marți, 20 aprilie 2021

Rhino Season (2012)

Titlu original: Fasle kargadan

Gen: Drama

Distributie: Behrouz Vossoughi, Monica Bellucci, Yilmaz Erdogan, Caner Cindoruk, Beren Saat

Regizor: Bahman Ghobadi [a mai regizat: A Flag Without a Country(2015), Words with Gods(2014), No One Knows About Persian Cats(2009), Half Moon(2006), Turtles Can Fly(2004)]

Incasari: 381.529 $

Filmul a obtinut 6 premii, printre care:
- Achievement in Cinematography, Asia Pacific Screen Awards, 2012
- Best Cinematographer, Asian Film Awards, 2013
- Best Visual Effects, Asian Film Awards, 2013
- Best Production Designer, Asian Film Awards, 2013
- Bronze Frog - Main Competition, Camerimage, 2012

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 66/100

Poetul kurdo-iranian Sahel tocmai a fost eliberat dupa condamnare de 30 de ani în Iran. Acum singurul lucru care îl motiveaza este gândul de a-și găsi soția, care îl crede mort de peste 20 de ani.

Rhino Seasoni este un film turco-irakian; iata o combinatie pe care nu o vezi in fiecare zi si doua tari de provenienta care nu au neaparat un prestigiu in lumea cinematografica. Eu unul cel putin am plecat cu destule preconceptii legate de acest film, avandu-l in cap pe Suleyman  sau ce s emai difuzeaza pe la noi azi din partea aceea de lume. Ma bucur sa pot spune ca am fost surprins in mod placut. Povestea este foarte interesanta, mai ales ca este bazata pe fapte reale, iar povestile cu omaeni maltratati pe nedrept in diferite regimuri represive sunt mereu interesante. Cinematografia arata bine si cred ca atmosfera perioadei a fost recreata cu succes. Efectele vizuale pe de alta parte, chiar daca au fost decente, au fost prea putine si nici nu m-au impresionat, chiar daca au fost premiate. Chiar daca per total este un film bun, sunt si destule reprosuri pe care le pot aduce. Cel mai important dintre ele, este ritmul prea lent. Putin mai multa dinamicitate ar fi fost binevenita, iar unele scene au fost mult mai dramatice si artistice decat era cazul.

O decizie foarte inteleapta a fost infuzarea unei picaturi de occident in distributie prin aducerea Monicai Belucci, care cred ca a avut cea mai buna interpretare dintre toti colegii ei, chiar daca nu a oferit prestatia carierei, s-a folosit de intreaga sa experienta pentru a se distanta cumva de grup si a se face evidentiata si care ar trebui apreciata macar pentru inca o limba adaugata in palmares si anume cea persana. Asteptam mai mult de la Behrouz Vossoughi, despre care nu imi aduc aminte acum daca a rostit mai mult de zece cuvinte intregul film, chiar daca cel putin in teorie, el a fost protagonistul. Inteleg ce a vrut sa faca protagonistul, iar Behrouz s-a achitat onorabil de sarcini, dar cred ca niste cuvinte ar fi ajutat mai mult.

Din pacate, cred ca asta este un exemplu elocvent despre ce se intampla atunci cand regizorul se concentreaza mai mult pe stil decat pe continut. Nu ma deranjeaza atunci cand un regizor vrea sa isi faca putin de cap si vrea sa ne arate ca este capabil sa foloseasca simoluri si mesaje ascunse, dar in acelasi timp, actorii ar trebui sa fie lasati sa isi poata spune replicile cursiv si sa nu fie incurcati de accesele de om de arta ale regizorului. Per total, este un film bunicel, dar pe care nu il recomand in mod special. poate fi o experienta interesanta, mai ales pentru noi, care avem in istorie propriile regimuri autoritare, dar in ciuda unor scene foarte tensionate si impresionante, per total filmul nu va va da pe spate.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

NetFlash.ro la indemana ta!