decat o actrita de filme porno, si o gura de aerisire ale carei gauri erau date cu bormasina.
Cum nu sunt foarte pretentios, toate astea nu m-ar fi dernjat daca nu mai apareau si alti factori. Imi era foarte sete asa ca deschid minibarul: gol. Colegul meu avea o sticla de suc la doi litri asa ca am trecut si peste asta. Nu peste mult timp mi s-a facut foame. Imi arunc privirea pe lista de room service si observ ca cea mai ieftina pizza costa vreo 23 de lei, avea 18 cm si era vegetariana. Am mancat in oras. Spre seara am vrut s intru pe internet pentru a trimite cateva mailuri si sa mai vad una alta. Internet wireless. Surpriza: nu functiona. Dau sa sun la receptie sa le spun ca nu le merge internetul si descopar ca nu merge nici telefonul. Imi iau fata de om suparat si cobor la receptie si ii spun receptionerului problema. Scoate o telecomanda ca sa reseteze modemul. Ma tin dupa el pe hol ca sa vad si eu unde e modemul si il vad ca apasa pe un buton, indreptand telecomanda spre un colt unde nu se afla nimic. Gata....merge. Urc in camera si ma conectez din nou. Pagina de start, care pe laptopul meu este Google, se incarca. In sfarsit un succes, imi zic. Frectie. Nu mergea nici o alta pagina in afara de Google. Puteai sa cauti si sa navighezi prin Google cat si unde vroiai....dar atat. Am renuntat si m-am bagat la somn.
Dimineata la micul dejun jumatate din mancarea de la bufetul suedez au adus-o dupa ce eu deja terminasem de mancat, desi nu m-am dus deloc devreme la masa. Am mancat cea mai ciudata omleta din viata mea. Nu pot sa va descriu nici culoarea si nici gustul, pot sa va spun numai ca a fost o experienta unica.
Stiti pozele alea de pe net cu scari care duc catre nimic? Ei bine, avea si hotelul asta una. Incepea din fata restaurantului si se termina intr-un zid.
Noroc ca de acolo am fost intr-un sat pe langa Moinesti, acasa la colegul meu, unde am avut parte de o mancare cu adevarat gustoasa si de un vin bun.
In timp ce eram la serviciu, in incinta Kaufland, am auzit la statia de amplificare urmatorul anunt: "super oferta la Kaufland Piatra Neamt, carne marca Steak Meat speciala pentru friptura, la un super pret". Pentru cititorii din aceeasi zona cu anuntul de mai sus, mentionez ca "steak meat" inseamna carne pentru friptura, si nu era producatorul sau marca, ci o simpla indicatie de pe caserola de carne.
Dupa cateva zile petrecute prin Moldova am tras cateva concluzii. Moldovenii au drumuri proaste. Moldovencele sunt frumoase. Moldovenii sunt in general foarte urati. Moldovencele sunt frumoase. Moldovenii nu sunt tocmai niste oameni scoliti. Moldovencele sunt frumoase. Moldovenii ar trebui sa nu mai vina in Bucuresti. Moldovencele sunt binevenite.
joi, 25 februarie 2010
duminică, 21 februarie 2010
"E greu sa gasesti un mix bun"

Se spune ca atunci cand combini bauturile iese rau. In mare parte este adevarat. Daca bei bere dupa vin, vodca dupa bere si asa mai departe probabil ca nu o sa simti nimic. Exista, insa, si anumite combinatii care iti taie picioarele. Difera de la om la om, asa ca pot sa va spun ce m-a rupt pe mine in doua.
Eram la mare, candva in vremea liceului, si una dintre fetele din gasca (mai mare ca noi) trebuia sa se intalneasca cu niste colegi de serviciu. Nu vroia sa mearga singura si m-a rugat pe mine sa vin cu ea. Initial nu ma incanta ideea dar, stiindu-mi punctele slabe (din vremurile alea), m-a convins. A fost suficient sa imi spuna ca "dau ei de baut". Dupa cateva beri baute ziua, si mai multe bauturi seara cu prietenii (gasisem un coniac demential de bun), m-am prezentat pentru un desert lichid si la terasa cu pricina, gata ametit.
Dupa vreo doua beri, prietena mea (care nu are nici ea toata tigla pe casa) a avut geniala idee sa imi toarne niste gin in paharul de bere. Nici nu mai stiu daca m-am obosit sa o mai intreb de ce. Stiu doar ca a rezultat o bautura oribila la gust, dar m-am gandit ca e pacat sa irosesc un draft de bere aproape plin, asa ca am consumat in continuare. Nu cred ca au trecut 15 minute din momentul in care am terminat paharul, cand am simtit subit nevoie sa regurgitez. M-am scuzat ca trebuie sa merg pana la baie ca fac pe mine, de parca nu stiau toti cat de rupt eram si de ce mergeam eu, de fapt, la baie.
Drumul pana la WC a fost una dintre aventurile vietii mele. Nu stiu daca a avut cineva privilegiul sa paseasca intr-o toaleta de la terasa Radio Vacanata din Costinesti. Daca nu, va spun eu. Este o experienta unica. Un amestec de arome si miresme unice, o podea umeda, colorata si alunecoasa (peste ani urma sa calc si descult pe aici). Un paradis, ce mai.
Dupa ce mi-am adunat toate fortele ramase pentru a urina in interiorul wc-ului, a venit si inevitabila senzatie de stare de voma, grabita de atmosfera care ma inconjura. Sprijinit de pereti am inceput sa torn si pe gura si cred ca si pe nas, pana cand am simtit, brusc, ca mi se inmoaie genunchii si nu mai pot sta in picioare prea mult. Cum deciziile luate in criza de timp sunt punctul meu forte, iata ce am decis ca trebuie facut.
In primul rand am incuiat usa. Nu vroiam sa ma deranjeze nimeni. Am bagat vederea cu infrarosu si am ajuns la concluzia ca podeaua este mult prea murdara chiar si pentru mine si nu ma pot odihni pe jos. Toaleta nu avea capac, iar vasul de portelan avea prea multe nuante de galben ca sa reprezinte o solutie viabila. Salvarea a venit de la cosul de gunoi, care avea un capac de plastic imaculat. Era gri, in forma de V si de dimensiuni medii (asta pentru cei obsedati de detalii). Am rupt respectivul capac, l-am pus in coltul cel mai indepartat de WC si m-am asezat cu gandul sa stau cateva minute sa imi trag sufletul si apoi sa revin la masa.
Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este unul din tipii de la masa cocotat pe usa de la baie incercand sa o deschida. Se pare ca am adormit si se facuse ora inchiderii. Evident ca nu am mai dat ochii cu respectivii. As fi putut sa ma supar pe prietena mea buna, al carui nume nu vreau sa il fac public (sa o numim.....nu stiu...Claudia) ca nu m-a cautat mai devreme, ca nu a interesat-o unde am disparut si ca poate patisem ceva si pe ea o durea fix intre fese, dar nu m-am suparat pentru ca am avut parte de un somn chiar linistitor. Nu va puteti imagina ce sentimente de nostalgie ma incearca de fiecare data cand trec pe acolo.
Concluzia: bere + gin = somn usor (pentru mine). Bauturile trebuiesc baute pe rand, nu in acelasi timp.
joi, 18 februarie 2010
marți, 16 februarie 2010
luni, 15 februarie 2010
Formular oltenesc
Poza de mai jos reprezinta un formular folosit in Oltenia pentru angajare, eliberare de pasaport sau orice alta cerere oficiala. Faceti click pe imagine pentru marire.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
