The Last Dance (2020)

Gen: Documentar

Numar episoade: 10

Distributie: Phil Jackson, Michael Jordan, David Aldridge, Scottie Pippen, Steve Kerr

Filmul a obtinut 6 premii, printre care:
- Outstanding Documentary or Nonfiction Series, Primetime Emmy Awards, 2020
- Best Documentary, AAFCA TV Honors, 2020
- Outstanding TV Documentary or Special, Black Reel Awards for Television, 2020
- Best Reality or Non-Fiction Program, Online Film & Television Association, 2020
- Best Direction of a Variety, Reality or Non-Fiction Program, Online Film & Television Association, 2020

Nota Gealapa: 8.90
Metascore: 90/100

Istoria creșterii echipei de baschet Chicago Bulls din anii 1990, condusa de Michael Jordan, cel care a pus bazele uneia dintre cele mai notabile dinastii din istoria sportului.

Am vazut aceasta serie fix cand a aparut, dar am asteptat putin inainte sa scriu despre ea, asteptand sa se linisteasca putin apele, pentru a a produs ceva rumoare si lumea se aprinde foarte usor cand e vorba de sport si de idoli. Da, este un documentar subiectiv si da, nimic nu a aparut fara acordul lui Michael Jordan, dar chiar si asa The Last Dance este senzational din mai multe puncte de vedere. Odata pentru ca ne intoarce in timp intr-o epoca de aur a NBA-ului, cand jocul era mai barbatesc decat acum si cerd eu si mai spectaculos. Apoi, ne permite sa intram putin in mintea unui om pentru care cuvintele sunt prea putine pentru a exprima ce a insemnat el pentru acest sport si pentru a evidentia ambitia, talentul si realizarile sale.

Pe langa un Michael Jordan mai descoperit ca nicioata, avem ocazia sa ii vedem vorbind despre caracterul si mentalitatea sa pe fosti colegi si adversari ai acestuia, unii care l-au indragit, altii acre l-au detestat, dar care cu otii l-au respectat. Michael Jordan este genul de personalitate pe care fie o admiri fie o detesti si nu prea exista cale de mijloc, iar spiritul sau competitiv exagerat si mentinut pana in ziua de azi este pur si simplu fascinant. Felul sau de a gandi si de a actiona te va face cu siguranta sa ai o parere proasta despre tine si despre momentele in care ai ales in viata ta calea usoara si te va face sa iti amintesti toate oportunitatile pe care le-ai ratat.

Chiar daca am prins ultima parte a carierei lui Michael jordan la o varsta la care eram capabil sa ii inteleg geniul si sa ma bucur de el, acest documentar mi-a dat pentur o clipa senzatia ca nu stiu cum urmeaza sa se termine si sa stau intr-un suspans asemanator celui de la serialele clasice. Este o serie foarte bine pusa la punct, care ne poarta in timp pana la anii de facultate ai protagonistului si ne aduce cu pasi marunti pana la ultimul sezon al lui Michael la Chicago Bulls, scotand in evidenta obstacolele care au trebuit depasite pentru obtinerea fiecarui trofeu, dar si greutatile din viata personala a acestuia. Foarte multe lucruri nu sunt de spus, asa ca mai spun doar ca fie ca sunteti sau nu fani Michael Jordan, fie ca va place sau nu baschetul, acest film trebuie vazut neaparat, pentru ca este o lectie de viata inainte de toate si poate motiva pe oricine.

The Last Days of American Crime (2020)

Gen: Actiune, Crima

Distributie: Neels Clasen, Edgar Ramírez, Tony Caprari, Kate Normington, Iain Bruce

Regizor: Olivier Megaton [a mai regizat: Taken 3(2014), Taken 2(2012), Colombiana(2011), Transporter 3(2008), The Red Siren(2002)]

Nota Gealapa: 4.65
Metascore: 15/100

Intr-un viitor nu foarte indepartat, ca un raspuns final impotriva terorismului si a criminalitatii, guvernul american hotaraste sa emita un semnal audio care sa faca imposibil pentru oameni sa incalce legea. 

Netflix chiar m-a dezamagit de aceasta data. Eram obisnuit si impacat cu faptul ca inca nu au ajuns sa produca filme deosebite dar credeam ca macar s-au stabilizat la un nivel mediu decent. Acest film insa mi se pare un esec total. Are o intriga plina de gauri, pusa in scena intr-un mod haotic, iar povestea se lungeste peste doua ore total inutil, pentru ca nu e nimic atat de complicat incat sa necesite atata timp de rezolvare. Dialogurile monotone si previzibile si momentele moarte sunt singurele lucruri pe care le-am remarcat la acest film.

Protagonistul este Edgar Ramírez, a carei preenta pe un afis are un singur avantaj: de la departare poate fi confundat cu Gerard Butler. In rest, nu este un actor care sa iti dea incredere ca filmul este unul bun si nici nu am l-am vazut in vreun film sa exceleze si sa contrazica aceasta prejudecata a mea in ceea ce il priveste. Prestatiile sale sunt cel mult ok si isi ridica nivelul doar cand este inconjurat de actori mai buni decat el, ori aici nu se intampla asta si este eclipsat d epartea feminina a distirbutiei, nu epntru ca aceasta are o interpretare iesita din comun, ci doar datorita aparitiei plina de sex-appeal.

Cu putin atentia intriga ar fi putut fi foarte buna, dar oricum modul in care a fost executat este absolut oribil. Schimbarea scenelor fara cursivitate este chiar deranjanta si au existat cateva momente in care nu mai stiam cine ce este. Este un film confuz, prea lent, care m-a facut sa ma intreb in permenenta daca nu e cazul sa ma opresc din a-l urmari. Dupa acest film ramane doar potential irosit si un pas mare in spate facut de Netflix.

The Wall (2017)

Gen: Drama, Thriller

Distributie: Aaron Taylor-Johnson, John Cena, Laith Nakli

Regizor: Doug Liman [a mai regizat: Locked Down(2021), American made(2017), Edge of Tomorrow(2014), Fair Game(2010), Jumper(2008)]

Buget: 3.000.000 $
Incasari: 4.477.141 $

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 57/100

Doi soldati americani sunt blocati de un lunetist letal si singurul lucru care sta intre ei este un zid.

The Wall a fost chiar putin mai slab decat ma asteptam. Asta se intampla cand vrei sa faci un film pretentios de razboi cu bugetul necesar pentru un film independent de festival. Filmul are cateva scene bune, tensionate, dar are si multe momente moarte care se resimt din plin. Daca mai adaugam si cele cateva greseli de logica, rezultatul este un film din pacate doar mediocru, care nu merita prea multa atentie.

Asteptarile mele nu erau cine stie ce inca de la inceput, pentru ca ma asteptam sa vad un film cu John Cena in prim plan, care nu este actor la baza, chiar daca si wrestlingul unde acesta e legenda presupune destula actorie. Din pacate nu am avut parte nici macar de asta, pentru ca rolul lui Cena a fost unul minor, chiar si intr-o distributie care a avutdoar doi membri si jumatate. Am avut in schimb un film cu Aaron Taylor-Johnson, care a avut parte practic de un monolog, dar unul deloc impresionant, care nu l-a ajutat sa isi etaleze eventuala versatilitate si sa isi propulseze cariera.

Este un film foarte simplu; un om, un zid, o voce la radio si surprinzatr de multa tensiune pentru acest decor auster. Aceasta simplitate poate fi un avantaj uneori, dar si o provocare pentru cei implicati. Rezultatul este unul destul de bun, chiar daca The Wall este departe de a fi impresionant. Nu este un film pe care sa il recomand insa, pentru ca sunt suficiente filme care abordeaza subiecte asemanatoare mult mai reusite din toate punctele de vedere.

My King (2015)

Titlu original: Mon roi

Gen: Drama, Dragoste

Distributie: Vincent Cassel, Emmanuelle Bercot, Louis Garrel, Isild Le Besco, Chrystèle Saint Louis Augustin

Regizor: Maïwenn [a mai regizat: DNA(2020), Polisse(2011), All About Actresses(2009), Pardonnez-moi(2006)]

Buget: 10.600.000 $
Incasari: 8.003.331 $

Premii:
- Best Actress (Emmanuelle Bercot), Cannes Film Festival, 2015

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 68/100

Tony este internata intr-un centru de recuperare, in urma unui accident de ski grav. Dependenta de stafful medical si medicamente, își ia timp să-și amintească tumultuoasa poveste de dragoste pe care a trăit-o alături de Georgio.

Francezii nu au fost niciodata pudici in filmele lor si nu s-au sfiit de nuditate in toate formele, fie ca a fost vorba de persoane atragatoare sau nu si nici My King nu face exceptie. Ar trebui totusi sa invete sa faca si ei o selectie cat de cat a acestor scene, pentru ca m-as fi putut lipsi de unele momente de nuditate din filmul asta. Trecand peste acest aspect, avem in fata un film destul de bun, cu o poveste de dragoste foarte interesanta si palpitanta. Ar fi putut fi spusa si direct, nu in acest mod comemorativ in care ne este expusa, dar nu este un detaliu care sa deranjeze, dar prelungeste filmul cu cel putin 20 de minute. 

Cei doi protagonisti sunt Vincent Cassel, unul din cele mai importante nume ale cinematografiei franceze contemporane si Emmanuelle Bercot, un nume nu atat de cunoscut, dar fara indoiala o actrita experimentata, care a reusit cu prestatia ei din acest film sa il eclipseze putin pe mult mai cunoscutul ei coleg de platou reusind sa smulga chiar si un premiu de la Cannes pentru interpretarea ei. Si interpretarile din rolurile secundare au fost suficient de bune pentru a pastra mirajul filmului si chiar daca nu au avut un timp de ecran prea mare, fiecare interventie a personajelor secundare a fost una oportuna.

Stilul regizoral al lui Maïwenn se recunoaste usor in acest film si ea este motivul pentru care o poveste de dragoste acre poate nu are nimic special fata de altele, este scoasa in evidenta si potentata la maxim. Maïwenn are obiceiul de a-si ancora filmele in realitate si de a oferi dialoguri sincere, reale si credibile, exact lucrurile de care avem parte si in My King. Chiar daca spre deosebire de alte filme ale ei ataca un subiect care pentru ea poate parea banal si anume dragostea, o face in stilul ei frust, concentrandu-se pe abuzul psihologic care poate aparea constient sau nu intre doi oameni care se iubesc, aspect acre face aceasta poveste de dragoste mai interesanta decat ar fi trebuit sa fie. Este un film bun de vazut in cuplu; un fel de ghid "asa nu".

The Endless (2017)

Gen: Horror

Distributie: Aaron Moorhead, Justin Benson, Callie Hernandez, Tate Ellington, Shane Brady

Regizor: Justin Benson [a mai regizat: Synchronic(2019), Spring(2014), V/H/S Viral(2014), Resolution(2012)]

Incasari: 965.425 $

Premii:
- Bucheon Choice Award - Best feature Film, Bucheon International Fantastic Film Festival, 2017
- Festival Award, Frightening Ass Film Festival, 2017
- Imaging the Future Award, Neuchȃtel International Fantastic Film Festival, 2017
- International Critic's Award, Neuchȃtel International Fantastic Film Festival, 2017
- Special Citation, San Francisco Film Critics Circle, 2018

Nota Gealapa: 6.35
Metascore: 80/100

Dupa ce in copilarie au scapat de un cult OZN mortal, doi frati acum adulti, cauta raspunsuri dupa aparitia unei casete video vechi , care ii face sa se intoarca unde a inceput totul.

Trebuie spus inca de la inceput ca The Endless este genul de film care pare facut mia degraba pentru critici decat pentru publicul larg. Ia o intriga interesanta si o pune in scena in cel mai neatragator mod cu putinta, intr-un ritm inutil de lent, concentrandu-se pe detaliile cele mai putin interesante ale povestii. Chiar si asa, a reusit sa creeze suficienta tensiune incat sa imi mentina interesul crescut pana la final, iar pe parcurs a avut destule momente surprinzatoare care au facut filmul destul de agreabil incat sa il transforme intr-o experienta per total placuta si una din placerile mele vinovate cand vine vorba de filme,

Distributia nu deconspira nici ea potentialul pe care il are filmul, pentru ca nu contine nume care sa te faca sa alegi un film doar pentru ca le vezi pe afis. In schimb, interpretarile au fost destul de bune si credibile incat sa nu strice povestea, mai ales ca avand pe mana un astfel de subiect, orice greseala poate afecta decisiv credibilitatea intregii povesti. Nu exista vreun remarcat, a carui interpretare sa te bantuie dupa ce se termina filmul, dar nici nu era cazul ca cineva sa incerce sa epateze, astfel ca acest gen de prestatii care trec neobservate sunt binevenite intr-un asemenea film, dar i ciuda unor personaje destul de nereusite si antipatice, cei doi protagonisti reusesc in cele din urma sa atraga atentia asupra lor si sa formeze un duo reusit.

Cred ca principala problema a filmului este ca pleaca de la un concept pretentios, pus in scena cu un buget redus, lucru care de obicei inseamna o reteta pentru esec, numai ca de aceasta data acest esec a fost impiedicat, macar partial. In schimb, cel mai mare avantaj este ca te face sa te intrebi in permanenta ce urmeaza si cum se termina, pentru ca nu se da de gol aproape in nici un moment. Nu prea am cum sa dau detalii din film, fara sa fie un spoiler, dar pot sa spun ca este un film putin diferit, interesant, pe care indraznescs a il recomand.

The Prey (2011)

Titlu original: La proie

Gen: Actiune, Crima

Distributie: Albert Dupontel, Alice Taglioni, Stéphane Debac, Sergi López, Natacha Régnier

Regizor: Eric Valette [a mai regizat: Le serpent aux mille coupures(2017), Super Hybrid(2010), State Affairs(2009), One Missed Call(2008), Maléfique(2002)]

Buget: 9.700.000 €
Incasari: 3.102.666 $

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 58/100

Spargatorul de bănci Franck Adrien execută o pedeapsă cu închisoarea după ce a jefuit o bancă națională. Înainte de a fi prins a reușit să ascundă banii, dar acum nu doar polițiștii caută banii. Colegul său de celulă este Jean-Louis Maurel, un presupus violator / molestator de copii care își revendică nevinovăția. Când instanța îl consideră pe Maurel nevinovat, acesta promite să aibă grijă de familia lui Franck când va ieși afară. Dar într-o zi, un bărbat numit Manuel Carrega îi spune lui Franck că Maurel este un suspect de criminal în serie și că familia lui Franck este în pericol. Franck scapă din închisoare, iar ofițerul de poliție Claire Linné și echipa ei încep urmărirea.

Pauza de la Hollywood a fost una inspirata de aceasta data, pentru ca acest film frantuzesc a avut mai de toate. A avut si suspans, si tensiune si vreo doua rasturnari de situatie foarte reusite. A avut insa si destule momente moarte ceea ce l-a facut sa para mai lung de cat a fost de fapt. E un film european, deci scenele de actiune nu sunt atat de impresionante ca cele de peste ocean, chiar daca exista o scena de lupta care te tine cu gura cascata, dar lipsa tehnologiei si a unui buget urias sunt compensate intr-o buna masura de dialoguri bune si o poveste coerenta si cursiva.

Nu sunt la curent cu toate numele relevante ale cinematografiei franceze, asa ca nu toti membrii distributiei imi sunt familiari, dar majoritatea sunt actori experimentati si asta se vede in modul in care colaboreaza intre ei si in interpretarile naturale si credibile pe care le-au oferit. Da, au existat si cateva rateuri in special din partea feminina a distributiei, dar aceste scapari nu au influentat decisiv calitatea generala a presatiilor artistice. E drept ca nici nu pot sa remarc neaparat pe cineva care m-a impresionat, dar nu este neaparat genul de film in care un actor sa isi etaleze ostentativ abilitatile.

Chiar daca a fost filmat in State, au reusit sa gaseasca cele mai frantuzesti locatii din America. Daca nu as ficitit acest detaliu, as fi putut sa jur ca si peisajele si cladirile sunt din Franta. Este un film distractiv, destul de violent, cu mai multa logica decat filmele de acest gen produse peste ocean, care in ciuda unor mici momente de apatie nu este deloc plictisitor, asa ca il recomand cu incredere, in special publicului masculin, chiar daca il veti uita in doua zile. 

Outside the Wire (2021)

Gen: Actiune

Distributie: Anthony Mackie, Damson Idris, Enzo Cilenti, Emily Beecham, Michael Kelly

Regizor: Mikael Håfström [a mai regizat: Quick(2019), Escape Plan(2013), The Rite(2011), Shanghai(2010), 1408(2007)]

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 45/100

In viitorul apropiat, un pilot de drone trimis intr-o zona de razboi, face echipa cu un ofiter android top-secret pentru a opri un atac nuclear.

Speram ca anul 2021 sa debuteze mai spectaculos din punct de vedere cinematografic pentru mine, dar Outside the Wire nu este atat de bun pe cat am sperat. Mi s-a parut o miscare inteligenta sa adaugi in intriga o invazie a Rusiei in Ucraina, o problema curenta, pentru a atrage atentia, dar restul povestii este mult prea subreda pentru a fi credibila. Este bine ca arata excelent din punct de vedere vizual, pentru ca restul detaliilor nu sunt foarte bine puse la punct, dar macar efectele si cascadoriile sunt de cel mai inalt nivel si fac ca scenele de actiune sa fie foarte interesante.

Poate scenariul a fost prea slab, sau poate ca Anthony Mackie nu poate inca sa duca in spate un film de unul singur, dar cert este ca prestatia lui nu m-a dat pe spate. A fost mecanic si plat si nu m-a facut sa empatizez cu el in nici un moment. Din pacate, nici coprotagonistul Damson idris nu s-a descurcat mai bine, ba mai degraba as spune ca a avut o interpretare nesigura si oscilanta, care m-a deranjat in unele momente. Cum alte nume importante nu prea mai exista in acest film, nu a avut cine sa mai salveze putin situatia.

Pana la urma, nu este un film îngrozitor. Conține o problema obișnuită a filmelor de război si anume un soldat de topcare ia decizie aleatorie, apoi petrece restul filmului comitând numeroase erori militare de bază. Pot intelege ce încearcă să transmita filmul despre război, dar totul devine neclar datorita povestii și a distribuției sărace, dar este vizionabil, acțiunea este bună și poate umple cu succes doua ore de timp liber din ziua cuiva. 

Vikings (2013-2020)

Gen: Actiune, Drama

Numar sezoane: 6 (93 episoade)

Distributie: Katheryn Winnick, Gustaf Skarsgård, Alexander Ludwig, Georgia Hirst, Alex Høgh Andersen

Filmul a obtinut 38 de premii, printre care:
- Outstanding Special Visual Effects in a Supporting Role, Primetime Emmy Awards, 2020
- Best Visual Effects, Canadian Screen Awards, Canada 2020
- Best Sound in a Comedy or Dramatic Program or Series, Canadian Screen Awards, Canada 2020
- Best Sound in a Dramatic Program or Series, Canadian Screen Awards, Canada 2019
- Best Visual Effects, Canadian Screen Awards, Canada 2019

Nota Gealapa: 8.85
Metascore: 74/100

Vikings ne poarta in lumea misterioasa si brutala a lui Ragnar Lothbrok, un fermier si luptator viking, care tanjeste sa exploreze si sa faca raiduri pe cele mai indepartate tarmuri de peste ocean.

Prima data am am vazut acest serial promovat pe HIstory Channel, ceea ce m-a facut sa il ocolesc crezand ca este unul din serialele lor, gen Ancient Aliens, adica ok pt cand vrei sa adormi si sa ai vise interesante, dar nu un serial pe acre sa il urmaresti cu sufletul la gura. Apoi am crezul fara sa vad Game of Thrones, ca este o replica a acestuia, pentru ca odata deschisa calea viloentei si a tadarii era clar ca multe seriale o vor urma. In apararea mea, cred ca nici producatorii Vikingilor nu au avut foarte mare incredere in film, pentru ca primele doua sezoane au avut doar cate zece episoade. Din fericire, fara sa vad serialul amintit mai devreme, sunt convins ca nu este deloc asa. Este un film absolut captivant, din primul minut al primului episod pana aproape de finalul ultimului. E adevarat ca nu are dragoni, dar compenseaza prin faptul ca adapteaza evenimente istorice, iar majoritatea personajelor din Vikings chiar au existat in realitate, in frunte cu cel mai indragit dintre acestea, Ragnar Lothbrok.

Comparatia amintita mai devreme este una foarte uzuala si inteleg pe undeva d eunde vine, pentru ca vorbim de doua seriale care au rulat in acelasi timp, cu o intriga asemanatoare, dar sunt multe diferente intre cele doua productii, cea mai importanta fiind ca daca GoT apartine genului fantastic si isi permite sa se bazeze pe dragoni, Vikings se bazeaza cat de cat pe adevarul istoric si incearca sa respecte aceasta naratiune.Nu este un serial lung. Are doar sase sezoane, dintre care patru sunt extraordinare, unul bun si ultimul doar bunicel. Asta se intampla pentru ca cel mai indragit personaj moare in sezonul patru, o moarte cu adevarat epica ce e drept, iar cei acre ii succed in lumina reflectoarelor nu se ridica la inaltimea lui. O productie History Channel despre vikingi nu suna deloc a buget mare, dar acesta a existat si filmul arata superb inca de la inceput.Pana sa iti zbarleasca piele violenta din fiecare episod, iti da fiori genericul, scurt, dar foarte sumbru, bazat pe o legenda vikinga. 

La momentul auditiilor, majoritatea ctorilor principali si-au dorit sa joace cu totul alte personaje decat au ajuns sa interpreteze, dar cei care s-au ocupat de distributie au avut o inspiratie absoluta distribuindu-i asa cum au facut-o. Travis Fimmel a ajuns sa fie incofundabil in pielea lui Ragnar Lothbrok, lui Clive Standen i-a venit manusa rolul perfid al lui Rollo, Katheryn Winnick a fost memorabila in pielea Lagerthei iar pe Floki nimeni nu l-ar fi putut interpreta mai bine decat a facut-o Gustaf Skarsgård. Chiar daca nu am auzit sa sefi castigat prea multe premii pentru interpretare, pot sa va spun ca prestatiile actorilor au fost excelente, iar chimia dintre ei se simte ca a existat din plin. Ca o observatie personala, as remarca aparitia unui nou clan la Hollywood si anume familia Skarsgård, ai acrei membri sunt foarte la moda in ultima vreme

Riscul asumat de cei de la History a fost rasplatit din plin. De exemplu, succesul serialului a generat si cateva reviste de benzi desenate, care au aparut in jurul eroilor principali. Inca un lucru care trebuie mentionat, este ca filmul readuce a viata limbi disparute demult, deci ceea ce uneori mie mi-a parut a fi doar niste mormaieli inventate, sunt de fapt dialecte moarte aduse la viata sub ochii nostri, care au pus bazele limbilor engleza, franceza sau norvegiana de astazi. Sunt convins ca acest film va fi si pe placul feministelor, chiar daca uneori in serial acestea sunt tratate doar ca niste obiecte sexuale si desconsiderate, de foarte multe ori, acestea se dovedesc a fi la fel de viclene, curajoase si dibace ca barbatii. Poate parea ca un serial de asemenea succes se termina prematur dupa numai sase sezoane, dar adevarul este ca limitati fiind de adevarul istoric, pe care au incercat sa il respecte cat de cat, dupa sezonul patru serialul a inceput sa semene din ce in ce mai mult cu o telenovela dramatica si mai putin cu epopeea cu acre eram obisnuiti pana atunci.

Astfel ca sase sezoane cred ca sunt suficiente, mai ales ca am auzit ca deja se dezvolta o serie care sa continue actiunea de unde a ramas, deci pentru fanii infocati va aparea in curand ceva care sa umple golul lasat de Vikings. Dar de ce s-a terminat, totusi? Popularitatea celor mai mari vedete din serial insemna ca acestea deja erau dorite intensiv in alta parte, deci poate nu mai erau 100% cu inima aici. In plus, unele din micile povesti secundare pe care le-au incercat nu duceau nicaieri. Istoria a ramas si ea incet  fara istorie si nu mai ramasesera foarte multe evenimente care sa se adapteze, iar pentru a continua seria ar fi trebuit sa devina una de fictiune in intregime. Aparusera intre timp si destule seriale rivale, cum ar fi The Last Kingdom. Serialul nu si-a revenit niciodata dupa moartea eroului principal. Eu am sperat un sezon si jumatate ca va reaparea cumva, printr-o minune, dar nu s-a intamplat asta, iar fii eroului principal pur si simplu nu au rezonat cu spectatorii si nu au mai fost atat de indragiti, rezultatul fiind o scadere a ratingului, care pana la urma este mereu principalul motiv pentru care ceva dispare de pe ecrane. Per total insa, este un film foarte foarte bun, care trebuie trecut pe lista oricui vrea sa vada un serial memorabil.

The Christmas Contract (2018)

Gen: Familie, Romantic, Drama

Distributie: Hilarie Burton, Robert Buckley, Danneel Ackles, Antwon Tanner, Jordan Ladd

Regizor: Monika Mitchell [a mai regizat: The Knight Before Christmas(2019), To Have and to Hold(2019), Christmas Joy(2018), Royal Nw Year's Eve(2017), Woman of the House(2017)]

Nota Gealapa: 7.05

O femeie recent devenita singura uraste gandul de a se intoarce în orașul ei natal din Louisiana de Crăciun, când află că fostul ei iubit va fi acolo cu noua lui iubită.

Acest film are toate coordonatele pentru a fi mediocru si plictisitor, dar cumva reuseste sa nu fie deloc asa. Chiar daca urmeaza toate stereotipurile genului si isi dezvaluie punctul de cotitura in primele cinci minute, a fost agreabil pana la final. Usor amuzant uneori, sensibil in cea mai mare parte, filmul m-a facut sa astept surprinzator de interesat un final pe care l-am ghicit cu o ora inainte sa se intample. Pentru un film de televiziune, as spune ca experienta oferita de Christmas Contract este una destul de interesanta.

Distributia nu este una atragatoare deloc, ceea ce face cu atat mai incredibil faptul ca acest film reuseste sa aibe atata magnetism. Interpretarile au fost decente, dar la fel de previzibile ca intregul film, dar tot ca acesta, agreabile si ele. Este ca si cumsi actorii, si regizorul si producatorii au stiut exact ca daca cineva alege sa vada filmul, nu ateapta nimic altceva decat o poveste clasica, cu interpretarile de rigoare si exact asta au oferit. Nu exista nici cea mai mica intentie de la vreunul din actori de a oferi ceva in plus, dar macar au avut bunul simt de a nu exagera cu dramatismul, ceea ce ar fi insemnat un risc urias de a cadea in penibil.

Este un film de Craciun destul de reusit, care are sanse reale de a va umple de sentimente calduroase si pozitive intr-o seara de film cu familia. In afara de faptul ca personajul principal semana foarte bine fizic cu mama ei din film, dar si cu sora-sa si pe alocuri am avut dificultati in a-mi da seama care e care, in rest nu am identificat mari probleme ale filmului. Nu este deloc memorabil, dar pentru o seara isi face treaba cu siguranta.

Masters of Horror (2005-2007)

Gen: Horror

Numar sezoane: 2 (26 episoade)

Distributie: Karen Elizabeth Austin, J. Winston Carroll, Miho Ninagawa, Anthony Harrison, Diego Martinez-Tau

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Outstanding Original Main Title Theme Music, Primetime Emmy Awards, 2006
- Saturn Award - Best DVD Television Release, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2007
- Saturn Award - Best Television Presentation, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2006
- Chainsaw Award - Killer Television, Fangoria Chainsaw Awards, 2006
- Best DVD Extras, Satellite Awards, 2007

Nota Gealapa: 7.65
Metascore: 73/100

Anchor Bay a adunat unii dintre cei mai mari scriitori și regizori de filme de groază pentru a vă aduce seria antologica, Masters of Horror. Pentru prima dată, cele mai importante nume ale genului horror și-au unit forțele pentru aceasta serie compusă din treisprezece filme de o oră în fiecare sezon.

Acesta este un serial scurt, distractiv, nu neaparat memorabils au iesit din comun, dar original, interesant, amuzant uneori si suficient de interesant incat sa merite atentie. Nici un episod nu are legatura cu celalalt, astfel incat nu este genul acela de serial care sa te tina treaz noptile. Fiecare episod este o alta poveste, marea lor majoritate foarte interesante si cateva dintre ele puse in scena foarte bine. Pentru un serial horror, are cam putin momente cu adevarat infricosatoare, chiar daca exista si ele, dar compenseaza cu momentele scarboase, revoltatoare si mai incearca sa compenseze cu prezenta nuditatii in absolut fiecare episod. Uneori eforturile de a justifica aceasta nuditate sunt de-a dreptul amuzante.

Este un serial din 2005, deci nu chiar atat de vechi, dar cand il vezi ai impresia ca este facut in anii '90. Nu stiu daca senzatia asta apare din cauza calitatii efectelor, sau a modului in care este filmat, dar pare un serial mult mai vechi de cat este de fapt. In plus, la primele episoade am avut o puternica senzatie de deja-vu, ceea ce ma face sa cred ca la un moment dat a ajuns pe micile ecrane si pe la noi si le-am mai vazut, pentru ca povestile din fiecare episod sunt atat de originale, incat nu au cum sa fie toate imprumutate din alte parti.

Faptul ca nici un episod nu are legatura cu altul si este o poveste de sine statatoare, are un efect negativ asupra distributiei. Nu are personaje de acre sa te atasezi si cu care sa empatizezi, sau fete cu acre sa te obisnuiesti. Asta este si motivul pentru care acest serial ofera foarte rar posibilitatea de a vedea la lucru actori cat de cat cunoscuti, marea majoritate fiind vorba de cvasi-anonimi, unii dintre ei de o calitate indoielnica. De altfel, interpretare este uneori cea care te scoate din unele povesti si nu mai are rost sa spun ca este imposibil sa remarci vreo prestatie actoriceasca.

Ce m-a atras la acest film este ca fiecare episod este regizat de altcineva, toti regizori dedicati genului horror, unii nume importante precum John Carpenter, sau Dario Argento, dar si unii mai putini cunoscuti. Rezultatul este unul mixt, ins ensul in care majoritatea intrigilor sunt foarte interesante, unele chiar credibile, dar sunt trase in jos de multe ori de scenariu si de o interpretare indoielnica. In orice caz, daca sunteti fani ai genului horror, atunci cred ca acest film merita atentia voastra si mai spun doar ca daca ar fi existat un al treilea sezon, as fi vrut sa il vad.

The Last Song (2010)

Gen: Romantic, Drama

Distributie: Miley Cyrus, Liam Hemsworth, Greg Kinnear, Bobby Coleman, Hallock Beals

Regizor: Julie Anne Robinson [a mai regizat: Like Magic(2019), Losing It(2017), Hail Mary(2016), Middle Age Rage(2013), One for the Money(2012)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 89.137.047 $

Premii:
- Film Music, BMI Film & TV Awards, 2010
- Blimp Award - Favorite Movie Actress (Miley Cyrus), Kids' Choice Awards, SUA 2011
- Choice Movie: Hissy Fit (Miley Cyrus), Teen Choice Awards, 2010
- Choice Movie: Breakout Male (Liam Hemsworth), Teen Choice Awards, 2010

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 33/100

O fata rebela este trimisa sa stea cu tatal ei pe timpul verii, intr-un orasel pe o plaja din sud, iar cei doi ajung sa se reconecteze cu ajutorul dragostei pe care o poarta amandoi pentru muzica.

Acesta este un film clasic de dragoste, care urmeaza toate cutumele si nu surprinde cu nimic. Ei se intalnesc, initial nu se suporta, apoi se indragostesc, apoi se cearta, apoi se impaca pentru eternitate, toate astea in timp ce fiecare se confrunta cu propriile drame, regrete si ifose de oameni neintelesi. Cu toate astea, spre rusinea mea, filmul mai degraba mi-a placut decat nu. Am si chicotit de cateva ori si m-am si emotionat la un moment dat. Nu arata ca un film de atatea milioane cat a costat, dar arata si este scris decent, suficient pentru a fi agreabil.

In distributie apare una din problemele mari ale filmului si anuma ca personajul principal este interpretat de Miley Cyrus, care la momentul respectiv era omniprezenta. Pe langa faptul ca se vede ca nu este o actrita experimentata, desi ea a mai fost in miezul si altor proiecte, este genul de om pe care ori il adori, daca ii esti fan, ori il detesti sincer, categorie in care ma incadrez si eu, ceea ce face greu de judecat in mod obiectiv intregul film, nu numai prestatia ei. Totusi, in compensatie, avem o prestatie foarte buna a lui Greg Kinnear, dar si una din interpretarile de inceput ale lui Liam Hemsworth, care inca nu arata ca un zeu in acele vremuri.

Rezumatul ar fi cam in felul urmator... Daca v-a placut Hannah Montana, atunci o sa va placa si acest film. Din punctul meu de vedere, cel mai important lucru este aparitia lui Liam Hemsworth care arata si interpreteaza ca cineva care urmeaza sa aiba succes in filme. In rest, The Last Song este doar o poveste de dragoste banala, cum sunt alte cateva sute, poate mii. Daca va plac genul acesta de povesti previzibile, lacrimogene cu happy-end de poveste, atunci si acesta poate fi un motiv sa vedeti acest film.

Felony (2013)

Gen: Thriller

Distributie: Joel Edgerton, Jai Courtney, Tom Wilkinson, Mark Simpson, Paul Caesar

Regizor: Matthew Saville [a mai regizat: A Month of Sundays(2015), The King(2007), Noise(2007)]

Incasari: 561.369 $

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 52/100

Un incident care implica un copil declanseaza o serie de evenimente care prabusesc universul unui ofiter de politie australian.

Intriga este destul de banala, scenariul de asemenea, astfel ca nici filmul nu prea avea cum sa fie altfel decat banal. Este genul acela de poveste pe care ai mai vazut-o de cateva ori, dar care are mereu suficient potential incat sa te faca curios sa o urmaresti. Din pacate acest film nu iese cu nimic in evidenta, ba chiar evolueaza exact asa cum te-ai astepta. In plus, cele trei personaje principale sunt cele mai stereotipice tipuri de politisti pe care le vezi in astfel de filme. Fara efecte speciale sau vizuale, fara scene de actiune si cascadorii care sa iti ia ochii si sa compenseze lipsa de originalitate, Felony ramane un film mediocru, care chiar daca nu este plictisitor, nu este nici memorabil.

Distributia este ceea ce te pacaleste si iti creeaza asteptari care sa fie inselate pe parcurs pentru ca aduna trei actori foarte experimentati, ale caror nume creeaza destul interes si cand sunt singure pe afis, mai ales daca sunt impreuna. Ceva s-a intamplat insa. Ori pentru ca nu au avut la indemana un scenariu mai bun, ori banii nu au fost prea multi, ori nu au avut chef sau convingerea ca iau parte la ceva bun, cert este ca toti trei au oferit prestatii lipsite de stralucire. Nici unul nu a avut un personaj care sa il scoata din zona de confort, dar nici nu am vazut vreun efort din partea vreunuia dintre ei de a se face remarcat. Daca ar trebui sa aleg cine a facut o treaba mai buna, l-as alege pe Tom Wilkinson, a carui experienta superioara este vizibila si atunci cand acesta nu se implica in totalitate.

Filmul are si destule parti bune. In primul rand ovestea este una credibila si pare foarte umana. Sunt destule personaje pe langa cele perincipale care reusesc pe alocuri sa creeze empatie. Asa stereotipice cum sunt, personajele se dezvolta odata cu povestea si pana la final nu prea mai ai cum sa ramai neutru si te vei gase alegand una dintre tabere. Pentru o seara de film, nu este o alegere rea, atata timp cat nu va doriti neaparat ceva iesit din comun, care sa va dea pe spate.

The Gathering Storm (2002)

Gen: Drama, Biografic, Istoric

Distributie: Albert Finney, Vanessa Redgrave, Jim Broadbent, Linus Roache, Lena Headey

Regizor: Richard Loncraine [a mai regizat: Finding Your Feet(2017), 5 Flights Up(2014), The Special Relationship(2010), My One and Only(2009), Firewall(2006)]

Buget: 12.000.000 $

Filmul a obtinut 21 de premii, printre care:
- Best Miniseries or Motion Picture Made for Television, Golden Globes, SUA 2003
- Best Performance by an Actor in a Miniseries or a Motion Picture Made for Television (Albert Finney), Golden Globes, SUA 2003
- Outstanding Lead Actor in a Miniseries or a Movie (Albert Finney), Primetime Emmy Awards, 2002
 - Outstanding Made for Television Movie, Primetime Emmy Awards, 2002
- Outstanding Writing for a Miniseries, Movie or a Dramatic Special, Primetime Emmy Awards, 2002

Nota Gealapa: 7.45

Pustia lui Winston Churchill cu ani înainte de cel de-al doilea război mondial, când numai el putea vedea amenințarea pe care Adolf Hitler și o Germanie rearmată o reprezentau pentru Europa.

Nu imi aduc aminte sa fi vazut un film despre Winston Churchill care sa fi fost slab si am vazut cateva. Ori e personajul in sine, ori grija pe care o au cei care il abordeaza, cert este ca daca subiectul unui film este aceasta figura importanta a istoriei, sansele sunt sa fie un film bun. Esti si cazul acestuia, chiar daca vorbim de un film de televiziune. Acest aspect aproape ca nici nu s-a simtit, iar bucatica din viata lui Churchill care ne-a fost prezentata a fost pusa in scena excelent si a creat tensiune din plin. Nu este un film cu briz-brizuri. Este simplu, dar are un scenariu bun, cu dialoguri interesante care creeaza suspans.

Distributia nu este nici ea rea deloc, si are in componenta actori experimentati, exact genul de catori de care avea nevoie un astfel de film. Albert Finney si-a asumat personajul foarte bine si a fost foarte credibil in pielea acestuia, dar a fost ajutat din plin si de Vanessa Redgrave sau Lena Headey. Experienta acestora i-a ajutat sa dea credibilitate filmului si colaborarea dintre ei a fost foarte buna, fiecare facand exact cat a trebuit fara sa incerce sa se dea in spectacol in mod inutil.

Cred ca acest film poate fi un exemplu despre cum ar treui abordate si facute filmele de televiziune. Fimlul ne ofera umor, ticalosie, putere si o asemanare foarte buna a personajului principal cu personalitatea istorica intruchipata. Adaptat in mare parte chiar dupa scrierile lui Winston Churchill, filmul transpune excelent in scena atmosfera intunecata si nesigura a anilor dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. Poate fi de asemenea si o lectie despre perseverenta si este cu siguranta un film pe care il recomand oricui are chef de un film serios.

Flavours of Romania (2017)

Gen: Documentar

Numar episoade: 9

Distributie: Charlie Ottley

Nota Gealapa: 7.75

Traversand cele opt regiuni istorice ale Romaniei, acest miniserial incearca sa puna in evidenta cultura, bucataria, frumusetea naturala si nevoia de a le conserva.

Nu e prima data cand e nevoie de straini ca sa se faca astfel de filme despre Romania. Si cel in care Victor Rebengiuc ne vorbeste pe fundal, tot de straini e facut. Mi-a placut ideea acestui film de a prezenta pe rand frumusetile fiecarei regiuni istorice. Am crezut ca o sa fie un documentar foarte detaliat. Pe de-o parte a fost, pentru ca pana si eu ca roman am aflat de cateva locuri de care nu stiam, dar pe de alta parte mi-a parut cumva tot o prezentare sumara.  Se pierde foarte mult timp pe anumite detalii si se omit obiective turistice importante, care ar fi trebuit sa isi gaseasca locul in film, daca scopul acestuia a fost de a face tara noastra mai atractiva pentru turistii straini.

Charlie Ottley, un jurnalist britanic indragostit de Romania este un fel de om orchestra cand vine vorba de acest film. El a avut ideea, el a pus-o in practica si el este si principalu protagonist. Per total, cred ca a facut o treaba excelenta, chiar daca tonul lui acuzator in unele momente a fost deranjant. Este incomod cand cineva din afara cercului tau, sau in cazul de fata din afara tarii, iti atrage atentia asupra propriilor defecte. Nu cred ca a avut un buget impresionant la dispozitie, de aceea din punct de vedere vizual filmul nu arata atat de bine pe cat ar fi putut arata si tot de aceea unele bartere pe care le-a avut sunt mult prea evidente si deranjante pe alocuri.

Chiar daca este facut de un strain, filmul nu pare obiectiv deloc. Deoarece creatorul este atat de atasat de tara noastra o prezinta aproape prin ochii unui compatriot. Nu este doar o brosura turistica ci atrage atentia si asupra unor probleme de care noi cei care traim pe aceste meleaguri suntem constienti si in privinta carora cei mai multi dintre noi nu facem nimic. Este posibil ca filmul sa aibe efectul scontat, dar avand in vedere ce aspecte au fost puse in valoare, cred ca media de varsta a celor pe care a reusit sa ii convinga sa ne traca pragul va fi destul de ridicata. In concluzie, este departe de a fi un film perfect, dar este foarte bun si interesant de vazut, chiar si pentru un roman.

Supernatural (2005-2020)

Gen: Fantastic, Horror, Drama

Numar sezoane: 15 (327 episoade)

Distributie: Jared Padalecki, Jensen Ackles, Jim Beaver, Misha Collins, Mark Sheppard

Filmul a obtinut 37 de premii, printre care:
- Best Hairstyling in a Dramatic Series, Leo Awards, 2016
- Best Guest Performance by a Female in a Dramatic Series (Briana Buckmaster), Leo Awards, 2015
- Best Visual Effects in a Dramatic Series, Leo Awards, 2014
- Best Visual Effects in a Dramatic Series, Leo Awards, 2011
- Favorite Network Sci-Fi/Fantasy TV Show, People's Choice Awards, SUA 2017

Nota Gealapa: 8.85
Metascore: 60/100

Doi frati calca pe urmele tatalui lor, devenind vanatori care lupta cu fiinte supranaturale de toate felurile, ca monstri, demoni sau zei care misuna pe pamant.

Vorbim de inca un serial mult prea lung si in care se intampla prea multe lucruri pentru a le putea cuprinde aici. Supernatural a fost gandit pentru cinci sezoane, dar succesul urias a facut ca proiectul sa continue timp de 15. Realist, ar fi trebuit sa se termine dupa 8, pentru ca in acest timp se cam spusesera deja toate povestile supranaturale care exista si au fost scosi la lumina toti monstri din toate mitologiile lumii. Din acest moment s-au inventat tot felul de universuri paralele si alte manevre dubioase pentru a readuce pe ecran personaje indragite care disparusera din film .Chiar si in aceste conditii, a reusit sa nu devina penibil si chiar daca nu a mai fost la acelasi nivel ca in primele sezoaJane, a ramas in continuare un serial de foarte buna calitate, plus ca daca ajungi pana in acest punct, esti cumva investit in totalitate si simti o obligatie morala de a fi alaturi de cele doua personaje principale pana la final.

In ciuda temei serialului, din punct de vedere vizual efectele nu m-au dat pe spate, dar au fost decente si atmosfera sumbra am simtit-o din primul pana in ultimul episod. De fapt, tensiunea este uneri atat de intensa incat producatorii ne ofera din cand in cand cate o pauza cu cateva episoade mai degraba umoristice, dar foarte bine facute, cu glume excelente. Toate incercarile de spin-off de la acest serial au fost sortite esecului si ma bucur cumva, pentru ca ar fi fost prea mult sa urmeze imediat o copie a serialului la fel de lunga si complexa. Finalul nu a fost facut de scenaristul care s-a ocupat de marea majoritate a episoadelor si asta se simte pentru ca ar fi fost mult mai intunecat. Cred ca acest final este unul mai degraba de compromis, pentru a impacheta repede lucrurile si a impaca cea mai mare parte a publicului, dar si pentru a inchide posibilitatile ca povestea sa mai continue.

Cele mai cunoscute nume din distributie le gasim in rolurile secundare. Cei doi protagonisti nu aveau cariere neaparat remarcabile pana sa faca parte din proiect si au crescut, s-au maturizat si au devenit cunoscuti odata cu acesta si cred ca de abia de acum incolo vom vedea carierele lor explodand. Timp de peste 300 de episoade am vazut prestatii constant bune din partea lor si atat Jared Padalecki cat si Jensen Ackles au avut o chimie foarte buna si au reusit s se faca foarte indragiti. Nu as neglija totusi si rolurile secundare unde am avut ocazia sa vad multe prestatii excelente care au contribuit si ele din plin la reusita serialului. Misha Collins, Mike Sheppard sau Jim Beaver, toti au avut momentele lor de stralucire.

Nisa monstrilor si a miturilor populare a fost identificata si pusa in valoare foarte bine de acest serial, iar acest aspect a fost unul dintre cele importante care au asigurat succesul filmului. Cel putin pentru primele opt sezoane, in ciuda subiectelor din alta lume, modul in care au fost scrise episoadele a facut ca personajele sa fie foarte credibile, in special cele doua personaje principale care au fost dezvoltate in permanenta, foarte diferit unul de celalalt desi erau frati,a jungand foarte complex fiecare in parte si facandu-mi mie misiunea de a-mi alege un preferat aproape imposibila. Cred ca cele mai bune seriale de acest gen sunt cele care acum te tin pe marginea patului tensionat, iar in minutul urmator te fac sa razi in hohote cu o ironie sau o remarca amuzanta, iar Supernatural face asta de multe ori. Cred ca acest serial merita din plin sa fie vazut, chiar daca este putin mai lung decat ar trebui sa fie.

ER (1994-2009)

Gen: Drama

Numar sezoane: 15 (331 episoade)

Distributie: Anthony Edwards, George Clooney, Julianna Margulies, Noah Wyle, Laura Innes

Filmul a obtinut 156 de premii, printre care:
- Best Performance by an Actor in a Television Series - Drama (Anthony Edwards), Golden Globes, SUA 1998
- Outstanding Directing for a Drama Series, Primetime Emmy Awards, 2009
- Outstanding Guest Actor in a Drama Series (Ray Liotta), Primetime Emmy Awards, 2005
- Outstanding Single Camera Sound Mixing for a Series, Primetime Emmy Awards, 2003
- Outstanding Single Camera Sound Mixing for a Series, Primetime Emmy Awards, 2002

Nota Gealapa: 8.05
Metascore: 79/100

Vietile, iubirile si dramele doctorilor si asistentelor din spitalul Chicago County General.

Nu toate serialele care au ajuns si pe la noi in anii '90 au fost bune, dar acesta este unul din cele clasice. La aparitia sa, banuiesc ca era etalonul cand vine vorba de seriale "medicale". Intre timp House a cam distrus acest gen si a ridicat stacheta atat de sus ca va fi greu de atins de alt serial. Er nu este doar un serial despre medicina. Acest aspect reprezinta o parte importanta a seriei, dar este mai degraba o drama, cu iubiri impartasite sau nu, cu prietenii implinite sau tradate si cu bucurii imense sau pierderi tragice. Senzatia mea pe intreaga durata a serialului a fost ca nici un personaj nu are voie sa fie fericit mai mult de cateva episoade. 

Er are 15 sezoane, deci este destul de lung. Durata episoadelor este una standard, dar cu toate astea de multe ori am avut impresia ca dureaza mai mult, mai ales in ultimele sezoane si as spune ca daca alegeti sail vedeti aveti nevoie de destula rabdare. Primele opt sezoane cred eu ca sunt cele mai bune. Acestea au cele mai indragite si cele mai bine dezvoltate personaje. Dupa acest sezon, unul cate unul, personaje cheie incep sa dispara, iar cele care le inlocuiesc de cele mai multe ori nu sunt de acelasi nivel. Nu mai au aceeasi prestanta, aceeasi credibilitate si pentru ca te atasezi foarte mult de primele personaje si spectatorul le primeste din start cu o spranceana ridicata in semn de neincredere, iar pana la final raman foarte putine personaje de la inceputul filmului. Mi-a placut ca in ultimele episoade au fost readuse in scena, intr-o forma sau alta, toate personajele importante care au disparut de-a lungul timpului. Este un detaliu care era necesar si care a fost pus in scena cu gust, fara sa fie exagerat de siropos, iar in ultimul episod serialul si-a recastigat usurinta trecerii timpului, pentru ca o ora si jumatate a zburat fara sa o simt.

Unul din motivele pentru care serialul a fost atat de apreciat in prima faza si a reusit sa se consolideze ca un clasic a fost si distributia, care a avut in componenta actori foarte buni, care au dat credibilitate filmului si care au facut ca perosnajele lor sa fie extrem de indragite. Ar fi de ajuns sa spun ca George Clooney a fost un om cheie timp de opt sezoane si cred ca e un argument suficient pentru calibrul distributiei, dar ar fi nedrept pentru oti ceilalti actori care sunt de asemenea foarte talentati si au contribuit cel putin la fel de mult la reusita seriei. Multi dintre ei s-au succedat in postura de personaj meu favorit, dar daca ar trebui sa aleg unul singur, atunci acesta ar fi Anthony Edwards, pe care l-a ajutat si personajul, dar mi-a parut cel mai echilibrat dintre toti, iar dupa disparitia lui din serial nimic nu a mai fost la fel.

Este imposibil sa descrii un intreg serial, ami ales unul atat de lung, in cateva randuri, pentru ca nu poti cuprinde intreaga sa profunzime si i-ai face o nedreptate. Despre Er pot spune cu incredere ca are inima, ca iti transmite intreaga paleta de sentimente si iti ofera destule lectii. Multi oameni au crescut cu acest serial si este un exmplu relevant ca si serialele vechi merita o sansa. Daca nu le-ai vazut deja, atunci serialele vechi pot fi o alegere viabila pentru ca nu tot ce este nou este si bun si nu tot ce este vechi este si demodat. Multi vor spune ca este prea lung, ca tot eschimba personaje si asa mai departe dar pana la urma asa este si viata: oamenii pleaca, au probleme, au oportunitati, iubesc diversi oameni, mor.... pana la urma genul nu se numeste "drama" degeaba.