The Angel (2018)

Gen: Drama, Thriller

Distributie: Toby Kebbell, Marwan Kenzari, Tsahi Halevi, Hannah Ware, Waleed Zuaiter

Regizor: Ariel Vromen [a mai regizat: Criminal(2016), The Iceman(2012), Skeptical(2011), Danika(2006), Rx(2005)]

Premii:
- Jury Prize - Best Feature Film, LifeArt Festival, 2019

Nota Gealapa: 6.85

Un film basat pe bestsellerul "Ingerul: Spionul egiptean care a salvat Israelul", de Uri Bar-Joseph.

Cartea care sta la baza acestui film este si ea inspirata din fapte reale, ceea ce face filmul si mai interesant. Intriga este una palpitanta din start. Cui nu ii place o poveste buna cu spioni si spioni reali nu un James Bond la care te uiti pentru scenele de actiune si atat. Am o oarecare parere de rau, pentru ca am ramas cu impresia ca acest film ar fi putut fi chiar mai bun decat a fost. Poate cu putini bani in plus si ceva mai mult chef de munca am fi avut parte de un inceput si un final corespunzatoare si nu niste naratiuni scurte in stilul documentarelor. Nu a fost un film rau deloc si dupa ce te obisnuiesti cu limbile vorbite si cu stilul actorilor, nimic nu te mai impiedica sa te bucuri de tensiunea care exista din plin, dar daca tot pervertesti povestea originala pentru a o face mai agreabila pentru marile sau micile ecrane, macar dai si un cap si o coada corespunzatoare.

Distributia este una tipica pentru Hollywood, de altfel filmul nici nu este unul in intregime american, dar are suficienti actori experimentati in distributie, pentru a avea un nivel bun al interpretarilor. Protagonistul a fost Marwan Kenzari, un nume destul de in voga in perioada asta, care si mie imi place si care a avut o prestatie foarte buna, chiar daca putin prea dramatica in unele scene. Mai sunt cateva figuri familiare, nu foarte multe insa si asta cred ca functioneaza cumva in avantajul filmului, facandu-l mai credibil, pentru ca daca recunoasteam toate fetele ma scotea putin din poveste.

Aminteam mai devreme faptul ca filmul nu este in intregime unul american; este o coproductie Israel - SUA si asta se simte. Asta mi se pare a fi a doua mare problema a filmului si anume lipsa totala a obiectivitatii. Israelul este prezentat ca fiind aceasta tara nevinovata, care incearca sa isi apere granita si neamul impotriva egiptenilor si a altor popoare malefice, ori daca pui mana pe o singura carte care abordeaza istoria din zona respectiva, poti afla ca lucrurile nu stau deloc asa. Acest aspect, aparent nesemnificativ, pe mine m-a scos din film de cateva ori. In rest, filmul nu este rau deloc. Nu are violenta gratuita, capcana in care cad multe thrillere de spionaj, are un aer vintage, nu este produs excesiv si nu stiu cat de literar sau nu este limbajul, dar daca nu esti un vorbitor nativ de limba araba, acest aspect nu conteaza oricum. Per total, cu ceva mici rezerve, chiar recomand acest film pentru ca este unul bunicel.

Crash (2004)

Gen: Drama

Distributie: Don Cheadle, Sandra Bullock, Thandie Newton, Karina Arroyave, Dato Bakhtadze

Regizor: Paul Haggis [a mai regizat: 5B(2018), Third Person(2013), The Next Three Days(2010), In the Valley of Elah(2007), Ghost of a Chance(1998)]

Buget: 6.500.000 $
Incasari: 98.410.061 $

Filmul a obtinut 67 de premii, printre care:
- Oscar - Best Motion Picture of the Year, Academy Awards, SUA 2006
- Oscar - Best Writing, Original Screenplay, Academy Awards, SUA 2006
- Oscar - Best Achievement in Film Editing, Academy Awards, SUA 2006
- Best Screenplay - Original, BAFTA Awards, 2006
- Best Performance by an Actress in a Supporting Role (Thandie Newton), BAFTA Awards, 2006

Nota Gealapa: 8.05
Metascore: 66/100

Vietile total separate ale unor cetateni din Los Angeles se intersecteaza in povesti despre rasa, pierdere si eliberare.

Acest film m-a luat prin surprindere total. Fara sa fie neaparat grafic, este un film extrem de brutal. Incredibil de revoltator pe alocuri, apoi cu parti in care binele pare ca invinge, Crash este un carusel continuu de trairi contradictorii. Ma mir ca nu se bucura de mai multa notorietate. Am vazut multe filme cu personaje care nu au nici o legatura unele cu celelalte si ale calor cai se intersecteaza intr-un mod neasteptat, doar foarte putine sunt la acest nivel. Fiind vorba de cateva povesti separate, filmul are si mai multe deznodamanturi, nu toate fericite, astfel ca amalgamul de sentimente este resimtit pana in ultmul moment.

Distributia este una destul de numeroasa si propune atat actori foarte cunoscuti si experimentati, dar si nume aproape anonime. Fiind un film cu multe personaje, asta se traduce in putin timp de ecran pentru protagonisti, deci acestia nu au putut neaparat impresiona si nici unul nu si-a pus cu adevarat amprenta asupra filmului. Chiar si asa insa, calitatea interpretarilor este una foarte buna si asta se datoreaza si scenariului foarte bine scris. As remarca totusi rolul Sandrei Bullock, un perosnaj impotriva firii ei, pe care il duce la capat fara efort.

BInele si raul sunt dezbatute pe indelete in principal in jurul rasismului, iar complexitatea unor personaje creeaza confuzie si nu mai stii daca sa le apreciezi sau sa le detesti. Sunt reprezentate toate minoritatile din Los Angeles intr-un mod care mie, un outsider, mi s-a parut foarte credibil. Rezultatul este cu atat mai impresionant avand in vedere ca bugetul nu este deloc unul mare pentru Hollywood. Stilul scenariului aminteste de serialele tv, cu aceste povesti care se intersecteaza, dar nu are nici una din limitele impuse de televiziune. Crash este un film foarte actual, chiar daca a aparut in 2004 si care nu trebuie ratat sub nici o forma.

Baaría (2009)

Gen: Comedie, Drama

Distributie: Francesco Scianna, Margareth Madè, Lina Sastri, Ángela Molina, Nicole Grimaudo

Regizor: Giuseppe Tornatore [a mai regizat: Correspondence(2016), The Best Offer(2013), L'ultimo gattopardo: Ritratto di Goffredo Lombardo(2010), The Unknown Woman(2006), Malena(2000)]

Buget: 28.000.000 €
Incasari: 16.017.513 $

Filmul a obtinut 14 premii, printre care:
- Capri Arts Award, Capri, Hollywood 2009
- Capri Exploit Award, Capri, Hollywood 2009
- Capri Movie of the Year Award, Capri, Hollywood 2009
- David - Best Music (Migliore Musicista), David di Donatello Awards, 2010
- David of the Youth, David di Donatello Awards, 2010

Nota Gealapa: 7.10

Baaria este argoul sicilian pentru Bagheria, locul unde s-a nascut Giuseppe Tornatore, iar acest film este o epopee autobiografica a trei generatii din satul sau natal.

Acest film are un parfum retro mediteranean foarte agreabil, dar trebuie sa va inarmati cu rabdare daca vreti sa il vedeti trebuie sa va inarmati cu rabdare pentru ca dureaza aproape trei ore. Este o comedie la baza, dar este o comedie dulce-amara, pentru ca glumele sunt inconjurate de simboluri si emotie. Giuseppe Tornatore este un regizor de la care am mai vazut filme si nu am fost niciodata dezamagit. Se vorbeste in cea mai cliseistica italiana, aproape caricaturala uneori, dar cu acare te obisnuiesti odata cu trecerea timpului. Chiar daca este un film lung, fara cine stie ce efecte vizuale sau scene complicate, filmul nu este deloc plictisitor si cu atentie la detalii si o subtitrare buna poate fi o experienta foarte placuta.

Distributia este foarte buna. Nu sunt actori neaparat consacrati international, dar sunt nume importante ale cinematografiei italiene. Femeile emana feminitate si senzualitate din plin si cred ca ele dau sarea si piperul acestui film, chiar daca protagonistul este un barbat. Interpretarile mi s-au parut foarte bune, banuiesc ca sunt conforme cu epoca in care se desfasoara actiunea si mi se pare ca toti actorii au avut o chimie foarte buna intre ei. Nu pot sa remarc un actor anume, as spun ca nivelul bun al interpretarilor este dat de omogenitatea grupului.

Filmul are vlasta si la final am avut tendinta de a aplauda. Este si nostalgic, si romantic, si vintage si chiar am avut senzatia ca vad ceva epic, Cinematografia si muzica sunt si ele foarte bune si in tema. Este foarte greu sa descriu acest film si nici nu stiu cu ce sa incep. Filmul poate parea superficial, dar personal cred ca are destula substanta. Cel mai simplu ar fi sa il vedeti si sa va faceti propia parere. Eu indraznesc sa il recomand. Daca eu l-am vazut la 5 dimineata si am rezistat trei ore fara sa atipesc, inseamna ca are ceva bun.

Disturbia (2007)

Gen: Thriller

Distributie: Shia LaBeouf, David Morse, Carrie-Anne Moss, Sarah Roemer, Aaron Yoo

Regizor: D.J. Caruso [a mai regizat: xXx: Return of Xander Cage(2017), The Disappointments Room(2016), Standing Up(2013), I Am Number Four(2011), Eagle Eye(2008)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 118.114.220 $

Premii:
- Top Box Office Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 2008
- Choice Movie: Horror/Thriller, Teen Choice Awards, 2007
- Choice Movie Actor: Horror/Thriller (Shia LaBeouf), Teen Choice Awards, 2007
- Choice Movie: Breakout Male (Shia LaBeouf), Teen Choice Awards, 2007

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 62/100

Un adolescent aflat in arest la domiciliu este convins ca vecinul sau este un criminal in serie.

Filmul asta are cateva probleme destul de mari, cea mai importanta dintre ele fiind lipsa de originalitate. Din 1954, de cand Hitchcock a facut Rear Window am tot vazut aceasta intriga pusa in scena. Apoi, sunt destule actiuni fara sens, care se intampla doar de dragul actiunii, in frunta cu momentul cand lucrurile o iau razna total nejustificat. Ca sa fie peisajul complet, avem si cea mai cliseistica idila posibila. Cu toate astea, filmul reuseste cumva sa fie palpitant si exhaleaza suspans si tensiune. Este un film suficient de sinistru, agreavil, cu un ritm bunicel si chiar cateva sperieturi reusite.

Distributie este si ea destul de bunicica. In rolul principal il avem pe Shia LaBeouf, care la vremea aparitiei acestui film frangea inimile adolescentelor din lumea intreaga, avand aici poate singurul sau rol reusit inainte de trilogia Transformers. Personajul negativ este interpretat de David Morse, care este foarte credibil in astfel de roluri. Sarah Roemer a avut si ea o prestatie decenta, reusind sa fie adorabila. Interpretarile sunt de un nivel bunicel, in nota filmului, dar fara sa fie cu adevarat speciale. Pana la urma nici scenariul nu este vreo capodopera, astfel ca actorii nu cred ca puteau face mai mult.

Nu este un film horror, desi mi-ar fi placut sa fie. Este insa un thriller care iti poate provoca cativa fiori. Inceputul este absolut brutal, iar justificarile gasite de scenariu pentru anumite actiuni din prima parte a filmului sunt chiar decente si doar de pe la jumatate incolo tind sa devina superficiale. In concluzie, da, recomand acest film, pentru ca are toate sansele sa va placa. Si mie mi-a placut destul de mult, dar nu la fel de mult ca originalul insa.

Murder Mystery (2019)

Gen: Actiune, Comedie

Distributie: Adam Sandler, Jennifer Aniston, Luke Evans, Terence Stamp, Gemma Arterton

Regizor: Kyle Newacheck [a mai regizat: Game Over, Man!(2018)]

Premii:
- Favorite Comedy Movie, People's Choice Awards, SUA 2019

Nota Gealapa: 6.35
Metascore: 38/100

Un politist din New York si sotia lui merg intr-o vacanta in Europa pentru a reaprinde scanteia din relatia lor, dar ajung sa fie fugari, dupa ce li se insceneaza crima unui miliardar batran.

De la acest film primesti exact ce te astepti de la o comedie cu Adam Sandler, adica putina substanta, un umor aparte pe care poti sa il gusti sau nu si o cantitate mare de glume aruncate in speranta ca unele sunt bune si unele de obicei sunt. Ritmul este unul alert, filmul nu este plictisitor, are cateva scene decente de actiune, exista si cateva momente cringe, dar per total este un film suficient de amuzant ca sa mai treaca intr-un mod relativ placut 90 de minute de izolare. Cand alegi sa vezi un astfel de film, esti ca un cartofor inrait, in sensul in care speri sa primesti o comedie epica, dar de obicei primesti o mana mai slaba decat iti doresti.

Pe langa Adam Sandler, care ofera o prestatie tipica lui, o avem ca si coprotagonista pe Jennifer Anniston, ai carei ani de glorie mi se pare ca au cam trecut si care ofera si ea o interpretare in nota filmului. Desi ambii au facut o treaba decenta, trebuie sa spun ca am vazut interpretari mult mai reusit de-a lungul vremii din partea amandurora. Pe langa ei, mai avem ocazia sa vedems i in rolurile mai mici nume care sa dea un pic de sare si piper intregului film cum ar fi, Gemma Arterton sau Luke Evans. Nepotismul functioneaza si la Hollywood, pentru ca un rol minuscul are si Jackie Sandler, nimeni alta decat sotia lui Adam Sandler.

Locatiile de filmare si cinematografia au fost foarte reusite, dar nu au reusit sa compenseze pentru un scenariu banal si infantil. Chiar daca sunt destule scene amuzante, nu a fost nici una care sa ma faca sa rad in hohote si nici macar cei doi protagonisti experimentati nu au putut salva impresia generala. Daca ar fi fost scris ceva mai bine, acest film ar fi avut sanse sa fie cu adevarat bun, asa ramane doar un film dragut de vazut in aceste vremuri, dar deloc memorabil.

Spider-Man: Homecoming (2017)

Gen: Actiune, Aventura, SF

Distributie: Tom Holland, Michael Keaton, Robert Downey Jr., Marisa Tomei, Jon Favreau

Regizor: Jon Watts [a mai regizat: Spider-Man: Far from Home(2019), Cop Car(2015), Clown(2014), Our RoboCop Remake(2014), Eugene!(2012)]

Buget: 175.000.000 $
Incasari: 880.166.924 $

Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- Best Performance by a Younger Actor (Yom Holland), Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2018
- Special Award - Bruno Paolo Astori plate to the emerging voice, Il Festival Nazionale del Doppiaggio Voci nell'Ombra, 2017
- Choice Summer Movie Star: Male (Tom Holland), Teen Choice Awards, 2017
- Choice Summer Movie, Teen Choice Awards, 2017
- Centauri Award - Digital Marketing, Vega Digital Awards, 2018

Nota Gealapa: 7.35
Metscore: 73/100

Peter Parker incearca sa tina in echilibru viata sa de liceean obisnuit cu alter egoul sau de super erou, in timp ce se afla pe urmele unei amenintari care vaneaza pe cerul New Yorkului.

Spider Man nu s-a numarat niciodata printre eroii mei preferati din genul asta de filme, iar acest lucru nu s-a schimbat nici dupa ce am vazut Homecoming, dar am apreciat mereu valitatea productiilor. Si de aceasta data vorbim de un film bun, chiar excelent din punct de vedere vizual, ticsit de scene epice de actiune si plin de suspans, dar care nu este dus niciodata pana aproape de paroxism. Este primul film intreg cu Tom Holland in pielea lui Spider Man, dupa o aparitie scurta intr-un Avengers si trebuie sa recunosc ca aceasta noua reinventare a originilor personajului este de departe cea mai credibila, atat cat putem vorbi de credibilitate in universul Marvel.

Pe langa Tom Holland care avea de dovedit ca este capabil sa duca in spate un asemenea personaj si sa ofere o calitate de acelasi nivel cu ceilalti super eroi Marvel, lucruri pe care le-a stapanit foarte bine, distributia ne ofera ocazia sa vedem putin si figuri familiare din acest peisaj ca Robert Downey Jr., sauGwyneth Paltrow, dar si nume noi in roluri secundare ca Michael Keaton, Marisa Tomei sau Zendaya. Absolut toti au livrat ce se astepta de la ei, adica suficienta credibilitate pentru a mentine povestea vie. Au oferit aceelasi prestatii solide, dar nu foarte stralucitoare cu care suntem obisnuiti in astfel de filme. Cat despre protagonist, Tom Holland s-a descurcat foarte bine, s-a integrat repede in peisaj, a fost bine primit de public si cred ca o vreme destul de indelungata va stapani personajul Spider Man.

Cred ca acest film film reuseste sa transmita ce mai bine ce are de transmis personajul Peter Parker, mia bine decat toate celelalte puneri in scena ale personajului de-a lungul vremii. Este pentru prima data cand mi se pare ca Spider man are si un mesaj si un pic de substanta si este putin mai mult decat un pretext pentru scene epice de actiune si ele binevenite, bineinteles. Cred ca acest film merita vazut, fie si numai pentru a mai pune o piesa in puzzleul marvel care a devenit cam mare in ultima vreme. Eu sunt mare fan 4DX in general, dar cred ca aceasta experienta ar fi prea obositare pentru acest film. Avand in vedere cat de bine arata din unct de vedere vizual, cred ca IMAX-ul ii face cinste cel mai bine, daca mai aveti ocazia sa il vedeti astfel.

First Man (2018)

Gen: Istoric, Biografic, Drama

Distributie: Ryan Gosling, Claire Foy, Jason Clarke, Kyle Chandler, Corey Stoll

Regizor: Damien Chazelle [a mai regizat: La La Land(2016), Whiplash(2014), Guy and Madeline on a Park Bench(2009)]

Buget: 59.000.000 $
Incasari: 105.697.415 $

Filmul a obtinut 31 de premii, printre care:
- Oscar - Best Achievement in Visual Effects, Academy Awards, SUA 2019
- Best Original Score - Motion Picture, Golden Globes, SUA 2019
- Best Original Score, Atlanta Film Critics Circle, 2018
- Best Film Editing, Austin Film Critics Association, 2019
- Best Original Score, Awards Circuit Community Awards, 2019

Nota Gealapa: 7.40
Metascore: 84/100

O incursiune in viata astronautului Neil Armstrong si a legendarei misiuni spatiale, care l-a transformat in primul om care a pasit pe luna, pe  20 iulie 1969.

Acesta a fost filmul meu din noaptea d einviere si nu a fost o alegere rea deloc. Da, subiectul este unul folosit in exces de-a lungul vremii, dar iesit din prim plan de multa vreme. Folosind mijloace moderne, aceasta intriga dovedeste ca poate crea tensiune si suspans in continuare, in ciuda unui deznodamant dinainte cunoscut. Filmul reuseste sa fie palpitant si dramatic. Chiar daca a durat peste doua ore, timpul zboara repede, la final am simtit ca ar mai fi fost nevoie de inca 30 de minute, pentru ca am avut impresia ca finalul a fost putin grabit si ar fi trebuit ratiocinat putin mai bine.

Distributia este foarte buna, plina de actori experimentati. Ryan Gosling a fost protagonistul, cel care l-a interpretat pe Neil Armstrong, iar acest rol i s-a potrivit ca o manusa, fiind fix in mijlocul zonei sale de confort. Personajele morocanoase si cu vorbe putine sunt cele care l-au facut celebru, dar cred ca Armstrong a mai si zambit in viata lui, asa ca e posibil sa se fi exagerat cu sobrietatea de data asta.  Claire Foy a avut al doilea cel mai important rol si mi s-a parut ca a facut o treaba chiar mai buna decat Gosling. Ea a fost cea care a asigurat doza desensibilitate si echilibru din film.

Va avertizez de la inceput ca acest film nu are aceeasi abordare ca Apollo 13, ba chiar carcotasii ar putea spune caacest film transforma unul din cele mai importante momente din istorie intr-o mini-telenovela dramatica. Nu e chiar asa, doar ca intr-adevar tonul este extrem de sobru si pe langa calatoria impresionanta sunt scoase in evidenta foarte mult si sacrificiile. Uneori primplanurile sunt atat de apropiate ca iti vine sa iesi din camera, dar si acest aspect si tremuratul excesiv al camerei sunt intentionate, cu scopul de a reproduce cat de cat atmosfera locului si personal nu le-am gasit deranjante. Toate astea, plus efectele vizuale foarte bune, fac acest film sa fie unul care trebuie vazut  si pe care il recomand, chiar daca nu e vreun clasic.

How to Change the World (2015)

Gen: Documentar, Aventura, Biografic

Distributie: Robert Hunter, Patrick Moore, Paul Watson, Rex Weyler, Jim Bohlen

Regizor: Jerry Rothwell [a mai regizat: The School in the Cloud(2018), Sour Grapes(2016), Town of Runners(2012), Donor Unknown(2010), Heavy Load(2008)]

Incasari: 31.191 $

Filmul a obtinut 6 premii, printre care:
- Barbara Sears Award for Best Visual Research, Canadian Screen Awards, Canada 2017
- Best Editing in a Feature Length Documentary, Canadian Screen Awards, Canada 2016
- Pare Lorentz Award, International Documentary Association, 2015
- Environmental Award, Reykjavik International Film Festival, 2015
- Sheffield Green Award, Sheffield International Documentary Festival, 2015

Nota Gealapa: 7.85
Metascore: 77/100

In 1971, un grup de prieteni navigheaza intr-o zona de testare nucleara, iar protestul lor captiveaza intreaga lume. Folosind imagini care nu au mai fost vazute pana acum, care aduc la viata lumea lor, How to Chenage the World este povestea pionierilor care au fondat Greenpeace si au definit miscarea ecologista moderna.

Acest film este o mica comoara bine ascunsa in arhivele Netflix, pe care ma bucur ca am descoperit-o.Inceputurile Greenpeace sunt foarte agitate si pot depasi ca suspans si adrenalina, multe film de actiune. Dar, in ciuda inceputurilor nobile, cu timpul, in ciuda intentiei nobile de a salva planeta, lupta pentru putere, influenta si in cele din urma bani, pune stapanire pe oameni. Filmul a reusit sa ma poarte de la un capat al paletei de emotii la celalalt. In prima parte m-a facut sa admir curajul si dedicarea unor oameni care au pus binele suprem mai presus chiar decat propria lor sanatate uneori. A doua parte in schimb, mi-a aratat cum aceasta organizatie, desi una de nivel mondial acum, nu este altceva decat un dolmen, iar multi dintre cei care au pus umarul la nasterea ei fie nu mai vor sa auda de Greenpeace, fie au juns sa militeze impotriva a ceea ce reprezinta fie pur si simplu au evoluat intr-un mod negativ.

Din punct de vedere al distributiei, avem ocazia sa ii vedem pe cei cativa care au pus bazele acestei miscari, transformata intre timp in poate cea mai mare organizatie ecologista mondiala. Caractere diferite, unele dificile, unii mai lideri decat altii, dar toti in prima faza cu inima curata si dispusi sa se sacrifice pentru idealurile in care credeau. Din pacate, cu timpul, unii dintre acestia s-au lasat prada tentatiilor mai lumesti si acest grup incredibil de omogen la un moment dat, a inceput incet, incet sa se destrame, iar filmul nu ascunde acest aspect si ni-l prezinta foarte obiectiv.

Este un documentar facut foarte responsabil, ca la carte. Ritmul a fost cel potrivit si m-a tinut atent pana la final. In plus, subiectul este unul important, foarte rlevant chiar si astazi. Este prezentata o bucatica importanta de istorie. In concluzie, recomand acest film cu toata increderea, dar trebuie sa ii avertizez pe cei mai saraci cu duhul, ca exista si imagini foarte grafice, care ar putea sa nu le pice bine, in special cadre care surprind macelul unor animale.

Guardians of the Galaxy Vol. 2 (2017)

Gen: SF, Actiune

Distributie: Chris Pratt, Zoe Saldana, Dave Bautista, Vin Diesel, Bradley Cooper

Regizor: James Gunn [a mai regizat: Guardians of the Galaxy(2014), Movie 43(2013), Super(2010), Slither(2006)]

Buget: 200.000.000 $
Incasari: 863.756.051 $

Filmul a obtinut 14 premii, printre care:
- Saturn Award - Best Special Effects, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2018
- Outstanding Voice Performance, Black Reel Awards, SUA 2018
- Gold Clio Award - Home Entertainment Best Campaign, Clio Awards, 2017
- Best Line of the Year ("I'm Mary Poppins, y'all!"), Golden Schmoes Awards, 2017
- Best Summer Blockbuster 2017, Golden Trailer Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.75
Metascore: 67/100

Gardienii se chinuie sa ramana impreuna o echipa in timp ce se confrunta cu probleme personale, mai ales intalnirea lui Star-Lord cu tatal sau, o fiinta celestiala ambitioasa pe nume Ego.

Guardians of teh Galaxy este, in opinia mea, a doua cea mai amuzanta franciza din universul Marvel, dupa Deadpool. Acest al doilea film al seriei este una din piesele depuzzle care mi-au scapat de-a lungul timpului din acest univers, asa ca i-a venit randul. Nici acest film nu se dezminte si ne ofera exact ce ne asteptam de la un film Marvel si anume o grafica impresionanta, actiune epica din plin si doze uriase de umor, in cea mai mare parte de buna calitate. Desi este un film de peste doua ore, ca de obicei cand vine vorba de astfel de filme, nici nu simti cand trece timpul, iar cand se termina parca vrei sa mai dureze putin. Acest film reuseste chiar sa ofere si ceva emotie, lucru mai rar intalnit in acest gen de productii.

Distributia este aceeasi cu care aceasta franciza ne-a obisnuit, plus cateva aparitii scurte destul de surprinzatoare si as spune eu, oportune, cum ar fi cea a lui David Hasselhoff. Singura aditie intr-un personaj cheie a fost cea a lui Kurt Russell, un nume care nu mai este demult la moda, dar care s-a descurcat foarte bine in pielea antagonistului din acest film si a oferit o prestatie solida ca de nacru. De la protagonistii obisnuiti am avut parte de aceleasi interpretari solide si credibile, dar dupa cum stim, acest gen de filme nu iti ofera neaparat posibilitatea de a-ti etala pe deplin calitatile actoricesti.

Chiar daca este putin sub nivelul predecesorului sau, aceasta a doua descindere a francizei este un proiect foarte reusit si el. Este un film surprinzator de matur, avand in vedere subiectul, personajele si cantitatea de umor. Filmul are rabdare cu personajele, coloana sonora este aleasa foarte inspirat si este ceva mai poetica de data asta, iar per total este un sequel foarte reusit. In concluzie, daca ati trait pana acum sub aceeasi piatra ca si mine si nu l-ati vazut inca, aceasta izolare va ofera oportunitatea perfecta de a va pune la curent si va recomand sa nu il ratati.

The Children Act (2017)

Gen: Drama

Distributie: Emma Thompson, Stanley Tucci, Ben Chaplin, Nikki Amuka-Bird, Jason Watkins

Regizor: Richard Eyre [a mai regizat: King Lear(2018), The Dresser(2015), The Other Man(2008), Notes on a Scandal(2006), Stage Beauty(2004)]

Incasari: 17.696.794 $

Premii:
- Best Production Design Independent Feature Film - Contemporary, British Film Designers Guild Awards, 2018
- Andreas Award, Norwegian International Film Festival, 2018

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 62/100

Pe masura ce casnicia ei se farama, o judecatoare trebuie sa ia o decizie in cazul unui adolescent care refuza o transfuzie de sange din cauza principiilor sale religioase.

Un film interesant, dar cu destule probleme. O sa incep cu partile pozitive. Ridica niste teme de dezbatere foarte interesante despre religie, liberul arbitru sau ipocrizie. Acestea si inca alte cateva sunt bine dezabatute, fapt care creeaza destul interes si suspans. Scenariul este foarte important intr-un asemenea film, iar acesta este scris destul de bine si nu iroseste prea multe cuvinte. Din pacate nu este suficient de aceasta data. Filmul este mult prea static si are destule momente moarte care il trag in jos.

Distributia nu este rea pentru un asemenea film. In rolul principal, aproape singurul de altfel acre are suficient timp de ecran, o avem pe Emma thompson, o actrita a carei experienta se vedea si poarta filmul cat de bine poate ea. Actori experimentati gasim si in pielea celorlalte personaje, dar acestia au prea putin timp la dispozitie pentru a o ajuta si a contribui decisiv la impresia generala. Cu toate astea, nivelul prestatiilor artistice este unul satisfacator.

Tema dragostei este si ea ridicata, dar dragostea din acest film nu este un libov, este o poveste asezata, o dragoste intelectuala cu care nu se pot identifica foarte multe persoane si cred ca asta afecteaza popularitatea generala a filmului, pentru ca aceasta abordare poate fi interpretata greist ca fiind aroganta.Este un film destul de inteligent, dar deloc memorabil. Este genul acela de film acre este posibil sa iti placa, dar pe care o sa il uiti destul de repede si care nu te va afecta mai deloc.

Terra (2015)

Gen: Documentar

Distributie: Vanessa Paradis

Regizor: Yann Arthus-Bertrand [a mai regizat: Woman(2019). Morocco Seen from Above(2017), Human(2015), Algerie from Above(2015) Méditerranée, notre mer à tous(2014)]

Nota Gealapa: 8.65

Un documentar impresionant din punct de vedere vizual, care reflecta asupra relatiei pe care omul o are cu alte specii, pe masura ce umanitatea devine din ce in ce mai izolata de natura.

Acest documentar este una dintre cele mai mari surprize cinematografice pe care le-am avut in ultima vreme. Intr-o lume cu sute de documentare despre natura si cu nenumarate canale dedicate acestui subiect, nu ma asteptam sa mai fiu surprins cu adevarat de un asemenea film. Terra insa, este poate unul din cele mai bune expozee despre istoria civilizatiei pe care am vazut-o, chiar daca este prezentata destul de sumar, informatia este accesibila. Foarte bun din punct de vedere vizual, acest film a reusit chiar sa imi prezinte cateva specii de animale de care habar nu aveam pana acum, desi nu e nici pe departe primul meu documentar.

Alegerea pentru vocea de pe fundal este si ea una surprinzatoare si anume a Vanessei Paradis, care insa face o treaba neasteptat de buna si se dovedeste a fi o alegere inspirata. Poate nu este Morgan Freeman, dar se descurca foarte bine si ea. Simplul fapt ca a fost aleasa o voce feminina este destul de neobisnuit, dar cred ca este un lucru cu care sa se  experimenteze mai des in asemenea productii.

Inedit este si modul de povestire la persoana I, din punctul de vedere al omului. Mi-a placut de asemenea ca, desi inevitabil ajunge sa se prezinte si dezastrul pe care noi l-am provocat pe intreaga planeta, tonul nu este unul acuzator si nu se cauta neaparat vinovati. Este o punere in scena obiectiva, dar care invita totusi la reflectie interioara pentru o scurta vreme, inainte sa ditrugem in continuare. Iar ultimul bonus propus de acest film, pe care va recomand sa il vedeti, este limba franceza, pentru ca este un film frantuzesc, iar documentarele frantuzesti de acest calibru sunt flori rare.

Hawaii (2017)

Gen: Drama

Distributie: Dragos Bucur, Cristina Flutur, Andi Vasluianu, Constantin Cojocaru, Rodica Lazar

Regizor: Jesús del Cerro [a mai regizat: Miami Bici(2020), Sunt insarcinata in Romania(2016), Mamaia(2013), Ho Ho Ho 2: O loterie de familie(2012), S-a furat mireasa(2012)]

Incasari: 134.438 $

Filmul a obtinut 11 premii, printre care:
- Best Feature, Be Epic! London International Film Festival, 2019
- Best Actor (Dragos Bucur), Be Epic! London International Film Festival, 2019
- People's Choice - Grand Prize, Borrego Springs Film Festival, 2019
- Best Actress (Cristina Flutur), Peterhof Film Festival, 2019
- Best Film, Peterhof Film Festival, 2019

Nota Gealapa: 7.35

O poveste despre chinul de a mosteni trei milioane de dolari in Romania comunista, unde un singur dolar putea sa te coste libertatea si atinge tema conform careia banii pot cumpara fericirea, sau macar libertatea de a alege nefericirea.

In cazul in care va era dor de un film romanesc despre comunism, va prezint Hawaii. Nu va panicati insa, pentru ca asta este chiar un film bun. Principalul motiv pentru acest lucru este ca de aceasta data comuniscmul nu mai este cauza, ci motivatia. Da, majoritatea personajelor au in continuare atitudinea unei sotii morganatice, dar de aceasta data foarte credibil si i concordanta cu vremurile in care se desfasoara actiunea. Scenariul nu este perfect, dar dialogurile sunt bune. Filmul sufera pe ici pe colo, bineinteles si la final cum ii sade bine unui film romanesc, in care nici finalurile fericite nu sunt pe deplin fericite. Filmul s-a abatut pe alocuri de la realitatea vremii si cred ca ar fi putut sa o mia faca odata si de dragul finalului.

Distributia este una tipica pentru cinematografia romaneasca din ultimii ani si cel putin partea masculina a acesteia defileaza cu aceleasi nume cu care suntem obisnuiti. Cei doi protagonisti, Dragos Bucur si Cristina Flutur, fac o treaba excelenta si cara cumva filmul in spate, cu interpretari foarte credibile si cu o chimie destul de buna intre ei, dar nu vreau sa iau din meritele personajelor secundare, care se achita de asemenea cu brio de sarcini si asigura sarea si piperul, fie ca e vorba de emotie sau umor.

Ma bucur sa vad un film despre comunism, fara abordarea fatalista tipic romaneasca, dar care iata ca reuseste sa emotioneze de cateva ori si sa transmita cu succes  drama oamenilor din acele vremuri, chiar daca numai partial. Cred ca anxietatea epocii nu este transmisa in totalitate. Ultima parte a filmului nu prea m-a multumit, chiar daca este un soi de happy ending dupa care ravneam intr-un asemenea film. Filmul pare grabit pe final, iar deznodamantul este unul usor naiv si greu de crezut, intr-o antiteza aproape totala fata de constructia din prima parte a filmului. Una peste alta, este totusi un film bun, pe care vi-l recomand.

Cowspiracy: The Sustainability Secret (2014)

Gen: Documentar

Distributie: Lisa Agabian, Manucher Alemi, Lindsey Allen, Kip Andersen, Will Anderson

Regizor: Kip Andersen [a mai regizat: What the Health(2017)]

Nota Gealapa: 8.55

Calatoria socanta, dar totusi amuzanta, a unui ecologist aspirant, in timp ce incearca cu indrazneala sa gaseasca solutii reale pentru cele mai presante probleme de mediu si adevarata cale catre sustenabilitate.

Kip Andersen a regizat doua filme mari si late in toata cariera lui. Cumva insa, abmele (mai ales acesta) sunt aproape capodopere ale genului si sunt unele dintre cele mai bine documentate documentare din cate am vazut. Cowspiracy argumenteaza intr-un mod foarte credibil ca principala sursa de poluare a planetei si cea care ne va distruge dintr-o clipa in alta, motivul principal al incalzirii globale si al defrisarii padurii amazoniene, nu este combustibilul si industria petroliera (care contribuie si ea destul la acest macel), ci agricultura si mai specific cresterea animalelor, mai ales a vitelor. Nu este vorba despre mitul semi-adevarat ca vanturile vacilor dau gauri in stratul de ozon. Este vorba in schimb de spatiul necesar pentru cresterea acestora, de cantitatile absolut uriase de apa si hrana de care au nevoie si de cantitatea de reziduuri pe care acestea o produc.

Printre persoanele intervievat se numara oameni de stiinta recunoscuti si persoane care au ocupat functii importante in diverse organizatii de mediu, aspect care da credibilitate filmului. Ce da o si mai mare credibilitate insa, dar si socheaza, sunt reprezentantii celor mai importante organizatii de mediu ca Greanpeace, de exemplu, care ar trebui sa fie principalii militanti care sa faca cunoscuta aceasta problema, dar care neaga problema, sau refuza sa vorbeasca despre ea. In plus, eforturile care au fost facute pentru a impiedica acest film sa vada lumina zilei, il face inca odata demn de luat in seama.

Chiar daca autorul incearca, ca si in celallt film al sau, sa nu aiba o abordare fatalista si sa prezinte problema cu o oarecare doza de umor, daca esti o persoana cat de cat responsabila, nu ai cum sa ramai indiferent si este foarte probabil sa iti provoace o criza temporara de apelpisie. Pe de alta parte, chiar daca nu vrem sa recunoastem cu voce tare, acest film va dezvalui si natura ipocrita a celor mai multi dintre noi, care nu la mult timp dupa ce vom vedea filmul si vom fi de-a dreptul "impresionati" de el, ne vom comanda inevitabil un burger, un muschi de vita sau o ciorba de vacuta. In concluzie, daca vreti sa vedeti un documentar bine structurat, argumentat corespunzator si care abordeaza o problema cu adevarat importanta, atunci e musai sa vedeti Cowspiracy.

Faci sau Taci (2019)

Gen: Comedie, Actiune

Distributie: Augustin Viziru, Monica Barladeanu, Bogdan Malaele, Levent Sali, Gica Craioveanu

Regizor: Iura Luncasu [a mai regizat: Ghinionistul(2017), Tudo(2016), Minte-ma frumos in Centrul Vechi(2016), Minte-ma frumos(2012), State si Flacara - Vacanta la Nisa(2010)]

Incasari: 429.075 $

Nota Gealapa: 4.35

Cu ajutorul autoritatilor spaniole, politia romana dezvolta un plan indraznet si periculos pentru a demasca o organizatie criminala si a-i captura liderul.

O sa incep aceasta recenzie cu primele cuvinte pe care le-am rostit dupa ce s-a terminat filmul, iar acestea au fost "Doamne, ce film prost!". De mult nu am mai vazut un asemenea haos. Povestea este confuza, scenariul prost, glumele sunt rasuflate, personajele sunt extrem de vagi si este surprinzator ca intr-un film de actiune din 2019, fie el si romanesc, prtagonistii sa para tot niste mirmironi neputinciosi. Scenele cat de cat amuzante se pot numara pe degetele de la o mana, iar in rest acest film este doar un mare cringe. Nici nu stiu de unde sa incep sa enumar problemele pe care le are acest film, asa ca o sa aleg una la intamplare: sunt atat de multe personaje care au nevoie de timp de ecran, incat nu exista un protagonist bine definit si prin urmare nu prea ai cui sa ii acorzi atentia ta.

