Malèna (2000)

Gen: Drama

Distributie: Monica Bellucci, Giuseppe Sulfaro, Luciano Federico, Matilde Piana, Pietro Notarianni

Regizor: Giuseppe Tornatore [a mai regizat: Correspondence(2016), The Best Offer(2013), L'ultimo gattopardo: Ritratto di Goffredo Lombardo(2010), Baarìa(2009), The Unknown Woman(2006)]

Incasari: 14.493.284 $

Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- Golden Swann, Cabourg Romantic Film Festival, 2001
- Best Cinematography (Migliore Fotografia), David di Donatello Awards, 2001
- Best Male Newcomer (Migliore Attore Esordiente) (Giuseppe Sulfaro), Golden Globes, Italia 2001
- Silver Ribon - Best Score (Migliore Musica), Italian National Syndicate of Film Journalists, 2001
- Top Foreign Films, National Board of Review, SUA 2000

Nota Gealapa: 7.75
Metascore: 54/100

In mijlocul unui climat de razboi, un adolescent in plin proces de desoperire de sine, se indragosteste de Malèna, o femeie senzuala, care traieste intr-un orasel din Italia, plin de oameni ingusti la minte.

Pe barbatii care inca mia pot avea o erectie ii pote convinge foarte usor sa vada acest film, spunandu-le un singur lucru despre acest film: nenumarate scene cu Monica Bellucci goala si mai tanara cu 20 de de ani. Din fericire, si femeile si barbatii nefericiti au ce vedea la acest film. Chiar daca personajul monicai Bellucci aproape ca nu spune nici un cuvant tot filmul, pot spune ca scenariul este foarte bine scris si pune in valoare foarte bine aceasta poveste destul de profunda. Este printre cele mai bune filme italienesti pe care le-am vauzt. Fara sa fie revolutionar din punct de vedere tehnic, regizorul pune povestea in scena foarte bine si reuseste sa poarte spectatorii in acea epoca tulbure, iar ce incepe ca o comedie draguta, se transforma intr-o poveste despre maturizare, rautatea umana si chiar intr-un film de razboi, intr-un mod mai abstract.

Chiar daca pe toata durata filmului cred ca rosteste in total sub zece cuvinte, as spune ca Monica Bellucci face o treaba foarte buna. Chiar daca la prima vedere rolul ei poate parea usor, eu cred ca este destul de greu sa transmiti fara ajutorul cuvintelor si aceasta transmite din plin tot felul de emotii, folosindu-se doar de zambete, priviri, grimase si alte unelte ale limbajului nonverbal. Cu toate astea, cred ca protagonistul filmului, Giuseppe Sulfaro, chiar daca foarte tanar la acea vreme, a reusit sa poarte acest film pe umeri ca un actor cu multi ani de experienta, reusind sa ofere o interpretare foarte credibila si naturala, beneficiind bineinteles si de ajutorul mai experimentatilor sai colegi de platou . Va avertizez totusi ca toate interpretarile sunt intr-un puternic stil italian vechi, care cel putin in prima faza iese in evidenta destul de mult.

Pentru acest film puteti sa va ridicati din start nivelul asteptarilor. Pana la urma este regizat de Giuseppe Tornatore, un regizor din ale carui maini au iesit de-a lungul timpului multe filme impresionante, acesta fiind unul dintre ele. Indemanarea acestuia, completata cu frumusetea Monicai Bellucci,cui talentul si inocenta posibil reala la acea vreme, a lui Giuseppe Sulfaro, toate inconjurate de o coloana sonora superba, se complementeaza perfect, ca ingredientele unui preparat pretentios dintr-un restaurant cu stele Michelin. Pana la urma, chiar daca mesajul filmului nu reuseste sa va patrunda in suflet, macar ramaneti pe retina cu imaginea Monicai Bellucci goala, lucru de loc rau as zice.