luni, 10 ianuarie 2011

Back in business


Dupa o perioada lunga de absenta cauzata de motive medicale bine intemeiate (lene in faza terminala si lispa acuta de chef), Gealapa isi propune sa fie mult mai activ in noual an. In acest sens, pentru inceput, va supun atentiei o curiozitate:


Legatura dintre fundul cailor si naveta spatiala

Ecartamentul standard al cailor ferate din Statele Unite este de 143.5cm. Este un numar foarte ciudat. De ce se foloseste acest ecartament? Pentru ca asa se construiau in Anglia , si primele cai ferate din SUA au fost facute de englezi expatriati.

De ce construiau englezii asa? Pentru ca primele cai ferate au fost facute de oamenii care construisera tramvaiele premergatoare trenului si acesta era
ecartamenul folosit de ei.

De ce il foloseau? Atunci cind au inceput sa faca tramvaiele au folosit aceleasi scule si sabloane pe care le foloseau pentru a construi trasuri -- iar acestea aveau
aceasta spatiere a rotilor.

De ce trasurile aveau nevoie de aceasta distanta intre roti? Ei bine, daca ar fi incercat sa foloseasca orice alta spatiere, rotile s-ar fi rupt in cele din urma pe vreunul din vechile drumuri din Anglia, pentru ca aceasta era departarea dintre santurile sapate de alte roti de-a lungul timpului.

Cine construise aceste drumuri? Primele drumuri ce acopereau mari distante in Europa (si in Anglia ) au fost construite de Roma Imperiala, pentru legiunile ei. Multe drumuri au fost folosite de atunci pina in ziua de azi, iar carele de lupta romane au sapat primele santuri in ele si dupa aceea toata lumea si-a potrivit rotile dupa ele, ca sa nu riste sa si le strice.

De vreme ce carele de lupta erau facute de romani (sau la comanda lor) erau
toate la fel in privinta standardelor. Ecartamentul cailor ferate din Statele Unite, de 143.5 cm, deriva din specificatiile originale pentru carele de lupta romane.
Birocratia este nemuritoare.

Astfel ca, daca vreodata va intilniti cu cine stie ce specificatii stranii si va intrebati "de unde curu' calului le-au scos astia?" este perfect posibil sa fie o intrebare corecta, pentru ca, de exemplu, carele de lupta romane erau facute astfel incat latimea lor sa fie cit fundurile celor doi cai. Astfel am gasit raspunsul la intrebarea de la care am pornit initial.

Si acum partea interesanta. Cind privim naveta spatiala pe platforma ei de lansare, vedem doua rachete auxiliare atasate de rezervorul principal de combustibil.

Acestea sunt "Solid Rocket Boosters" -- SRB. SRB-urile sunt facute de Thiokol la fabrica din Utah . Inginerii care au proiectat SRB-urile ar fi vrut sa le faca mai mari in diametru, dar ele trebuiau transportate cu trenul de la fabrica pina la locul de lansare. Calea ferata trece printr-un tunel in munti. SRB-urile trebuiau sa incapa in tunel. Tunelul este facut pe masura caii ferate, care este la rindul ei cam cit dosurile a doi cai.

Astfel ca, una din trasaturile esentiale a propulsiei celui mai puternic mijloc de transport din ziua de azi a fost determinata acum mai mult de doua mii de ani, de latimea standard a unui dos de cal.

marți, 19 octombrie 2010

Ikea - Ca la noi la nimeni

Sunt curios daca si la mama lor, in Suedia, au un anunt ca asta.
Click pe imagine pt a o mari.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Revolta

Se pare ca suporterii stelei au reusit in sfarsit sa il prinda pe Gigi becali si sa ii transmita personal nemultumirile lor. Iata o imagine in exclusivitate de la aceasta intalnire.

duminică, 3 octombrie 2010

Pixar - Knick knack

luni, 20 septembrie 2010

Nunta la tigani


Azi, dupa o zi de munca, nu vroiam decat sa ma intorc acasa, sa mananc, sa ma trantesc in pat, sa savurez o bere si sa ma odihnesc. Din pacate pe strada mea a avut loc un eveniment important, care a facut imposibil planul meu modest pentru dupa-amiaza asta.

Cand am intrat pe strada am observat aglomeratie in dreptul blocului meu. Aveam geamurile la masina inchise si muzica data tare asa ca nu am auzit nici zgomot si nu am simtit nici mirosul de tigan. Roman fiind, primul lucru la care m-am gandit a fost ca s-a intamplat ceva rau; ori un scandal, ori vreo masina sparta, ori i s-a facut rau cuiva etc. Ajuns in fata blocului am vazut de fapt ce era cu toata agitatia: "nunta mare tiganeasca", fix in fata balconului meu.

Pentru ca termopanele mele au pierdut lupta cu decibelii prin KO in runda 1, am facut ce face fiecare roman cand in preajma lui are loc vreo nunta, vreo inmormantare, vreun scandal, vreo taiere de mot sau orice alt eveniment notabil: am iesit pe balcon inarmat cu tigari sa casc gura si sa observ. Studiind indeaproape aceasta "nunta mondiala" am aflat multe lucruri noi si interesante pe care vi le impartasesc.

Am aflat ca, daca ai suficienti bani, si politia se poate inchiria. Sase politisti asigurau fluidizarea traficului, pe strada mea pe care abia incap in mod normal doua masini, se intretineau cu oaspetii si periodic dadeau raportul socrului mic, gazda petrecerii. La pachet cu politistii, se inchiriaza si trotuarele; oferta este in limita stocului disponibil. Astfel, am fost sfatuit "prieteneste" de catre un agent ca ar fi mai bine sa parchez in spatele blocului pentru a evita eventualele incidente care sa aiba masina mea in prim plan.

Am observat ca orice aglomerare de tigani bogati, cocalari opulenti, baieti de bani gata aroganti, este tot timpul incadrata de un cordon de romani saraci cu pantaloni peticiti, cu geaca de blugi cumparata in '92 in ochii carora poti sa citesti in acelasi timp si tristete, si bucurie sincera, si invidie, si resemnare..

Dupa vreo doua ore in care am ascultat trilurile lautarului anonim au aparut nasii si mirele. In acest moment microfonul a fost preluat de rapsodul Sorinel Pustiu, pentru care, incepand de azi, am un respect deosebit. Pe langa faptul ca omul isi face foarte bine treaba si mai are si voce, a suportat cu stoicism toanele si amenintarile unuia dintre nasi, rupt de beat, care il avertiza ca nu pleaca viu de acolo daca el nu are parte de "cel mai tare sistem". A cantat pe masina, pe scaun, pe gardul blocului, tras din toate partile de indienii care vroiau sa faca o dedicatie si tot timpul si-a pastrat zambetul si calmul.

Din improvizatiile lui am aflat si numele celor doi nasi (Vioara si Babarici), al miresei (Alya), precum si al socrului mic (Piper). Eram vecin cu omul asta de vreo doi ani, de cand si-a construit vila lui rosie de prost gust cu geamuri de doi metri care dau in strada si prin care seara il vezi cum se scarpina la co**e,si eu nu stiam ca il cheama Piper. Printre beneficiarii dedicatiilor i-am mai remarcat pe: Chaplin (sau Ciaplin, nu i-am vazut buletinul), Corcodel, Dafina, Nubira (care cica e zana cuiva, nu mai retin a cui), Tandarica, Paris, Bulan si altii. Dintre versurile scoase la minut am retinut cateva: "sa se stie-n cartier, ca e nunta la Piper", "New York, New York, nasu-i cu noroc", "a venit politia, s-o pazeasca p-Alya", "asta-i nunta mondiala, fiindca nas este Vioara" si viitorul hit care va ajunge pe primul loc in topul Billboard "ia de-aici, Babarici".

La o nunta normala se rupe turta. La nunta asta s-a rupt ceva de dimensiunile unui Logan, si se aruncau bucati de "turta" din centru spre margine unde romanii, saraci sau nu, care nu aveau nici o treaba cu nunta, s-au trezit brusc din amorteala si se calcau in picioare, doar doar vor prinde si ei o bucatica. In acest moment de la balcoane deja cadeau chistocuri de la tigari fumate nervos.

Am aflat ca o limuzina nu mai este de ajuns ca sa faci impresie. Sunt necesare cel putin trei.

Am aflat, de asemenea, ca si tiganii pot suferi de albinism. Nasul, Vioara, era cel mai alb tigan pe care l-am vazut vreodata. Pe cat era el de alb pe atat de neagra si grasa era nevasta-sa, al carei nume de reznonanta intergalactica imi scapa acum.

Am mai aflat una dintre ultimele fite. Convoiul de limuzine trebuie precedat dar si urmat de multe motociclete care sa isi tureze motoarele. Ca o mica observatie: motociclistii manelisti danseaza cu casca pe cap.

In multime i-am observat si pe vecinii mei emo sau doar rockeri care se holbau de asemenea vrajiti de maiestria lui Sorniel Pustiu; unul dintre ei mesteca bucata de turta pe care o prinsese. La dracu. Daca nici pe emo nu te mai poti baza, atunci pe cine?

Cand, in sfarsit, s-au hotarat sa plece la biserica (pe la 19.30), am avut (ne)sansa sa vad mireasa de aproape. Cu aceasta ocazie, impresia pe care mi-o facuse pana atunci, si anume ca este o tiganca tpica de bani gata, cu nasul pe sus si care crede ca i se cuvine tot, nu s-a schimbat de loc. Geamurile limuzinei in care s-a urcat erau coborate si am avut astfel oportunitatea sa o admir in timp ce ii canta o serenada nasei, cu vocea ei de vanzatoare de seminte pe stadion.

In urma convoiului s-a asternut o atmosfera bacoviana. Slugile ramase in urma strangeau fiecare picatura de bautura ramasa in sticle, adunau kilogramele de gunoaie de pe strada si le puneau in tomberoane care fusesera aduse special pentru acest eveniment dar care ramasesera goale, si au luat pe sus cainele, care fusese mutat cu tot cu cusca fix in fata balconului meu. Politistii imparteau frateste banii primiti pentru serviciile prestate si vecinii rockeri negociau cu slugile pentru o sticla de whisky.

Va puteti imagina un mod mai placut in care sa va petreceti dupa-amiaza?

joi, 16 septembrie 2010

Musulmanca anului

miercuri, 1 septembrie 2010

Rugaminte

NetFlash.ro la indemana ta!