Pe langa actorii pomeniti mai sus, in aceasta distributie apar foarte multe nume cunoscute aici la noi, pe plan local. Dintre acestea o sa enumar cateva: Codin Maticiuc,Sandra Izbasa, Diana Dumitrescu, Ana Baniciu, Micutzu, Maria Popovici sau Horia Brenciu. O sa imi spuneti ca foarte putini dintre acestia pot fi considerati actori, iar asta ar trebui sa fie un indiciu despre calitatea prestatiilor artistice. Fie rigide, fie supradramatice, aproape fara exceptie lipsite de credibilitate, interpretarile sunt in nota stanjenitoare a filmului. Dintre toti, Cosmin Nedelcu, alias Micutzu, este singurul acre a fost cat de cat amuzant, in putinele secvente in care a aparut.

In afara de Monica Barladeanu, care inca arata demential si alte cateva trupuri semi-dezbracate nu pot sa inventez alt motiv care sa justifice vizionarea acestui film auster. Cred ca e corect sa apreciez totusi efortul celor din spatele lui. Pana la urma urmei si Hollywoodul scoate filme proaste pe banda rulanta. Poate acest gen de filme fac parte din procesul prin care se obtin cele bune. In concluzie, un documentar despre cele 350 de moduri in care poti incepe o partida de sah ar putea fi la fel de interesant ca acest film.

Dementia 13 (2017)

Gen: Horror

Distributie: Julia Campanelli, Channing Pickett, Steve Polites, Marianne Noscheze, Ben van Berkum

Regizor: Richard LeMay [a mai regizat: Blood Bound(2019), Naked As We Camed(2012), Whirlwind(2007), 200 American(2003)]

Nota Gealapa: 3.65

La mosia unei familii instarite, santajistii incearca sa puna mana pe averea matriarhei, dar in umbra pandeste o fantoma.

Imi era dor de un film horror, dar nu de genul acesta de film. Este atat de stangaci, ca pare un film de amatori de multe ori. Filmul asta a fost foarte bun in primele doua minute si apoi s-a ales praful.  Dupa un inceput direct, brutal si palpitant, totul s-a transformat intr-un film fara ritm, deloc credibil care pe intreaga s-a durata m-a facut sa tresar doar odata si mi-a mai dat ceva fiori inca odata. Scenariul este mediocru, lucru des intalnit in acest gen, dar un regizor priceput de obicei scoate mai mult de la o poveste de genul asta.

Distributia este cea mai mare problema a filmului. Toti actorii, dar toti fara vreo exceptie, au avut prestatii lamentabile. Interpretarile au fost incredibil de rigide si nu le-am crezut nici o secunda. Pe alocuri au parut o adunatura de oameni obisnuiti crae au fost luati de pe strada si pusi sa joace intr-un film. Fara sa aiba vreun pic de chimie, nu au reusit sa transmita nici o emotie dincolo de ecran si mai degraba au distras atentia de la o poveste oricum foarte slaba si greu de inghtit.

Daca acest film ar fi un agonist, ar fi unul debutant, napadit de emotii si cu o accidentare importanta, fara sa aibe vreo sansa de castig. Singurele parti bune din film sunt inceputul si inca vreo doua-trei scene si efecte vizuale, dar mai ales genericul, care vine ca o izbavire. Concluzia este ca Dementia 13 este genul de film pe care o sa il uiti in doua-treiz ile dupa ce il vezi, dar ti-ai dori sa il uiti instantaneu, deci nu am cum sa recomand asa ceva.

IO (2019)

Gen: SF, Aventura, Drama

Distributie: Margaret Qualley, Anthony Mackie, Danny Huston, Tom Payne, Emma Fitzgerald

Regizor: Jonathan Helpert [a mai regizat: House of Time(2015)]

Nota Gealapa: 5
Metascore: 40/100

O tanara femeie de stiinta care incearca sa salveze un Pamant muribund, formeaza o conexiune cu un barbat care incearca sa prinda ultima naveta care paraseste planeta.

Acest film nu este altceva decat o dezamagire. Este lipsit de originalitate, lipsit de suspans si tensiune, cu prea putine rasturnari de situatie si cu ifose filozofice si de profunzime, dar fara substanta reala, nefiind altceva decat o mica lectie de etologie. Facut probabil cu maruntis, austeritatea se simte in fiecare cadru. Ar trebui sa fie un film despre speranta, dar sansele sunt mai degraba sa provoace depresie, mai ales ca scenariul pare sa fie scris de cineva care a avut un trip nasol.

Distributia este extrem de redusa numeric. Practic vedem doar trei fete tot filmul, dar acest lucru nu parea sa fie o problema la prima vedere, mai ales ca cei doi protagonisti sunt destul de experimentati, ce-i drept in alt gen de film. Din pacate, atat Margaret Qualley, cat si Anthony Mackie au cazut in capcana supradramatizarii unui scenariu mediocru, lucru deranjant de multe ori si acre a venit la pachet si cu o lipsa de chimie totala intre ei.

Parerea mea umila este ca atunci cand spui o poveste trebuie sa ai o idee, un mesaj, o concluzie, ceva...orice. IO este doar un sandwich de paine cu miez de... paine, adica cu nimic. O felie uriasa de nimic, intre o felie de planeta apocaliptica si una de explorare a spatiului si asezonata din plin cu galimatie. Bine macar ca a fost destul de scurt si nu mi-a irosit prea mult timp din viata. in nici un caz nu recomand acest film. Sunt zeci de filme care au aceasta abordare si care sunt mai reusite decat acesta.