Dancer in the Dark (2000)

Gen: Drama, Musical

Distributie: Björk, Catherine Deneuve, David Morse, Peter Stormare, Joel Grey

Regizor: Lars von Trier [a mai regizat: The House that Jack Built(2018), Nymphomaniac: Vol. I(2013), Nymphomaniac: Vol II(2013), Melancholia(2011), Antichrist(2009)]

Buget: 12.800.000 $
Incasari: 40.031.879 $

Filmul a obtinut 34 de premii, printre care:
- Best Foreign Film, ASECAN, 2001
- Best Foreign Film, Awards of the Japanese Academy, 2001
- Best Foreign Language Film, Blue Ribbon Awards, 2001
- Best Actress (Bedste kvindelige hovedrolle) (Björk), Bodil Awards, 2001
- Best Actress (Björk), Cannes Film Festival, 2000

Nota Gealapa: 8.15
Metascore: 61/100

O femeie din europa de est se muta in America impreuna cu fiul ei, asteptandu-se sa fie exact ca la Hollywood.

Acest film are aceeasi aura ciudata pe care o are si protagonista lui, cantareata Björk. Este un musical atipic, un film aproape deprimant, cu o poveste puternica si pe alocuri socanta. Personal, as fi preferat sa vad un film normal, fara reprizele muzicale, dar am inteles rolul acestora si este posibil ca valoarea artistica a filmului sa fie mai redusa fara ele. Este un film simplu, brutal, convingator care va deveni, daca nu a facut-o deja, un clasic.

Pe langa Björk, filmul are in distributie si alte nume importante, cu prestatii foarte bune. Catherine Deneuve, David Morse sau Peter Stormare, au avut toti prestatii bunicele si s-au adaptat perfect atmosferei generale a filmului. Chimia dintre actori a fost una buna si chiar daca nu sunt interpretari neaparat remarcabile sau demne de premii, sunt prestatii solide acre dau greutate intregului proiect. De departe, cea mai buna interpretare o are Björk, lucru remarcabil avand in vedere ca nu este o actrita profesionista, reusind asa cum ar trebui sa faca un protagonist, sa isi eclipseze colegii de platou.

Este destul de greu de descris in cuvinte acest film, cum la fel de greu de descris sunt majoritatea filmelor lui Lars von trier, un regizor care ne-a obinuist cu proiectele atipice si cu modul sau diferit de a face filme. As spune ca in acest film, acesta a stralucit chiar mai mult decat actorii pe care i-a coordonat. Filmul te obliga sa accepti destul de devreme faptul ca nu va avea un happy end si singura necunoscuta este care va fi tragedia si cat de dramatica. Fara sa ma mai lungesc, va spun ca recomand acest film cu toata increderea, mai ales daca va plac filmele altfel.