Victoria & Abdul (2017)

Gen: Drama, Biografic, Istoric

Distributie: Judi Dench, Ali Fazal, Tim Pigott-Smith, Eddie Izzard, Adeel Akhtar

Regizor: Stephen Frears [a mai regizat: Florence Foster Jenkins(2016), The Program(2015), Philomena(2013), Muhammad Ali's Greatest Fight(2013), Lay the Favorite(2012)]

Incasari: 65.421.267 $

Premii:
- Truly Moving Picture Award, Heartland Film, 2017
- Composer of the Year, Hollywood Film Awards, 2017
- Best Costume Design, Irish Film and Television Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 58/100

Regina Victoria formeaza o prietenie neasteptata cu un tanar functionar indian, pe nume Abdul Karim.

Ce a inceput ca o comedie sensibila si usor pompoasa, s-a dovedit a fi o drama impresionanta, care a umanizat niste figuri istorice, care pareau de neatins. Inca odata, am descoperit un film care mi-a aratat o bucatica de istorie fascinanta, pe care nu as fi descoperit-o altfel. Costumele sunt excelente si epoca este reprodusa foarte bine. Scenariul este bine scris, lucru esential intr-un film in care dialogul este principala arma de cucerire a publicului. Este un film sensibil, elegant, amuzant si cu destul suspans. Atmosfera de casa regala a fost transmisa cu succes. Atat de bine ca in timp ce il vedeam nu m-am gandit la popcorn si bere, ci la un pahar de vin si un platou de branzeturi.

Distributia este si ea una eleganta, numai buna pentru un asemenea film. Castingul a ales tot ce are mai elegant cinematografia britanica. Judi Dench, Tim poigott-Smith, Michael Gambon sau Paul Higgins, toti au oferit prestatii solide si credibile. Ma mir ca nu l-am vazut si pe Tom Wilkinson. Ar fi fost o aditie reusita. Nici partea orientala a distributiei nu s-a lasat mai prejos si Ali Fazal a avut o interpretare foarte sensibila, aproape la fel de impresionanta ca cea a lui Judi Dench, care aproape ca a facut o demonstratie de forta.

Este foarte greu sa imbini comedia si drama asa cum s-a intamplat acest film, iar aceasta iscusinta de a face lucrurile sa nu para fortate merita apreciere. Este un film perfect pentru cand vrei sa iei  o pauza de la block-busterele clasice. Chiar daca sunt convins ca filmul s-a abatut destul de mult de la adevarul istoric, nu m-a deranjat deloc acest aspect si nu ma impiedica sa il recomand.

Trumbo (2015)

Gen: Biografic, Drama

Distributie: Bryan Cranston, Diane Lane, Helen Mirren, Michael Stuhlbarg, David Maldonado

Regizor: Jay Roach [a mai regizat: All the Way(2016), The Campaign(2012), Game Change(2012), Dinner for Schmucks(2010), Recount(2008)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 11.430.025 $

Premii:
- Best Actor (Bryan Cranston), AARP Movies for Grownups Awards, 2016
- Audience Award - Best Film, Americana Film Fest, 2016
- Top Films of the Year, New York Film Critics, Online 2015
- Spotlight Award (Bryan Cranston), Palm Springs International Film Festival, 2016
- Best Actor (Bryan Cranston), Southeastern Film Critics Association Awards, 2015
- Paul Selvin Honorary Award, Writers Guild of America, SUA 2016

Nota Gealapa: 7.50
Metascore: 60/100

In 1947, Dalton Trumbo era cel mia in voga scenarist de la Hollywood, pana cand el si alti artisti au cazut in dizgratie si au fost trimisi la inchisoare pentru opiniile lor politice.

Trumbo este interesant, palpitant si emotionant. ne arata o parte din istoria industriei cinematografice putin mai rusinoasa si o parte din istoria americii la fel de rusinoasa. Ne arata ce efecte are paranoia asupra unei societati si cat de usor pot fi manipulati oamenii si ne mai arata fata nevazuta a unor mari actori, care isi faceau foarte bine meseria, dar aveau carente in a fi oameni. Avand de a face cu un film despre un scenarist foarte bun, era esential ca scenariul fie foarte bine scris si din fericire asa s-a intamplat. Chiar daca ai impresia ca identifici repede personajele negative si cele pozitive, pana la final nu mai esti sigur cine ce este.

Distributia a fost aleasa nu sa impresioneze prin cat de mari sunt numele care o compun, ci a fost aleasa profesionist, astfel incat filmul sa fie credibil si cei care s-au ocupat de casting au facut o treaba buna. Bryan Cranston duce foarte bine filmul in spate si a oferit o interpretare excelenta. Si in rolurile secundare intalnim actori cunoscuti si recunoscuti penru soliditatea muncii lor si ma refer aici la nume ca Helen Mirren, David James Elliott sau Diane Lane. Louis C.K. are si el un rol destul de important si chiar daca nu este un obisnuit al filmelor, a facut o treaba decenta.

Ipocrizia si prejudecatile perioadei respective sunt expuse si puse la zid de acest film, mai bine decat cateva documentare pe acre le-am vazut abordand acelasi subiect. Chiar daca filmul nu este neaparat obiectiv si ne ofera un punct de vedere personal, nu incearca sa ne serveasca un erou, ci sa ne prezinte un supravietuitor. Se pot face si unele paralele cu prezentul, pentru ca mai bine de 70 de ani mai tarziu de la evenimentele descrise aici, in continuare sunt oameni care incearca sa ne spuna cum si ce sa gandim. Mai sunt destule lucruri acre se pot spune despre filmul asta, dar va las sa le descoperiti singuri, pentru ca il recomand cu incredere.

Step Up All In (2014)

Gen: Musical, Romantic, Drama

Distributie: Ryan Guzman, Briana Evigan, Adam Sevani, Misha Gabriel Hamilton, Stephen Boss

Regizor: Trish Sie [a mai regizat: Pitch Perfect 3(2017)]

Buget: 45.000.000 $
Incasari: 86.165.646 $

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 45/100

Toate starurile din precedentele filme se aduna in stralucitorul Las Vegas, unde se lupta pentru o victorie care le-ar putea defini visele si carierele.

Si acest film urmeaza aceeasi reteta ca predecesoarele sale. Inventeaza o competitie de dans galactica, niste personaje cat de cat negative, pentru ca nimeni nu e cu adevarat rau in filmele astea si incearca sa trimita o viitura de iubire si prietenie catre public, printre coregrafii impresionante. nu este cel ami bun film al seriei, dar ar fi avut potentialul sa fie, daca se lucra putin altfel la final. Daca te prinde intr-o pasa mai proasta, este foarte probabil sa te emotioneze, altfel nu este atat de induiosator.

Daca pana acum fiecare film al seriei venea cu o distributie noua, dar isi mai faceau aparitia sporadic si personaje din primele filme, de aceasta data producatorii au adunat cele mai populare personaje si ni le servesc de la ineput pe toate, aspect care mie unul mi-a placut. Bineinteles ca in continuare cei care stiu sa danseze nu prea le au cu actoria, iar cei care au intepretari ami bunicele nu prea se pricep la dans, dar Ste Up ne-a obisnuit deja cu asta si pe mine unul nu ma mai deranjeaza, pentru ca acest compromis nu este in totalitate rau.

Este poate cel mai rupt de ralitate film al francizei si este destul de ilogic pe ici pe colo, dar nu cred ca la al cincilea film mai este cineva care se asteapta la altceva. Trebuie sa ii laud putin pe cameramani si sper ca au primit o prima grasa, pentru ca felul in acre sunt filmate unele scene este absolut impresionant. Deci, daca aveti chef de o poveste de dragste banala si de niste probleme marunte rezolvate in pasi de dans, asta este filmul pe care il cautati.

Morometii 2 (2018)

Gen: Drama

Distributie: Iosif Pastina, Horatiu Malaele, Dana Dogaru, Ion Caramitru, Dorina Chiriac

Regizor: Stere Gulea [a mai regizat: Sunt o baba comunista(2013), Weekend cu mama(2009), Stare de fapt(1995), Vulpe - vanator(1993), Morometii(1987)]

Buget: 1.500.000 €

Nota Gealapa: 7.80

Sequelul filmului Morometii din 1987, care urmareste viata familiei Moromete dupa cel de-al doilea razboi mondial, odata cu preluarea puterii de catre comunisti.

Este un film foarte, foarte bun. Nu se apropie de nivelul predecesorului sau, de fapt cred ca este cu o clasa sub acesta, dar asta nu iseamna ca am fost dezamagit, pentru ca nu cred ca se astepta nimeni realist vorbind, ca acest film sa fie la fel de bun, sau mai bun decat primul Morometii. Asa ceva era imposibil. Scenariul este foarte bun, astfel ca dialogurile sunt foarte interesante si reuseste sa ofere vorbe de duh si umor, care sa mai indulceasca drama la care asiste de fapt. Faptul ca este regizat tot de Stere Gulea a ajutat foarte mult in pastrarea atmosferei din primul film, lucru esential pentru a avea succes.

Despre distributie vreau sa incep prin a spune ca Horatiu Malaele nu este Victor Rebengiuc, dar este Horatiu Malaele si cu asta vreau sa spun ca Rebengiuc este actorul mai bun dintre cei doi si Malaele nu avea cum sa ofere o prestatie peste cea in care Rebengiuc a facut poate rolul vietii, dar si el este un actor foarte bun, asa ca a dus bine in spate acest film, oferind o interpretare credibila, solida si induiosatoare pe alocuri. Am vazut multe interpretari bune si in rolurile secundare, dar si acteva rateuri, dintre care cel mai important mi se pare al lui Iosif Pastina, a carui interpretare, cel putin prima jumatate a filmului nu mi-a placut deloc.

Mult anticipat, pana la urma acest film a livrat exact ce se astepta de la el, adica un sequel solid la un film mai bun. Mi se pare totusi ca Stere Gulea a ratat sansa de a ne oferi inca o capodopera acre sa se adauge pe testamentul lui artistic si chiar daca filmul este foarte bun ar fi putut fi chiar mai bun poate, cu un context politic explicat mai pe larg, sau daca ar fi fost mai pragmatic si nu atat de egoist in a fi extrem de artistic. de asemenea, mi se pare ca s-a omis la un moment dat ca in centrul acestui film trebuie sa fie Ilie Moromete, taranul roman care este o resursa continua de intelepciune. S-a incercat acoperirea tuturor temelor din acrte si astfel nici una nu a fost abordata chiar cum trebuie. Chiar si in acest conditii, filmul trebuie vazut neaparat si este o continuare solida a unui film inegalabil.

Sharknado 5: Global Swarming (2017)

Gen: SF, Comedie, Horror

Distributie: Ian Ziering, Tara Reid, Cassandra Scerbo, Billy Barratt, Yanet Garcia

Regizor: Anthony C. Ferrante [a mai regizat: The Last Sharknado: It's About Time(2018), Forgotten Evil(2017), Sharknado 4: The 4th Awakens(2016), Sharknado 3: Oh Hell No!(2015), Sharknado 2: The Second One(2014)]

Buget: 3.000.000 $

Nota Gealapa: 4.70

Cu cea mai mare parte din America aflata in ruina, restul lumii se pregateste pentru o tornada cu rechini globala, iar Fin si familia lui trebuie sa calatoreasca in toata lumea pentru a o impiedica.

Chiar cand credeam ca aceasta franciza nu ma mai poate surprinde cu nimic, a virat spre mistic, astfel ca in acest film avem artefacte care creeaza la comanda tornade cu rechini si portaluri prin care te poti teleporta in diverse locuri de pe glob. A fost pierdut si ultimul fir care mai lega acest film de relaitate. Este la fel de prost ca predecesorul sau, dar si la fel de distractiv si ramane in continuare placerea mea vinovata. Efecte ieftine si ilare, o poveste alambicata, fantasmagorica si greu de urmarit si un numar record de tornade cu rechini. Acestea sunt coordonatele acestui film.

Distributia pastreaza un nucleu important din Sharknado 4, dar multi actori importanti nu mai apar, fiind omorati in lipsa, iar unii au aparitii sumare, doar ca sa moara, astfel ca al saselea film al seriei, care a aparut deja, va oferi ceva noutati la acest capitol. Este in continuare la moda sa apari in Sharknado, asa ca avem in continuare multe aparitii surpriza, Clay Aiken, Dolph Lundgren sau Samantha Fox sunt doar cateva nume de pe o lista destuld de lunga. Cat despre prestatiile protagonistilor, acestea sunt in aceeasi noata cu care ne-au obisnuit. Pe scurt, sunt atat de proaste, ca aproape sunt bune si cred ca stilul lor de interpretareese intentionat.

Cand te pregatesti sa vezi un Sharknado, trebuie sa stii deja pana acum ca te pregatesti sa vezi ceva absolut ridicol, dar asta il face sa fie Sharknado. Dialoguri si glume absurde, efecte slabe si actorie voit jenanta, acestea sunt ingredientele oricarui film al seriei. Intre timp, ma pregatesc pentru ceea ce se anunta a fi ultimul film al seriei, care ataca poate singurul lucru ramas neabordat: calatoria in timp. Ca si data trecuta, nu recomand acest film, dar recomand intreaga serie.

Cam (2018)

Gen: Thriller, Mister, Horror

Distributie: Madeline Brewer, Patch Darragh, Melora Walters, Devin Druid, Imani Hakim

Regizor: Daniel Goldhaber [aflat la primul lungmetraj]

Premii:
- Best Actress - Head Trip Competition (Madeline Brewer), Brooklyn Horror Film Festival, 2018
- Best Production Design - Head Trip Competition, Brooklyn Horror Film Festival, 2018
- Audience Choice Award, Brooklyn Horror Film Festival, 2018
- Best Screenplay, Fantasia Film festival, 2018
- New Flesh Award for Best First Feature, Fantasia Film Festival, 2018

Nota Gealapa: 6
Metascore: 71/100

Alice, o tanara ambitioasa care face videochat, se trezeste intr-o dimineata si descopera ca a fost inlocuita in propriul show de o replica exacta a ei.

Dupa ce am vazut cateva film produse de Netflix, nu am descoperit nici o capodopera, sau vreunul cu potential de a deveni un clasic, dar am identificat si cateva calitati. Cel mai important mi se pare faptul ca majoritatea filmelor lor sunt foarte actuale, cu subiecte moderne, din viata de zi cu zi. Cam abordeaza tema videochatului, o industrie deja si ne arata ca lumea asta nu inseamna doar bani si orgasme si ca cei care se ocupa cu asa ceva au o presiune de a ramane pe placul celor care ii privesc, dar si prejudecatile pe care trebuie sa le infrunte. Da, uste un semi-horror care nu are neaparat legatura cu relitatea, dar printre randuri se pot citi cateva mesaje.

In afara de Madeline Brewer, pe care am mai vazut-o pe ici pe colo si care nici ea nu este vreun nume important in bransa, nu am mai recunoscut nici un actor si nici nu am vazut vreo interpretare memorabila. De fapt, este paradoxal cum in filme atat de actuale avem in continuare parte de interpretari pline de clisee vechi. Totusi, numarul acestora a fost unul in limite normale, asa ca nu m-au deranjat prea tare. Nici prestatia lui Madeline Brewer nu a iesit din acest tipar de mediocritate, asa ca aceasta trebuie sa isi caute in continuare filmul care sa o afirme, pentru ca nu va fi acesta.

Poate mesajele dintre randuri de care aminteam mai devreme au facut criticii sa acorde note asa mari acestui film, dar nu cred ca e cazul sa ii dam mai mult credit decat merita. Este pana la urma doar un filmulet aproape horror, acre abuzeaza de nuditate pentru a acoperi dialoguri lipsite de substanta si care ofera un final trist si dezamagitor. Raman destule intrebari fara raspuns si inca odata Netflix ne arata ca la capitolul film mai are de lucrat. Cred totusi ca este suficient de distractiv incat sa merite o vizionare.

The Dark (2018)

Gen: Drama, Fantastic, Horror

Distributie: Nadia Alexander, Toby Nichols, Karl Markovics, Sarah Murphy-Dyson, Dan Beirne

Regizor: Justin P. Lange [aflat la primul lungmetraj]

Premii: 
- Best Screenplay, Fantaspoa International Fantastic Film Festival, 2018

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 52/100

O copila zombie se imprieteneste cu un baiat orb in padurea pe care aceasta o bantuie si in care vaneaza. Ambii au fost victimele unor abuzuri inimaginabile si gasesc comfort in celalalt. Exista posibilitatea unei lumini la capatul tunelului pentru cei doi, dar aceasta va veni cu mari sacrificii.

M-am uitat la acest film pentru ca aveam chef de un horror, dar am avut surpriza sa dau peste cu totul altceva. Ce a inceput ca un horror clasic, a sfarsit prin a fi o drama apasatoare. Este un film simplu, fara un buget mare pe mana, asa ca nu impresioneaza prin efecte vizuale, desi putinele scene grafice care exista sunt facute bine. sunt destule lucruri care sfideaza logica in prima parte a filmului, chiar si dupa standardele unui horror, dar daca nu te pierzi in ele, ajungi sa descoperi in a doua jumatate un film decent, apartinand unui alt gen in intregime, cu si mai multe lucruri care nu au sens, dar cumva induiosator.

Distributia nu are nici un nume mai de Doamne-ajuta, deci este una tipica pentru un film de categoria B. Rolul principal il are Nadia Alexander, care a avut o interpretare decenta si chiar agreabila, dar in afara de ea, toti ceilalti au cam fost la pamant. Co-protagonistul Toby Nichols a oferit o prestatie foarte antipatica, iar restul actorilor au avut prea putin timp de ecran pentru a aduce un plus la acest capitol si atat cat au avut de interpretat nu m-a dat pe spate.

Mi se pare un film inteligent si chiar daca actiunile in sine nu sunt credibil, metafora care ne sugereaza ca un abuz poate transforma un copil intr-un monstru mi s-a parut foarte credibila. Pot sa spun ca surpriza pe acre care am avut-o cand am descoperit ca nu urmaresc un horror superficial clasic a fost una placuta si chiar daca filmul nu este vreo capodopera, este original si interesant, asa ca il recomand.

The Mystery of Picasso (1956)

Titlu original: Le mystère Picasso

Gen: Documentar

Distributie: Pablo Picasso, Henri-Georges Clouzot, Claude Renoir

Regizor: Henri-Georges Clouzot [a mai regizat: La prisonnière(1968), Inferno(1964), The Truth(1960), Les espions(1957), Diabolique(1955)]

Incasari: 267.836 $

Premii:
- Jury Special Prize, Cannes Film Festival, 1956

Nota Gealapa: 7.70

O inregistrare cu Pablo Picasso pictand numeroase panze in fata camerei, permitandu-ne sa ii vedem la lucru procesul creativ.

Nu sunt foarte multe lucruri de povestit despre acest film. Nu este un documentar clasic. Sunt doar cateva camere care l-au filmat pe Picasso in timp ce picta si cateva interactiuni cu acesta si cu toate astea mi se pare ca filmul are o valoare artistica deosebita. Simplitatea lui este dezarmanta si mi se pare uimitor sa vezi cum prin viata picturile si rapiditatea cu care i se succed ideile.

Nu am ce sa zic despre distributie. Vedem doar trei oameni. Pe Pablo Picasso insusi, pe regizor si pe cameraman la un moment dat si exista poate cinci dialoguri, dar aceste dialoguri sunt foarte palpitante, pentru ca iti dau ocazia sa vezi putin din trairile marelui artist si din felul in acre acesta gandeste.

Nu am pretentia ca am inteles tot ce am vazut, ca am dezlegat toate imaginile care mi-au aparut in fata, dar geniul este evident si cred ca acest film, pe langa valoarea artistica, este si un document istoric. Cu toate astea nu pot sa il recomand, pentru ca sunt foarte putini cei care ar rezista maibine de o ora privind un pictor in timp ce creeaza.

The Lego Movie (2014)

Gen: Animatie, Comedie, Actiune

Distributie: Chris Pratt, Will Ferrell, Elizabeth Banks, Will Arnett, Craig Berry

Regizor: Phil Lord [a mai regizat: 22 Jump Street(2014), 21 Jump Street(2012), Cloudy with a Chance of Meatballs(2009)]

Buget: 60.000.000 $
Incasari: 468.760.692 $

Filmul a obtinut 73 de premii, printre care:
- Best Animated Feature Film, BAFTA Awards, 2015
- Best Feature Film, BAFTA Awards, 2014
- Best Movie for Grownups Who Refuse to Grow Up, AARP Movies for Grownups Awards, 2015
- Saturn Award - Best Animated Film, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror FILMS, SUA 2015
- EDA Award - Best Animated Feature Film, Alliance of Women Film Journalists, 2015

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 83/100

Un constructor LEGO obisnuit, care pare sa corespuna unei profetii care spune ca este "special", este recrutat pentru a se alatura luptei impotriva unui tiran care vrea sa lipseasca uiversul LEGO cu superglue pentru totdeauna.

Asa cum spune si unul din premiile pe care le-a castigat, acest film este pentru adultii care refuza sa se maturizeze. Da, este si un film pentru copii, dar sunt o gramada de glume, apropouri si referinte si pentru adulti. Cred ca de aceea este asa apreciat si a fost indragit de toata lumea. Animatia arata bine si ea, scenariul este bun si niste piese de LEGO m-au facut sa rad de cateva ori. Am evitat acest film o vreme, pentru ca ma asteptam sa fie destul de prost, dar acum sunt curios sa vad cat mai repede cele doua sequeluri.

Distributia este un fell de "all stars", cu nume foarte importante care dubleaza vocile. pe langa cei amintiti de mine mai sus, care au roluri mai importante, mai aisgura dublaj in acest film dave Franco, Jonah Hill, Charlie Day sau morgan Freeman. Normal ca la o animatie nu putem aprecia interpretarea, dar prezenta atator nume importante, unele carora le-am recunoscut vocea, altele pe care nu le-am sesizat pana nu am citit distributia, reprezinta inca o garantie ca acesta nu este un proiect oarecare.

O sa ma arunc si o sa spun ca este unul din cele mai reusite desene animate din ultimii ani si era si cazul sa apara o franciza noua pe aceasta nisa, care sa fie de acest nivel. Este genul acela de film pe care il poti vedea cu copilul tau, iar la final sa constatati ca v-a placut amandurora. Pe langa glumele dedicate lor, la adulti este posibil sa apara si  oarecare nostalgie, daca in copilarie au avut ocazia sa manuiasca astfel de jocuri. In concluzie este un film bun, poate cea mai buna animatie din ultimii ani si il recomand cu incredere.

Crazy Rich Asians (2018)

Gen: Comedie

Distributie: Constance Wu, Henry Golding, Michelle Yeoh, Gemma Chan, Lisa Lu

Regizor: Jon M. Chu [a mai regizat: Now Yuo See Me 2(2016), Jem and the Holograms(2015), We the Economy: 20 Short Films You Can't Afford to Miss(2014), Justin Bieber's Believe(2013), G.I. Joe: Retaliation(2013)]

Buget: 30.000.000 $
Incasari: 219.756.957 $ (pana acum)

Premii:
- Special Achievement Award, African-American Film Critics Association (AAFCA), 2018
- Hollywood Breakthrough Award - Breakthrough Ensemble, Hollywood Film Awards, 2018
- Best Ensemble, National Board of Review, SUA 2018

Nota Gealapa: 7
Metascore: 74/100

O comedie romantica contemporana, bazata pe un bestseller global, care o are in centrul actiunii pe nativa din New York Rachel Chu, care calatoreste in Singapore pentru a cunoaste familia iubitului ei.

Este cu siguranta una dintre cele ami bune comedii romantice pe care le-am vazut in ultima vreme. Pare foarte actuala, credibila si cu personaje usor de indragit. Nu este neaparat originala, pentru ca am mai vazut o multime de astfel de povesti cu oameni acre se iubesc si apartin unor lumi diferite. Din fericire scenariul este bine scris, glumele sunt bune si au fost destule scene care m-au facut sa rad. Bugetul a fost corect pentru un asemenea film, astfel incat filmul arata bine si din punct de vedere tehnic.

Distirbutia este una atipica. In concordanta cu titlu filmului, era clar ca vor predomina actori de origine asiatica, dar cei acre au fost alesi au lucrat foarte bine impreuna si am vazut interpretari bune pentru un asemenea film. Mi-au placut ambii protagonisti, Constance Wu si Henry Golding, care au avut o chimie foarte buna, dar am vazut prestatii reusite, credibile si amuzante si in rolurile secundare. Bineinteles, apreciate dupa standardele unei comedii romantice.

Nu inteleg de ce si-a luat atata hate acest film. Da, este previzibil si nu revolutioneaza cu nimic industria, dar nu este atat de superficial si nici nu este facut doar pentru oameni bogati, asa cum am mai citit, ba chiar ironizeaza superficialitatea si alte defecte ale celor excesiv de bogati. Sunt destule mesaje pozitive in acest film, transmise intr-o forma agreabila, fara ca acesta sa devina prea siropos. Eu unul il reocmand.

Sharknado 4: The 4th Awakens (2016)

Gen: Actiune, Aventura, Comedie

Distributie: Ian Ziering, Tara Reid, Masiela Lusha, Cody Linley, Ryan Newman

Regizor: Anthony C. Ferrante [a mai regizat: The Last Sharknado: It's About Time(2018), Sharknado 5: Global Swarming(2017), Forgotten Evil(2017), Sharknado 3: Oh Hell No!(2015), Shraknado 2: The Second One(2014)]

Buget: 3.000.000 $

Nota Gealapa: 4.15

Fin, familia lui si universul au avut cinci ani linistiti, fara tornade cu rechini, dar acum acestea reapar in moduri si locuri neasteptate.

Bineinteles ca este un film ridicol, dar este al naibii de distractiv si aceasta franciza ramane una din placerile mele vinovate, cand vine vorba de fime. Istoria seriei este cam asa: primul film chiar s-a luat in serios si a fost amuzant tocmai pentru asta, apoi in urmatarele doua filme a aparut autoironia si au fost si mai scandaloase, ceea ce le-a facut un pic mai bune. Din pacate acest al patrulea film este poate cel mai slab al seriei dar are o multime de lucruri misto. Chiar daca acum oamenii arunca cu rechini in stanga si in dreapta ca si cum ar fi din polistiren, chiar daca mai apar si balene, chiar daca oamenii au sabii laser care le ies din maini, acest film nu pare la fel de epic ca predecesoarele sale. Nici nu prea avea cum sa fie. Dialogurile sunt jenante, dar sunt aruncate in lupta un numar impresionant de referinte, dintre care unele chiar bune.

Distributia pastreaza aceiasi actori in rolurile cheie, cu prestatii la fel de proaste cum ne-au obisnuit. ce mi-a placut in schimb, au fost aparitiile in mici roluri ale unor vedete din lumea filmului, a comediei, a reality showurilor, a muzicii. Ma refer aici la nume ca Gary Busey, Duane 'Dog' Chapman, Gilbert Gottfried sau Paul Shaffer. Pana si celebra trupa Chipendales a avut un cameo. Toate aceste aparitii dau savoare filmului si il fac mai amuzant.

Nu cred ca cineva a sperat vreodata ca filmele Sharknado sa fie intelectuale sau pline de gravitate. Acestea nu si-au propus, cel putin de la al doilea film al seriei, decat sa socheze si sa distreze cat de mult pot. Efectele vizuale sunt si ele jenante, dar deja ma asteptam la asta, dialogurile asa cum spuneam, sunt ridicole, interpretarile de toata jena si cu toate astea aceste filme se bucura de mare succes si mai sunt inca doua sequeluri pe care abia astept sa le vad. Recomand acest film? Nu. Recomand in schimb sa vedeti toate filmele in ordine cronologica.

Sweet Virginia (2017)

Gen: Drama

Distributie: John Bernthal, Christopher Abbott, Imogen Poots, Rosemarie DeWitt, Odessa Young

Regizor: Jamie M. Dagg [a mai regizat: River(2015)]

Incasari: 11.089 $

Nota Gealapa: 6
Metascore: 72/100

Un fost campion de rodeo se imprieteneste cu un tanar predispus la violenta.

Nu stiu ce au vazut criticii la filmul asta de l-au ridicat atat de mult in slavi. Mie mi s-a parut destul de banal. O poveste simpla, interesanta pe alocuri si credibila pentru zona in care se desfasoara actiunea, dar cu un ritm lent si cu cu dialoguri putine si fara substanta. Pe final se intampla cateva lucruri ramase neexplicate, cumva paradoxal pentru un film atat de putin complicat. Austeritatea se simte in fiecare scena si doar muzica mai ajuta pe ici pe colo.

Pentru un film cu buget redus, distributia nu este rea deloc. John Bernthal si imogen poots sunt nume destul de relevante, numai ca stilul depresiv al acestui film nu prea li se potriveste. Toti actorii pareau ca urmeaza sa isi taie venele. pana si scenele de dragoste si cele in care zambeau au parut la fel de triste. Pot intelege de ce a fost ales acest stil de interpretare, dar mi se pare ca a fost dus prea la extrem. Din pacate si interpretarile au cazut in nota generala de banalitate a filmului.

Pana la urma, vreau sa va zic ca ma obisnuisem si cu atmosfera sumbra, si cu tristetea actorilor si la un moment dat filmul chiar devenise agreabil, pana am ajuns la deznodmantul abrupt, lipsit de creativitate si care nu a oferit nici un suspsans. Pot sa enumar in cateva minute vreo cinci feluri mai bune de a incheia acest film. Am avut senzatia ca pana si scenaristii s-au plictisit cand au ajuns in acest punct.

Unfinished Business (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Vince Vaughn, Dave Franco, Tom Wilkinson, Sienna Miller, June Diane Raphael

Regizor: Ken Scott [a mai regizat: The Extraordinary Journey of the Fakir(2018), Delivery Man(2013), Starbuck(2011), Sticky Fingers(2009)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 14.431.253 $

Nota Gealapa: 5.80
Metascore: 32/100

Proprietarul muncitor al unei mici afaceri si cei doi asociati ai sai, calatoreesc in Europa pentru a incheia afacerea vietii lor, dar ce incepe ca o calatorie de afaceri de rutina deraiaza in toate modurile imaginabile si inimaginabile.

Este o comedie tipica de duzina, cu aproape nici o valoare artistica, dar cu cateva scene amuzante. Am ras de cateva ori, asa ca nu pot sa zic ca e in intregime un esec, dar am vazut si comedii mai bune. Imprumuta elemente din filme pe care le-am vazut deja, dar nu exagereaza cu acest procedeu, as aca per total pot sa spun ca am vazut un film destul de agreabil. Bineinteles ca totul se termina cu bine intr-un happy-end clasic, iar drumul pana la acesta este exact atat de previzibil cum v-ati astepta.

Distributia este una nesperat de buna pentru un asemenea film. Protagonistul este Vince Vaughn, u obisnuit al genului, dar acesta nu are o prestatie prea buna. Din fericire pentru toata lumea, langa el au fost actori ca Tom Wilkinson, care se pare ca accepta orice rol in ultima vreme, dar isi foloseste toata energia de fiecare data si isi arata clasa cu orice ocazie, Dave Franco cu o interpretare surprinzator de buna, Sienna Miller si James Marsden, cu roluri mici, dar e o placere sa ii vezi chiar si cand nu contribuie cu nimic deosebit.

Da, este un film superficial, glumele sunt mai mult sai mai putin amuzante, exista destule scene nud nu tocmai placute si povestea este previzibila, dar pentru cei mai multi dintre noi este foarte usor sa empatizam cu personajele, nu o sa va spun de ce si o sa va las sa vedeti singuri. Daca mai adaug si mesajele morale pe acre le transmite pe ici pe colo, ajung la concluzia ca nu este atat de superficial cum pare la prima vedere. Nu o sa fie unul din filmele din colectia mea, dar nu imi pare rau ca l-am vazut.

Triple 9 (2016)

Gen: Crima, Thriller

Distributie: Casey Affleck, Chiwetel Ejiofor, Anthony Mackie, Woody Harrelson, Aaron Paul

Regizor: John Hillcoat [a mai regizat: Lawless(2012), The Road(2009), The Proposition(2005), To Have & to Hold(1996), Ghosts... of the Civil Deav(1988)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 23.119.442 $

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 52/100

O banda de criminali si politisti corupti planuiesc sa omoare un ofiter de politie, pentru a putea da cea mai mare spargere de pana acum.

Filmul asta ar fi trebuit sa fie exceptional. Cumva insa, a ajuns sa fie doar un film de duzina. Povestea este cu politisti corupti, spargeri si mafioti, ori asta ofera mereu potential pentru filme interesante, dar o serie de erori au facut ca acest film sa fie lipsit de stralucire aproape in totalitate. Este destul de greu de urmarit in prima faza si dupa ce reusesti sa intelegi cat d ecat ce se intampla, povestea este montata intr-un mod haotic si neplacut pentru ochi. Astfel, scenele bune de actiune sunt sporadice si nu prea se leaga intre ele.

Distributia m-a facut sa cred ca o sa vad o capodopera. Sunt atatea nume importante si de actualitate in acest film, incat nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca o sa urmaresc un film mediocru. Din pacate, nu am vazut nici un fel de chimie intre acesti actori si fiind atat de multi, au trebuit sa imparta timpul de ecran, astfel incat nici unul nu a apucats a straluceasca. Casey Affleck, Anthony mackie, Woody harrelson, Chiwetel Ejiofor, Gal Gadot, Teresa Palmer sau Kate winslet cu accentul ei rusesc de toata jena, nici unul nu a reusit sa ridice cumva acest film si daca ar fi lipsit toti, nici nu li s-ar fi simtit lipsa.

Va vine sau nu sa credeti, acest film nu este produs de vreun stdio de la Hollywood. este pur si simplu un film indie cu un buget mai mare. Pe de-o parte apreciez asta, dar cand ma gandesc ca alte filme independente au facut mult mai mult, avand mult mai putin, doar mi se amplifica dezamagirea. E un film de actiune fara nici un pic de substanta, desi pretinde ca are asa ceva, cu cateva scene bune si putin sangeros. Poate fi o optiune pentru o seara de film, dar inaintea lui sunt disponibile filme mult mai bune.

Dread (2009)

Gen: Horror

Distributie: Jackson Rathbone, Hanne Steen, Laura Donnelly, Jonathan Redwin, Shaun Evans

Regizor: Anthony DiBlasi [a mai regizat: Extremity(2018), Her Last Will(2016), Most Likely to Die(2015), The Wrong Boyfriend(2015), Last Shift(2014)]

Nota Gealapa: 6.20

Trei studenti merg sa documenteze lucrul de care oamenii se tem cel mai mult, dar unul dintre ei se dovedeste a fi un psihopat sadic, care foloseste aceasta informatie pentru a-si tortura subiectii.

Este un film despre un proiect studentesc care degenereaza, dar intreg filmul arata in unele momente ca un proiect studentesc. Poate pentru ca a fost prima experienta regizorala a lui Anthony DiBlasi, dar felul in care este filmat si montat acest film nu prea mi-a placut. Este excesiv de intunecat, iar acest procedeu functioneaza doar in cateva scene, in restul timpului fiind doar enervant. Povestea nu este una care sa te dea pe spate si avanseaza greu. Din fericire, ultima treime a filmului este destul de buna, sungeroasa, ciudata si greu de suportat, intr-un sens bun.

Distributia este demna si ea de un proiect studentesc, adica niste anonimi dornici de afirmare, cu mai mult sau mai putin talent; in cazul de fata, cu mai putin. Nici unul dintre protagonisti nu a reusit sa ma convinga, iar abilitatile lor limitate oricum, au fost ingradite si mai mult de un scenariu de duzina. Hanne Steen a fost singura cat de cat credibila, dar a beneficiat de un personaj prea putin important, ca prestatia ei sa conteze in vreun fel.

Pot intelege mesajul filmului, despre infruntarea propriilor temeri, dar cred ca se adreseaza exclusiv celor care au astfel de sceheleti prin dulap si astfel s-a nisat si s-a indepartat de publicul larg, fan al genului. Pana la urma, pentru un debut nu este un film chiar rau si sunt curios daca in tip filmele lui DiBlasi au progresat. Pe acesta nu il recomand.

Tomorrowland (2015)

Gen: Aventura, SF, Actiune

Distributie: George Clooney, Britt Robertson, Hugh Laurie, Raffey Cassidy, Tim McGraw

Regizor: Brad Bird [a mai regizat: Incredibles 2(2018), Mission: Impossible - Ghos Protocol(2011), Ratatouille(2007), The Incredibles(2004), The Iron Giant(1999)]

Buget: 190.000.000 $
Incasari: 209.154.322 $

Premii:
- Most Disappointing Film, Oklahoma Film Critics Circle Awards, 2016

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 60/100

Uniti de un destin comun, un tanar plin de curiozitate stiintifica si un fost copil-geniu ajuns acum inevntator, incep o misiune de a afla secretele unui loc de undeva din timp si spatiu, care exista in memoria lor colectiva.

Tomorrowland a devenit repede "yesterday movie" si dupa ce l-am vazut am inteles si de ce. Cu o intriga pe acre am mai intalnit-o, dar care ofera mereu potential nelimitat si cu un buget urias la indemana, acest film trebuia sa fie un clasic, sau inceputul unei francize importante, dar isi risipeste toate atuurile cu o usurinta deranjanta. Efectele vizuale arata bine si nu aici este problema. Felul in acre este montat filmul face povestea greu de urmarit in prima faza si in loc sa fie abordat ca un SF respectabil, pe masura ce am avansat in poveste am avut impresia din ce in ce mai pregnanta ca urmaresc un film pentru copii.

Distributia este una de prima mana si nu anunta in nici un fel mediocritatea filmului. Am vazut un George Clooney mai animat decat de obicei, dar ceva nu a functionat in interpretarea lui. Nici lui hugh Laurie nu i s-a potrivit personajul deloc. Au mai spalat imaginea la acest capitol copiii actori, cu interpretari bune, dar bune pentru un film de familie, nu pentru un SF cu nuante apocaliptice. Desi ingredientele pentru succes erau acolo, scenariul slab si o lipsa de chimie intre protagonisti au facut ca lucrurile sa nu functioneze cum trebuie nici la acest capitol.

Brad Bird ma obisnuise cu filme foarte bune, dar de data asta cred ca este poate principalul respnsabil de semi-esecul acestui film. Mesajele transmise de film, sunt aceleasi lectii de morala pe care le auzim peste tot si nu sunt transmise in vreun mod revolutionar. Nu este primul film care critica cinismul societatii in acre traim, dar nu face asta intr-un mod prin care sa se faca auzit. Finalul pare si el cam fortat, doar de dragul de a lasa loc de o continuare. Personal, sper ca aceasta sa apara candva, pentru ca in continuare cred ca aceasta poveste are mai mult potential si poate fi redresata.

The Program (2015)

Gen: Biografic, Drama, Sport

Distributie: Ben Foster, Chris O'Dowd, Guillaume Canet, Jesse Plemons, Lee Pace

Regizor: Stephen Frears [a mai regizat: Victoria & Abdul(2017), Florence Foster Jenkins(2016), Philomena(2013), Muhammad Ali's Greatest Fight(2013), Lay the Favorite(2012)]

Incasari: 3.335.613 $

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 53/100

Un jurnalist sportiv irlandez este convins ca performantele lui Lance Armstrong din timpul victoriilor din Turul Frantei se datoreaza substantelor interzise pe care acesta le consuma. Cu aceasta convingere, el incepe o vanatoare de dovezi ca sa il demaste pe ciclist.

Filmul abordeaza un subiect plin de potential, datorita personajului in jurul caruia s-e construieste. Din pacate, cred ca mare parte din acest potential a fost irosit si spun asta pentru ca filmul pare facut cumva pe repede inainte si am impresia ca s-a sarit peste etape importante si momente relevante. Este greu sa sumarizezi o cariera, o industrie si o ancheta, toate inztinzandu-se pe mai bine de zece ani, dar cu un film putin mai lung si cu o editare putin diferita, cred ca s-ar fi putut face lucrurile mai bine. Nu mi-a placut nici demonizarea lui Lance Armstrong. Da, a facut toate acele lucruri, a trisat, dar nu cred ca era fratele geaman al lui Lucifer, asa cum este prezentat aici.

In astfel de filme conteaza uneori mai mult asemanarea fizica cu cel pe care il interpretezi, decat experienta si potentialul artistic, asa ca ajung in roluri principale actori care nu sunt neaparat cei mai buni. de aceasta data, a fost randul lui Ben Fister, un nume totusi respectat in industrie, care a facut o treaba decenta si a avut o prestatie destul de credibila, care reprezinta de altfel si unul din punctele forte ale filmului. Din pacate, nu mai este nici un actor de nivelul sau in restul distributiei si acest lucru se simte in unele scene care scartaie.

Avand in vedere amploarea scandalului prezentat aici, m-am mirat ca acest film nu a fost marketat mai intens, dar dupa ce l-am vazut cred ca nici studiourile nu au avut prea multa incredere in produsul final. Mi-a placut ca au reusit sa ne transmita complexitatea operatiunii si este impresionant chiar si cum au reusit sa o ascunda atatia ani. Cred ca a fost gresita abordarea. In loc sa se concentreze pe personajul principal, filmul ofera prea multa atentie si timp unor povesti secundare. Nu recomand acest film. in schimb, astept cu interes pe cineva sa abordeze subiectul cu mai mult profesionalism.

The Roommate(2011)

Gen: Thriller, Drama

Distributie: Minka Kelly, Leighton Meester, Cam Gigandet, Aly Michalka, Danneel Ackles

Regizor: Christian E. Christiansen [a mai regizat: The Devil's Hand(2014), On the Edge(2014), ID:A(2011), Zoomerne(2009), Crying for Love(2008)]

Buget: 16.000.000 $
Incasari: 40.492.759 $

Nota Gealapa: 5.75
Metascore: 23/100

Cand ajunge prima data in campus, Sara, studenta in anul intai, se imprieteneste cu colega ei de camera Rebecca, fara sa stie ca aceasta devine periculos de obsedata de ea.

Acest film sufera cel mai mult la capitolul originalitate. Am mai vazut povestea asta in diverse forme de nenumarate ori. Cred ca astfel de thrillere in cineva devine obsedat de o persoana sunt cel mai la indemana de facut, iar acesta a respectat toate stereotipurile genului, culminand cu sirenele care se aud pe fundal dupa ce toata actiunea se termina. Primeste nota de trecere insa, deoarece nebunia personajului negativ a fost destul de credibila.

Leighton meester a facut o treaba decenta in acest rol de psihopata. Pare ca i-a fost suspect de usor sa intre in pielea personajului. Minka Kelly pe de alta parte, in rolul principal, a fost pusa in situatia de a juca victima naiva cu toate cliseele aferente, astfel ca prestatia ei a fost una mai de duzina. In afara de cele doua, mai exista cateva figuri familiare, dar pe care le-am recunoscut tot din filme de mana a doua si nimeni cu adevarat important.

Nu este un film care sa te sperieneaparat. Ciudatenia lui si starea de crispare vin din faptul ca unele scene sunt destul de realiste. Nu este neaparat ticsit cu gore sau nuditate sexuala, dar creeaza pe alocuri tensiune suficienta incat unele scene sa fie mai grele decat sunt de fapt. Nu il recomand neaparat, dar daca alegeti sa il vedeti, nu va uitati la trailer inainte, pentru ca toate scenele bune sunt acolo. Concluzia mea este ca The Roommate este un fel de Single White Female pentru adolescenti.

Wheelman (2017)

Gen: Actiune, Mister, Crima

Distributie: Frank Grillo, Caitlin Carmichael, Garret Dillahunt, Shea Whigham, Wendy Moniz-Grillo

Regizor: Jeremy Rush [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 66/100

Un sofer dintr-o banda de spargatori de banci isi da seama ca este tradat si asa incepe o cursa in incercarea de a afla cine l-a tras pe sfoara.

E bine ca Netflix s-a apucat sa faca filme; cu cat mai multi producatori cu atat mai bine. Daca la seriale pare ga au gasit reteta succesului, in materie de lungmetraje insa, deocamdata aceasta marca garanteaza doar ca filmul nu este un esec total. Wheelman se incadreaza perfect in acest profil. 90% din acest film ne uitam doar la personajul principal conducand o masina si vorbin la telefon. Este cam putin pentru un film de actiune. Totusi, sa creezi suspans si tnesiune doar in acest mod este o realizare. Mi-ar fi placut ca filmul sa ofere ami mult si sa nu fie doar o varianta mai ieftina de Tarnsporter.

Frank Grillo, protagonistul filmului si singurul cu timp relevant de ecran, nu este un nume din prima linie a Hollywoodului, dar este un actor experimentat, credibil in astfel de roluri si prestatia lui a fost destul de buna. El este si cel mai cunoscut actor din acest film. nu avem nici un nume important in rolurile secundare care sa faca afisul mai interesant cum se mai practica, iar asta este un lucru onest si bun. Nu m-ar fi incalzit cu nimic daca cine stie ce actor renumit ar fi avut numai trei replici mari si late.

Wheelman mi-a adus aminte de foarte multe filme. Nu ofer nimic nou, dar este un mix interesant de elemente din alte filme cunoscute. Transporter, The Driver sau Locke, din fiecare am regasit unele elemente. Intr-un film in care actiunea se desfasoara aproape exclusiv in masina, sunetul este foarte important si cred ca la acest capitol regizorul impreuna cu echipa de sunetisti au facut o treaba buna. Nu se pune accentul neaparat pe scartaitul rotilor sau alte elemente tipice din filmele cu masini, in schimb sunetul de background este adaptat pentru cum s-ar auzi din interiorul unei maisni si au facut asta destul de realist, ceea ce inseamna un plus de credibilitate pentru film. Nu este un film complicat, dar este destul de interesant si cred ca merita o vizionare.

Versus: The Life and Films of Ken Loach (2016)

Gen: Documentar

Distributie: Ken Loach, Jim Allen, Lesley Ashton, David Bradley, Melvyn Bragg

Regizor: Louise Osmond [a mai regizat: Dark Horse(2015), Richard III: The King in the Car Park(2013), Six Million Dollar Conman(2012), What the Green Movement Got Wrong(2010), The Beckoning Silence(2007)]

Nota Gealapa: 5.55

Un documentar despre viata si epoca lui Ken Loach, politicile sale din televiziunea si cinematografia britanica si haosul pe care l-a provocat printre politicieni vreme de 50 de ani.

Tocmai am vazut un documentar despr eun om de care nua uzisem niciodata, iar asta inseamna ca am invatat un lucru nou si pot sa pariez ca pentru cei mai multi dintre voi, persoana asta este la fel de necunoscuta cum era si pentru mine. Nu este cel mai palpitant documentar si nici nu iti revolutioneaza lumea, dar are partile lui interesante si nu pot sa zic ca am fost plictisit. Este incredibil cum un om aclamat in intrega lume si a carui valoare este recunoscuta pe plan mondial, poate fi atat de hulit in propria tara, doar pentru ca deranjeaza din punct de vedere politic.

Protagonistul filmului este chiar Ken Loach, secondat de cativa dintre cei cu care a lucrat de-a lungul timpului. Mi-ar fi placut inssa si mai multe opinii din tabara opozanta. A fost una singura, dar acest lucru nu este suficient pentru ca filmul sa para in intregime echilibrat si obiectiv. Am avut senzatia la un moment dat ca au fost intervievati membrii fan clubului sau. Este evident ca cele mai interesante marturii sunt chiare cele personale si omul pare destul de sincer cand isi povesteste cariera, bucuriile si regretele.

Se pot trage invataminte si din acest film. poate fi considerat un film despre pastrarea propriilor principii, iar exemplul lui Kevin Loach, care din punct de vedere fizic nu este deloc impresionant, dar daca vorbim despre spirit, daca tot ce am vazut este adevarat, poate fi considerat un titan. Este un film linistit, acre nu este pentru toata lumea si ii va plictisi pe multi, dar daca sunteti fani ai documentarelor si va place sa stiti cat mai mult despre orice, cu siguranta veti gasi aici informatii noi.

Normal (2007)

Gen: Drama

Distributie: Carrie-Anne Moss, Kevin Zegers, Callum Keith Rennie, Andrew Airlie, Tygh Runyan

Regizor: Carl Bessai [a mai regizat: Kreuzberg(2018), The Lears(2017), Rehearsal(2015), Ungodly Acts(2015), Mr. Miracle(2014)]

Buget: 2.500.000 $

Premii:
- Best Performance by an Actor in a Supporting Role (Callum Keith Rennie), Genie Awards, 2009
- Best Direction in a Feature Length Drama, Leo Awards, 2008
- Best Lead Performance by a Female in a Feature Length Drama (Camille Sullivan), Leo Awards, 2008
- Best Lead Performance by a Male in a Feature Length Drama (Tygh Runyan), Leo Awards, 2008
- Best Western Canadian Feature Film, Vancouver International Film Festival, 2007
- Feature Film, Writers Guild of Canada, 2008

Nota Gealapa: 6.55

Un accident mortal de masina aduce impreuna un grup de oameni care nu aveau nici o legatura unul cu celalalt pana atunci, fiecare nevoite sa treaca peste traumele emotionale.

Acum 15 ani ani, un astfel de mod de a monta un film m-ar fi dat pe spate, dar acum e ceva banal, ca intreaga intriga de altfel. Scenariul si povestea nu sunt in totalitate rele, au destule parti bune, dar ritmul este unul monoton si chiar si atunci cand se intampla ceva deosebit, parca nu se intampla nimic. Nu exista nici o rasturnare de situatie, moment esential pentru orice film, asa ca povestea avanseaza monoton catre un final linistit si usor ambiguu.

Distributia este una tipica pentru un film de mana a doua, adica exista cateva figuri familiare, dar nici un nume cu adevarat important, iar interpretarile se incadreaza si ele in nota generala a filmului. Exista ce-i drept si cateva scene in care prestatiile unora dintre protagonisti sunt la un nivel mai ridicat, dar aceste momente reprezinta doar niste exceptii. Nu as vrea sa vad cum au aratat celelalte filme de la festivalurile unde acesta a primit premii pentru intepretare.

Poate sunt eu mai incet la minte, dar nu am priceput care este rostul acestui film. in afara de cateva scene mai interesante, dintre acre unele nud destul de naturale, parca nu s-a legat deloc filmul. Este un film despre regret, speranta, aventuri, durere si alte lucruri, dar parca sunt prea multe si nici una dintre aceste teme nu este abordata cum trebuie, adica mai pe larg si mai profund. Intriga poate fi explicata in doua propozitii, povestea nu este deloc noua, exista cateva povest secundare care nu duc nicaieri si camera se misca excesiv la unele scene. Daca cineva crede ca a inteles acest film pe deplin, sa mi-l explice si mie.

The Innocents (2016)

Titlu original: Les Innocentes

Gen: Drama, Istoric

Distributie: Lou de Laâge, Agata Buzek, Agata Kulesza, Vincent Macaigne, Joanna Kulig

Regizor: Anne Fontaine [a mai regizat: Reinventing Marvin(2017), Gemma Bovery(2014), Adore(2013), My Worst Nightmare(2011), Coco Before Chanel(2009)]

Buget: 6.000.000 €
Incasari: 1.065.665 $

Premii:
- Andreas Award, Norwegian International Film Festival, 2016
- Best Narrative Feature - Audience Award, Provincetown International Film Festival, 2016
- Best Film - FIPRESCI Prize, Valladolid International Film Festival, 2016

Nota Gealapa: 7.30
Metascore: 78/100

In 1945, Mathilde este un doctor de la Crucea Rosie franceza si ii ajuta pe supravietuitorii francezi din lagarele germane. In timp ce lucreaza in Polonie, o calugarita ii cere ajutorul, pentru ca in manastirea ei, mai multe dintre ele au ramas gravide.

Daca vreti sa va deprimati iremediabil, e posibil ca acest film sa fie solutia perfecta. in afara de atmosfera sumbra, trebuie sa recunosc ca este un film bun, sensibil, care prezinta o parte din problemele cu care se confruntau anumiti oameni imediat dupa terminarea razboiului. De la abuzurile rusilor, ura etnica, credinta fanatica si respingerea noului, toate sunt abordate la un moment dat aici, intr-o maniera destul de credibila. Inteleg gravitatea subiectului, dar parca o maniera usor mai optimista de abordare nu ar fi stricat. Desi e filmat color, atmosfera e atat d eintunecata, incat ai impresia ca vezi un film alb-negru.

In afara de Lou de Laâge si de Vincent Macaigne, nu am ami recunoscut pe nimeni din distributia francezo-poloneza, dar interpretarile tuturor au fost in general bune, fara prea multe cusururi, dar si fara prea multa stralucire. Despre partea poloneza a distributiei trebuie sa va spun ca a avut acelasi stil de interpretare pe care il regaseam in filmele romanesti despre comunism din anii '90, adica exagerat de trist.

Cred ca pana la urma, in ciuda unei intrigi absolut originale si interesante, modul in care lupta dintre vechi si nou, dintre modern si traditional, este prezentata aici, face ca The Innocent sa fie in genere un film pentru femei. Filmul provoaca intr-o oarecare masura o lupta interioara si la spectatori, pentru ca toti avem anumite principii inclinate mai spre modern, sau spre traditional. Nu este un film de colectie, dar macar odata cred ca este ok de vazut.

The Samaritan (2012)

Gen: Thriller, Crima, Drama

Distributie: Samuel L. Jackson, Luke Kirby, Ruth Negga, A.C. Peterson, Gil Bellows

Regizor: David Weaver [a mai regizat: Every Day is Christmas(2018), Wedding March 3: Here Comes the Bride(2018), Wedding March 2: Resorting to Love(2017), The Mechanics of Love(2017), A Christmas to Remember(2016)]

Buget: 12.000.000 $
Incasari: 1.744 $

Nota Gealapa: 6.05
Metascore: 37/100

Dupa doua zeci de ani in inchisoare, Foley vreasa lase in urma vechea lui viata. Dupa ce o cunoaste pe Iris, posibilitatea unui nou inceput pare realizabila, dar trecutul lui este un partener de drum incapatanat.

Trebuie sa recunosc ca sunt putin dezamagit de acest film, nu neaparat pentru ca el este atat de slab, ci mai degraba datorita asteptarilor mele exagerate. Intriga nu este una complicata si este tipica pentru un film de actiune de mana a doua. Usor bolnav pe alocuri, are cateva rasturnari de situatie interesante, dar si un deznodamant cam previzibil. Nu sunt urmariri de masini, sau scene complicate de actiune, dar exista tensiune si nu este plictisitor.

Trebuie sa ma impac cu ideea ca eroii copilariei mele au imbatranit. Este si cazul lui Samuel L. Jackson, ajuns intr-un moment al carierei in care varsta si burta il imping spre astfel de filme de duzina. Acesta a parut constient de valoarea filmuui pe intreaga sa durata, consecinta fiind o oarecare lipsa de chef. Ruth Negga a avut o interpretare interesanta si este si o prezenta agreabila, asa ca mi-ar placea sa vad in ce proiecte a mai participat. apare si Tom Wilkinson pe ici pe colo, asa cum ne-a obisnuit de cativa ani buni, intr-un rol de umplutura.

Nici cu coloana sonora nu au fost prea inspirati cei care au lucrat la acest film, pentru ca muzica m-a distras de multe ori de la ce trebuia sa fiu atent de fapt. Prea multe scene s-au desfasurat intr-o lumina galbena ciudata. Mai adaugam peste toate astea si o problema de credibilitate a povestii si asa am ajuns in situatia ca un film acre ii are in distributie pe Samuel L. Jackson si pe Tom Wilkinson sa fie unul absolut mediocru.

Ali and Nino (2016)

Gen: Drama, Romantic, Razboi

Distributie: Adam Bakri, María Valverde, Mandy Patinkin, Connie Nielsen, Homayoun Ershadi

Regizor: Asif Kapadia [a mai regizat: Maradona(2018), Amy(2015), Senna(2010), Uneternal City(2008), Far North(2007)]

Buget: 20.000.000 $

Nota Gealapa: 7
Metascore: 50/100

O poveste de dragoste intre un azer musulman si o femeie georgianca crestina, in perioada 1918-1920.

Mi-a placut destul de mult acest film. Are tensiune pe doua planuri, care se imbina destul de bine. Eu m-am concentrat destul de mult si pe aspectul istoric, pentru ca nu stiam nimic despre istoria Azerbaidjanului si chiar daca un film nu este cea mai buna sursa de informatii, pot spune ca am aflat lucruri noi, despre care habar nu aveam. Din punct de vedere al tehnologiei filmul nu este spectaculos, dar compenseaza cu o cinematografie foarte reusita si cu costume si decoruri impresionante, care te transporta cu succea in acele vremuri. Povestea de dragoste nu este nici siropoasa si nici foarte exagerata, iar asta este inca o bila alba.

Strict din punct de vedere al numelor, distributia poate parea destul de comuna, dar am vazut interpretari solide, muncite si credibile. Adam Bakri si María Valverde au dus filmul in spate destul de bine, cu o chimie foarte buna intre ei si cu interpretari foarte naturale. Prin rolurile secundare am vazut destule interpretari asemanatoare cu cele din filmele istorice ale lui nicolaescu, dar nu m-au deranjat deloc.

Din ce am studiat, am amflat ca filmul are la baza o carte foarte buna si ca a fost finantat de familia actualului presedinte din Azerbaidjan, pentru a-l folosi ca intrument de PR in fata tarilor vestice. Imi inchipui ca daca ar fi fost un film mai independent, poate ar fi avut chiar mai multa substanta. Chiar daca nu am citit cartea, intuiesc ca ce s-a pierdut pe parcurs este mare parte din context si aproape tot umorul si spun asta doar pentru ca am resimtit lipsa celor doua. Principalul motiv pentru care va recomand sa vedeti filmul sunt cinematografia si costumele care sunt incredibil de... credibile.

Sweet November (2001)

Gen: Romantic, Drama

Distributie: Keanu Reeves, Charlize Theron, Jason Isaacs, Greg Germann, Liam Aiken

Regizor: Pat O'Connor [a mai regizat: Private Peaceful(2012), Dancing at Lughnasa(1998), Inventing the Abbotts(1997), Circle of Friends(1995), Zelda(1993)]

Buget: 40.000.000 $
Incasari: 65.754.228 $

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 27/100

Un director dependent de munca si o femeie neconventionala, sunt de acord sa aiba o relatie de scurta durata. In aceasta perioada insa, aceasta ii schimba viata.

Bineinteles ca este un film pentru femei sentimentale, dar nu neg ca mi-a placut si mie putin. Spre deosebire de altele insa, acesta pe mine nu a reusit sa ma emotioneze, pentru ca am prevazut destul de devreme rasturnarea de situatie. Imi place ca nu ofera un happy end clasic; de fapt, nu ofera un happy end deloc. Sunt si momente nereusite, in acre scenariul, doar pentru a umple tacerea, arunca actorilor niste replici fara sens, dar in cea mai mare parte este un film agreabil, clasic si destul de distractiv, fara sa fie o comedie.

Pentru anul 2001, distributia este una destul de buna, propunand in rolurile principale doua nume foarte la moda la acea vreme. Keanu Reeves si Charlize Theron au avut o chimie destul de buna, dar ea a stralucit mult mai mult decat el. Reeves nu este chiar potrivit in astfel de roluri, dar da bine la cv sa faci si un astfel de film. Prin rolurile secundare nu este mare lucru de remarcat, dar au fost interpretari decente.

Nu stiu daca in acest caz este neaparat un minus faptul ca finalul este previzibil, pentru ca mesajul filmului se regaseste in poveste. Nu este nici pe departe un film epic sau exceptional, dar este un film bun, cu cateva mesaje pozitive si cu sanse bune sa va regasiti intr-unul din personaje. Pentru o seara de film in doi, cred ca este o alegere foarte buna, asa ca il recomand cu incredere.

Shut In (2016)

Gen: Thriller, Drama

Distributie: Naomi Watts, Charlie Heaton, Jacob Tremblay, Oliver Platt, Clémentine Poidatz

Regizor: Farren Blackburn [a mai regizat: Hammer of the Gods(2013)]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 6.891.009 $

Nota Gealapa: 5.30
Metascore: 25/100

Un thriller despre o fizioterapeuta de copii, vaduva, care duce o viata izolata undeva in New England. Prinsa in mijlocul unei furtuni infernale, trebuie sa gaseasca o cale de a salva un baietel, inainte ca acesta sa dispara pentru totdeauna.

Filmul asta a fost o dezamagire. Chiar daca a avut o intriga nu foarte originala, acest subiect ofera intotdeauna potential pentru un film prin de suspans si neprevazut. Intr-adevar, exista o rasturnare de situatie, dar singura ei calitate este de a fi neasteptata, neaducand decat intrebari logice ramase fara raspuns si mai multa dezamagire. Regizorul are cea mai mare parte de vina pentru felul bizar in care a fost pusa in scena povestea. Cel putin in prima parte, mi-a fost destul de greu sa inteleg ce se intampla. Ceva suspans a existat, dar doar sporadic.

Distributia a fost in regula pentru un film de mana a doua, dar prestatiile au fost mediocre. Naomi Watts, iesita de ceva vreme din prim-plan, parca s-a straduit prea mult sa arate ca inca poate si ca de obicei, atunci cand te straduiesti prea tare se alege praful. Oliver Platt, folosit de umplutura, doar pentru a mai pune un nume cunoscut pe afis, s-a comportat ca atare si a oferit o interpretare blazata si plictisita. Am observat de asemenea, ca Jacob tremblay este unul din copiii actori la moda in perioada asta, dar dupa Room sa fii aruncat in asa ceva...

Personajele iti sunt aruncate purs si simplu in fata fara prea multe explicatii si trebuie sa incerci de unul singur sa descoperi ce rost au. Rasturnarea de situatie de care aminteam aduce cauzeaza niste momente ciudate. Finalul, desi pe jumatate asteptat, nu este deloc satisfacator. Cred ca se intampla prea multe lucruri in acest film si inca odata se adevereste ca mai putin si mai simplu, uneori inseamna mai bine.

The Overnight (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Adam Scott, Taylor Schilling, Jason Schwartzman, RJ Hermes, Kyle Field

Regizor: Patrick Brice [a mai regizat: Creep 2(2017), Creep(2014)]

Incasari: 1.110.522 $

Premii: 
- Best Narrative Feature, deadCenter Film Festival, 2015

Nota Gealapa: 6.10
Metascore: 65/100

Alex, Emily si fiul lor RJ sunt noi in Los Angeles. O intalnire intamplatoare in parc face sa ii intalneasca pe misteriosii Kurt, Charlotte si Max. O seara linisitita intre familii devine din ce in ce mai interesanta odata cu trecerea timpului.

Acest film alterneaza de la inceput pana la final umorul cu bizarul. De cateva ori asta se intampla cu succes, dar de mai multe ori nu prea are noima. O idee interesanta, numai buna pentru un film independent cu buget redus, dar pusa in practica nu atat de bine pe cat ar fi trebuit. Mi-a placut finalul, au existat scene incitante, scene aproape scarboase, destul umor si cred ca este un excperiment mai degraba reusit. Mi-ar fi placut ca dialogurile sa fie mai altfel pe ici pe colo si mi-ar fi placut ca filmul sa fie o idee mai grafic.

de asemenea, mi-ar fi placut sa aiba o distributie mai buna, cu actori mai versatili. Cand vezi numele lui Adam Scott si jason Shwartzman, cam stii la ce fel de interpretare sa te astepti, pentru ca cei doi ies din propriile zone de confort destul de rar. Pentru un film independent insa, recunosc ca nu este cea mai rea distributie posibila. Nu imi dau seama daca stangacia dintre cei doi a fost intentionata sau pur si simplu nu a existat o chimie. Daca prima varianta sta in picioare, inseamna ca i-am subestimat.

Ca sa gasesc un scop serios al filmului, as putea spune ca ne prezinta cam de ce sunt in stare doi oameni pentru a-si intari casnicia sau pentru a se integra, dar ma indoiesc ca acest film a avut vreun moment intentia sa fie profund. Chiar daca are destule greseli in executie, nu a fost plictisitor si cred ca este un proiect auster demn de atentia voastra.

Lazer Team (2015)

Gen: SF, Comedie

Distributie: Burnie Burns, Gavin Free, Michael Jones, Colton Dunn, Alexandria Deberry

Regizor: Matt Hullum [a mai regizat: Lazer Team 2(2018), The Schedule(1997)]

Buget: 2.480.421 $
Incasari: 1.186.426 $

Nota Gealapa: 5.80
Metascore: 42/100

Patru ratati sunt nevoiti sa salveze planeta dupe ce descopera locul unde s-a prabusit un OZN si se echipeaza cu costumul de lupta de la bordul acestuia.

Nu e mare lucru de comentat aici. Doar inca un film cu ambitii mult prea mari pentru bugetul pe care l-a avut l-a dispozitie. Astfel ca, efectele nu sunt deloc de cea mai inalta calitate. Din pacate, nu aceasta a fost singura problema a filmului. Povestea este destul de slaba si este ingropata aproape de tot de un scenariu mediocru care ofera dialoguri total lipsite de substanta. Au existat cateva scene amuzante si cam atat. Ce trebuia sa ma sperie nu a reusit asta si ce trebuia sa imi provoace empatie mai degraba m-a amuzat.

Distributia este si ea una de mana a doua. Ecista vreo doua trei figuri familiare, dar nici un nume cu adevarat relevant si avand in vedere contextul general, nici interpretarile nu sunt cie stie ce. Acestea urmeaza toate stereotipurile unor comedii de duzina si nu cred ca prezenta in acest film a ajutat cariera vreunuia dintre protagonisti. In film, ne sunt prezentate patru personaje care la inceput nu au nici un fel de chimie, dar ajungs a lucreze atat de bine impreuna, incat reusesc sa salveze planeta, dar din punct de vedere al chimiei dintre actori, aceasta nu a existat pana la finalul filmului.

Intr-un film de aproape doua ore, cred ca daca adun partile bune strang cam zece minute de material de calitate. Este interesant ca acest film este o productie Youtube, dar acum sunt atatea platforme care lanseaza filme si o fac mai bine, asa ca Youtube trebuie sa se straduiasca mai tare. Imi inchipui totusi ca pentru copiii cu o varsta destul de frageda este un film distractiv. Anul acesta a aparut si sequelul, dar nu ma grabesc sa il vad.

Truth (2015)

Gen: Biografic, Drama

Distributie: Cate Blanchett, Robert Redford, Dennis Quaid, Topher Grace, Elisabeth Moss

Regizor: James Vanderbilt [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 9.600.000 $
Incasari: 2.541.854 $

Premii:
- Desert Palm Achievement Award (Cate Blanchett), Palm Springs International Film Festival, 2016

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 66/100

O drama din studiourile de stiri, care documenteaza emisiunea 60 minutes de la CBS, din 2004, care punea la indoiala serviciul militar al presedintelui de atunci, George W. Bush si furtuna de critici care a urmat si care i-a costat pe pprezentatorul Dan Rather si pe producatoarea Mary Mapes carierele lor.

Astfel de filme sunt parca mai interesante daca in centrul atentiei se afla o investigatie jurnalistica de succes. Aici nu numai ca demersul jurnalistic prezentat a fost unul esuat, dar filmul nu s-a concentrat pe investigatie in sine, ci pe evenimentele care au urmat, iar asta nu mai este a fel de palpitant. Avem parte totusi de un oarecare suspans si de momente in care specatatorii sunt pusi in dificultate si este greu de ales o tabara. Truth este un film decent, dar nu exceleaza cu nimic si va fi usor de uitat.

Distributia este foarte atragatoare si m-a facut sa cred ca voi vedea un film deosebit. Toti acesti actori experimentati aduc un plus filmului, dar nu il pot face cu adevarat memorabil. Prestatiile lor sunt in general corecte, dar fara stralucire, deoarece majoritatea personajelor nu sunt foarte ofertante. Singurul lor mai solicitant este cel al lui Cate Blanchett si interpretarea ei este un pic mai buna decat ce ne ofera colegii ei dar prea putin pentru a sustine un intreg film.

Ce m-a deranjat cel ami tare a fost senzatia ca filmul nu este impartial si pe alocuri mi s-a parut ca a incercat sa gaseasca scuze pentru a justifica o treaba jurnalistica, care chiar si in aceste conditii a parut a fi facuta de mantuiala. Totusi, este un film care ne prezinta un context interesant si ridica unele intrebari importante si din acest motiv nu pot sa zic ca imi pare rau ca l-am vazut, dar nici nu il pot recomanda in mod deosebit.