Ip Man (2008)

Titlu original: Yip Man

Gen: Actiune, Drama, Biografic

Distributie: Donnie Yen, Simon Yam, Siu-Wong Fan, Lyn Hung, Hiroyuki Ikeuchi

Regizor: Wilson Yip [a mai regizat: Paradox(2017), Ip Man 3(2015), Triumph in the Skies(2015), Magic to Win(2011), A Chinese Ghost Story(2011)]

Buget: 12.000.000 $
Incasari: 23.000.000 $

Filmul a obtinut 12 premii, printre care:
- Best Actor - Jury Award (Dnnie Yen), Beijing Student Film Festival, 2009
- Favorite Director - Students' Choice Award, Beijing Student Film Festival, 2009
- Technical Achievement - Jury Prize, Fantasia Film Festival, 2009
- Best Action Choreography, Golden Horse Film Festival, 2009
- Best Picture, Hong Kong Film Awards, 2009

Nota Gealapa: 8.35
Metascore: 59/100

In timpul invaziei japoneze din 1937, un bogat maestru al artelor martiale este nevoit sa isi parasasca casa si sa munceasca pentru a-si intretine familia, iar in cele din urma accepta sa ii invete si pe ceilalti arta Wing Chun pentur a se putea apara.

Copilaria generatiei mele a insemnat la capitolul cinematografic, multe filme de actiune si comedii mediocre americane si din cand in cand cate un film chinezesc cu arte martiale, in care oameni sareau cate trei zeci de metri si cand dadeau cate un picior se auzea ca si cum ar fi lovit cu palma. Acestea din urma mi se par un gen pe cale de disparitie. Iata insa ca din cand in cand mai apare cate un film care mentine genul viu si daca se intampla sa fie atat de bun ca Yp Man este cu atat mai bine. Intriga este una clasica pentru un asemenea film, dar ce o face pe aceasta mai speciala este povestea inspirata din realitate. Am vazut destule scene de lupta decente, mult mai realiste si credibile decat in filmele copilariei mele. Alta meteahna a genului care este evitata aici este durata, care este una potrivita.

Culmea este ca am recunoscut cateva figuri din distributie, in frunte cu protagonistul Donnie Yen. Atat el cat si partenerii lui de platou au produs interpretari mult mai bune decat m-as fi asteptat. Supradramatismul la care ma asteptam a fost tinut la cote minime, astfel ca am vazut prestatii surprinzator de naturale si credibile, lucru destul de rar pentru intreaga cinematografie asiatica.

Inceputul este unul destul de lent si nu m-a atins nici drama nici comedia din aceasta parte a filmului, dar odata ce incep sa apara personajele negative si incep luptele, filmul incepe sa devina din ce in ce mai agreabil si cu ajutorul unor scene de lupta coregrafiate excelent si a unor cascadorii foarte bune. In ciuda povestii reale pe acre o are la baza, nu va asteptati sa vedeti un film prea exact din punct de vedere istoric. Este pana la urma doar un film de arte martiale. Unul excelent insa. Trailer: