Distributie: Dragos Bucur, Cristina Flutur, Andi Vasluianu, Constantin Cojocaru, Rodica Lazar
Regizor: Jesús del Cerro [a mai regizat: Miami Bici(2020), Sunt insarcinata in Romania(2016), Mamaia(2013), Ho Ho Ho 2: O loterie de familie(2012), S-a furat mireasa(2012)]
Incasari: 134.438 $
Filmul a obtinut 11 premii, printre care:
- Best Feature, Be Epic! London International Film Festival, 2019
- Best Actor (Dragos Bucur), Be Epic! London International Film Festival, 2019
- People's Choice - Grand Prize, Borrego Springs Film Festival, 2019
- Best Actress (Cristina Flutur), Peterhof Film Festival, 2019
- Best Film, Peterhof Film Festival, 2019
Nota Gealapa: 7.35
O poveste despre chinul de a mosteni trei milioane de dolari in Romania comunista, unde un singur dolar putea sa te coste libertatea si atinge tema conform careia banii pot cumpara fericirea, sau macar libertatea de a alege nefericirea.
In cazul in care va era dor de un film romanesc despre comunism, va prezint Hawaii. Nu va panicati insa, pentru ca asta este chiar un film bun. Principalul motiv pentru acest lucru este ca de aceasta data comuniscmul nu mai este cauza, ci motivatia. Da, majoritatea personajelor au in continuare atitudinea unei sotii morganatice, dar de aceasta data foarte credibil si i concordanta cu vremurile in care se desfasoara actiunea. Scenariul nu este perfect, dar dialogurile sunt bune. Filmul sufera pe ici pe colo, bineinteles si la final cum ii sade bine unui film romanesc, in care nici finalurile fericite nu sunt pe deplin fericite. Filmul s-a abatut pe alocuri de la realitatea vremii si cred ca ar fi putut sa o mia faca odata si de dragul finalului.
Distributia este una tipica pentru cinematografia romaneasca din ultimii ani si cel putin partea masculina a acesteia defileaza cu aceleasi nume cu care suntem obisnuiti. Cei doi protagonisti, Dragos Bucur si Cristina Flutur, fac o treaba excelenta si cara cumva filmul in spate, cu interpretari foarte credibile si cu o chimie destul de buna intre ei, dar nu vreau sa iau din meritele personajelor secundare, care se achita de asemenea cu brio de sarcini si asigura sarea si piperul, fie ca e vorba de emotie sau umor.
Ma bucur sa vad un film despre comunism, fara abordarea fatalista tipic romaneasca, dar care iata ca reuseste sa emotioneze de cateva ori si sa transmita cu succes drama oamenilor din acele vremuri, chiar daca numai partial. Cred ca anxietatea epocii nu este transmisa in totalitate. Ultima parte a filmului nu prea m-a multumit, chiar daca este un soi de happy ending dupa care ravneam intr-un asemenea film. Filmul pare grabit pe final, iar deznodamantul este unul usor naiv si greu de crezut, intr-o antiteza aproape totala fata de constructia din prima parte a filmului. Una peste alta, este totusi un film bun, pe care vi-l recomand.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu