Distributie: Jordin Sparks Thomas, Carmen Ejogo, Whitney Houston, Derek Luke, Mike Epps
Regizor: Salim Akil [a mai regizat: The Start Up(2013), Jumping the Broom(2011)]
Buget: 14.000.000 $
Incasari: 24.637.800 $
Nota Gealapa: 6.40
Metascore: 54/100
În anii 1960, trei surori formează un grup de fete și devin curând senzații locale cu un interes major din partea caselor de discuri, dar faima devine o provocare, iar familia odata unită începe să se destrame.
Sansele ca acest film sa fie foarte bun erau infime oricum, dar acestea au fost sabotate definitiv cand s-a optat ca pe langa un misucal decent sa fie si un film etnic. Aceasta a doua abordare nu a fost foarte inspirata si mi se pare ca nici macar nu pune intr-o lumina buna comunitatea de culoare d epeste ocean. Chiar o inconjoara de toate cliseele p[osibile; atat de mult, ca daca ar fi fost facut de un alb as fi spus ca acesta este rasist. Nu inteleg pe ce s-a folosit un buget atat de mare, pentru ca pare un film mult mai ieftin. Chiar si asa reuseste sa creeze emotie cand si cand si nu este plictisitor decat foarte rar, chiar daca folosind toate cliseele asa cum spuneam, este si extrem de previzibil. Nu mi-a placut nici ca se trece prea usor peste anumite scene si povestea are mari probleme de logica in anumite momente.
Faptul ca in rolurile principale s-a optat pentru cantereti si nu pentru actori profesionisti ajuta foarte mult partea de musical si o face mult mai credibila, sensibila si placut de urmarit, dar in aceeasi masura cam incurca in restul timpului. Se vede diferenta dintre actorii profesionisti, fie ei si de mana a doua, si cei parasutati din alte forme de arta. Nu mi s-a parut ca ca cele doua parti au facut o echipa sudata si lipsa asta de chimie dintre ei, combinata si cu stilul de interpretare profund si exagerat de etnic faca ca pe alocuri unele interpretari sa fie aproape de neurmarit.
E drept ca premisele nu erau pentru un film foarte reusit, dar l-am vazut plin de speranta ca o sa ma impresioneze macar anumite detalii. As putea spune ca am fost impresionat de muzica aleasa, de cinematografie si de costume, toate reusind sa creeze perfect o atmosfera de anii '60. Pentru un film cu atatea drame si atatea nume cunoscute in distibutie, fie ele si din lumea muzicii, povestea si personajele sunt dezamagitor de superficiale si subdezvoltate. Filmul nu se apropie nici pe departe de strakucirea insinuata in trailer, dar nu este nici cel mai rau film pe care il poti vedea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu