3096 Days (2013)

Titlu original: 3096 Tage

Gen: Drama, Crima

Distributie: Antonia Campbell-Hughes, Thure Lindhardt, Amelia Pidgeon, Trine Dyrholm, Dearbhla Molloy

Regizor: Sherry Hormann [a mai regizat: A Regular Woman(2019), Vermisst in Berlin(2018), Wir lieben das Leben(2018), Deadly Leaks 2(2017), Deadly Leaks(2016)]

Incasari: 6.677.474 $

Premii:
- Best Cinematography (Beste Kamera), Romy Gala, Austria 2013

Nota Gealapa: 6.85

Un film bazat pe cazul real al Nataschei Kampusch, o tanara austriaca rapita si tinuta prizoniera timp de opt ani.

3096 Days este un film bun, simplu si destul de brutal pe alocuri. Nu este genul de film care sa fie atragator pentru salile de cinema si care sa impresioneze cu cifrele de a box office, drept dovada si incasarile modeste pe care le-a avut. Imi place ca filmul nu iroseste prea mult timp si trece direct la ce este important. Chiar daca comprima opt ani in mai putin de doua ore, nu mi s-a parut grabit sau superficial si a cuprins destule detalii care sa ma faca sa empatizez in cele din urma cu personajul principal si chiar sa imi provoace repulsie uneori. Cred ca cel mai socant aspect legat de film este cruda realitate ausurintei cu care se poate intampla asa ceva. Chiar si cu o distributie redusa, cred ca filmul a fost suficient de bine scris si pus in scena incatsi-a transmis mesajul cu succes.

Distributia nu este nici ea una care sa iti ia ochii si sa te atraga, dar selectia a fost facuta foarte bine. Rolurile secundare conteaza prea putin, pentru ca apar foarte putin, dar cei doi protagonisti au fost alesi foarte inspirat. Antonia Campbell-Hughes a avut o interpretare care chiar daca nu a stralucit neaparat, a fost suficient de buna incats a o cred si sa simt uneori emotia pe acre a dorit sa o transmita. Partenerul ei, Thure Lindhardt, a fost si el foarte credibil si chiar mi-a dat fiori in unele scene. Cei doi au format un duo reusit, cu o chimie bune si au dus in spate cu succes intregul film dar si responsabilitatea de a prezenta asa cum trebuie o asemenea tragedie, care urma sa fie atent studiata sub lupa opiniei publice. 

Sunt putin mirat ca acest film nu a fost mai popularizat, pentru ca este destul de bun, dar banuiesc ca asta este soarta filmelor independente, care nu ajungcu usurinta sa fie cunoscute, ci trebuie descoperite uneori. Ma bucur ca regizorul nu a exagerat pe abuzurile fizice suferite de victima si a acordat suficient timp pentrugandurile, sentimentele si emotiile acesteia. Scaderea dramatica in greutate a protagonistei a contributi din plin la realismul filmului si a facut unele scene sa fie greu de privit. Uneori lumea ne este prezentata prin ochii victimei si este o dovada solida ca dorinta de libertate este in natura umana si ca  orica de mica este bucata de lume la care avem acces, aceasta nu ne ingradeste si visurile.