Triangle (2009)

Gen: Mister, Thriller

Distributie: Melissa George, Joshua McIvor, Jack Taylor, Michael Dorman, Henry Nixon

Regizor: Christopher Smith [a mai regizat: Detour(2016), Get Santa(2014), Black Death(2010), Severance(2006), Creep(2004)]

Buget: 12.000.000 $

Premii:
- Best Direct-to-Video Film, Gérardmer Film Festival, 2011

Nota Gealapa: 7.15

Un grup de prieteni au un accident de yachting si se refugiaza pe un vas aflat in deriva in larg, dar realizeaza repede ca ar fi fost mai in siguranta pe yachtul lor rasturnat.

Nu am mai vazut demult un film despre Triunghiul Bermudelor, asa ca acesta a fost binevenit. Ce-i drept, nu se mentioneaza ca acolo s-ar desfasura actiunea, dar titlul si ce se intampla in film transmit aceeasi senzatie. Este un film facut direct pentru dvd, asa ca steptarile mele au fost destul de joase, dar am fost placut surprins. Dupa o prima jumatate plina de clisee aparente si replici de umplutura, a doua jumatate a filmului a luat o turnura interesanta si m-a facut sa fiu atent in permanenta si sa pun pauza si cand am fost la o tigara de teama sa nu pierd un detaliu important. Sunt destule greseli in film, dar apreciez abordarea pe care a avut-o si lipsa totala de previzibilitate.

Distributia nu este cine stie ce si nici calitatea interpretarilor nu este una deosebita. Scenariul nici nu a ajutat in acest sens, oferind doar dialoguri banale. Chiar daca in prima parte a filmului acest lucru este destul de deranjant, in cele din urma ajunge sa nu mai conteze, pentru ca povestea este prea interesanta. Melissa George as spune ca a facut o treaba totusi de apreciat. S-a straduit si a dus la capat cu brio un rol destul de solicitant.

Nu este un horror clasic si nu este nici macar un thriller. Este un film destul de neconventional si mi-a adus putin aminte de Memento. De putine ori mi se intampla sa imi para rau ca se termina un film. Triangle este unul din aceste filme care mi-ar fi placut sa mai dureze putin ca sa vad ce se mai intampla. Cred ca merita vazut.

There Will Be Blood (2007)

Gen: Drama

Distributie: Daniel Day-Lewis, Paul Dano, Ciarán Hinds, Martin Stringer, Matthew Braden Stringer

Regizor: Paul Thomas Anderson [a mai regizat: Phantom Thread(2017), Junun(2015), Inherent Vice(2014), The Master(2012), Punch-Drunk Love(2002)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 78.000.000 $

Filmul a obtinut 108 premii, printre care:
- Best Performance by an Actor in a Leading Role (Daniel Day-Lewis), Academy Awards, USA 2008
- Best Achievement in Cinematography, Academy Awards, USA 2008
- Best Performance by an Actor in a Motion Picture - Drama (Daniel Day-Lewis), Golden Globes, USA 2008
- Best Leading Actor (Daniel Day-Lewis), BAFTA Awards, 2008
- Outstanding Performance by a Male Actor in a Leading Role (Daniel Day-Lewis), Screen Actors Guild Awards, 2008

Nota Gealapa: 8.10
Metascore: 93/100

O poveste despre familie, religie, ura, petrol si nebunie, care are in prim-plan un prospector din perioada in care petrolul abia devenea o afacere.

Este un film maraton si un film eveniment. Povestea este originala si este pusa in scena ca la carte. Exista rasturnari de situatie, tensiune si un amalgam de stari prin care esti trecut, iar la final ajungi sa nu mai stii daca si cu cine sa empatizezi. Scenariul este si el foarte bun si nu iroseste nici un cuvant. Filmul ofera si brutalitate si sensibilitate si cred ca transpune destul de bine epoca in care se desfasoara actiunea.

Distributia nu contine nume pe care le agreez in mod deosebit, dar am vazut cateva interpretari foarte bune. Daniel Day-Lewis a mai avut cateva prestatii memorabile de-a lungul timpului, dar cred ca acesta este rolul carierei sale, in care si-a pus la contributie intreaga sa experienta pentru o interpretare senzationala, care i-a adus si un Oscar. Aceatsa interpretare este pe cat de greu de egalat, pe atat de greu de explicat. Paul Dano, cel mai important rol secundar, nu este nici el printre preferatii mei, dar chiar si el a avut de aceasta data o prestatie foarte solida si credibila.

Simplul fapt ca acest film este regizat de Paul Thomas Anderson ar trebui sa insemne ceva si sa ofere suficiente indicii ca nu avem in fata un film banal. Anderson este un artist modern cu o viziune clara si severa asupra lumii. Filmele lui te fascineaza, te fac confuz, sa te infuriaza, dar orice ar fi nu te lasa indiferent. Tensiunea din acest film este aproape insuportabila uneori. Nu am avut ocazia sa il vad la cinema, dar imi inchipui ca cei care au facut-o, la final s-au ridicat in picioare si au aplaudat. Trailer:

Theeb (2014)

Gen: Drama, Thriller, Aventura

Distributie: Jacir Eid Al-Hwietat, Hussein Salameh Al-Sweilhiyeen, Hassan Mutlag Al-Maraiyeh, Jack Fox, Marji Audeh

Regizor: Naji Abu Nowar [aflat la primul lungmetraj]

Incasari: 1.000.000 $

Filmul a obtinut 10 premii, printre care:
- Outstanding Debut by a British Writer, Director or Producer, BAFTA Awards, 2016
- Best Narrative Film, Abu Dhabi Film Festival, 2014
- Best Film from the Arab World, Abu Dhabi Film Festival, 2014
- Best Picture by a New Director, Beijing International Film Festival, 2015
- Jury Prize for Best Cinematography and Artistic Direction, Cairo International Film Festival, 2014

Nota Gealapa: 7.30
Metascore: 80/100

In timpul Primului Razboi mondial, in provincia otomana Hijaz, un tanar baiat beduin trebuie sa se maturizeze prematur, dupa ce porneste intr-o calatorie periculoasa prin desert, alaturi de un ofiter britanic pe care trebuie sa il conduca intr-un loc secret.

Desi filmul are cat decat un happy-end, acesta nu te scapa de tristetea profunda pe care o emana chiar si inainte sa se intample ceva trist. Este filmul clasic de festival, care scoate in prim-plan o drama pe care o exploateaza lacrimogen. Din fericire, avem parte de o poveste originala si solida, cu un scenariu sarac in cuvinte dar bigat in mesaj si o cinmatografie foarte reusita, care transmite cu succes senzatia de singuratate.

Nu stiu cat de cunoscuti sau experimentati sunt actorii din distributie, dar eu am vazut interpretari bune si credibile. Din pacate, exceptia o constituie chiar copilul din rolul principal, care mi s-a parut destul de crispat. Noroc ca nu a trebuit sa spuna foarte multe replici, pentru ca atunci acest aspect ar fi fost cu adevarat problematic pentru film.

Nu pot sa dau detalii despre poveste fara sa ofer un spoiler, dar pot sa va aspun ca nu este un film plin de scene de actiune. Exista cateva astfel de scene, dar este mai degraba un film psihologic crae trateaza niste situatii extreme. In cea mia mare parte se vorbeste in araba, asa ca asigurati-va ca gasiti o subtitrare decenta. Mie mi-a placut suficient de mult incat sa il recomand. Trailer:

The Zero Theorem (2013)

Gen: Fantastic, Drama

Distributie: Christoph Waltz, Lucas Hedges, Mélanie Thierry, Gwendoline Christie, Rupert Friend

Regizor: Terry Gilliam [a mai regizat: The Imaginarium of Doctor Parnassus(2009), Tideland(2005), The Brothers Grimm(2005), Fear and Loathing in Las Vegas(1998), Twelve Monkeys(1995)]

Buget: 8.500.000 $
Incasari: 1.000.000 $

Premii:
- Future Film Festival Digital Award - Special Mention, Venice Film Festival, 2013

Nota Gealapa: 6.10
Metascore: 50/100

Unui programator extrem de talentat, dar izolat social, i se cere de catre Conducere sa dovedeasca Teoria lui Zero: ca universul se termina ca un nimic si viata nu are nici un sens, dar el tanjeste exact dupa gasirea unui sens.

Imi inchipui ca filmul asta ar fi una din optiunile vianistilor din cercul de matematica pentru seara de film, dar s-ar pacali, pentru ca nu este nici pe departe un film stiintific, ci unul artistic, care incearca sa transforme fiecare detaliu intr-un simbol. Asta inseamna ca fiecarui om normal la cap i se va parea haotic si ciudat. Asta este si parerea mea si nu pentru ca sunt prea prost sa il inteleg ci pentru ca nu este nimic de inteles. Nu se ridica nici pe departe la nivelul pretentiilor sale. 

Distributia este perfecta pentru acest film, in sensul ca nu a distrus vreo cariera importanta, ci doar actori pe care oricum nu dadea imeni doi bani. ce nu am inteles, a fost de ce Duknezeu au acceptat roluri secundare si infime in acest film Matt Damon si Dabit Thewlis. Cei doi au avut personaje prea mici ca sa conteze si s-au expus inutil acestui fiasco.

Din punct de vedere vizual este interesant, confuz, colorat si sumbru in acelasi timp si cumva uman. Dupa vreo jumatate de ora insa totul pare un circ de neinteles si este destul de greu si de suportat, ce sa mai zic de inteles. Sub nici o forma nu va uitati la acest film fumati, ca o sa primiti niste tripuri care va vor trimite la psiholog.

The Walk (2015)

Gen: Biografic, Aventura

Distributie: Joseph Gordon-Levitt, Charlotte Le Bon, Guillaume Baillargeon, Émilie Leclerc, Mark Trafford

Regizor: Robert Zemeckis [a mai regizat: Allied(2016), Flight(2012), A Christmas Carol(2009), Beowulf(2007), The Polar Express(2004)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 62.000.000 $

Premii:
- Best 3D Scene of the Year, 3D Creative Arts Awards, 2016
- Best Visual Effects, San Diego Film Critics Society Awards, 2015
- Best Visual Effects, Satellite Awards, 2015

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 70/100

In 1974, artistul Philippe Petit recruteaza o echipa care sa il ajute sa isi indeplineasca visul: sa mearga pe sarma intre cele doua turnuri gemene din New York.

Am auzit multe laude la adresa acestui film. Multe dintre ele au fost jstificate, dar nu cred ca este asa memorabil. Exista marea scena de la final acre iti poate da ameteli, mai ales daca il vezi la cinema, in 3D, dar in rest e doar un film ok, fara prea multe lucruri deosebite. Scenariul este decent, dar este putin prea artistic dupa gustul meu si incearca sa dea semnificatii importante unor gesturi care nu fac altceva dceat sa potoleasca setea de adrenalina a unui personaj.

Nici distributia nu este una neaparat pe placul meu, dar recunosc ca este potrivita in contextul asta. Interpretarile au fost bunicele, chiar daca nu mi-a placut stilul narativ folosit. Nici nu au fost roluri prea complicate si nu li s-a cerut prea mult protagonistilor. Chimia dintre ei a fost in regula si au fost suficient de credibili ca sa nu iti distraga atentia de la poveste. Joseph Gordon-Levitt si-a asumat pe deplin rolul important pe care l-a avut si a avut o prestatie pasionala, demna de apreciat.

Ca sa intelegeti mai bine experienta care constituie subiectul acestui film, ar putea fi mai potrivit documentarul Man on Wire, dar nici Tha Walk nu e rau. Faptul ca personajul principal povesteste evenimentele, ia mult din suspansul care ar fi putut exista, mia ales pentru publicu care nu este familiar cu acest subiect. A doua jumatate a filmului compenseaza cred eu, din plin prima jumatate mai lenta si nu chiar atat de taragatoare, iar filmul per total, explica din fericire clar ca acest eveniment nu a fost un one-man show. As spune ca merita vazut. Trailer:

The Time Machine (2002)

Gen: SF, Aventura

Distributie: Guy Pearce, Yancey Arias, Mark Addy, Phyllida Law, Sienna Guillory

Regizor: Simon Wells [a mai regizat: Mars Needs Moms(2011), The Prince of Egypt(1998), Balto(1995), We're Back! A Dinosaur's Story(1993), An American Tail: Fievel Goes West(1991)]

Buget: 80.000.000 $
Incasari: 124.000.000 $

Premii:
- Discovery of the Year, World Soundtrack Awards, 2002

Nota Gealapa: 6.60
Metascore: 42/100

Sperand sa modifice evenimente din trecut, un inventator din secolul XIX calatoreste accidental 800.000 de ani in viitor, unde descopera carasa umana este divizata in doua mari rase, aflate in razboi.

Filmul asta este o dezamagire totala. Un buget urias si o intriga interesanta, plina de potential au fost irosite de un scenariu mediocru si un regizor semispecializat in desene animate 2D. Filmul dureaza prea putin, iar o treime din timp tine doar introducerea. cand in sfarsit incepe actiunea, nu mai este timp sa se desfasoare lucrurile pe indelete, asa ca tot filmul este grabit, se sar detalii importante si totul cade in derizoriu. Pacat de cele cateva efecte vizuale interesante si de potentialul irosit cu nonsalanta.

Distributia parea serioasa la prima vedere si ar fi putut fi unul din aspectele convingatoare are filmului, dar cu un scenariu nehotarat si slab nici macar Guy Pearce nu a avut sansa unei interpretari macar binicica. Mediocritatea este cea care caracterizeaza si acest capitol. Nici macar un actor nu a aratat calitate mai multde cateva secunde sporadice.

Asa superficial cum e, filmul reuseste sa te captiveze, doar ca te lasa cu un sentimante de neimplinire; un fel de orgasm denial. Cinematografia este interesanta, ca si unele efecte speciale si vizuale, dar superficialitatea, graba si durata mica fac ca acest film sa piarda toata profunzimea pe care o dadea cartea, sau prima versiune a acestui film din 1960.Sper ca cineva sa reia acest proiect si sa il faca cum trebuie.

The Tiger: An Old Hunter's Tale (2015)

Titlu original: Daeho

Gen: Actiune, Aventura, Istoric

Distributie: Min-sik Choi, Man-sik Jeong, Seok-won Jeong, Hong-pa Kim, Sang-ho Kim

Regizor: Hoon-jung Park [a mai regizat: V.I.P.(2017), New World(2013), The Showdown(2011)]

Premii:
- Technical Award, Chunsa Film Arts Awards, 2016
- Best Film, Golden Cinematography Awards, 2016
- Best Director, Golden Cinematography Awards, 2016

Nota Gealapa: 7.70

In vreme ce regatul coreean este sub ocupatie japoneza, un vanator batran si experimentat are in fata provocarea vanatorii ultimului tigru.

Daca ultimele filme coreene pe care le-am vazut au incercat sa s edesprinda de traditionalism, acesta il scoate la inaintare si defileaza cu el cu mandrie. Avand in vedere perioada in care se desfasoara actiune, dar si subiectul in sine, acest stil clasic functioneaza de minune. Nu este totul roz. Uneori efectele vizuale foarte bune sunt dublate de efecte sonore total nereusite, dar in afara de acest aspect si de o lungime cam mare, nu i se pot aduce prea multe reprosuri acestui film, destul de original si cu un scenariu chiar bunicel.

Pentru ca sunt superficial, distributia mi se pare la fel ca in toate celelalte filme coreene, adica o gramada de nume cu putine silabe si fete care seamana intre ele si pe acre imi e greu sa le recunosc. Per total, nivelul calitativ al interpretarilor nu este deosebit, dar exista vreo doi actori care si-au facut personajele foarte credibile si usor de simpatizat.

La suprafata este un film despre vanatoarea unui tigru. De fapt, este un film despre spiritul coreean si greutatile pe care acest popor le-a indurat sub ocupatia japoneza. Despre cum se destramau familii si se invrajbeau oamenii impotriva propriilor semeni. Bineinteles ca spiritul iese castigator si va asigur ca nici tigrul nu e rau deloc. Este o poveste bine spusa, pe care o recomand. Trailer:

The Suspect (2013)

Titlu original: Yong-eui-ja

Gen: Actiune

Distributie: Yoo Gong, Jae-yoon Jo, Sung-ha Jo, Eui-sung Kim, Seong-gyoon Kim

Regizor: Shin-yeon Won [a mai regizat: Memoir of a Murderer(2017), Seven Days(2007), A Bloody Aria(2006), Scary Hair(2005)]

Incasari: 22.000.000 $

Nota Gealapa: 6.95
Metascore: 63/100

Dong-chul este cel mai bun agent din Coreea de Nord, pana cand este abandonat in timpul unei misiuni, iar sotia si fiica lui sunt ucise. Vanat si sfasiat intre durere si razbunare, isi incepe misiunea de a-i pedepsi pe vinovati.

Incepusera sa imi cam placa filmele coreene, dar acesta m-a dat cumva inapoi. Povestea este interesanta si complexa, chiar daca nu neaparat originala, dar modul in care este pusa in scena este aproape defectuos. Dureaza cam o ora pana incepe sa aibe ceva sens. Editarea este un cosmar pur si simplu, iar bariera limbajului amplifica si mai mult aceasta problema. Filmul nu este nemaipomenit nici din punct de vedere al efectelor speciale, dar exista cateva scene de actiune destul de intense.

Este primul film coreean la care am avut din cand in cand senzatia ca toti seamana intre ei. Trecand peste acest detaliu, actorii din rolurile importante au reusit sa se desprinda aproape in totalitate de stilul de interpretare specific acelei parti a lumii. In rolurile mici insa, supradramatizarea a ramas la ea acasa. Per ansamblu, as caracteriza interpetarile ca fiind decente.

Cred ca regizorul este fan infocat a trilogiei Bourne. Nu foloseste muzica in timpul scenelor de lupta, preferand sa se concentreze pe suntele din timpul luptelor, unghiuri ale camerei asemanatoare, zoom in si zoom out in permanenta si tobe pe care le simti in stomac. Exact ca si cu produsele din realitate insa, este doar o copie asiatica mai ieftina, care arata cam la fel dar nu e chiar originalul. Nu e un film rau, dar este prea lung si exista optiuni mult mai reusite.

Thirteen Days (2000)

Gen: Drama

Distributie: Kevin Costner, Bruce Greenwood, Shawn Driscoll, Drake Cook, Lucinda Jenney

Regizor: Roger Donaldson [a mai regizat: McLaren(2017), The November Man(2014), Seeking Justice(2011), The Bank Job(2008), The World's Fastest Indian(2005)]

Buget: 80.000.000 $
Incasari: 67.000.000 $

Premii:
- PFS Award - Peace, Political Film Society, USA 2001
- Best Performance by an Actor in a Supporting Role, Drama (Bruce Greenwood), Satellite Awards, 2001
- Best Film Editing, Satellite Awards, 2001

Nota Gealapa: 7.50
Metascore: 67/100

O dramatizare fictionala a luptei administratiei Kennedy de a tine sub control Criza Rachetelor Cubaneze, din octombrie 1962.

Daca trecem peste faptul ca este inca un film in care Statele Unite sunt doar o mega-putere nevinovata, neinteleasa si cu care toata lumea are ceva din invidie sau necunostinta de cauza, atunci nu este un film rau deloc. Trebuie tratat insa, mai degraba ca o fictiune, pentru ca nu coincide in intregime cu adevarul istoric, iar unele momente au fost in mod tipic mega-dramatizate. Asa ca fictiune, este un film politic excelent. Nu se intampla mare lucru din punct de vedere tehnologic si nu inteleg de ce a costat asa mult, dar este plin de suspans si tensiune de la inceput pana la sfarsit.

Bruce Greenwood nu mai produce astazi interpretari notabile, decat foarte rar, dar aici a avut o prestatie foarte buna, putin peste nivelul lui Kevin Costner, al carui personaj a produs cateva momente moarte. De altfel, intreaga distributie s-a ridicat la inaltimea asteptarilor si calitatea interpretarilor a fost foarte buna fara vreo exceptie; nu buna de Oscar, dar buna.

Este de apreciat ca regizorul a reusit sa creeze starea asta de tensiune omniprezenta, desi vorbim despre o poveste al carei deznodamant il stii inca de la inceput. Ce m-a deranjat putin, au fost excesele moraliste, in special din partea a doua a filmului. Roger Donaldson a fost putin prea artistic dupa parerea mea, cand a facut unele scene alb-negru. Initial am crezut ca vad o versiune din aceea demo si de aceea dispar culorile. Ca sa inchei cu ceva pozitiv, trebuie sa ma recunosc surprins de coloana sonora, care a fost neasteptat de solida. Recomand acest film, fie si ca o mica lectie de istorie, dar tartata cu grija, pentru a deosebi istoria de Hollywood. Trailer:

 

Tinker Bell and the Great Fairy Rescue (2010)

Gen: Animatie, Familie, Aventura

Distributie: Mae Whitman, Lauren Mote, Michael Sheen, Pamela Adlon, Lucy Liu

Regizor: Bradley Raymond [a mai regizat: Tinker Bell(2008), The Lion King 1 1/2(2004), The Hunchback of Notre Dame II(2002), Mickey's Once Upon a Christmas(1999), Pocahontas 2: Journey to a New World(1998)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 11.000.000 $

Premii:
- KIDS FIRST! Best Award - Feature Film, Ages 5-8, KIDS FIRST! Film Festival, 2010

Nota Gealapa: 7.60

Tinker Bell face echipa cu o zana rivala pentru a putea sa isi pastreze in continuare existenta secreta fata de oameni.

Nu m-am preocupat sa vad seria Tinker Bell in ordine cronologica, ar fi fost si culmea, dar nici nu o sa evit celelalte filme daca imi cad in mana. Este un desen animat al carui public tinta sunt copiii de pana in zece ani. Este total nevinovat, plin de invataminte primare pozitive si cu un umor care prinde la varsta respectiva. Este genul acela de desen animat pe care il pui pe tableta sau laptop si pleci sa iti faci treaba prin casa cat il vizioneaza ala mic, pentru ca nu are nimic ca sa tina si adultii in fata ecranului. 

Desi bugetul este unul impresionant pentur un desen animat si nu inteleg cum s-a cheltuit, pentru ca animatiile nu sunt chiar revolutionare, distributia nu este una de prima mana. Sunt cateva nume cunoscute acolo, dar nimeni cu adevarat relevant. Pana la urma este vorba de a dubla vocile unor zane, deci nu era o sarcina care sa solicite neaparat cei mai potenti actori. Cei care au fost alesi s-au descurcat destul de bine.

Este mai degraba un desen animat pentru fetite. Nu stiu acti baieti de pana in zece ani pot suporta atata roz si atatea lectii despre prietenie. Pacat ca nu sunt ecranizate si povestile noastre, pentru ca ar avea potential poate chiar mai mare, dar la noi abia se mai face cate un film. Cine sa faca desene animate? Trailer:

The Transporter Refueled (2015)

Gen: Actiune, Thriller, Crima

Distributie: Ed Skrein, Loan Chabanol, Ray Stevenson, Gabriella Wright, Tatiana Pajkovic

Regizor: Camille Delamarre [a mai regizat: Brick Mansions(2014), Le hors-champ(2004)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 73.000.000 $

Nota Gealapa: 5.85
Metascore: 32/100

In sudul Frantei, un fost mercenar din fortele speciale intra intrun joc de sah cu o femeie fatala si cele trei ajutoare ale ei, care vor sa se razbune pe un mafiot rus.

M-am uitat la filmul asta doar ca sa completez seria. Nu am avut asteptari prea mari si bine am facut. Jason Statham a parasit barca la timp. Filmul incearca sa pastreze aceeasi linie si sa faca o legatura cu precedentele trei filme ale seriei, dar legatura asta e destul de indoielnica. Filmul primeste nota de trecere doar pentru acteva scene bunicele de actiune si o mana de cascadorii impresionante, dar in afara de acestea nu prea mai functioneaza nimic.

In rolul principal lasat liber de Jason Statham, a fost ditribuit Ed Skrein, practic un neica-nimeni, care se si comporta ca atare, pentru ca lipsa lui de experienta in roluri principale se simte pe tot parcursul filmului. Ray Stevenson este constanta cu celelalte filme si isi da toata silinta, dar nu a putut sa faca prea mare lucru. Cat despre partea feminina a distributiei, acre are roluri importante, pot sa spun doar ca fetee sunt foarte frumoase si cam atat. Senzatia mea este ca toti stiau ca se afla pe un vas care se scufunda.

Personajele sunt dezvoltate foarte superficial, nu au nici un pic de profunzime. Sunt aproape ca niste roboti cu care este imposibil sa empatizezi. Regizorul s-a schimbat si el si asta inseamna ca s-a schimbat si stilul in care s-a filmat; tot in rau. Totul la acest film pare artificial si nu il recomand nici pentru cei mai impatimiti fani ai seriei, pentru ca nu aduce nimic bun. Trailer:

The Spy Next Door (2010)

Gen: Comedie, Actiune, Familie

Distributie: Jackie Chan, Amber Valletta, Billy Ray Cyrus, Madeline Carroll, Will Shadley

Regizor: Brian Levant [a mai regizat: Max 2: White House Hero(2017), Sophia Grace & Rosie's Royal Adventure(2014), A Christmas Story 2(2012), Scooby-Doo! Curse of the Lake Monster(2010), Scooby-Doo! The Mystery Begins(2009)]

Buget: 28.000.000 $
Incasari: 46.000.000 $

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 27/100

Fostul agent CIA Bob Ho are in fata cea mai grea misiune de pana acum: sa aiba grija de cei trei copii ai iubitei sale, care nu il prea au la inima.

Filmul asta este exact cum te astepti sa fie un film cu jackie Chan in perioada asta, adica extrem de curat, fara nici urma de obscenitate, limbaj vulgar, sau macar vreo privire mai incuntata. Este genul de film la care poti sa te uiti impreuna cu familia, indiferent de varsta copiilor. Ne este prea original, nu este deloc imprevizibil si nici nu da pe cineva pe spate cu gadgeturile de spion pe care le propune, dar chiar si in aceste cnditii este destul de agreabil.

Distributia este una tipica pentru un asemenea film. Exista si alte figuri familiare in afara de Jackie Chan, actori care si-au contruit cariera fie in seriale, fie in filme de mana a doua, care nu produc nici aici vreo interpretare de Doamne-ajut. Cat despre Jackie Chan, e stiut faptul ca odata ce l-ai pus sa joace in limba engleza nu te astepti la mare lucru de la el, dar este simpatic ca intotdeauna si nu ai cum sa nu il placi.

Acest film trebuie judecat ca un film pentru copii, pentru ca nu pretinde sa fie altceva, asa ca limbajul curat si mesajul siropos sunt tolerabile. Acestea sunt si conditiile in care il recomand: luati-va familia, proviziile de cola si popcorn si o sa aveti o seara de film placuta. Trailer:

Twelve Monkeys (1995)

Gen: SF, Mister, Thriller

Distributie: Bruce Willis, Madeleine Stowe, Brad Pitt, Joseph Melito, Jon Seda

Regizor: Terry Gilliam [a mai regizat: The Zero Theorem(2013), The Imaginarium of Doctor Parnassus(2009), Tideland(2005), The Brothers Grimm(2005), Fear and Loathing in Las Vegas(1998)]

Buget: 29.000.000 $
Incasari: 169.000.000 $

Filmul a obtinut 9 premii, printre care:
- Best Performance by an Actor in a Supporting Role in a Motion Picture (Brad Pitt), Golden Globes, USA 1996
- Best Science Fiction Film, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, USA 1996
- Best Supporting Actor (Brad Pitt), Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, USA 1996
- Best Costumes, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, USA 1996
- Top Box Office Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 1997

Nota Gealapa: 8.10
Metascore: 74/100

Intr-un viitor in care lumea este devastata de boala, un condamnat este trimis inapoi in timp pentru a aduna informatii despre virusul facut de om care a omorat majoritatea populatiei de pe planeta.

Filmul asta este atat de bun, folosind tehnologia din 1995. Nu pot sa nu ma gandesc cam cum ar fi aratat daca ar fi fost facut acum. Cred ca ne-ar fi socat de-a dreptul. Chiar si asa, cu o tehnologie care acum pare primitiva, acest scenariu foarte bun nu a fost irosit. Filmul captiveaza din primul pana in ultimul minut, iar finalul este incert pana in ultima secunda. Nu cred ca ma hazardez cand spun ca acest film este un clasic.

Distributia este si ea foarte buna. Bruce Willis are un rol atipic pentru el, dar pe care il duce la capat foarte bine. Mi-ar fi placut in schimb sa il vad pe Brad Pitt in rolul principal, pentru ca a stralucit cu adevarat in pielea personajului sau secundar. Madeleine Stowe, nu a avut nici ea o interpretare rea, dar nu mi s-a parut ca s-a ridicat pe deplin la inaltimea situatiei.

Povestea, chiar daca nu este neaparat originala, este intriganta si iti provoaca mintea. As lauda putin si regizorul, pe Terry Gilliam, care a facut o treaba excelenta cu editarea si a incercat sa faca cumva un film concept, lucru care i-a iesit in cea mai mare parte. Acest film trebuie vazut de oricine are pretentia ca se pricepe cat de cat la filme, asa ca il recomand cu toata increderea. Trailer:

Transsiberian (2008)

Gen: Thriller, Drama, Crima

Distributie: Woody Harrelson, Emily Mortimer, Ben Kingsley, Kate Mara, Eduardo Noriega

Regizor: Brad Anderson [a mai regizat: Home(2016), Stonehearst Asylum(2014), The Call(2013), Midnight Sun(2012), Vanishing on 7th Street(2010)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 6.000.000 $

Premii:
- Best Film Editing (Millor Muntatge), Gaudí Awards, 2009
- Best Art Direction (Millor Direcció Artística), Gaudí Awards, 2009

Nota Gealapa: 6.95
Metascore: 72/100

O calatorie transsiberiana cu trenul, din China la Moscova, devine un thriller interesant cu inselacine si crima, dupa ce un cuplu american intalneste niste calatori ciudati.

Transsiberian este un film usurel, destul de agreabil, fara prea mari pretentii de a fi memorabil, dar care poate fi o alegere buna pentru o seara de film. Intriga nu este cea mai originala si nici scenariul cel mai bun, dar exista un moment in film care te surprinde si face ca restul actiunii sa se desfasoare cu totul altfel decat ti-ai imaginat. Din acel punct insa totul decurge destul de liniar si previzibil. INceputul este unul destul de lent, iar finalul destul de previzibil, asa ca partea cea mai interesanta a filmului este ce se intampla pe parcurs.

Distributia este interesanta din punct de vedere al numelor, dar cred ca actorii nu au fost alesi cu prea mare inspiratie. Woody Harrelson nu mi s-a parut ca s-a potrivit catusi de putin cu personajul sau si nici Emily Mortimer nu mi s-a parut stralucita. Kate Mara a mai incrcat cate ceva dar a avut un rol prea mic, iar Ben Kingsley a cam furat lumina reflectaorelor atat cat a aparut.

Fie ca vorbim de o cursa transiberiana, sau de Orient Express, trenurile ofera inca potential pentru filme de actiun reusite, dar avand la baza de cele mai multe ori aceeasi intriga a strainilor care se intalnesc intamplator si care se dovedesc a fi altceva decat par la prima vedere. Fara sa apeleze prea mult la tehnologie, Transsiberian reuseste sa umple doua ore cu scene de actiune reusite si destul de mult suspans. Nu il recomand in mod special, dar nici nu va va dezamagi daca ajungeti sa il vedeti.

The Shallows (2016)

Gen: Thriller, Drama

Distributie: Blake Lively, Óscar Jaenada, Angelo Josue Lozano Corzo, Joseph Salas, Brett Cullen

Regizor: Jaume Collet-Serra [a mai regizat: Run All Night(2015), Non-Stop(2014), Unknown(2011), Orphan(2009), Goal II: Living the Dream(2007)]

Buget: 17.000.000 $
Incasari: 69.000.000 $

Nota Gealapa: 6.60
Metascore: 59/100

La nu mai mult de 300 de metri de tarm, surferita Nancy este atacata de un rechin alb, iar scurtul drum pana la a fi in siguranta devine o proba de vointa.

Oamenii sunt dispusi sa accepte usor filme cu uriasi verzi invincibili, sau cu zei antici din lumi paralele, dar cand vine vorba despre filme cu rechini, brusc suntem foarte atenti la logica si ne legam de orice detaliu. Acestea fiind zise, acest film sfideaza logica de prea multe ori ca sa fie cu adevarat bun. Daca asta s-ar fi intamplat in realitate, rechinul ala nerabdator ca un barbat in fata primei partide de sex ar fi fost un fel de Gigel Frone printre ai lui, la cat de naiv era.Filmul primeste o nota bunicica totusi, pentru ca exista cateva scene care iti ridica pulsul si  este destul de grafic.

Distributia contribuie si ea in mod negativ la parerea generala despre film. Chiar daca s-a straduit si nu pot neaparat sa ii reprosez ceva, pur si simplu nu am crezut-o pe Blake Lively in pielea acestui personaj si primul gand care mi-a venit spre final a fost ca daca personajul ei murea filmul ar fi fost mai bun. Impresia a fost salvata partial de partea spaniola a distributiei, care a produs interpretari foarte naturale, dar timpul de ecran a fost mult prea mic pentru a conta cu adevarat, dar si de cel mai talentat pescarus pe care l-am vazut.

Orice film cu rechini este sortit comparatiei cu un anumit clasic in care cineva spune ca "avem nevoie de o barca mai mare", iar parerea mea este ca The Shallows nu se prea apropie de acesta. Este genul ala de film la care daca vezi trailerul, poti pacali pe oricine ca ai vazut tot filmul. Per total, filmul nu este chiar rau, are un rechin decent si merita vazut, doar sa nu va asteptati sa fiti dati pe spate.

Train to Busan (2016)

Titlu original: Busanhaeng

Gen: Horror, Actiune

Distributie: Yoo Gong, Yu-mi Jung, Dong-seok Ma, Su-an Kim, Eui-sung Kim

Regizor: Sang-ho Yeon [a mai regizat: Psychokinesis(2018), Seoul Station(2016), The Fake(2013), The King of Pigs(2011), Indie Anibox: Selma's Protein Coffee(2008)]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 82.000.000 $

Filmul a obtinut 29 de premii, printre care:
- Best New Director, Baek Sang Art Awards, 2017
- Best Supporting Actor (Eui-sung Kim), Baek Sang Art Awards, 2017
- Best International Film, BloodGuts UK Horror Awards, 2016
- Best Technical Award, Blue Dragon Awards, 2016
- Audience Choice Award, Blue Dragon Awards, 2016

Nota Gealapa: 7.50
Metascore: 72/100

Dupa ce in Coreea de Sud apare un virus care transforma oamenii in zombie, pasagerii unui tren care calatoreste de la Seul la Busan incearca sa supravietuiasca.

Nu vreau sa ma hazardez cu cuvinte mari, dar cred ca este cel mai bun film cu zombie pe care l-am vazut. Foarte bun a fost si Zombieland, dar acela era pe jumatate o comedie. Asta trateaza subiectul serios si culmea are destula credibilitate. Este mai bun si decat World War Z. Ideea unui virus care transforma oamenii in zombie este puerile, dar este singura intriga posibila pentru un asemenea film. Trecand peste acest aspect, tot ce a urmat dupa m-a dat pe spate. Fara a avea un buget la nivel occidental, filmul arata excelent din punct de vedere tehnic si nu am gasit vreo bresa in efectele speciale si vizuale. Filmul este coerent, cursiv si imprevizibil. Incepe in forta, iar apoi alterneaza momentele de tensiune cu unele mici de pauza, ca sa te lase sa iti mai tragi sufletul.

Am mai vazut cateva filme coreene, asa ca am recunoscut cateva figuri din distributie. Pot sa spun ca nu ma asteptam sa vad interpretari de o asemenea calitate intr-una semenea film. Au o usoara tenta asiatica, dar prestatiile actorilor sunt foarte bune si nu de putine ori reusesc sa emotioneze. Ajutati de un scenariu bun, care a dezvoltat personajele asa cum trebuie, toti actorii s-au achitat de sarcini cu brio si au reusit un lucru aproape imposibil: sa dea credibilitate personajelor intr-un film cu zombie. Nu cred ca a fost vreun personaj care sa ma lase indiferent. Fie ca m-a facut sa empatizez cu el sau sa il detest, nici un personaj nu m-a lasat indiferent.

Este pacat ca filmul nu a fost popularizat mai mult. Eu unul l-am descoperit din greseala. Pe lanaga tema principala, filmul abordeaza si alte subiecte moderne, cum ar fi relatiile parinte-copil, lacomia corporatista sau natura umana. Nici acest film nu scapa chiar de toate stereotipurile, dar acestea se pierd in peisaj si sunt absolut tolerabile. Cat despre zombie, acestia sunt absolut grotesti, cu adevarat inspaimantatori si produc niste scene cu un nivel de gore foarte ridicat. Filmul nu cred ca aduce nimic nou genului. Se foloseste de aceleasi lucruri pe care le cunoastem, dar are o scanteie in plus fata de majoritatea filmelor care abordeaza acest subiect.

Acelasi regizor a facut tot in 2016 un film animat care se numeste Seoul Station, un prequel pentru acesta si unde actiunea se desfasoara cu o zi inaintea evenimentelor in Train to Busan.Sunt absolut intrigat sa il vad si pe acela. Este primul film cu zombie din istoria Coreei de Sud si ce film au reusit sa produca. Il recomand cu toata increderea si garantez ca va fi o surpriza placuta. Trailer:

The Snowman (2017)

Gen: Crima, Drama, Horror

Distributie: Michael Fassbender, Rebecca Ferguson, Charlotte Gainsbourg, Jonas Karlsson, Michael Yates

Regizor: Tomas Alfredson [a mai regizat: Tinker Tailor Soldier Spy(2011), Let the Right One In(2008), Four Shades of Brown(2004), Kontorstid(2003), Bert: The Last Virgin(1995)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 7.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 5.75
Metascore: 23/100

Detectivul Harry Hole investigheaza disparitia unei femei a carei esarfa este gasita in jurul unui om de zapada amenintator.

Actiunea se desfasoara intr-o tara nordica unde toti cetatenii vorbesc limba engleza. Un criminal asteapta iarna ca sa poata face un om de zapada dupa fiecare crima pe care o comite. Cam acestea sunt parametrii in care se desfasoara acest film. Mult prea lent si mult prea lung, filmul are multe momente moarte care irosesc putinul potential pe care l-a oferit intriga. Iar deupa ce se decide sa nu ami fie lent, devine previzibil, asa ca esecul este aproape unul total.

Culmea este ca distributia parea interesanta, chiar daca nu vorbim chiar de actori din prima linie a Hollywoodului. Michael Fassbender a trebuit sa duca filmul in spate, dar nu s-a descurcat prea bine. Prestatia lui a fost mediocra, fara substanta si aproape ca m-a adormit pe alocuri si nici colegii lui nu au facut o treaba mai buna.

Pot aprecia la acest film cinematografia foarte buna care transmite cu succes atmosfera rece a cadrului in care se desfasoara actiunea, dar si faptul ca filmul nu este asa "glamour" cum sunt majoritatea filmelor americane. Cred ca filmul ar fi avut mai mult succes cu actori norvegieni care sa interpreteze in limba materna si chiar si mai mult succes daca ar fi fost transformat in mini-serial, pentru ca astfel fiecare crima din film ar fi putut fi analizata in detaliu asa cum trebuie. Daca aveti chef de un film asa-si-asa, atunci puteti sa il incercati.

The Death and Life of Marsha P. Johnson (2017)

Gen: Documentar

Distributie: Victoria Cruz, Marsha P. Johnson, Sylvia Rivera, Michael Baden, Frances Baugh

Regizor: David France [a mai regizat: How to Survive a Plague(2012)]

Premii:
- Freedom Award, L.A. Outfest, 2017
- Special Programming Award - Freedom, Outfest, 2017
- Special Mention, Sheffield International Documentary Festival, 2017

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 76/100

Un documentar care foloseste imagini la care publicul nu a avut acces pana acum si interviuri descoperite in cautarea adevarului din spatele mortii misterioase din 1992 a activistei transexuale, Marsha P. Johnson.

Filmul pentrunde intr-o lume care reprezinta inca un subiect tabu in toata lumea, putin mai mult la noi si care starneste curiozitate, repulsie sau empatie, dar nu te lasa indiferent. Este despre un grup de oameni care isi plang un lider si care se simt tradati si abandonati de propria comunitate. Filmul nu ofera vreo revelatie, nu descopera nici un adevar, dar deschide o fereastra catre o mica parte a istoriei recente, despre care eu unul nu stiam nimic.

Sunt readus ein prim-plan figuri importante ale comunitatii LGBT, care au dus greul luptei pentru drepturile acestei minoritati in vremuri tulburi. Fara sa fie neaparat oameni deosebit de educati, sunt oameni care si-au asumat identitatea si au luptat pentru propriile drepturi, infrutand toate pericolele venite din discriminarea la care erau supusi chiar din partea autoritatilor si pe care astazi nu prea ii mai apreciaza nimeni si au cazut in uitare.

Nu este neaparat u subiect cu care eu sa empatizez, dar cu toate astea apreciez lupta unor oameni de a descoperi adevarul, in ciuda tuturor piedicilor care li se pun si acre se ridica ori de cate ori sunt daramati. Titlul filmului este putin inselator, pentru ca filmul nu este atat despre Marsha P. Johnson, ci mai degraba despre cum este sa fii transexual in New York si despre cum s-a schimbat si nu prea acest lucru in ultimii 30 de ani. Trailer:

The Untouchables (1987)

Gen: Crima, Thriller, Drama

Distributie: Kevin Costner, Sean Connery, Robert De Niro, Charles Martin Smith, Andy Garcia

Regizor: Brian De Palma [a mai regizat: Passion(2012), Redacted(2007), The Black Dahlia(2006), Femme Fatale(2002), Mission to Mars(2000)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 107.000.000 $

Filmul a obtinut 11 premii, printre care:
- Best Actor in a Supporting Role (Sean Connery), Academy Awards, USA 1988
- Best Performance by an Actor in a Supporting Role in a Motion Picture (Sean Connery), Golden Globes, USA 1988
- Best Score, BAFTA Awards, 1988
- Top Box Office Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 1988
- Best Foreign Language Film, Blue Ribbon Awards, 1988

Nota Gealapa: 8.10
Metascore: 79/100

Agentul federal Eliot Ness porneste o cruciada impotriva lui Al Capone. Din cauza coruptiei din politie, este nevoit sa isi aleaga singur fiecare membru al echipei pentru a fi sigur de succes.

Cand stii ca un film este despre Al Capone, deja te astepti sa vezi ceva interesant, iar acest acest film confirma toate asteptarile, ba chiar le si depaseste. Este un film cu o structura clasica, usor de urmarit, dar plin de suspans si este ajutat de un scenariu foarte bun. Are o doza ideala de brutalitate pentru a soca fara sa deranjeze si desi in anii '80 tehnologia nu permitea mari efecte vizuale, scenele de actiune sunt suficient de bune si palpitante.

Cel mai mare avantaj al filmului il reprezinta insa distributia. Era important ca scenariul bun sa nu fie irosit de cei care il pun in scena, dar cu nume precum De Niro, Connery, Costner sau Garcia, acest lucru era virtual imposibil. Chiar daca nu au avut interpretari memorable, cei amintiti si colegii lor d eplatou, au avut prestatii solide, care au dat credibilitate personajelor si intregului film. Dintre toti as spune ca cel mai mult s-a remarcat Sean Connery, cu un plus de eleganta si prestanta.

Acest film este cu siguranta un clasic. Este un film intens, la care pana si greselile de editare specifice acelor vremuri contribuie la farmecul general, in loc sa deranjeze. Fie ca sunteti fani ai acestor gen de filme, fie ca suntewti nostalgici pentru o productie din anii '80, sau pentru a vedea la lucru in floarea varstei actori pe care nu se stie cat timp ii mai putem vedea pe marele ecran, sunt suficiente motive sa vedeti acest film. Trailer:

The Second Best Exotic Marigold Hotel (2015)

Gen: Drama, Comedie

Distributie: Judi Dench, Maggie Smith, Bill Nighy, Dev Patel, Richard Gere

Regizor: John Madden [a mai regizat: Miss Sloane(2016), The Best Exotic Marigold Hotel(2011), The Debt(2010), Killshot(2008), Proof(2005)]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 91.000.000 $

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 51/100

Pe masura ce hotelul Best Exotic Marigold devine neincapator, Sonny incearca sa isi implineasca visul de expansiune a acestuia.

Acest film este mult mai dramatic decat primul al serii. De fapt, se apropie mai mult de o drama decat de o comedie. Sunt in continuare scene amuzante, dar acestea cad in plan secund in fata celor emotionale. Filmul isi pastreaza mare parte din substanta pe care o asteptam, iar scenariul este in continuare sensibil si bine scris. Desi poate parea un film menit pentru serile cinematografice din azilele de batrani din lumea intreaga, este mai mult de atat si sunt "predate" lectii de viata pentru toate generatiile.

Distributia ne propune aceleasi nume importante, de actori aflati pe final de cariera, acre mai au insa suficienta vlaga si foarte multa experienta, care se vede in fiecare scena. Nu exista un rol principal clasic, asa ca nu este nimeni care sa ia fata celorlalti, ci impresioneaza mai degraba chimia si forta intregului grup. O singura noutate majora avem la acest capitol si din pacate, as spune ca nu a fost una inspirata. Richard Gere nu prea se potriveste cu colegii sai si cu intreg filmul in general.

Mie imi era putin dor de atmosfera din primul film si ma bucur ca nu am fost dezamagit si am regasit-o si in acesta. Daca nu va plac filmele lente si asezate, atunci va fi destul de greu sa suportati doua ore acest film. Il recomand totusi tuturor celor carora le-a placut primul film, chiar daca nu este chiar la acelasi nivel, pentru ca trage niste concluzii care au lipsit din primul Marigold.

The Scribbler (2014)

Gen: Thriller

Distributie: Katie Cassidy, Garret Dillahunt, Michelle Trachtenberg, Michael Imperioli, Gina Gershon

Regizor: John Suits [a mai regizat: Pandemic(2016), 2ND Take(2011), Family of Four(2009), Breathing Room(2008)]

Nota Gealapa: 5.55
Metascore: 32/100

O tanara isi infrunta distructivele personalitati multiple, folosind o procedura experimentala numita "Arsura Siameza".

In afara de o idee foarte interesanta, acest film nu mai are nimic. Scenariul este mediocru, cinematografia lasa si ea de dorit, iar muzica este din alt film. Ma asteptam ca marele final sa imi dezvaluie toate metaforele la care credeam ca am asistat pana atunci, ca sa descopar ca nu exista nici o metafora, iar asta a fost o dezamagire uriasa. Singurul motiv pentru care nu m-am plictisit, a fost ca in cea mai mare parte a timpului nu am inteles ce vad. Bineinteles ca se vor gasi fiinte superioare care sa gaseasca intelesuri ascunse in acest film, dar eu va zic ca nu e nimic acolo.

Distirbutia este mediocra si ea. Pe Katie Cassidy ce am ami vazut-o pe ici pe colo, dar nu in vreun rol major si nu este cazul nici aizi, desi a avut un peronaj destul de ofertant, iar parti din prestatia ei au fost excelente. In rolurile secundare situatia este de-a dreptul catastrofala. Cred ca exista morgi pe lumea asta unde gasesti mai putina rigiditate decat in interpretarile actorilor din acest film.

Filmul abordeaza o tema mai veche si anume descoperirea intregului potential uman, iar abordarea desi pare pretentioasa la suprafata, este una clasica: cu levitatie, telekinezie si altele. Daca ar fi om, filmul asta ar avea un BMW de 100.000 de euro, ar locui intr-o garsoniera de 20.000 si ar fi agresiv cand ar fi intrebat de lucrul asta. Stati departe de el. Trailer:

The Protector 2 (2013)

Titlu original: Tom yum goong 2

Gen: Actiune

Distributie: Tony Jaa, RZA, Petchtai Wongkamlao, JeeJa Yanin, Marrese Crump

Regizor: Prachya Pinkaew [a mai regizat: Luk Thung Signature(2016), The Kick(2011), Elephant White(2011), 4 Romance(2008), Chocolate(2008)]

Premii:
- Best Foreign Action Trailer, Golden Trailer Awards, 2014
- Best Sound, Thailand National Film Association Awards, 2014
- Best Visual Effects, Thailand National Film Association Awards, 2014

Nota Gealapa:  6.30
Metascore: 45/100

Dupa ce proprietarul unei tabere de elefanti este ucis, Kham devine suspectul principal si este urmarit atat de politie cat si de nepoatele razbunatoare ale decedatului. El are si un pic de noroc cand il intalneste pe un agent Interpol pe care il cunoaste.

Daca in primul film al seriei am tolerat o intriga puerila in acre unui om i se fura...elefantul, de dragul scenelor de actiune, de aceasta data mi-a fost mult mai greu sa trec cu vederea ca aceluiasi om i se furaalt elefant, chiar daca scenele de actiune si de lupta au fost chiar mai epice si cateva efecte si cascadorii m-au dat pe spate de-a dreptul. Pe parcurs, acest om simplu care intamplator este si expert intr-un stil de arte martiale inspirat de elefanti, trebuie sa opreasca si un atentat terorist menit sa impiedice o pace istorica intre doua tari imaginare. A fost pur si simplu prea mult, ca sa pot lua filmul in serios.

Distributia ne readuce in prim-plan aceiasi doi eroi din primul film, cu acelasi interpretari cu un puternic accent asiatic, cumva demodat astazi. Tony Jaa ar avea sanse sa devina un nou Jackie Chan la Hollywood, dar ar trebui sa se lupte mai putin, sa vorbeasca mai mult si sa accepte niste roluri mai serioase. Poate tocmai de aceea, in incercarea de a face filmul mai vandabil pe pietele occidentale, au fost cooptati si cativa actori caucazieni, in frunte cu RZA, dar prestatiile lor au fost in mare parte mai slabe decat ale colegilor lor tailandezi, iar cea a lui RZA a fost cea mai slaba dintre toate.

Intriga este atat de jalnica, chiar si pentru un pretext al scenelor de lupta, incat filmul nu ar fi fost nici mai bun, nici mai slab chiar daca lipsea cu desavarsire si ne trezeam direct in mijlocul actiunii. Tot ce speram de la acest film era sa fie un film de arte martiale competent, dar nu a fost sa fie, desi trebuie sa repet ca unele scene sunt cu adevarat epice. Nu l-am vazut in varianta 3D, dar am o banuiala ca ar fi fost o experienta chiar mai neplacuta. Trailer:

The Place Beyond the Pines (2012)

Gen: Drama, Crima

Distributie: Ryan Gosling, Bradley Cooper, Eva Mendes, Ray Liotta, Craig van Hook

Regizor: Derek Cianfrance [a mai regizat: The Light Between Oceans(2016), Cagefighter(2012), Blue Valentine(2010), Shots in the Dark(2001), Brother Tied(1998)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 21.000.000 $

Premii:
- Honorable Mentions (The Next Ten Best Picture Contenders), Awards Circuit Community Awards, 2013
- Best Music Supervision for Independent Motion Pictures Budgeted Under 10 Million Dollars, Guild of Music Supervisors Awards, 2014
- Literary Award - Screenplay, PEN Center USA West literary Awards, 2014

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 68/100

Un motociclist cascador devine spargator de banci pentru a-si putea intretine iubita si copilul nou-nascut, o decizie care il pune fata in fata cu un politist incepator si ambitios, dintr-o sectie condusa de un detectiv corupt.

Filmul asta m-a luat total prin surprindere. Citisem cam despre ce ar fi vorba, iar primele 30 de minute din film pareau sa imi confirme asteptarile cu privire la directia in care va curge actiunea. Dupa aceea insa, tot ce s-a intamplat a fost o surpriza totala. Fara efecte vizuale relevante si fara prea multa actiune, filmul a reusit sa ma mentina interesat aproape doua ore si jumatate. Am avut parte trei povesti interconectate, prezentate cronologic, fiecare dintre ele interesanta. Finalul ar fi putut fi o idee mai interesant, dar in afara de asta nu prea am lucruri pe care sa le pot reprosa.

Distributia este si ea foarte buna. Avem parte de doi protagonisti, fiecare cu un stil propriu de interpretare si deja consacrati pentru atmosfera dubioasa pe care reusesc sa o creeze in astfel de filme, cu bugete relativ mici, in care de ei depinde reusita, iar Ryan Gosling si Bradley Cooper nu s-au dezmintit nici de data asta. Cei doi au avut interpretari reusite, intr-un film care pare mai degraba facut pentru festivaluri, decat pentru box office. Bradley Cooper  dovedeste cu acest film ca este mai mult decat comediantul superficial din Hangover. Nume importante am vazut si in rolurile mai mici, iar asta a dat credibilitate filmului.

Derek Cianfrance a mai lucrat cu Ryan Gosling in Blue Valentine, iar atmosfera ciudata seamana cu cea de acolo, in sensul ca cel putin prima parte a filmului, ajutata si de muzica, iti da o senzatie de neliniste. As carecteriza acest film ca fiind curajos si chiar inovator pe alocuri, asa ca il recomand cu incredere. Trailer:

The Trust (2016)

Gen: Crima, Thriller

Distributie: Nicolas Cage, Elijah Wood, Sky Ferreira, Eric Heister, Alexandria Lee

Regizor: Alex Brewer [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 9.000.000 $

Nota Gealapa: 5.50
Metascore: 58/100

Doi politisti care investigheaza un traficant de droguri descopera un seif misterios.

Filmul asta parea interesant pe hartie, dar a fost doar o dezamagire. Chiar si marea rasturnare de situatie a fost previzbila cam de pe la jumatatea filmului. Precar din punct de vedere tehnic, filmul este prea siplu pentru ca cineva sa si-l aminteasca. Povestea este una liniara, care nu dezvolta personajele cum ar trebui si care nu ofera nici un fel de substanta actiunii. Scenariul a fost si el mediocru si a pus personajele in niste ipostaze de neexplicat, astfel a fost aproape imposibil sa sa simt altceva decat dispret pentru vreunul dintre ele.

Distributia a fost cea care m-a convins sa vad acest film, dar Nicolas Cage si Elijah Wood nu au lucrat deloc bine impreuna. Chimia dintre ei aproape ca nu a existat, iar stilul de interpretare pentru care cei doi au optat sau care li s-a impus a fost chiar dizgratios. Am vazut figuri familiare in rolurile mici, dar acestea au durat maxim acteva zeci de secunde in total, asa ca nu au contat deloc.

Finalul filmului te poate da pe spate doar daca ai trait in jungla pana de curand si asta e abia al treilea sau al patrulea film pe care il vezi in toata viata. Ritmul a fost cel potrivit, a fost rapid si atrenant, dar asta este cam singurul aspect care a functionat cum trebuie. In concluzie, este un film mediocru, pe care nu am nici un motiv sa il recomand. Trailer:

The Past (2013)

Titlu original: Le passé

Gen: Drama, Mister

Distributie: Bérénice Bejo, Tahar Rahim, Ali Mosaffa, Pauline Burlet, Elyes Aguis

Regizor: Asghar Farhadi [a mai regizat: The Salesman(2016), A Separation(2011), About Elly(2009), Fireworks Wednesday(2006), Beautiful City(2004)]

Buget: 11.000.000 $
Incasari: 4.100.000 $

Filmul a obtinut 12 premii, printre care:
- Best Actress (Bérénice Bejo), Cannes Film Festival, 2013
- Prize of the Ecumenical Jury, Cannes Film Festival, 2013
- Best Movie, Chlotrudis Awards, 2014
- Best Director, Chlotrudis Awards, 2014
- Best Original Screenplay, Chlotrudis Awards, 2014

Nota Gealapa: 7.75
Metascore: 85/100

Un iranian isi abandoneaza sotia frabtuzoaice pentru a se intoarce in tara lui. Intre timp, aceasta incepe o alta relatie, o realitate cu care sotul ei se confrunta abia cand primeste cererea de divort.

Asghar Farhadi nu a regizat foarte multe filme, dar s-a specializat pe drame complicate si ii ies de minune. Nu stiu un film prost care sa fi iesit din mainile lui si nici acesta nu face exceptie. Scenariul este foarte bun si nu ai timp sa te plictisesti nici un minut, chiar daca filmul este destul de lung. Chiar cand crezi ca povestea se linisteste, mai apare o situatie care rastoarna totul. Din punct de vedere tehnic nu impresioneaza si nici nu era cazul; se bazeaza exclusiv pe o intriga puternica si pe capacitatile actorilor.

In afara de Bérénice Bejo, nu mai stiam pe altcineva din distributie. Aceasta a avut o interpretare sensibila si credibila, ca si Ali Mosaffa si Tahar Rahim. Acest trio a avut o chimie incredibila. Am vazut de asemena si niste copii-actori in rolurile secundare extrem de promitatori. Nu a fost o distributie numeroasa, dar castingul a fost facut foarte bine, iar calitatea interpretarii este poate arma principala a filmului.

Structura povestii este cumva similara cu cea din A Separation, un alt film al lui Farhadi, care ne prezinta oarecum povestile paralele a doua familii. Desi dialogul este cel mai important efect special al filmului, nu simti ca acesta este excesiv. Finalul este de asemenea foarte interesant. Practic ultima mare rasturnare de situatie propusa de scenariu are loc in ultima secunda a filmului. A fost atat de bun, incat am stat un minut sa ma uit la generic in speranta ca se mai intampla ceva. Va recomand sa dati o sansa acestei povesti. Trailer:

The Opposite Sex (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Geoff Stults, Mena Suvari, Jennifer Finnigan, Josh Hopkins, Kenan Thompson

Regizor: Jennifer Finnigan [aflata la prima experienta ca regizor]

Buget: 3.300.000 $

Nota Gealapa: 3.75

Filmul ne spune povestea lui Vince, cel mai de succes avocat de divorturi din New England. Pentru el, viata este doar o mare competitie si nu concepe sa piarda. Aplica acelasi principiu si in viata amoroasa, unde se ghideaza dupa principiul "iubeste-le si paraste-le". Numai ca o intalneste pe Jane, care este frumoasa, are succes si este extrem de motivata. Cei doi ajung sa tina tot felul de pariuri, al caror castigator decide ce se intampla cu celalalt.

Intirga nu este neaparat rea. Acesta ar fi putut fi un film de duzina reusit. Din pacate, punerea in secna lasa mult de dorit. Ne trezim in fata unor situatii la care nu stim cum s-a ajuns si trebuie sa le acceptam pur si simplu. Am zambit de cateva ori, dar nimic mai mult de atat. Stiu bancuri vechi de 20 de ani putin mai amuzante decat filmul asta. Bugetul a fost si el absolut decent pentru un asemenea film, deci iata inca o problema pe care producatorii nu au avut-o.

Distributia nu este nici ea rea deloc. Sunt o mana de actori care au in spate o intreaga cariera de prezente in comedii modeste si rezultatul ar fi trebuit sa fie acelasi si in acest caz. Trebuia sa avem o comedie modesta, amuzanta pe alocuri, pe care sa o uitam pana a doua zi. Din pacate, acest film este chiar si sub media mediocritatii, iar actorii au contribuit si ei din plin la acest esec. Scenariul nu a fost cu mult mai rau decat la alte film, dar interpretarea a fost. Pana si-a intrat Geoff Stults in mana, aproape ca s-a terminat filmul, iar jennifer Finnigan a fost doar enervanta de la inceput pana la sfarsit.

Aceasta comedie nu are nimic prea indraznet sau care sa semene macar cu ceva ofensator. E prea cuminte ca sa se remarce astfel. Cineva foarte sensibil si probabil gras, s-ar putea plange de unele glume cu grasi din acest film, dar astfel de glume se fac la Hollywood dinainte ca obezitatea sa devina o problema mondiala, asa ca factorul soc nu mai exista de cateva decenii. Daca acest film ar fi o culoare, acea culoare ar fi gri si nu vorbim de un gri atragator deloc... vorbim de un gri sobolan. Trailer:

The Wave (2015)

Titlu original: Bølgen

Gen: Drama, Thriller, Actiune

Distributie: Kristoffer Joner, Ane Dahl Torp, Jonas Hoff Oftebro, Edith Haagenrud-Sande, Fridtjov Såheim

Regizor: Roar Uthaug [a mai regizat: Escape(2012), Magic Silver(2009), Cold Prey(2006)]

Buget: 50.000.000 NOK
Incasari: 13.000.000 $

Premii:
- Best Sound Design (Årets lyddesign), Amanda Awards, Norway 2016
- Best Film (Årets norske kinofilm), Amanda Awards, Norway 2016
- Best Editing, Kosmorama, Trondheim Internasjonale Filmfestival, 2016
- Best Producer, Kosmorama, Trondheim Internasjonale Filmfestival, 2016
- Best Male Actor in a Leading Role (Kristoffer Joner), Kosmorama, Trondheim Internasjonale Filmfestival, 2016
- Best Production Design, Kosmorama, Trondheim Internasjonale Filmfestival, 2016

Nota Gealapa: 7
Metascore: 68/100

Desi un eveniment demult anticipat, toata lumea este luata prin surprindere atunci cand muntele de deasupra popularului fiord norvegian Geiranger se prabuseste si creeaza un tsunami violent, inalt de 85 de metri. Un geologist este unul dintre cei prinsi in mijlocul evenimentelor.

Unul din cele mai surprinzatoare filme pe care le-am vazut in ultima vreme. Nu credeam ca se fac si astfel de filme in Europa. Toti am mai vazut filme in care un tsunami ameninta existenta unor oameni, dar acesta este unul din cele speciale. Faptul ca are la baza o situatie reala iminenta in Norvegia, ii sporeste mult tensiunea. Cinematografia te lasa uneori fara rasuflare, iar eroii arata a oameni normali, nu ca niste semizei cum se intampla de obicei la Hollywood.

Numele din distributie nu imi spun nimic, dar din ce am reusit eu sa inteleg trecand peste bariera lingvistica, mi s-a parut ca am vazut destula naturalete si interpretari credibile. Chiar m-am emotionat putin spre final, asa ca nu am nici o plangere la acest capitol. Nici macar actorii copii nu au avut nici o ezitare.

Foarte putinele clisee ale genului sunt prezente in acest film. Regizorul Roar Uthaug le-a ocolit cu dibacie, chiar daca la baza povestea este una clasica cu experti neintelesi de restul oamenilor, cu decizii proaste si asa mai departe. Scenele dezastrului sunt absolut credibile si nu imi aduc aminte de cand nu am mai empatizat atat cu personajele unui film. Fiilmul asta este ca o gura de aer proaspat si il recomand cu incredere. Este genul ala de film pe care dupa o anumita perioada de timp vrei sa il revezi.
 

The Town (2010)

Gen: Drama, Crima, Thriller

Distributie: Ben Affleck, Rebecca Hall, Jon Hamm, Jeremy Renner, Blake Lively

Regizor: Ben Affleck [a mai regizat: Live by Night(2016), Argo(2012), Gone Baby Gone(2007)]

Buget: 37.000.000 $
Incasari: 155.000.000 $

Filmul a obtinut 9 premii, printre care:
- Movie of the Year, AFI Awards, USA 2011
- Best International Film, Jupiter Award, 2011
- Best International Actor (Jeremy Renner), Jupiter Award, 2011
- Best Acting by an Ensemble, National Board of Review, USA 2010
- Chairman's Award (Ben Affleck), Palm Springs International Film Festival, 2011

Nota Gealapa: 7.85
Metascore: 74/100

In timp ce isi planuieste urmatoarea lovitura, un hot cu experienta incearca sa gaseasca echilibrul intre sentimentele pe care le are pentru managera unei banci pe care a jefuit-o si agentul FBI care incearca sa il aresteze.

Ben Affleck nu a regizat prea mult, dar filmele pe care le-a facut pana acum din aceasta postura nu au fost rele deloc, iar acesta cred ca este cel mai bun dintre ele. Are o poveste solida si un scenariu bun, iar cele doua ore cat dureaza filmul sun pline de tensiune si suspans si nu exista vreun moment mort care sa plictiseasca. Este genul ala de film in care tii cu baietii rai, in detrimentul moralitatii. Nu este ticsit de efecte speciale si scene de actiune, dar cele care exista au fost facute minutios si sunt credibile.

Distributia este si ea foarte buna. In rolul principal il avem tot pe Ben Affleck, care e un fel de one man show la acest proiect si acre ofera si ca actor o prestatie reusita. A avut o perioada destul de neagra in cariera, dar dupa cateva roluri secundare solide, iata ca si-a recastigat cumva statutul. El este secundat excelent de Jon Hamm care devine un nume din ce in ce mai respectat si de Jeremy Renner, care imi era destul de antipatic pana nu demult, dar in ultimii ani a avut interpretari din ce in ce mai bune si a ajuns chiar sa imi fie pe plac.

Mi-a placut mult felul in care Ben Affleck a avut grija sa acorde fiecarui personaj cel putin o scena importanta in care acesta sa conteze in economia filmului. Astfel devine mult mai usor ca acestea sa nu iti ramana indiferente si nu ramai cu senzatia de inutilitate a vreunei scene. Daca ar trebui sa caut neaparat defecte, as scoate in evidenta ca acest film ne invata ca toti barbatii din lume au o barba de trei zile, chiar si agentii FBI, care ma indoiesc ca merg la munca nebarbieriti atata timp. Daca asta e tot ce am putut sa gasesc inseamna ca este un film cu adevarat bun si il recomand. Trailer:

Parada de 1 decembrie - impresii

Nu am fost niciodata la parada organizata de ziua nationala. Nu imi place aglomeratia din fire, frigul nici atat si aceste doua motive au fost absolut suficiente ca sa ma tina departe de aceasta manifestatie pana acum. Vineri aveam ceva treaba pe la Casa Presei si am avut ocazia sa vad avioanele care survolau zona si asa pofta mi s-a facut de o parada militara incat am zis ca astazi nu este chip sa lipsesc.

Am crezut ca daca ajung in zona cu o ora inainte de inceperea evenimentului o sa evit aglomeratia. Gresit. Am crezut ca accesul se face usor. Gresit din nou. Astfel ca imbulzeala a inceput de la intrarea in parcul Herastrau, de unde incepeau mai multe filtre ale jandarmeriei. Sunt roman de 31 de ani, asa ca am fost convins ca o sa fentez filtrele daca o iau prin parc si ma strecor pe alei intortocheate. Numai ca jandarmii sunt si ei romani cam de tot atata timp si au anticipat spiritul "descurcaret" al meu si al altor cateva sute de oameni si au organizat filtre la toate iesirile si gaurile din gard. Astfel ca pentru mine parada a inceput cu o mare coada.

Mi-am acceptat soarta si ca sa treaca timpul mai repede am inceput sa injur si sa blestem jandarmeria pentru organizare, vremea pentru frig, pe firea pentru noroiul din parc, pe mama ca nu m-a facut mai inalt, pe mine pentru ca nu am stat acasa si pe Dragnea pentru ca exista. Am reusit sa imi gasesc un loc acceptabil in cele din urma, care mi-a permis sa vad cat de cat ok parada si sa fac cateva poza.

Despre parada nu am prea multe cuvinte de lauda. Detasamentele de soldati straini, desi inferioare numeric, lasau sa se vada de la o posta calitatea superioara a uniformei si a armamentului. O diferenta vizibila am observat si in ceea ce priveste tehnica militara. Autovehiculele strainilor (ale polonezilor de exemplu) erau atat de silentioase ca abia le auzeai cand erau in fata ta si in urma lor nu ramanea nimic, pe cand blindatele romanesti isi faceau simtite prezenta de la un kilometru, atat de zgomotoase erau si le mai simteai si inca un kilometru dupa ce au trecut, dupa fumul si mirosul pe care il lasau in spate.

Avioanele au fost si ele mai cuminti anul asta. In 2016 am vazut parada la televizor, dar manevrele lor de atunci au parut o declaratie ferma de putere. Acum am avut parte doar de un survol plictisit. Am vazut rachete, torpile, sisteme antiaeriene, aproape toate insa dadeau senzatia de invechit. Singurul tanc pe care l-am vazut, de productie romaneasca, dadea senzatia ca are artrita si il incurca vremea rece. Lumea aplauda caii... Nu inteleg de ce trebuie sa apara in parada toate Dusterurile, Audiurile politiei, care are si o barca pentru interventiile alea grele de pe Dambovita, sau dubele jandarmeriei. Senzatia generala este ca am vazut o parada de imprumut.

Lumea a fost destul de pestrita. De la bucuresteni cu ciocate, la oameni in costume populare, psd-isti adusi din judetele alea bogate ale tarii, unde colbul de pe drum este singura avere si nelipsitii vanzatori ambulanti de steaguri tricolore de toate dimensiunile gata oricand sa profite de sentimentul national al unora. Am fost dezamagit ca in 2017 romanii inca se mai mira cand vad un negru si incep sa rada mistocaresc cand zaresc unul. Am observat de asemenea ca numarul de femei din armata romana este din ce in ce mai mare, dar aproape fara exceptie toate se aflau in ultimul rand al unitatilor care defilau.

Au fost si lucruri care mi-au placut. Mi-a placut disponibilitatea politiei, a jandarmeriei si a pompierilor de a se poza cu copiii si de a-i lasa pe acestia in masini sa apese pe butoane si sa porneasca sirenele. Mi-a placut mandria din ochii soldatilor care defilau, dar mai ales a celor cativa veterani in preajma carora am avut norocul sa stau si care isi purtau uniforma semet si care mi-au oferit niste povestioare absolut savuroase.

Pentru la anul trebuie sa imi cumpar un cort ca dorm noaptea dinaintea paradei acolo sa prind un loc mai bun. Gandul cu acre inchei aceste randuri este: Doamne-ajuta sa fie pace, ca altfel...