Distributie: Ben Affleck, Kate Beckinsale, Josh Hartnett, William Lee Scott, Greg Zola
Regizor: Michael Bay [a mai regizat: Transformers: The Last Knight(2017), 13 Hours(2016), Transformers: Age of Extinction(2014), Pain & Gain(2013), Transformers: Dark of the Moon(2011)]
Buget: 140.000.000 $
Incasari: 449.300.000 $
Filmul a obtinut 14 premii, printre care:
- Best Sound Editing (Oscar), Academy Awards, SUA 2002
- Top Box Office Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 2002
- Most Performed Songs from Motion Pictures, ASCAP Film and Television Music Awards, 2002
- Bogey Award in Gold, Bogey Awards, Germania 2001
- Best Translated Film, Golden Rooster Awards, 2002
Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 44/100
O poveste de razboi si dragoste, amestecata cu putina istorie. Actiunea urmareste doi prieteni de o viata si o infirmiera frumoasa care sunt prinsi in ororile unei infame dimineti de duminica in 1941.
Un film cu destule lucruri proaste si inutile, dar din fericirie cele bune sunt mai multe. In primul lung, sunt foarte putine subiecte care merita un film de trei ore, iar aceasta intriga nu cred ca este una dintre acele intrigi. Din fericire, cele mai nefericite momente ale filmului sunt in prima parte, cand povestea de dragoste din prim-plan este mult prea dramatizata. Nu poti sa fii si Notebook si Saving Private Ryan in acelasi timp. Dupa prima ora insa, filmul capata ritm si sunt multe scene bune, unele chiar epice, iar pe alocuri tensiunea si emotia sunt aproape de nesuportat. Bineinteles ca faptele au un aer semi-subiectiv si patriotic, dar cinematografia americana ne-a dezvoltat in timp o imunitate la astfel de abordari.
Distributia este foarte buna. Sunt multi actori importanti si in rolurile principale dar si in pielea personajelor mai mici. Toata lumea, fara exceptie, a avut tendinta de a suprainterpreta, ceea ce ma face sa cred fie ca astea au fost indicatiile regizorului fie ca au fost loviti toti peste noapte de greutatea subiectului. Ben Affleck a facut o treaba decenta. A avut norocul ca nu a trebuit sa care in spate intreg filmul. A fost o surpriza placuta sa vad din cand in cand in roluri micute figuri familiare ca Cuba Gooding Jr., Jennifer Garner sau Alec Baldwin.
Daca s-ar fi renuntat la triughiul amoros si s-ar fi concentrat exclusiv pe razboi, filmul asta ar fi putut sa fie exceptional, pentru ca scena principala este de-a dreptul impresionanta; as spune chiar de nivelul scenei de deschidere din Saving Private Ryan, sau al scenei scufundarii Titanicului. As fi suportat chiar si amantlacurile dubioase daca dialogul ar fi fost decent. "Nu cred ca mai pot privi un apus fara sa ma gandesc la tine..." Ma lasi? Principala problema a filmului insa, cred ca a fost absenta unui editor mai priceput. Climaxul este atacul asupra Pearl Harbor, dar dintr-un motiv anume filmul se lungeste inutil si dupa aceasta scena, iar ce urmeaza nu se ridica la acelasi nivel. As fi foarte interesat sa vad si o varianta "director's cut" mai scurta. Oricum ar fi, ramane un film care trebuie bifat.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu