miercuri, 10 august 2011
marți, 9 august 2011
Libia - ce nu ne spune presa

Citeva fapte despre dictatorul insangerat Muammar Gaddafi, care isi chinuie poporul:
- poporul libian primeste credit fara dobanda;
- elevii primesc salariul mediu acelei profesii pe care o invata;
- daca cineva nu-si gaseste de munca statul ii da salariu intreg, ca si cum ar lucra;
- tinerii casatoriti primesc casa gratis de la stat;
- orice tanar libian, daca se inscrie la orice facultate din lume, primeste 2500 de euro de la stat, plus intretinere, plus o masina;
- masinile sunt vandute la pret de fabrica;
- Libia nu are datorii fata de nimeni in lume;
- invatamantul si spitalizarea sunt gratis;
- 25% din populatie are facultate;
- pe strazi nu sunt cersetori, pentru ca toata lumea are locuinta;
- o paine costa 15 centi;
- pentru fiecare copil, statul ofera o pensie de 300 de dinari libieni, echivalentul a 1000 de euro.
Concluzia este ca in Libia e rau de tot.
Nu e de mirare ca pentru cei ce conduc lumea asta din umbra, Libia e o problema. Gaddafi nu a fost de acord cu dobanzile mari aplicate de Banca Mondiala, deci e dictator.
Libia a fost o tara LIBERA; asta-i adevarul despre razboiul din Libia. Adevaratul scop al razboiului din Libia este petrolul, care trebuie sa apartina celui mai puternic stat militar.
Daca va indoiti de cele citite mai sus, va puteti documenta pe unul din urmatoarele site-uri:
http://countrystudies.us/libya/55.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Libya
sâmbătă, 25 iunie 2011
miercuri, 22 iunie 2011
Un tigan excentric

Întâmplare inedită în comuna ilfoveană Ştefăneşti. Un ţigan din localitate, cunoscut pentru gesturile lui extravagante, a ţinut neapărat să-şi boteze copilul George. Pe consătenii lui i-a amuzat întâmplarea şi spun că n-au mai pomenit aşa ceva. Pentru mulţi, e prima oară când aud de un ţigan pe care să-l cheme George.
Iată ce a declarat Exponatu, unchiul dinspre mamă al băieţelului: “Păi, dom’le, ăsta nici nu-i nume de rom, e nume de cal. Şi-a bătut joc de copil.”
Nici Expertiza, mama lui George, nu a fost de acord cu numele, însă nu a avut cu cine să se înţeleagă. Bărbatul ei a lovit-o brutal la nivelul feţei de fiecare dată când a avut ceva de comentat. Deşi a încercat să-i sugereze subtil variante precum Termopan, Lamborghini şi Leptop, bărbatul nici n-a vrut să audă şi a ţinut-o pe a lui: Ori George, ori Alexandru.
Carusel Potârcă, tatăl copilului, şi-a justificat încăpăţânarea în felul următor: nu vrea ca fiul lui să ajungă o persoană fadă, care nu iese în evidenţă prin nimic. “E mai bine să râdă lumea de el decât să nu-l bage în seamă”, a precizat Carusel.
miercuri, 18 mai 2011
Inceput de sezon
A dat putin caldura si au inceput sa apara costumele de baie minuscule. Iata nevasta ideala daca locuiesti Ferentari.
miercuri, 11 mai 2011
Cum iti dai seama ca ai o zi proasta?

De obicei zilele proaste incep ca orice alta zi (asta daca nu cazi dimineata in baie si mori inecat cu periuta de dinti), asa ca atunci cand te loveste ghinionul surpriza este totala. Nimic nu prevesteste suferinta care va urma. Ca de obicei, puterea exemplului este de baza asa ca o sa relatez un caz concret care m-a avut cobai pe mine.
Ma intorceam dintr-o deplasare de la Arad (parca)si conduceam grabit sa ajung acasa. Din cand in cand mai iau in masina autostopisti asa ca eram si cu un ochi pe marginea drumului, poate reusesc sa fac un ban nemuncit. Si se parea ca voi avea o zi reusita pentru ca din Deva am avut placerea sa iau in masina doua domnisoare foarte dragute si vorbarete care mergeau pana in Sibiu.
O perioada de timp nu s-a intamplat nimic deosebit, conversatia curgea, se radea se flirta si se parea ca eu si colegul meu vom avea o zi buna si o calatorie mai placuta, macar pana la un punct, ceea ce era bine pentru ca noi oricum ne saturasem unul de mutra celuilalt. Asa se intampla cand pleci in multe deplasari cu aceeasi persoana.
La un momentdat a inceput sa mi se faca foame; sarisem peste micul dejun de dimineata ca sa ajungem mai repede acasa. Din acest motiv cand am simtit putin ca ar fi bine sa merg la toaleta am zis ca nu e nici o problema, ca pot sa ma tin pana in Sibiu si sa nu mai pierd timp degeaba. Am apasat pedala putin mai tare si o vreme am crezut ca voi fi in regula. Gresit. La 10 minute dupa ce am iesit din orasul Sebes vezica a inceput sa imi bata in teava. Dupa Sebes, urmatoarea benzinarie acceptabila ca si conditii de igiena la baie, este destul de departe, intr-un sat (Miercurea Sibiului cred) asa ca singura optiune pe care o mai aveam era marginea drumului european si foarte aglomerat pe care ma aflam. Nu masinile care ar fi trecut pe langa mine reprezentau o problema dar daca opream sa imi fac nevoile pe marginea soselei, tot exercitiul de imagine pozitiva pe care il facusem in fata pasagerelor mele dragute s-ar fi risipit, sau asta era in mintea mea atunci; e dovedit stiintific ca oamenii nu iau cele mai bune decizii si creierul nu functioneaza la parametri normali atunci cand vezica este plina. Am decis ca trebuie sa rezist pana la urmatoarea benzinarie cu orice pret.
Luandu-ma cu vorba si grabindu-ma,am realizat tarziu ca am trecut pe langa ultima benzinarie la care as fi putut sa opresc inainte de Sibiu asa ca acum trebuia sa ma tin pana dupa ce vor cobori (deja) amicele mele din masina. Din fericire s-au dat jos undeva la intrarea in oras asa ca eram liber sa gonesc spre wc-ul visurilor mele. Deja incepusem sa transpir si ma rugam sa nu iau vreo groapa prea mare pentru ca asta ar fi insemnat dezastru. La semaforul dinaintea benzinariei bineinteles ca am prins rosu, dar nu mai conta. Eram asa de aproape incat nimic nu ma mai putea opri. Din nou.....gresit.
Am intrat in benzinarie, am gasit un loc de parcare si am fugit inauntru pe langa un autocar cu usile deschise. Inauntru......surpriza. La ambele bai erau cozi de 10-15 persoane ordonate frumos pe doua linii (barbati si femei). In mintea mea a aparut brusc imaginea autocarlui gol. Ca sa fie si mai rau, erau nemti si erau pensionari; asta insemna ca timpul de asteptare era chiar mai mare pentru ac batranii au anumite probleme si se misca mai greu. Din pacate nu stiu sa spun in germana "la o parte, fac pe mine", asa ca am asteptat. Ma miscam dubios inainte si inapoi si am citit ambalajele tuturor dulciurilor din raft. Probabil ca paream foarte agitat si dubios, pentru ca un angajat al benzinariei se uita tot timpul la mine.
Din fericire finalul a fost unul fericit. Nu cred ca mi s-a mai intamplat vreodata sa urinez cu zambetul pe buze si cu un astfel de sentiment de multumire. Restul evenimentelor din ziua respectiva au fost in limite normale: restaurantul meu preferat din Sibiu era inchis, pe Valea Oltului se lucra in draci si am stat la cozi interminabile astfel ca am ajuns in Bucuresti la ora de varf si am facut de la intrarea in oras pana la mine acasa cat facusem pe autostrada de la Pitesti.
Totusi, sunt multumit ca ziua respectiva nu a fost atat de proasta pe cat ar fi putut fi. Daca faceam pe mine in masina ar fi trebuit sa inventez o scuza penibila. As fi putut spune, de exempl, ca fac asta frecvent pentru ca mi-e dor anii copilariei cand eram atat de mic incat faceam in pat, si datorita nostalgiei acelor vremuri fericite si lipsite de griji mai fac din cand in cand pe mine.
duminică, 8 mai 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


