Free Style (2008)

Gen: Drama

Distributie: Corbin Bleu, Sandra Echeverría, Madison Pettis, Penelope Ann Miller, Jesse Moss

Regizor: William Dear [a mai regizat: Midnight Stallion(2013), A Mile in His Shoes(2011), Politics of Love(2011), Mr. Troop Mom(2009), The Perfect Game(2009)]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 716.355 $

Nota Gealapa: 2.35

Cale este hotărât să câștige un loc râvnit în echipa de curse Grand National, fără sa-și compromita devotamentul față de prietenii și familia sa.

Foarte rar se intampla ca un film sa nu se remarce absolut prin nimic, nici pozitiv, nici negatic. Ei bine, acesta este exact acel gen de film. Este groaznic pentru ca nu are nimic deosebit. Are o intriga banala, nu surprinde cu nimic, este previzibil inca de la prima scena, este scris prost si nu are personaje cu acre sa poti empatiza. Nu are nici macar un lucru care sa se remarce prin cat de gresit este, atat de banal este Free Style. Pana si titlul mis e pare ironic, avand in vedere ca tot ce se intampla in film nu iese din nici un canon, ba mai mult poate fi o lectie despre proasta utiliare a cliseelor. Comparativ cu cat ofera, mi se pare ca filmul a costat o caruta de bani, absolut nejustificati.

Nici macar un nume relevant in distributie. Exista vreo doua figuri cat de cat familiare prin rolurile secundare, dar cam atat. Interpretarile sunt si ele in nota filmului. nu poti sa spui foarte multe lucruri rele despre protagonisti, dar nici sa remarci vreun moment de actorie. Totul este doar o mediocritate generala. Protagonistul a fost Corbin Bleu, dar nu a dovedit in nici un moment ca poate duce un film in spate, nici macar unul atat de mic si neimportant ca acesta. Sa zicem ca Sandra Echeverría a avut o interpretare cat d ecat mai naturala si aratat macar putin talent spre deosebire de ceilalti.

Eu inteleg ca se vrea un film care sa insufle tinerilor dorinta de a lupta pentru ceea ce isi doresc, dar trebuie sa fii extrem de slab de inger pentru a fi impresionat de acesta si daca te regasesti in situatia asta oricum nu ai nici o sansa in viata. Singurul lucru pozitiv pe care il pot spune despre Free style este ca te face sa apreciezi cu atat mai mult filmele care chiar sunt bune. Este inutil sa mai spun ca nu il recomand sub nici o forma. Mai bine vedeti un Home alone pentru a nu stiu cata oara.

El rey de la montaña (2007)

Gen: Thriller

Distributie: Leonardo Sbaraglia, María Valverde, Thomas Riordan, Andrés Juste, Pablo Menasanch

Regizor: Gonzalo Lopéz-Gallego [a mai regizat: Backdraft 2(2019), The Hollow Point(2016), Open Grave(2013), Apollo 18(2011), Sobre el arco iris(2003)]

Incasari: 418.026 $

Premii:
- Grand Prize of European Fantasy Film in Silver, Amsterdam Fantastic Film Festival, 2008
- Best Actor (Leopnardo Sbaraglia), Screamfest, 2008
- Best Actress (María Valverde), Screamfest, 2008
- Best Cinematography, Screamfest, 2008

Nota Gealapa: 6.45

Doi straini fug de atacatori necunoscuți care îi urmăresc prin pădure.

Acest film este un thriller bunicel, ieftin si simplu, dar care nu impresioneaza cu adevarat. Intriga este putin neclara la inceput, dar pana la final povestea ofera o perspectiva neasteptata, interesanta si pe alocuri socanta. Putin mai multa atentie la logica, ar facut ca acest film sa fie mult mai bun decat este. Nu debordeaza de scene palpitante, ci se prefera o acumulare de tensiune lenta, care functioneaza in buna masura, dar nu chiar cum si-au imaginati cei care au facut filmul. Chiar daca este interesant si ofera destulsuspans, are prea multe gauri in poveste pentru a straluci cu adera.

Numele din distributie nu sunt nici ele foarte cunoscute, dar interpretarile au fost bunicele. Protagonisitii au facut o treaba decenta dar nu m-au impresionat cu adevarat. Nici nu au avut foarte multe oportunitati de a-si etala calitatile. In schimb, tinerii actori din rolurile negative, asa putin cat au avut de jucat, au reusit sa ma faca sa ii cred si sa imi dea cativa fiori. Nu de la acest capitol vin problemele filmului, ba chiar prestatiile actorilor l-au ajutat si l-au ridicat putin.

Asa cum spuneam, este un thriller bun, nu senzational, care ofera cateva rasturnari de situatie interesante, in special in a doua sa jumatate. Este un film pe care mai degraba il admiri decat sa il iubesti. Este un film bine facut, bine interpretat, care iti capteaza atentia, dar care nu creeaza in nici un moment suficienta tensiune ca sa te captiveze cu adevarat. Are cateva probleme mari de logica in scenele de inceput, care il impiedica sa fie cu adevarat credibil, chiar daca pe final isi mai spala din pacate. S-ar putea sa fie chiar genul de film care trebuie vazut de doua ori, pentru ca am senzatia ca am ratat cateva detalii la inceput, cand nu eram foarte incantat de el. Concluzia este, ca daca va setati corect nivelul asteptarilor, acest film poate fi o alegere inspirata.

R.I.P.D. (2013)

Gen: Actiune, Aventura, Comedie

Distributie: Ryan Reynolds, Jeff Bridges, Mary-Louise Parker, Kevin Bacon, Stephanie Szostak

Regizor: Robert Schwentke [a mai regizat: The Captain(2017), Allegiant (2016), The Divergent Series: Insurgent(2015), RED(2010), The Time Traveler's Wife(2009)]

Buget: 130.000.000 $
Incasari: 78.324.220 $

Nota Gealapa: 6.05
Metascore: 25/100

Un polițist proaspat ucis se alătură unei echipe de ofițeri de poliție strigoi care lucrează pentru Departamentul de Odihnă în Pace și încearcă să îl găsească pe omul care l-a ucis.

Mi-a placut acest film, dar m-a si mahnit foarte tare. Ma asteptams a fie mult mai bun decat s-a dovedit a fi, dar a parut sa fie mai degraba ruda de la tara a lui MIB. Intriga este diferita, dar actiunea si atmosfera generala seamana izbitor de mult cu filmul amintit. Efectele vizuale sunt bune si interesante, dar parca prea copilaroase si uneori neglijente. Mai raman glumele si ironiile care in cea mai mare parte sunt reusite si chiar am ras de cateva ori. Mi se pare totusi cam putin de la un proiect de o asemenea amploare. Asa cum spuneam la inceput, imi place acest film, dar se indreapta mai mult spre zona de placere vinovata, decat de film bun.

Distributia este foarte buna. Ryan Reynolds a inceput sa imi placa destuld e tare de cand cu Deadpool si tot odata cu acest fim a devenit si un nume foarte la moda. Totusi asta nu inseamna ca genul acela de umor functioneaza mereu si in orice context si ar trebui sa aiba in vedere sa nu se blocheze doar in aceasta zona de confort. interpretarea lui a fost totusi bunicica si in acest film. Jeff Bridges pe de alta parte, mi se pare putin cam batran si rigid pentru un personaj atat de solicitnt fizic, dar a scos-o cumva la capat. Are totusi o experienta enorma. Cei doi au avut si chimie cat de cat, deci per total pot spune ca cei doi s-au completat si au oferit prestatii decente spre bune. Langa cei doi, Mary-Louise Parker cu interpretarea ei in contratimp, este exact sarea si piperul care sa dea un plus de savoare.

Asa cum este el, filmul nu este totusi atat de rau pe cat spun criticii. E adevarat ca unele aspecte ale scenariului sunt previzibile inca d ela inceput, dar nu cred ca a dorit sa fie complex si nici sa fie de nivelul Avengers. Cred ca singurul scop a fost sa fie distractiv, astfel incap spectatorii sa se bucure de el o vreme, sa rada si sa savureze snacksurile aferente, iar dupa un timp sa il uite. L-as compara cu un hit de vara. Da, mi-a placut si da, cred ca dupa un timp s-ar putea sa imi faca placere sa il revad si da, as fi interesat de un eventual sequel si intr-un final, da il recomand.

Lucky Luke and the Daltons (2004)

Titlu original: Les Dalton

Gen: Comedie

Distributie: Eric Judor, Ramzy Bedia, Saïd Serrari, Romain Berger, Til Schweiger

Regizor: Philippe Haïm [a mai regizat: Secrets of State(2008), Barracuda(1997)]

Buget: 27.000.000 $
Incasari: 15.823.672 $

Nota Gealapa: 5.05

Patru frați nu foarte inteligenti încearcă să-și impresioneze mama criminală jefuind o bancă.

Un western frantuzesc nu suna bine de la inceput. Daca acesta mai este si genul de comedie absurda, atunci asteptarile trebuie coborate foarte mult, pentru ca cel mai probabil este doar un haos nereusit. Si asa a si fost. Acest film a fost doar un amalgam de glume la prima mana si invechite. Ce-i drept, acteva au reusit sa ma faca sa zambesc si filmula fost destul de interesant si din punct de vedere grac, dar la cat a costat nu prea avea voie sa fie altfel. La cat de multe se intampla pe ecran, filmula fost nepermis de aproape de a fi plictisitor.Este un film scurt, cu un ritm foarte alert, dar a parut al naibii de lung.

Distributia nu este tocmai rea. Are in componenta cativa actori cunoscuti, cel putin pe plan national, dar am avut senzatia ca toti au trecut prin faza lor de LSD cand au facut acest film. Nu exista nici un remarcat, pentru ca din punctul meu de vedere toti cei patru protagonisti au avut prestatii la fel de neconvingatoare si pline de cliseele genului. Probabil ca asta li s-a cerut si ei s-au multumit sa se incadreze in norme, senzatia fiind ca nici unul nu aincercat macar sa faca ceva in plus.Nu este o prestatie cu care vreunul dintre ei sa isi inceapa cv-ul.

Intriga este una putin tampita...mai mult tampita de fapt, dar macar exista o intriga cat de cat spre deosebire de alte filme. Efectele vizuale sunt bunicele, ca si unele dintre glume si referinte, dar rezultatul final nu justifica nici pe departe banii investiti in proiect. Faptul ca exista sute de filme americane mai proaste decat el, nu il face pe acesta bun, deci nu trebuie scuzat doar pentru ca este un film frantuzesc. Este tot o pierdere de vreme si va recomand sa stati cat mai departe de el.

A la deriva (2009)

Gen: Drama

Distributie: Maria Molins, Radoczy Arpad, Miquel Sitjar, Rosa Vila, Cesc Pérez

Regizor: Ventura Pons [a mai regizat: Be Happy!(2019), Miss Dalí(2018), Universal i faraona(2018), The Bigger, the Better(2017), Oh, quina joia!(2016)]

Incasari: 187.847 $

Premii:
- Special Award - One of Ours, Yoga Awards, 2010

Nota Gealapa: 2.25

Anna se întoarce din Africa, unde a lucrat ca asistentă medicală pentru un ONG din prima linie dintr-o zonă de conflict si obține un loc de muncă ca paznic la un centru de sănătate exclusivist, unde întâlnește un tânăr cu probleme.

Iata ca nu toate filmele europene care imi cad in mana sunt deosebite. Acesta este chiar o catastrofa. A la deriva este un fiasco spaniol, care se vrea profund, dar sfarseste prin a fi un film fara prea mult sens, care ofera doar scene de sex cu nemiluita si nici acestea toate reusite. Nu stiu cum si-au inchipuit regizorul si scenaristii ca mesajul lor subtil despre tragediile din lume a treia va trece peste nuditatea si promiscuitatea care sunt aproape omniprezente. Cineva ar putea crede vazand acest film, ca o vreme petrecuta intr-o misiune umianitara in Africa nu face altceva decat sa iti creasca libidoul.

Distributia nu contine vreun nume care sa sara in ochi si nici prestatiile artistice nu au fost prea reusite. E drept, e greu sa demonstrezi abilitati artistice cand aproape nici un personaj nu poate fi indragit si nu creeaza empatie, iar mai mult de jumatate din timpul de ecran il petreci in scene de sex. Maria Molins nu a reusit sa ne arate decat o pereche decenta de sani si nimic altceva. prestatia ei a fost totusi decenta, iar prin comparatie cu colegii ei, poate chiar reusita. Prestatile artistice se incadreaza si ele in fiascoul general.

Banuiesc ca nu suntem foarte multi cei care am vazut acest film si mi-ar placea ca acest club sa ramana la fel de "exclusivist", astfel incat sa nu isi mai iroseasca nimeni o ora si jumatate din viata. Mediocritatea ar fi fost o imbunatatire pentru filmul asta, atat de banal. Este incredibil cum un film cu atat de mult sex si nuditate poate fi atat de plictisitor. Nici nu vreau sa imi inchipui dezamagirea pe care au trait-o cei cativa care chiar au platit sa il vada. Cele mai slabe episoade din La bloc sunt mai agreabile decat acest film pe care va sfatuiescs a il ocoliti.

The Woman in the Window (2021)

Gen: Crima, Mister, Drama

Distributie: Amy Adams, Gary Oldman, Anthony Mackie, Fred Hechinger, Julianne Moore

Regizor: Joe Wright [a mai regizat: Darkest Hour(2017), Pan(2015), Anna Karenina(2012), Hanna(2011), The Soloist(2009)]

Buget: 40.000.000 $

Nota Gealapa: 6.25
Metascore: 41/100

O femeie agorafobă care locuiește singură în New York începe să-i spioneze pe noii vecini si astfel asista la un act tulburător de violență.

Originalitatea este un lucru din ce in ce mai rar si mai pretios in cinmatografia de astazi. Si acest film este un remake dupa unul cu acelasi nume din 1944, despre care se spune ca este foarte bun si pe care intentionez sa il vad la un moment dat. Din pacate, nu pot spune acelasi lucru si despre acesta, care este destul de mediocru. Seamana si cu alte filma, nu doar cu cel de la care a imprumutat intriga si numele, astfel ca este destul de previzibil inca de la inceput. Am o problema si cu cinematografia, care este putin haotica uneori. Din fericire, exista totusi ceva tensiune care il face sa nu fie chiar plictisitor, dar speram la mai mult.

Aveam o parere buna despre abilitatile lui Amy Adams, dar acest film nu este cea mai buna carte de vizita a ei. A oferit o interpretare aproape mediocra, pe care nu am crezut-o in prea multe scene. Poate este timpul sa se retraga sau sa accepte roluri mai mici, pentru ca pare ca nu ami poate duce la capat responsabilitatea de a duce un film in spate. Mai degraba am remarcat-o pe Julianne Moore, a carei aparitie a fost sporadica. Am vazut totusi si o interpretare natural si destul de buna si aceasta a venit de la Fred Hechinger, despre care initial am crezut ca este doar o sosie mai accesibila la pret a lui Tom Holland, dar care a dovedit ca are o oarecare versatilitate si m-a facut curios sa il mai vad si in alte proiecte.

Daca nu as fi stiut de existenta filmului roiginal din 1944, as fi spus ca acest film seamana exagerat de mult cu Rear Window, un film de asemenea vechi si o adevarata capodopera a lui Alfred Hitchcock. Dar cu toate superstarurile din distributie, nici macar nu se apropie de filmul amintit mai devreme si nici macar de atmosfera hitchcockiana daca o pot numi asa. Scenariul este pur si simplu prea slab si incurcat si tot filmul pare exagerat de lent. Concluzia este ca acest film nu merita prea multa atentie si o sa ajunga linistit in oceanul deja de filme mediocre facute de Netflix.

The World's Most Extraordinary Homes (2017-2018)

Gen: Documentar

Distributie: Caroline Quentin, Piers Taylor, Michael Seresin

Nota Gealapa: 7.85 

O sărbătoare a arhitecturii rezidențiale extraordinare din întreaga lume, din perspectiva unui arhitect realizat și a partenerei sale entuziaste. 

Gasesc ciudat faptul ca i-a placut acest show atat de mult, avand in vedere ca mi-a prezentat niste lucruri la care probabil nu voi avea acces niciodata. Da, am simtit si putina frustrare si putina invidie, dar mi-am dat seama repede ca nu este o emisiune care sa epateze, sau sa se concentreze pe lux si bogatie. In centrul atentiei se afla frumusetea, bunul gust si inovatia arhitecturala. Trebuie sa recunosc ca am asistat la cateva lucruri care efectiv m-au dat pe spate si m-au facut sa casc gura de uimire. Aceasta emisiune are toate sansele sa va schimbe perspectiva despre cum ar trebui sa arate o casa.

Cei acre ne poarta in aceasta calatorie arhitecturala in jurul lumii sunt Piers Taylor, un arhitect aparent destul de cunoscut si Caroline Quentin, o actrita britanica. Cred ca cei doi au facut o echipa foarte buna sia u avut o chimie excelenta. Candoarea si bucura lor sincera au complementat perfect cadrele superbe pe care e-am vazut. Cu stil, rafinament si putin umor, cei doi au s-au dovedit a fi amfitrionii potriviti pentru aceasta experienta si au reusit sa imi deschida apetitul si pentru alte showuri asemanatoare.

Imi place ca shwoul nu este partizanul unui singur stil. Prezinta in mod obiectiv stiluri diferite mai moderne, sau mai conventionale, tratand fiecare locatie in mod egal. Recomand aceasta emisiune, chiar daca nu este genul care sa va creasca pulsul. Poate fi in schimb o experienta foarte relaxanta dupa orice zi grea, care sa va bucure ochii cu cadre splendide si pana si mie care prefer alte bauturi, mi-a dat imboldul de a-mi turna si de a ma bucura de un pahar de vin.

Princess Kaiulani (2009)

Titlu original: Princess Ka'iulani

Gen: Drama

Distributie: Q'orianka Kilcher, Barry Pepper, Shaun Evans, Jimmy Yuill, Will Patton

Regizor: Marc Forby [a mai regizat: Highly Functional(2017)]

Buget: 9.000.000 $
Incasari: 883.887 $

Filmul a obtinut 6 premii, printre care:
- Audience Award - Best Narrative Feature, Hawaii International Film Festival, 2009
- Best Of Festival, Native American Film Festival Of The Southeast, 2016
- Best Actor (Ocean Kaowili), Native American Film Festival Of The Southeast, 2016
- Best Actress (Q'orianka Kilcher), Native American Film Festival Of The Southeast, 2016
- Best Cinematography, Native American Film Festival Of The Southeast, 2016

Nota Gealapa: 6.50
Metascore: 41/100

Povestea adevărată a încercărilor unei prințese hawaiene de a menține independența insulei, împotriva amenințării colonizării americane.

Vreau sa incep prin a spune ca povestea m-a prins destul de repede si a existat ceva suspans. Din pacate, atunci cand filmele respecta adevarul istoric, uneori pur si simplu realitatea nu este atat de spectaculoasa si nu are deznodamantul pe care ni l-am dori. Chiar am simtit nevoie de ceva mai mult dramatism si de o rasturnare de situatie, dar nu e nimeni de condamnat pentru lipsa acesteia. Filmul rpezinta cat de bine poate faptele istorice. Este un film simplu, fara briz-brizuri, care ne prezinta inca o "aroganta" facuta de SUA, care au decis pur si simplu sa anexeze o tara, lucru pentru care si-au cerut scuze oficial in 1992 si cam atat.Nu ma asteptam ca poporul hawaian sa fie unul dintre cele cu care voi empatiza urmarind filme istorice, dar iar ca acest film a reusit sa creeze aceasta empatie.

Dramatismul nu a lipsit din interpretarile protagonistilor, care chiar au exagerat cu acesta. Probabil din dorinta de a fi credibili si de a se incadra in perioada in care se desfasoara actiunea, mi s-a parut ca au avut un exces de zel cand vine vorba de limbajul si gesturile teatrale. Distributia nu contine nume cu adevarat mari si relevante, dar in rolurile secundare avem ocazia sa vedem destule figuri familiare, majoritatea consacrate in filme de televiziune. Protagonista este Q'orianka Kilcher, un nume absolut necunoscut pentru mine pana la acest film, care banuiesc ca are cel putin origini hawaiene si care isi complementeaza prezenta plina de o feminitate puternica si foarte atragatoare si cu o interpretare bunicica si sper sa mai am ocazia sa o vad si in alte filme.

Poate din cauza distributiei, poate din cauza calmului general, filmul pare unul de televiziune, care doar vrea sa iti prezinte o bucatica de istorie mai putin cunoscuta, chiar daca el nu a fost gandit in acest mod. Cred insa ca aceasta farama de istorie, scoasa pur si simplu din context, fara sa ni se prezinte contextul anterior decat foarte sumar, precum si niste urmari clare, face ca mesajul sa isi piarda din putere. In afara de aceasta mica lectie de istorie, filmul nu ne ofera mai nimic si devine previzibil inca din primele 15 minute, mai ales daca cunosteti cat de cat istoria zonei. Chiar si asa, cred ca pentru o seara linistita de film poate fi o optiune in regula.

Jessica Jones (2015-2019)

Gen: Crima, Actiune, Drama

Numar sezoane: 3 (39 episoade)

Distributie: Krysten Ritter, Rachael Taylor, Eka Darville, Carrie-Anne Moss, John Ventimiglia

Filmul a obtinut 12 premii, printre care:
- Outstanding Original Main Title Theme Music, Primetime Emmy Awards, 2016
- Best Teaser TV Spot,  Golden Trailer Awards, 2016
- Best Dramatic Presentation - Short Form, Hugo Awards, 2016
- Best TV Villain, IGN Summer Movie Awards, 2015
- Best TV Comic Book Adaptation, IGN Summer Movie Awards, 2015

Nota Gealapa: 8.05
Metascore: 76/100

După sfârșitul tragic al scurtei sale cariere de supererou, Jessica Jones încearcă să-și refacă viața ca investigator privat, având de a face cu persoane din New York care au abilități remarcabile.

Netflix este o referinta cand vine vorba de seriale, iar Marvel este una cand vorbim de supereroi, astfel ca dintr-un parteneriat intre cele doua branduri nu prea avea cum sa iasa ceva rau. Rezultatul acestuia a insemnat sase seriale, toate bune sau foarte bune. Din pacate, aceasta colaborare a durat numai cinci ani. Disney si-a lansat propria platforma si cum fiecare voia drepturi de autor, multe dintre aceste seriale s-au terminat prematur. Astfel, Jessica Jones are doar trei sezoane, dintre care doua chiar foarte bune. Fara sa exagereze cu efectele vizuale tipice filmelor cu seupereroi, filmul se concentreaza mai mult pe poveste si pe dezvoltarea personajelor sale. Exista si destule scene de actiune interesante, dar mai important este faptul ca majoritatea episoadelor sunt scrise foarte bine, oferind din plin si tensiune, si umor si drama.

Cu drama poate chiar s-a exagerat de multe ori si in cateodata personajele sunt enervant de deprimate si deprimante, dar acesta este un detaliu care devine tolerabil pe parcurs. Sezonul doi este putin mai slab decat celelalte si nu ofera nici un personaj negativ convingator si nici un final dramatic care sa te faca sa vrei sa urmaresti si urmatorul sezon. Al treilea sezona insa, remediaza aceste lipsuri si as fi urparit cu placere inca un sezon, daca acesta ar fi existat. De multe ori am avut impresia ca este mai degraba un film pentru publicul feminin.cele mai importante personaje sunt femei si problemele secundare tratate sunt si ele in cea mai mare majoritate feminine, iar barbatii din film de multe ori par doar de decor. Daca nu esti familiar cu celelalte seriale rezultate din colaborarea amintita mai sus, este posibil sa nu intelegi anumite scene in care acest serial se intercaleaza cu surorile sale

Distributia nu este rea deloc. Nu are nume uriase in rolurile principale, dar avem de a face cu actori si ami ales actrite experimentate si destul de actuale. Protagonista este Krysten Ritter, pe acre am observat-o prima data cu adevarat in cele cateva episoade din Breaking Bad in care a jucat. Ea produce aici o interpretare in general buna, dar nu mi s-a parut ca a stralucit, personajul ei fiind totusi unul destul de unidirectional si nu prea solicitant, iar de multe ori aceasta a fost eclipsata de colegele ei de platou, sau chiar de barbatii acre au avut act de cat roluri semnificative. Rachael Taylor si Carrie-Anne Moss au avut si ele interpretari aproape fara cusur. Cu toate astea, daca cineva ma intreaba cine a jucat cel mai bine in acest film, fara sa fiu misogin, primul nume pe acre l-as oferi ar fi cel al lui David Tennant, cel care a fost personajul negativ din primul sezon si chiar daca apare doar intr-o treime din episoade, are o interpretare care iese in evidenta.

Scenariul, scenele de actiune si eprsonajele par a fi printre cele mai agreabile dintre toate aceste filme Marvel-Netflix, dar pana nu le vad pe toate nu pot avea o parere obiectiva. Primul si ultimul sezon sunt ajutate de personajele negative, pe care ajungi sa le detesti sincer si astfel empatizezi cu eroina si esti mult mai investit emotional in film. Tin sa mentionez totusi, ca am cam inceput sa ma plictisesc de filozofia asta ciudata din filmele cu eroi, in acre daca omori un criminal devii la randul tau un criminal si practic ajungi sa fii ceea ce urasti. Mi se pare o abordare uzata in exces si ar trebui sa dispara cat mai repede. In concluzie, Jessica Jones nu este genul acela de serial care sa necesite cel putin doua vizionari pentru a fi inteles, cum este de exemplu cazul lui Dark, dar nu este nici la prima mana si ofera destule lucruri bune incat sa il recomand cu incredere.

Infini (2015)

Gen: SF, Thriller

Distributie: Daniel MacPherson, Grace Huang, Luke Hemsworth, Luke Ford, Bren Foster

Regizor: Shane Abbess [a mai regizat: The Osiris Child(2016), Gabriel(2007)]

Buget: 800.000 $

Nota Gealapa: 5.50

Un pluton de elita porneste in misiune intr-o unitate miniera de pe alta plantea, pentru a-l salva pe Whit Carmichael, unicul supravietuitor al unei pandemii scapate de sub control.

Trebuie sa ii apreciez pe australieni macar pentru curaj, dar sa faci un SF modern cu un buget mic si pentru un film romanesc, a fost o misiune imposibila din start. Ca sa compensezi pe deplin lipsa mijloacelor materiale si absenta efectelor vizuale moderne care ajuta enorm acest gen de filme, ar fi trebuit ca scenariuls a fie o opera de arta si interpretarea protagonistilor sa fie de-a drpetul magistrala. Scenariul este departe de a fi impresionant. Nu este prima data cand avem de a face cu virusi sau forme de viata extraterestre care ataca oamenii care le invadeaza planeta, deci nu este nici macar atat de original. Ma bucur ca desi banii au fost putini, s-a folosit o parte din ei si pentru acteva elemente grafice care ajuta filmul. Este totusi am static si inamicul este putin prea invizibil pentru gustul meu, dar acest aspect se rezolva artial spre final.

Nici interpretarile actorilor nu au fost nunele iesite din comun care sa ajute filmul prea mult. nu au fost rele si cred ca au facut ce au putut si ei cu o poveste asa si asa, dar nu este suficient pentru a face din acest film un proiect reusit. Daniel macPherson, care a fost protagonistul acestui film, a avut o prestatie destul de oscilanta, alternand cateva scene in care a fost foarte bun si credibil, cu altele in care a fost nesigur si confuz si chiar si in aceste conditii a reusit sa ofere cea mai buna interpretare dintre toti colegii sai, iar asta spune multe despre nicelul general al prestatiilor artistice. Cred totusi ca acest scenariu, cu toate defecte lui, a avut mai mult potential decat au reusit protagonistii sa produca.

Acest film independent are nevoie ca publicul sa investeasca putin in el. Primele momente sunt cele mai grele. Esti lovit direct de o intriga banala si lipsita d eoriginalitate si de cateva scene nereusite. Dar daca persisti, devine mai agreabil pe masura ce povestea avanseaza si la final chiar mi-as fi dorit sa mai continue putin. Deznodamantul lasa putin loc ca povestea sa evolueze si sa continue, dar cu atat de putini bani la dispozitie, ma indoiesc ca acest lucru se va intampla. Daca pastrati o minte deschisa si sunteti dispusi sa inchideti ochii la unele scene previzibile si la cateva esecuri din partea actorilor, atunci exista ceva sanse sa il gasiti cat de cat agreabil. Eu unul nu il recomand.

Nomads (2010)

Titlu original: Nómadas

Gen: Drama

Distributie: Lucy Liu, Tamlyn Tomita, Tenoch Huerta, John Cothran, Brian Yang

Regizor: Ricardo Benet [a mai regizat: News from Afar(2005)]

Nota Gealapa: 2.65

O dramă despre un regizor care lucrează la un proiect despre sinuciderile de la metrou.

Nu este cel mai prost film pe acre l-am vasut vreodata, dar nici nu se situeazaprea departe de acest statut. Rar mi-a fost dat sa vad ceva mai plictisitor. O intriga atat de neimportanta si scrisa in cel mai plat mod, cu dialoguri neinspirate, toate astea langa o cinematografie absolut banala, sunt ingredientele unui esec total. Nomads  este un film care ar putea vindeca si cea mia grava forma dei nsomnie. Nu exista nici un singur moment in intregul film care sa ridice pulsul macar putin. Cu filmul asta pe fundal puteti intra rapid in cea mai profunda stare de meditatie.

Faptul ca in rolul principal o avem pe Lucy Liu poate fi inselator si crea asteptari false. Ea a devenit celebra pentru o aparitie sexy intr-un film de actiune, dar nu imi aduc aminte de vreun moment in care sa fi impresionat prin abilitatile sale dramatice si prin emotie. nu o face nici aici. este la fel de stearsa ca restul filmului. Are o interpretare cat de cat naturala, dar acest proiect era sortit pieirii inca de la inceput. La partea masculina a distributiei lucrurile stau chiar mai rau si interpretarile sunt pe alocuri jenante.

Vorbim de un film din 2010, dar cred ca excluzand membrii distributiei, sunt aproape sigur ca si ma aflu printre primele o suta de persoane care l-au vazut. Cine s-a ocupat de promovare, daca a facut-o cineva, cred ca a facut o treaba mai proasta decat as fi facut eu, un amator total in ale internetului si un necunoscator al industriei cinematografice. Persoanele responsabile nu au fost capabile nici macar sa produca un poster decemt care sa iti starneasca curiozitatea. Am vazut proiecte studentesti acre arata mult mai bine, ba chiar as prefera unul din filmele alea filmate la persoana intai decat sa mai vad ceva asemanator cu Nomads.

Aferim! (2015)

Gen: Drama

Distributie: Teodor Corban, Mihai Comanoiu, Toma Cuzin, Alexandru Dabija, Luminita Gheorghiu

Regizor: Radu Jude [a mai regizat: Babardeala cu bucluc sau porno balamuc(2021), Iesirea trenurilor din gara(2020), Uppercase Print(2020), The Dead Nation(2017), Inimi cicatrizate(2016)]

Buget: 1.250.000 €
Incasari: 351.110 $

Filmul a obtinut 23 de premii, printre care:
- Tiantian Award - Best Cinematography, Beijing International Film Festival, 2016
- Silver Berlin Bear - Best Director, Berlin International Film Festival, 2015
- Youth Jury Award - Feature Film, Cork International Film Festival, 2015
- Best Feature Film, Gopo Awards, Romania 2016
- Best Directing, Gopo Awards, Romania 2016

Nota Gealapa: 7.60
Metascore: 84/100

In Romania secolului XIX, un nobil angajeaza un politist, pe Constandin, pentru a gasi un tigan sclav, care a fugit de pe mosie dupa ce a avut o aventura cu cu nevasta lui.

Imi era dor de un film romanesc si cum Aferim! a fost foarte laudat la momentul aparitiei, asteptarile mele au fost destul de mari, dar filmul a livrat si nu am fost deloc dezamagit, ba chiar am fost surprins placut, aumzat uneori si am avut parte desuspans din plin. Nu stiu daca optiunea de a-l face alb-negru a fost o decizie artistica pentru a-l face sa para mai vechi, sau a fost un artificiu pentru a masca unele lipsuri, dar dupa cateva minute de acomodare, acest detaliu aproape ca nici nu se mai observa. La prima vedere, poate parea doar inca un film romanesc, tot cu boieri, tot cu haiduc si asa mai departe. Da, actiunea se desfasoara in acele vremuri, dar este un film cu boieri si tarani asa cum nu ati mai vazut. Este poate filmul care se apropie cel mai mult de cum se intamplau lucrurile atunci si este o poveste brutal de reala pe alocuri.

Romania nu a dus niciodata lipsa de actori buni. Astfel, distributia poate parea necunoscuta pentru cineva din afara granitelor, dar fiind vorba de un film romanesc, e clar ca noi ii cam stim pe actori si asteptarile mari pe care le aveam la inceputul filmului li se deatora si ii viza si pe ei. Teodor Corban a avut o interpretare excelenta si cred ca este un actor care nu se bucura de popularizarea pe care ar merita-o. Toma Cuzi a fost de asemenea foarte bun, intr-un rol care il scoate din zona cu care suntem noi obisnuiti cu el la televiziune. Sarea si piperul au fost date de aparitiile in roluri micute ale unor nume uriase cum ar fi Serban Pavlu sau Victor Rebengiuc.

Bineinteles ca exista cusururi, dar putine sunt cazurile in lume in care unui film nu poti sa ii reprosezi chiar nimic. Parte din realismul filmului este dat si de limbajul vulgar si dur, care este o surpriza placuta la inceput, pentru ca ne scoate din limbajul de lemn al filmelor noastre de acest gen, dar acest limbaj este parca exagerat de vulgar in unele momente. Filmul sufera de o boala de acre sufera majoritatea filmelor romanesti si anume ca nu este deloc atragator pentru publicul tanar si se adreseaza mai degraba unui public matur, care cauta si ceva substanta. Este insa un film pe care indraznesc il recomand oricarui cinefil care se respecta.

Jackboots on Whitehall (2010)

Gen: Animatie, Comedie

Distributie: Hugh Fraser, Alexander Armstrong, Rory McHenry, Ewan McGregor, Stephen Merchant

Regizor: Edward McHenry [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 6.000.000 $
Incasari: 20.776 $

Nota Gealapa: 5.55

O istorie satirica alternativa a celui de-al doilea razboi mondial, in care nazistii captureaza Londra, iar Anglia trebuie sa stranga randurile pentru a preveni o invazie totala.

Acest film este o animatie interesanta, usor controversata, care are cateva momente chiar amuzante, dar care nu a fost neaparat o bucurie de privit. Spun ca este sau inceraca sa fie controversata pentru ca ni-l prezinta de exemplu pe Hitler purtand rochii sau pe scotieni ca fiind o sleahta de slabatici nespalati care violeaza tot ce prind, dar fara d ecare Anglia nu ar fi nimic. Tipul de animatie aleasa nu este unul obisnuit si pentru ca nici nu este realizat perfect din punct de vedee tehnic, nu prea te imbie sa o privesti. In afara de o mana de glume cat de cat reusite, nu pot sa zic ca acest film ofera prea multe.

Distributie nu este nici ea una deosebita si nu am recunoscut decat vreo doua-treinume din componenta. In cazul filmelor de animatie nu prea conteaza acest aspect de obicei, dar modul in care arata personajele si cum se misca in acest film, le-a ingreunat si viata actorilor. Bineinteles ca nu puteam judeca vreo prestatie artistica, dar imi place sa vad si la animatii o sincronizare macar aproximativa a grimaselor si miscarilor personajelor cu vocile din spate, iar in acest caz cele doua au fost cam defazate, air acest aspect a fost poate cel mai deranjant pe intreaga durata a filmului, chiar daca a fost un detaliu intentionat.

Pe genericul de final ni se spune ca multe papusi au fost ranite in timpul filmarilor si intr-adevar asa a fost. Nu este nici pe departe un desen animat inocent pentru toata familia. Este plin de glume grosolane si aluzii sexuale. Este foarte greau sa descriu exact acest film, pentru ca este un mix destul de ciudatel. Mi-a placut sa vad cateva referinte la alte mega-productii si am zambit de vreo cateva ori, dar cam atat. Are potential de placere vinovata, dar probail cei mai multi il vor gasi antipatic, dizgratios sau plictisitor, motiv pentru acre nu il pot recomanda.

La Haine (1995)

Gen: Drama, Crima

Distributie: Vincent Cassel, Hubert Koundé, Saïd Taghmaoui, Abdel Ahmed Ghili, Solo

Regizor: Mathieu Kassovitz [a mai regizat: Rebellion(2011), Babylon A.D.(2008), Gothika(2003), The Crimson Rivers(2000), Assassin(s)(1997)]

Buget: 2.600.000 €
Incasari: 302.606 $

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Best Director, Cannes Film Festival, 1995
- Best Film (Meilleur film), César Awards, Franta 1996
- Best Producer (Meilleur producteur), César Awards, Franta 1996
- Best Editing (Meilleur montage), César Awards, Franta 1996
- Young European Film of the Year, European Film Awards, 1995

Nota Gealapa: 8

24 de ore din vietile a trei tineri din suburbiile franceze, in ziua unei revolte violente. 

Chiar daca nu este un titlu care se bucura neaparat de rneume mondial, sunt convins ca acest film a devenit un clasic frantuzesc. Nu stiu daca faptul ca e filmat alb-negru auta neaparat foarte mult, dar contribuie putin la trasmiterea atmosferei sumbre in care se desfasoara actiunea. Fara o intriga precisa, este si greu de anticipat ce urmeaza sa se intample, astfel ca filmul nu este deloc previzibil si te intrebi in permanenta ce urmeaza. Nu etse un film scump, dar este facut cu responsabilitate si atentie la detalii si vine la pachet si cu un scenariu bine scris ceea ce il face un film excelent. 

Distributia nu este vreuna stelara , dar unul dintre protagoisti este un Vincent Cassel tanar si cu pofta de jucat, careare aici o interpretare foarte buna in acre isi arata potentialul pe care avea sa il confirme peste ani. Hubert Koundé si Saïd Taghmaoui sunt ceilalti doi protagonisti, care chiar daca nu au nume atat de cunoscute ca ale celui amintit mai devreme, in acest film fac o treaba la fel de buna, ba chiar pe alocuri reusesc sa il eclipseze. Era foarte important intr-un asemenea film ca intre protagonisti sa existe chimie si interpretarile lor sa fie reusite si din fericire aceste lucruri se intampla din plin in acest caz.

Din ce am citit, La haine a fost filmat chiar intr-un cartier rau famat din Franta, pentru credibilitate si la momentul aparitiei a starnit ceva agitatie, devenind pactic un fenomen social. Filmul pare foarte realist pentru acea perioada, dar este d elaudat ca reuseste sa ramana obiectiv si nu pretinde sa ofere solutii pentru problemele prezentate. Chiar daca nu este neaparat grafic, este un film brutal, greu de digerat. Si in Romania s-a incercat de nenumarate ori sa se faca filme in acest stil dar mult prea putine au fost si reusite. In concluzie, daca va doriti o experienta cinematografica retro, putine alegeri sunt mai bune decat La haine.

Mega Shark vs. Mecha Shark (2014)

Gen: Actiune

Distributie: Christopher Judge, Elisabeth Röhm, Matt Lagan, Paul Anderson, Debbie Gibson

Regizor: Emile Edwin Smith [a mai regizat: Ice Sharks(2016), Flight World War II(2015), Age of Ice(2014)]

Nota Gealapa: 3.95

Un nou rechin urias amenință să distrugă omenirea, iar guvernul vrea sa creeze o copie robot cel putin la fel de mare ca originalul. Acum cei doi trebuie să lupte până la moarte, avand in cale oameni și orașe întregi.

Acesta este al treilea film din seria Mega Shark pe care il vad si din pacate este si cel mai prost. Nu ca primele doua au fost capodopere sau cu mult mai bune decat acesta, dar totusi. Vizual arata putin mai bine decat predecesoarele sale, dar vorbim tot de efecte vizuale ieftine facute dintr-un dormitor de student. POvestea ramene cel putin la fel de ridicola, cu dialoguri stupide, cu vreo doua glume bunicele si cu un ritm alert care o tine cat de cat vie. Bineinteles ca intreg filmul este previzibil inca de la inceput si se mai lasa loc si de eventuale sequeluri, doar doar se vor bucura de un succes neasteptat ca Sharknado. 

Vreo doua figuri familiare exista prin distributie, dar vorbim in general de actori anonimi care si-au ratat in cea mai mare parte cariera si au ajuns sa se multumeasca sa apara in astfel de productii indoielnice si chiar de unii care cred ca si-au ratat vocatia cu totul. Interpretarile sunt de o calitate foarte slaba. Nu puteam sa am pretentii de credibilitate sau emotii intr-un asemenea film, dar mi-as fi dorit ca protagonistii sa se sincronizeze macar cu efectele din jurul lor. Nici nu am fost deranjat foarte tare de aceste prestatii, pentru ca si ele fac parte din farmecul dubios al filmului.

In ultimul film, Mega Shark vs. Crocosaurus, toti monstri au murit, dar pentru ca era nevoie de o continuare, un iceberg se topeste din care apare un megalodon perfect viu si in putere a carui prima actiune este decapitarea Sfinxului din Giza. V-am povestit acest inceput ca sa va faceti o idee cam acre sunt coordonatele dupa care se intampla actiunea. Rechini uriasi, roboti, inteligenta artificiale si distrugeri in masa, asezonate cu putina dragoste ieftina; acestea sunt lucrurile de care o sa aveti parte daca vreti sa va omorati neuronii o vreme si alegeti sa vedeti acest film.

Mark & Russell's Wild Ride (2015)

Gen: Aventura, Comedie, Familie

Distributie: Joey Bragg, Sean Giambrone, Chris Gauthier, Nicole Muñoz, Tiera Skovbye

Regizor: Jonathan A. Rosenbaum [a mai regizat: Benchwarmers 2: Breaking Balls(2019), Tiny Christmas(2017), Cop and a Half: New Recruit(2017), Pants on Fire(2014), Nicky Deuce(2013)]

Premii:
- Best Editing YOUTH OR CHILDREN'S PROGRAM OR SERIES, Leo Awards, 2016
- Best Actor in a Made for TV/Straight to Video Feature Supporting/Principal Role (Chance Hurstfield), The Joey Awards, Vancouver 2016

Nota Gealapa: 3.35

Povestea a doi prieteni, Mark si Russell, care pornesc intr-o aventura nebuna prin oras.

Inca un film pe care il trec in categoria celor inutile, care nu se adrseaza nimanui. Cine ar vrea sa il apere, ar putea spune ca este un film pentru copi si trebuie tratat ca atare, dar stereotipurile si cliseele adunate aici sunt atat de dmeodate, incat pana si copiii se vor uita la el dand ochii peste cap superior. Povestea este slaba de la inceput, dar modul in care este pusa in scena o ingroapa definitiv. Cred ca am avut parte de doua glume acceptabile si in rest doar o plictiseala chinuitoare de la inceput pana la final. Faptul ca acest film a reusit sa smulga doua premii pe ici pe colo ma face sa ma indoiesc serios de calitatea institutiilor respective saumai degraba d emoralitatea lor.

Distributie este absolut anonima si poate cu o singura exceptie, toti actorii de aici vor ramane anonimi in continuare. In afara de Nicole Muñoz care a fost act de cat naturala, restul protagonistilor s-au multumit sa se scalde in mediocritatea generala si prestatiile lor au fost la fel de pline de clisee depasite de timp ca si filmul. Din pacate, rolul celei amintite mai devreme a fost mult prea mic pentru a conta cu adevarat si ramane doar o mica oaza de normalitate inconjurata de un desert de interpretari jenante. Daca as fi jucat in acest film si prestatiamea ar fi fost ca cele de aici cred ca nu le-as fi spus nici celor mai apropiati prieteni de acest proiect si as fi incercat sa il tin secret.

Acest film este dovada ca Disney mai da si rateuri. In afara de printesele de scoala generala cu viata rezolvata deja de parinti nu vad cine ar putea gasi acest film agreabil. Pana la urma cliseele nu au ajuns clisee degeaba si banuiesc ca exista destui oameni exact ca cei prezentati in film, dar pentru marea majoritate a publiculu acre sunt oameni si copii normali, acest film este doar o poveste de adormit total neinspirata, pe acre eu unul vreau sa o uit cat mai repede. Nu pot recomanda acest film nici copiilor cu nevoi speciale.

Le grand soir (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Benoît Poelvoorde, Albert Dupontel, Brigitte Fontaine, Areski Belkacem, Bouli Lanners

Regizor: Benoît Delépine [a mai regizat: Delete History(2020), I Feel Good(2018), Saint Amour(2016), Groland le gros métrage(2015), Near Death Experience(2014)]

Incasari: 2.924.568 $

Premii:
- Palm Dog - Jury Prize, Cannes Film Festival, 2012
- Un Certain Regard - Special Jury Prize, Cannes Film Festival, 2012
- Best Costume Design (Meilleurs costumes), Magritte Awards, Belgia 2013
- Golden Duke - Best Director, Odesa International Film Festival, 2012

Nota Gealapa: 6.35

Povestea a doi frati, un agent de vanzari si un punker. Primul este concediat si incet dar sigur se transforma intr-un punker ca fratele sau.

Le graind soir nu este in nici un caz un film de referinta al cinematografiei frantuzesti. Este o comedie banala, cu glumela prima mana, mai mult sau mai putin reusite. Arata ieftin si se simte la fel. Personajele sunte de-a dreptul iritante si in loc sa empatizez cu ele, in cel mai bun caz m-au lasat indiferent. Scenariul este si el mediocru si in afara gluelor asa si asa, nici restul dialogurilor nu sunt cele mai captivante. Ceva cu adevarat palpitant nu se intampla, desi se incearca ridicarea pulsului spectatorilor cand si cand. Acest film poate fi definitia mediocritatii.

Distributia nu este una numeroasa si are nume importante in componenta, de aici poate si asteptarile mele ceva mai mari. Albert Dupontel este foarte energic si implicat, ca in mai toate filmele sale, doar ca aici nu a prea avut cu ce sa lucreze. Benoît Poelvoorde a fost coprotagonist si a fost la fel de enervant ca intotdeauna. Este pe lista mea de cei mai antipatici actori. Nu actorii si prestatiile lor au fost problemele filmului. Pur si simplu intriga este mult prea banala si povestea scrisa si pusa in scena total neinspirat. Nici macar aparitia sumara la lui Gérard Depardieu nu a adus mare lucru.

Cred ca singurul lucru pozitiv pe care il pot gasi la acest film este muzica punk bine aleasa si acre iti ami ofera cateva momente reusite, dar as fi pierdut mai putin timp daca ascultam pur si simplu melodiile respective pe Youtube. Daca intentia a fost transmiterea unui mesaj despre societate, atunci rateul este unul total. Nu este deloc un film rebel asa cum pare ca se pretinde. Este doar un film pe care imi doresc sa il uit cat mai curand si pe care nu l-as recomanda nimanui.

Love and Monsters (2020)

Gen: Aventura, Actiune, Comedie

Distributie: Dylan O'Brien, Jessica Henwick, Michael Rooker, Dan Ewing, Ariana Greenblatt

Regizor: Michael Matthews [a mai regizat: Five Fingers for Marseilles(2017)]

Buget: 30.000.000$
Incasari: 1.122.066 $

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 63/100

La șapte ani după ce a supraviețuit unei apocalipse, nefericit dar agreabil, Joel își paraseste buncărul subteran confortabil pentru a-si regasi fosta iubita.

Cand vine vorba de lungmetraje de la Netflix, m-am obisnuit sa nu am asteptari prea mari, dar de aceasta data aproape ca ma declar impresionat. Love and Monsters este un film excelent. Este destul de simplu si nu necesita un efort intelectual prea mare. Este palpitant, arata bine vizual si are o poveste atragatoare, pusa in scena intr-un mod foarte inteligent si dinamic. Da, este previzibil si decurge exact cum te-ai astepta, dar nu era cazul sa se intample altfel. Efectele sunt impresionante si nici glumele nu sunt rele deloc. Nu m-ar fi deranjat sa fie chiar mai lung, pentru ca m-am bucurat de fiecare scena.

Distributia nu impresioneaza prin numele din componenta, dar sunt actori in marea lor majoritate tineri si plini de potential, demonstrat cu brio in acest film. Ajutati si de scenariu, care a stiut sa le dezvolte, cele mai multe personaje au fost usor de indragit sau de urat, asa cum au intentionat scenaristii, dar munca mai grea pentru a crea aceasta empatie, a revenit actorilor care au facut o treaba foarte buna. A existat chimie intre protagonisti, au avut carisma si au oferit intepretari naturale si surprinzator de credibile in conditiile date. Dylan O'Brien a avut sarcina de a fi protagonist si de a duce filmul in spate si chiar daca a avut o prestatie bunicica, nu stiu daca ar fi scos-o la capat fara ajutorul primit de la colegii de platou si de la un caine foarte iubibil.

Acest film a fost cu atat mai surprinzator, tinand cont ca nu am auzit nimic despre el. A fost o prezenta discrete, nu a beneficiat de vreo mega-campanie de promovare si nu a facut cine stie ce valuri si cred ca ar fi meritat sa fie discutat mai des. Imi place de asemenea ca ne ofera o lume postapocaliptica mai luminoasa si mai putin deprimanta decat suntem obisnuiti. O apoclipsa lipsita de drame majore este destul de agreabila. In plus, trebuie sa amintesc din nou faptul ca au gasit si au pus in film unul dintre cei ami adorabili caini pe care i-am vazut. Fara el, cred ca nota pe care o acordam era sensibil mai mica. In concluzie, Love and Monsters este o alegere excelenta pentru orice seara de film si il recomand cu incredere.

Hidden in the Woods (2014)

Gen: Thriller

Distributie: Michael Biehn, Jeannine Kaspar, Electra Avellan, William Forsythe, Dalton Wyatt

Regizor: Patricio Valladares [a mai regizat: Embryo(2020), Nightworld: Door of Hell(2017), Vlad's Legacy(2016), Downhill(2016), Toro Loco: Bloodthirsty(2015)]

Nota Gealapa: 3.25

Doua surori crescute in izolare, sunt chinuite de tatal lor abuziv, care este si traficant de droguri.

Acest film este doar o mare pierdere de vreme. Are o intriga slabuta din start, care este si scrisa prost si pusa in scena fara a avea pic de credibilitate. Pe langa faptul ca are dialoguri absolut oribile si nu exista nici un moment bun in film, pare de multe ori ca unul din cameramani avea un ineput de parkinson, la cat de mult se misca si se defocalizeaza imaginea. Exista vreo doua scene de sex, dar pana si acelea sunt stangace si ne ofera cele mai false tipete false de placere din cate am vazut.

Distributia nu pare atat de slaba la prima vedere, pentru ca actorii dina cest film auavut ocazia sa joace si in filme care s-au bucurat de succes si au fost intr-adevar bune. Dintre toti, Michael Biehn este cel mai cunoscut si nu inteleg cum un actor ca el care a cochetat vreme indelungata cu productii serioase, ajunge sa esueze in astfel de filme de doi bani, care nu imi dau seama pentru ce exista, deoarece e clar ca nu produc nici bani, nici fani. Interpretarea lui a fost ce-i drept mult peste a celorlalti, dar a fost totusi departe de a fi reusita.  Capitolul interpretare deci, sufera si el la fel de mult ca intregul film, prestatiile actorilor fiind si ele total lipsite de credibilitate si de multe ori mult prea dramatice.

Speram ca Hidden in the Woods sa se dovedeasca a fi unul din acele filme pe care le vezi cu asteptari foarte putine si acre te surprinde placut,d ar nu a fost cazul. De cele mai multe ori, executia buna salveaza o poveste mediocra, dar nici asta nu se intampla in acest caz. Aminteam mai devreme de faptul ca este filmat prost si vreau sa spun ca in acest film, pana si sunetul este deranjant si intruziv. Cel ami mare minus al filmului insa, este chiar povestea, acre este atat de proasta, incat cu greu ar fi putut fi salvata de ceva. Prin urmare, nu numai ca nu recomand acest film pentru ca este slab, dar e de asemenea foarte posibil sa va dea o dispozitie proasta care sa dureze o vreme.

El Camino: A Breaking Bad Movie (2019)

Gen: Actiune, Drama

Distributie: Aaron Paul, Jonathan Banks, Matt Jones, Charles Baker, Todd Terry

Regizor: Vince Gilligan [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 95.000.000 $

Premii:
- Critics Choice Award - Best Movie Made for Television, Broadcast Film Critics Association Awards, 2020
- Golden Real Award - Outstanding Achievement in Sound Editing - Sound Effects, Foley, Music, Dialogue and ADR for Single Presentation Broadcast Media, Motion Picture Sound Editors, SUA 2020
- Best Non-Theatrical Release, Online Film Critics Society Awards, 2020
- Best Motion Picture Made for Television, Satellite Awards, 2019

Nota Gealapa: 7.10
Metascore: 72/100

Fugarul Jesse Pinkman se ascunde de cei care l-au rapit, de lege si de trecutul sau.

Era cumva firesc ca primul film pe care il vad dupa ce am terminat Breaking Bad sa fie El Camino, care este practic o extensie de inca doua episoade ale serialului. Are aceiasi producatori, scenaristi si regizor, deci in mod normal arata si se simte exact ca serialul si tot ca acesta m-a lasat dorindu-mi un pic mai pult si ceva mai mult. Vreau sa fie clar de la inceput ca acesta film este dedicat aproape exclusiv fanii serialului, asa ca cineva care nu are idee despre acesta va avea dificultati in a intelege tot ce se intampla in film si nu va face toate conexiunile. Faptul ca seamana atat de mult cu serialul, judecand obiectiv, este si cea mai mare problema a filmului. Se niseaza in mod constient ceea ce mi se pare o dovada de aroganta si elitism inutil. 

Distributia este formata exclusiv din actori din serial, perosnajele sunt aceleasi, astfel ca nu avem nici aici parte de vreo surpriza. Calitatea interpretarilor este la fel de buna, dar se simte lipsa unei prezente consistente a lui Bryan Cranston. Aaron Paul este un actor talentat, care mi-a placut mai mult aici decat in serial, dar cred ca inca mai trebuie sa se maturizeze, sa daca a facut-o sa faca acest aspect vizibil in prestatiile lui artistice. Acest film a fost practic despre el si l-a dus la capat binisor. Celelalte personaje aproape ca nu au contat, asa ca referitor la interpretarile lor ma limitez sa spun doar ca au fost suficient de bune.

Concluzia este ca El Camino este un film bun spre foarte bun, dar functioneaza doar ca epilog al serialului Breaking Bad si doar fanii acestuia se vor putea bucura pe deplin de el. Spre deosebire de alte filme rezultate dupa seriale, acesta nu functioneza ca un film de sine statator si de aceea nu l-as recomanda nimanui din afara bulei Breaking Bad. Pentru cei din interiorul acesteia, il recomand cu incredere pentru ca astampara aproape in totalitate o nevoie de inchidere si cunoscandu-i toate detaliile este o experienta foarte agreabila.

Breaking Bad (2008-2013)

Gen: Crima, Drama, Thriller

Numar sezoane: 5 (62 episoade)

Distributie: Bryan Cranston, Aaron Paul, Anna Gunn, Betsy Brandt, RJ MItte

Serialul a obtinut 152 de premii, printre care:
- Best Television Series - Drama, Golden Globes, SUA 2014
- Best Performance by an Actor in a Television Series - Drama (Bryan Cranston), Golden Globes, SUA 2014
- Outstanding Lead Actor in a Drama Series (Bryan Cranston), Primetime Emmy Awards, 2014
- Outstanding Supporting Actor in a Drama Series (Aaron Paul), Primetime Emmy Awards, 2014
- Outstanding Supporting Actress in a Drama Series (Anna Gunn), Primetime Emmy Awards, 2014

Nota Gealapa: 9.40
Metascore: 87/100

Un profesor de chimie de liceu diagnosticat cu cancer pulmonar inoperabil, se apuca de fabricarea și vânzarea metamfetaminei, pentru a asigura viitorul familiei sale.

E drept ca sunt in urma cu vizionarea serialelor la moda, multe dintre ele care au facut furori, dar am vazut destule si acesta este de departe cel mai bun dintre ele. In afara de infamul episod cu musca (cine a vazut filmul il stie, cine o sa il vada o sa il recunoasca), toate episoadele sunt palpitante si pline de suspans si in fiecare se intampla ceva major. Sa ai un singur episod de umplutura mi se pare o performanta demna de apreciat. Cred ca se intinde pe un numar rezonabil de sezoane, suficient de multe pentru a spune o poveste asa cum trebuie si suficient de scurt pentru a nu scadea nivelul calitatii. 

Intriga este originala si plina de potential, de care se profita din plin si nu se iroseste nici un dram din el. Personajele importante sunt dezvoltate exact asa cum trebuie si nici unul dintre acestea nu te lasa indiferent. Cu fiecare dintre ele ajungi inevitabil sa empatizezi si pe ficare dintre ele ajungi sa il indragesti si mai tarziu sa il detesti si tot asa pe intreaga durata a filmului. Breaking Bad este ireprosabil si dinpunct de vedere tehnic. Arata bine si ne ofera o portie rezonabila de efecte vizuale si scene palpitante. Pentru ca este si scris foarte bine, dialogurile sunt de multe ori chiar mai palpitante decat scenele pline de explozii. Rasturnarile de situatie sunt numeroase si se intampla foarte des, astfel ca niciodata nu stii in ce directie o sa evolueze povestea si nu de putine ori m-am gasit ridicat pe marginea patului, cu gatul intins spre televizor anticipand ce urmeaza sa se intample. 

Chiar daca vorbim de un actor cu state vechi si cu o experienta vasta, pot sa spun ca acesta este filmul in care l-am descoperit cu adevarat pe Bryan Cranston, unul dintre protagonistii serialului. Nu este singurul protagonist, dar personajul sau cred ca a fost cel mai solicitant, iar versatilitate lui Cranston a fost pusa la incercare, dar acesta nu numai ca nu a clacat ci a oferit o prestatie constanta de la inceput pana la final, de multe ori chiar am fost impresionat de abilitatile sale. Aaron Paul sau Anna Gunn au avut de asemenea interretari solide, dar acestea au palit in fata prestatiei impetuoase a celui amintit mai devreme.

Atentia la detlaii din acest serial este uimitoare. De exemplu fiecare personaj important are o culoare predominanta in vestimentatia sa, conforma cu personalitatea acestuia, iar culorile in care este imbracat protagonistul devin din ce in ce mai inchise la culoare pe masura ce povestea avanseaza si devine mai sumbra. Felul in care personajele noi care sunt pe cale sa apara in poveste sunt devoalate subtil cu cateva episoade inainte, sau cum modelul gresiei din spitalul din film respecta acelasi pattern ca logoul serialului. Acestea sunt doar cateva exemple. Un alt indiciu ca avem in fata un serial de foarte mare calitate il reprezinta si succesul filmelor si serialelor care au deviat din acesta de la El Camino pana la Better Call Saul, toate au avut un succes semnificativ si asta in cea mai mare parte se datoreaza lui Breaking Bad. Este inutil sa mai spun ca acest film trebuie sa se regaseasca pe lista oricui.

Investigation of a Citizen Above Suspicion (1970)

Titlu original: Indagine su un cittadino al di sopra di ogni sospetto

Gen: Crima, Drama

Distributie: Gian Maria Volontè, Florinda Bolkan, Gianni Santuccio, Orazio Orlando, Sergio Tramonti

Regizor: Elio Petri [a mai regizat: Good News(1979), One Way or Another(1976), Property Is No Longer a Theft(1973), Lulu the Tool(1971), A Quiet Place in the Country(1968)]

Incasari: 265.470 $

Filmula  obtinut 16 premii, printre care:
- Oscar - Best Foreign Language Film, Academy Awards, SUA 1971
- Special Commendation, Boston Society of Film Critics Awards, 2003
- FIPRESCI Prize, Cannes Film Festival, 1970
- Grand Prize of the Jury, Cannes Film Festival, 1970
- Best Film (Miglior Film), David di Donatello Awards, 1970

Nota Gealapa: 7.95
Metascore: 89/100

Seful unei sectii de omucideri, își ucide amanta și lasă în mod deliberat indicii pentru a-și dovedi propria responsabilitate pentru crimă.

Nu am informatii certe in acest sens, dar imi inchipui ca acest film este un clasic al cinematografiei italiene, pe care ma bucur ca am avut ocazia sa il vad. Dupa standardele de astazi nu ar fi un film foarte reusit, dar pentru anul 1970 as spune ca este aproape revolutionar. Eu l-am vazut intr-o forma redigitalizata care imbunatateste calitatea imaginii si va recomand sa faceti la fel daca alegeti sa il vedeti, pentru a mai estompa din senzatia de film invechit. Abordarea este una interesanta, pentru ca isi dezvaluie cumva deznodamantul de la inceput, isi ascunde in schimb motivele si asta ramane misterul ep intreaga durata a filmului. Nu intelegi de ce protagonistul face ce face, iar motivatia sa este dezvaluita strat cu strat pe masura ce filmul avanseaza./

Nu sunt un cunoscator al cinematografiei italienesti de la inceputul anilor '70, astfel ca nu ma pot pronunta despre rezonanta numelor din distributie. Mie personal mi-au parut actori experimentati despre care cred ca erau importanti in epoca respectiva, pentru ca experienta lor a fost vizibila, mai toti oferind interpretari seigure si credibile, bineintele cu accentele specifice vremurilor, dar mai ales specifice italienilor. Toate gesturile stereotipe pe care le fac acum oamenii cand impersoneaza un italian, sunt prezente aici, dar nu la un mod ironic, ci tratate foarte serios.

Multe din filmele din trecut, iar acesta nu este o exceptie, sunt destul de actuale si astazi, asta fiind si motivul pentru care foarte multe dintre ele au parte de remakeuri moderne de cele mai multe ori de un nivel mia scazut decat ar trebui. Aici ne este prezentata coruptia morla a politiei italienesti din acele timpuri, cu tacticile sale autoritare invelite in patriotism. Filmul arata si italienesc si din anii '70 si este foarte credibil. Imi place si cum sunt oferite detaliile care umplu golurile din poveste, alternand cu masura potrivita cele doua planuri temporale. Per total, acest film cu nume lung este o experienta retro pe care o recomand.