Operation Red Sea (2018)

Titlu original: Hong hai xing dong

Gen: Actiune, Drama, Thriller, Razboi

Distributie: Yi Zhang, Johnny Huang, Hai-Qing, Jiang Du, Luxia Jiang

Regizor: Dante Lam [a mai regizat: Operation Mekong(2016), To the Fore(2015), That Demon Within(2014), Unbeatable(2013), The Viral Factor(2012)]

Buget: 70.000.000 $
Incasari: 569.000.000 $ (pana acum)

Premii:
- Best Film - Jury Award, Beijing Student Film Festival, 2018

Nota Gealapa: 6.45

Marina chineza lanseaza o operatiune de salvare a unor ostateci in Ihwea si duc o lupa crancena impotriva rebelilor si a teroristilor.

Se pare ca au invatat si chinezii reteta succesului la box office. Filmul asta nu este altceva decat o minifabrica de bani si spun asta cu un oarecare regret, pentru ca ar fi putut fi mult mai mult de atat. Are numai doua lucruri care il afecteaza, dar destul de mult: inceputul si sfarsitul. Inceputul nu are nici o legatura cu restul filmului si s-ar fi putut gasi o modalitate mai reusita de a ni se prezenta protagonistii. Dupa aceea urmeaza cam 80 de minute de actiune continua, legata in scene p[e alocuri de-a dreptul impresionante. Efecte reusite, tensiune, suspans, cam tot ce ai putea astepta de la un asemenea film. Din pacate, in momentul in care totul s-ar fi putut termina in glorie, scenariul duce totul cativa pasi prea departe, iar exagerarile inutile din ultima parte umbresc intreg filmul. Cred ca doar soldatii chinezi sunt in stare sa lupte in continuare dupa ce o grenada le zboara o mana si jumatate de fata. Aparent, ca sa ii omori, exact ca la vampiri, trebuie sa le tai capul sau sa le infigi un tarus in inima.

Din punct de vedere al distributiei, numele au fost total necunoscute pentru mine, dar prestatiile actorilor au fost si ele in nota filmului. Atat timp cat firul logic a existat si actiunea a avut sens si prestatiile lor mi s-au parut naturale si credibile. Cand totul a scapat de sub control, mi-a fost greu sa ii mai iau in serios si pe ei. Spre lauda lor, au existat vreo doua momente care mi-au umezit putin ochii, lucru admirabil pentru un film de actiune.

O sa dedic aceste ultime randuri acelei parti a filmului care este foarte reusita si care ne prezinta razboiul intr-o maniera realista, care poate parea prea sangeroasa pentru unii, dar care emana veridicitate. Ne prezinta de asemenea,  cu succes o parte a sistemului defensiv chinez si a indatoririlor soldatilor pe timp de pace si pot spune ca au fost cateva aspecte acre m-au surprins. Epoca in care China producea doar filme cu arte martiale a apus demult. Per total, este un film destul de bun care merita vazut. Trailer:

The Force (2017)

Gen: Documentar

Distributie: Cat Brooks, Jonathan Cairo, Ben McBride, Johnna Watson, Sean Whent

Regizor: Peter Nicks [a mai regizat: The Waiting Room(2012)]

Incasari: 100.000 $

Premii:
- Golden Gate Award - Bay Area Documentary Feature, San Francisco International Film Festival, 2017
- Directing Award - Documentary, Sundance Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 80/100

The Force patrunde in interiorul unei sectii de politie sifonate, care se straduieste sa recastige increderea cetatenilor unuia dintre cele mai violente dar si promitatoare orase americane.

Un documentar care abordeaza un subiect foarte sensibil si incearca sa ramana impartial, dar cumva pe final nu mai reuseste si pare sa fie usor partinitor prin modul cum prezinta faptele. Acest film este mai interesant prin ce nu ne arata, decat prin ce ne arata. Contextul in care cei filmati isi desfasoara activitatea, isotira locala si jocurile de culise sunt extrem de intereasnte, dar acestea sunt doar vag mentionate ceea ce lasa spectatorul sa isi formeze singur o parere, corecta sau nu. Desi agreabil, ne sunt prezentate destul de putine lucruri pentru un film care a durat doi ani sa fie facut, timp in care au fost filmate actiunile din respectiva sectie de politie.

Filmul nu exprima nici o parere proprie, nu una rostita cel putin, astfel ca protagonistii sunt exclusiv personaje reale care au avut legatura cu faptele prezentatea, cum ar fi primarul din Oakland si seful politiei de acolo, dar si politisti in actiune si cadeti gata de absolvirea academiei de politie. Exista cateva scene interesante cu dezbateri intre acestia din urma care au potential emotional. Ferocitatea, naturaletea si convingerea cu care isi apara punctele de vedere diferite dau un plus de tensiune filmului.

Este un film puternic, in cea mai mare parte impartial. Este genul acela de film care iti poate lasa o tema de gandire dupa ce se termina. Acest aspect este valabil mai degraba pentru publicul de peste ocean, pentru ca trateaza o problema locala, dar avand in vedere ca si noi ne "bucuram" de unele abuzuri ale politiei, putem gasi cateva aspecte cu care sa empatizam.

Duplicity (2009)

Gen: Crima, Thriller, Romantic

Distributie: Julia Roberts, Clive Owen, Tom Wilkinson, Paul Giamatti, Dan Daily

Regizor: Tony Gilroy [a mai regizat: The Bourne Legacy(2012), Michael Clayton(2007)]

Buget: 60.000.000 $
Incasari: 82.000.000 $

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 69/100

Doi fosti agenti guvernamentali ajung sa fie spioni industriali rivali si trebuie sa fie extrem de vigilenti cand una din companiile la care lucreaza lanseaza un produs revolutionar, dar cei doi isi distrag atentia unul altuia in mai multe feluri.

Cand ai in fata un film de peste doua ore cu doi spioni si planuri incalcite, este normal sa ai asteptari, iar acest film nu le-a indeplinit pe ale mele. In primul rand nu am inteles si nu cred ca au facut-o nici producatorii, daca am de a face cu un thriller, cu o comedie sau cu un film romantic. Filmul nu s-a dedicat preponderent nici unui gen. Povestea, desi destul de inteligent construita, a fost pusa in scena pe mai multe planuri temporale, iar acest lucru i-a daunat dupa parerea mea, pentru ca pe alocuri devine destul de greu de urmarit. efecte vizuale nu prea avem, asa ca inteligenta povestii si dialogul sunt singurele arme avute la dispozitie de catre film, iar acesta din urma nu a fost nici el cel mai stralucit. A ramas totusi destul de agreabil si a avut cateva rasturnari de situatie inspirate.

Distributia s-a bucurat de prezenta unui numar decent de nume relevante. Protagonisti au fost Clive Owen si Julia Roberts. Nici unul dintre cei doi nu se mai afla chiar la apogeul carierei, iar Owen chiar a avut o prestatie mediocra si nu cred ca se potriveste in astfel de filme; ar trebui sa ramana la productii romantice unde se descurca mai bine. Acest capitol a fost salvat cumva de rolurile mici unde i-am avut pe Tom Wilkinson sau Paul Giamatti. Julia Roberts a avut o prestatie decenta, dar nu a stralucit nici ea.

Un film atat de international, in sensul in acre actiunea s-a se desfasoara in mai multe tari, rateaza potentialul cinematografic si nu vedem mai nimic din acest punct de vedere. Mult prea lung pentru binele sau, acest film este sabotat patial de propriul scenariu. M-as fi putut lipsi de vreo 35 de minute. E un film cu destule parti interesante, dar si cu momente nereusite din belsug, asa ca mia degraba l-as evita. Trailer:

Sharktopus vs. Pteracuda (2014)

Gen: Actiune, Horror, SF

Distributie: Robert Carradine, Mario Ceara, Akari Endo, Tony Evangelista, Mario Arturo Hernández

Regizor: Kevin O'Neill [a mai regizat: Sharktopus vs. Whalewolf(2015), Dracano(2013), Attack of the 50 Foot Cheerleader(2012), Dinoshark(2010), Dinocroc(2004)]

Nota Gealapa: 3.55

Un om de stiinta american creeaza o creatura care este jumatate pterodactil si jumatate baracuda, deci Pteracuda, care inevitabil scapa de sub control si trebuie oprita de Sharktopus.

Acest film reuseste sa fie amuzant pe alocuri, doar pentru ca este incredibil de prost. Este o experienta cinematografica absolut execrabila. Sunt doua momente notabile in film: o gluma reusita care mi-a smuls un ras timid si o aparitie surprinzatoare si amuzanta a lui Conan O'Brien. In rest, dezastru de la inceput pana la final din toate punctele de vedere. Scenariu, cinematografie, efecte vizuale, toate sunt sub orice critica.

Robert carradine nu este un actor din prima linie a Hollywoodului, sau poate nu este nici macar din primele trei linii, dar este un actor care are cat de cat un nume si nu inteleg cum de a acceptat un rol intr-un asemenea film, mai ales ca nu este vreun rol autoironic, ci dac viata unui personaj care se vrea serios si asta il face ridicol. Pe ceilalti actori, sa le zic totusi asa, ii inteleg. Sunt o mana de anonimi dornici sa apara pe tv in orice, dar astfel de filme nu le va aduce o cariera solida.

Pana la urma acest film este in linie cu primul Sharktopus, iar daca va plac astfel de filme cu monstrii dubiosi s-ar putea sa il gasiti cat de cat distractiv. Filmul iti ofera exact ce te astepti: o poveste ridicola cu efecte vizuale indoielnice. Nu pot sa nu ma intreb insa, cine se pune la masa de lucru si scrie asa ceva si de ce o face. Nu stiu daca vreau sa beau cu un astfel de om sau ar trebuis a ma feresc de el. Trailer:

Ice Age: Collision Course (2016)

Gen: Animatie, Comedie, Aventura

Distributie: Ray Romano, Denis Leary, John Leguizamo, Stephanie Beatriz, Neil deGrasse Tyson

Regizor: Mike Thurmeier [a mai regizat: Ice Age: Continental Drift(2012), Ice Age: Dawn of the Dinosaurs(2009)]

Buget: 105.000.000 $
Incasari: 409.000.000 $

Premii:
- Top Box Offeice Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 2017
- Ischia Dubbing Award, Ischia Global Film & Music Festival, 2016

Nota Gealapa: 6.40
Metascore: 34/100

Manny, Diego si Sid fac echipa cu Buck si incearca sa devieze cursul unui meteorit care ameninta sa distruga Pamantul.

Cred ca ar cam fi momentul ca aceasta franciza sa se opreasca. Ultimele filme au fost din ce in ce mai slabe, culminand cu acesta, iar in ritmul asta seria risca sa ajunga in derizoriu. Da, probabil este inca o fabrica de bani si da, inca mai nimeresc cate o gluma, dar deja incepe sa se invecheasca. Pot numara pe degetele de la o mana momentele cu adevarat amuzante din acest film si povestea incepe deja sa fie obositoare. Fara istoria filmelor precedente, acesta ar fi fost pierdut in mediocritate.

Distributia este aceeasi cu care ne-am obisnuit. Nu sunt personaje noi cu adevarat importante. Atat de mult ne-am obisnuit cu vocile lui Ray Romano sau Denis Leary, ca nici nu mai sesizam actorii din spatele personajelor animate. Sunt curios ce vor face toti acesti actori cand aceasta pravalie se va inchide, pentru ca in ultima vreme nu i-am vazut lucrand si la alte proiecte.

Fanii inraiti ai francizei nu vor putea realiza cat de mult a decazut si vor fi orbiti in continuare de efectele CGI si de faptul ca din punct de vedere tehnic filmul arata intr-adevar impecabil. Acesta este din punctul meu de vedere singurul aspect la care filmul a progresat constant. In ritmul asta, in cativa ani vom avea un Ice Age incredibil de prost ca si poveste, dar atat de bine animat incat nu nise va mai parea o animatie ce vedem. Trailer:

Fittest on Earth: A Decade of Fitness (2017)

Gen: Documentar

Distributie: Justin Bergh, Josh Bridges, Samantha Briggs, Dave Castro, Katrin Tanja Davidsdottir

Regizor: Heber Cannon [a mai regizat: The Redeemed and the Dominant: Fittest on Earth(2018), Fittest on Earth: The Story of the 2015 Reebok Crossfit Games(2016), Froning: The Fittest Man in History(2015)]

Nota Gealapa: 7.45

Jocurile Reebok CrossFit din 2016 au fost un eveniment istovitor pe durata a 5 zile si 15 probe, cu scopul de a-i gasi pe cel ami in forma barbat si femeie de pe planeta. Filmul urmareste povestea dramatica a atletilor de top care s-au calificat si au concurat si ne ofera posibilitatea de a fi pentru o perioada alaturi de ei, atat la antrenament, cat si in arena de concurs. Acest eveniment este uneori chiar mai greu din punct de vedere psihologic, decat fizic. Atletii afla adeseori care sunt probele cu doar acteva minute inainte ca acestea sa aibe loc si fiecare face fata presiunii cum poate.

La fel ca si rpedecesorul sau, acesta este un film foarte nisat, dedicat aproape exclusiv pasionatilor de crossfit. Parerea mea este ca a depasit putin aceasta granita totusi si chiar si cei care nu au nici o treaba cu acest sport, il pot gasi agreabil, pentru ca este despre oameni care isi seteaza un scop si sufera si muncesc ca sa il obtina. Fata de filmul dinaintea sa, este putin mai bun pentru ca este mai uman si avem ocazia sa vedem bucatele si din viata de zi cu zi a atletilor.

In mijlocul actiunii sunt mare parte din vedetele de anul trecut, dar si cateva aparitii noi extrem de interesante. Desi nu avem parte de actori care interpreteaza personaje negative sau pozitive, eu unul m-am trezit empatizant cu unii dintre ei si le tineam pumnii desi stiam rezultatul competitiei de ceva vreme, iar altii au ajuns sa imi fie extrem de antipatici.

Acest film nu mai este doar un spot publicitar foarte lung si bine facut ca filmul precedent, iar asta mi-a placut. Ce isi ia fiecare din film depide de el. El l-am gasit a fi inspirational si motivator si mi-au placut foarte tare si discutiile dintre competitori si am fost impresionat de nivelul de respect dintre acesti rivali pana la urma. Ca sa il parafrazez pe unul din comentatori, vazand acest film, realizez "cat de bun trebuie sa fii, doar ca sa fii praf" la CrossFit Games. Trailer:

Hatred (2016)

Titlu original: Wolyn

Gen: Drama, Istoric, Razboi

Distributie: Michalina Labacz, Arkadiusz Jakubik, Wasyl Wasylik, Adrian Zaremba, Izabela Kuna

Regizor: Wojciech Smarzowski [a mai regizat: The Mighty Angel(2014), Traffic Department(2012), Rose(2011), The Dark House(2009), The Wedding(2004)]

Buget: 3.000.000 $

Filmul a obtinut 16 premii, printre care:
- Golden Reel - Best Polish Film, Association of Polish Filmmakers Critics Awards, 2016
- The Kulczyk Foundation Award - The Polish Feature Film Competition, Netia Off Camera International Festival of Independent Cinama, 2017
- Audience Award, Polish Film Awards, 2017
- Best Film, Polish Film Awards, 2017
- Best Director, Polish Film Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.75

Desi este indragostita de un ucrainean din satul sau, Zosia, o poloneza, este fortata sa se marite cu un vaduv bogat. In curand, al doilea razboi mondial incepe, iar tensiunile etnice cresc. Zosia incearca sa supravietuiasca in haosul creat de razboi.

Nici nu stiu cu ce sa compar acest film. As spune ca este un Morometii polonez, pe vreme de razboi si mult mai sangeros. Se simte din primele scene ca urmeaza sa fie bun, dar nimic nu te poate pregati pentru ce urmeaza sa vezi. Incepe destul de usor si creeaza falsa ipresie ca o sa vezi o drama sociala decenta. Pe masura ce povestea avanseaza insa, filmul, intocmai ca un razboi pe care te face sa il simti putin si tu, devine mult mai brutal, sangeros si grafic. Pe alocuri am ramas efectiv cu gura cascata. Este o poveste despre ura si supravietuire de-a dreptul impresionanta.

Ca si mie, numele din distributie nu o sa insemne mare lucru pentru voi, dar va asigur ca veti vedea cateva interpretari foarte sensibile si naturale si sunt destule personaje cu care puteti empatiza. Protagonista, Michalina Labacz, duce foarte bine rolul destul de greu pe acre il are, dar a si fost sustinuta foarte bine de colegii sai care au dat viata personajelor principale. Multe prestatii sincere si credibile.

Nu stiu cat de departe este filmul de adevarul istoric, dar imi inchipui ca acest film a primit cantitati imensurabile de ura dinspre Ucraina, pentru modul in care sunt prezentate faptele. Inteleg ca desi este extrem de brutal, nu se apropie nici pe departe de violenta pe care au avut-o ucrainienii in timpul genocidului de la Wolyn. Am citit ca actorii ucrainieni care au jucat in film si-au pierdut joburile pe care le aveau in tara lor. Mi se pare important si pentru unii dintre noi sa aflam ca nu numai pe meleagurile noastre au existat drame. Daca vreti sa fiti surprinsi cum nu ati mai fost demult, va recomand acest film. Trailer:

Handsome Devil (2016)

Gen: Drama

Distributie: Fionn O'Shea, Ardal O'Hanlon, Amy Huberman, Ruairi O'Connor, Dick O'Leary

Regizor: John Butler [a mai regizat: The Bachelor Weekend(2013), Immaturity for Charity(2012), The Million Dolar Deal(1999)]

Buget: 1.055.000 €

Premii:
- Best Irish Feature, Dublin International Film Festival, 2017
- Best Actor (Finn O'Shea), FilmOut Sand Diego, USA 2017
- Best Cinematography, FilmOut San Diego, USA 2017
- Best Narrative Feature, FilmOut San Diego, USA 2017

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 60/100

Ned si Conor ajung colegi de camera fara voia lor la internatul scolii. Singuraticul si echipa vedetei de rugby a scolii formeaza o prietenie putin probabila, pana in momentul cand este testata de autoritati.

Un film care m-a surprins in mod placut. Povestea , chiar daca nu este tocmai originala, proaspata si pusa in scena intr-un mod foarte cursiv. Este un film cu buget redus, dar nu am simtit acest lucru. Nu a avut nevoie d elucruri scumpe, pentru ca scenariul a fost unul bunicel, cu dialoguri interesante, amuzante, dar si cu mesaje puternice de acceptare. Este cumva previzibil d ela un anumit moment, dar este genul ala de film in acre iti doresti putina previzibilitate. Nici macar cliseele nu m-au deranjat foarte tare.

Distributia nu este una rasunatoare, ba din contra. Nu am fost familiarizat cu nici unul din actorii din distributie, lucru de care m-am temut putin, dar din fericire am vazut in mare parte interpretari bunicele si naturale. Intre actori a existat suficienta chimie incat filmul sa functioneze asa cum trebuie, chiar daca nu m-a sensibilizat vreunul, desi cred ca ei au dorit si asta.

Mi-a placut ca nu are aerul sumbru predominant in cinematografia britanica si daca nu ar fi fost accentul si parul roscat, filmul ar fi putut trece ca unul american. Intriga imprumuta elemente din mai multe film, dar cu toate astea filmul si le insuseste si absoarbe aceste elemente, astfel ca acest lucru nu mai este sesizabil. Este un film bunicel, care merita o vizionare. Trailer:

Knock Knock (2015)

Gen: Thriller, Horror, Drama

Distributie: Keanu Reeves, Lorenza Izzo, Ana de Armas, Aaron Burns, Ignacia Allamand

Regizor: Eli Roth [a mai regizat: Death Wish(2018), The Green Inferno(2013), Inglorious Basterds(2009), Hostel: Part II(2007), Grindhouse(2007)]

Buget: 2.500.000 $
Incasari: 6.000.000 $

Nota Gealapa: 5.10
Metascore: 53/100

Un tata devotat ajuta doua straine care ii bat la usa, dar gestuyl sau amabil duce la o seductie periculoasa si la un joc mortal de-a soarecele si pisica.

Un film absolut mediocru si lipsit de originalitate. Chiar daca am mai vazut aceasta intriga abordata, aceasta are in continuare potential si ar fi putut fi valorificata mult mai bine. Scenariul insa, a fost absolut banal si lipsit de surprize majore, ca sa nu mai zic ca daca s-ar fi facut apel la vreun dram de logica, acest film s-ar fi terminat in zece minute. Este oarecum sexy, intr-un mod bizar si usor bolnav, dar nu socheaza cu adevarat si nici nu surprinde cu nimic.

In afara de Keanu Reeves, distributia este una mediocra. Credeam ca Reeves s-a pus pe picioare odata cu seria John Wick, dar daca nu se potoleste cu astfel de filme si prestatii nu il vad prea bine. Cat despre ceilalti actori, toti au fos absolut mediocri. Cele doua personaje negative nu cred ca ar reusi sa sperie nici un sugar, ce sa mai vorbim de oameni in toata firea. Am vazut exclusiv interpretari de lemn, unidimensionale si superficiale, in frunte cu keanu reeves.

Sunt si mai dezamagit, pentru ca aveam asteptari de la regizorul Eli Roth, si credeam ca o sa vad cateva chestii misto, dar de aceasta data mediocritatea a pus mana si pe el. Filmul asta este diabolic de slab. Bomboana de pe coliva a fost ca dupa ce mi-a distrus spiritul si dorinta de a trai, acest film mi-a omorat putin si inima, incheindu-se cu una din melodiile mele preferate: Where Is My mind de la Pixies. sub nici o forma nu il recomand. Trailer:

Fittest on Earth: The Story of the 2015 Reebok CrossFit Games (2016)

Gen: Documentar, Sport

Distributie: Dan Bailey, Samantha Briggs, Dave Castro, Katrin Tanja Davidsdottir

Regizor: Heber Cannon [a mai regizat: The Redeemed and the Dominant: Fittest on Earth(2018), Fittest on Earth: A Decade of Fitness(2017), Froning: The Fittest Man in History(2015)]

Nota Gealapa: 7.35

Jocurile Reebok Crossfit din 2015 au fost un test istovitor care s-a intins pe durata a 5 zile si 13 probe, cu scopul de a afla cine sunt cea mai in forma femeie si cel mai in forma barbat de pe planeta. Filmul urmareste povestea dramatica a opt dintre atletii de top care s-au calificat si au concurat. Este o privire in spatele scenei pentru a afla de ce este nevoie ca sa te afli printre atletii de top ai lumii. Concurentii afla probele la care vor concura cu saptamani, zile si uneori chiar minute inainte de startul acestora.

E clar ca acesta este un film de nisa. Probabil este atragator doar pentru cei care practica crossfit, cunoscutii lor si cativa curiosi. Pentru restul lumii va fi doar un fel de freakshow si nu vor intelege ce e asa mare scofala. Cine a intrat de cateva ori intr-o sala de crossfit insa, va fi tinut cu sufletul la gura pana la final. Am fost placut surprins de tensiunea creata de acest film. Jocurile au fost disecate foarte bine si au fost destule momente in care ma trezeam ca tineam cu unul sau altul din participanti.

Din punct de vedere al "distributiei", vorbim tot despre niste vedete de nisa din lumea crossfitului. Avem ocazia sa tragem putin cu ochiul la niste atleti incredibili ai acestui sport, sa ii intelegem putin, sa le intelegem motivatia si sa ii vedem cum fac fata succesului sau dezamagirii si cum trag din dinti pentru a-si atinge obiectivele.

Este un film destul de interesant si palpitant, care mi-a placut chiar daca este putin superficial pe alocuri, exact cum trebuie sa fie pentru a-si atinge scopul de marketing. Nu ofera nici un punct de vedere alternativ si doar glorifica atletii si jocurile. Chiar daca este un film despre un anumit eveniment si nu despre intreaga industrie, tot mi-ar fi placut sa vad niste comparatii cu sporturi comparabile cu crossfitul, ca decatlonul, cate ceva despre numarul de accidentari comparativ cu alte sporturi, interviuri cu prietenii si familia starurilor, ceva despre steroizii din crossfit, intarirea mesajului ca oricine poate face asta, chiar daca nu e chiar asa, masina de bani din spatele brandului CrossFit. Chiar daca nu a avut din toate astea, trebuie sa recunosc ca este un film bun, pentru cei interesati de fenomen. Trailer:

God on Trial (2008)

Gen: Drama, Razboi

Distributie: Joseph Muir, Josef Altin, Ashley Artus, Alexi Kaye Campbell, Dominic Cooper

Regizor: Andy de Emmony [a mai regizat: Dave Allen at Peace(2018), The Wipers Times(2013), Love Bite(2012), Whistle and I'll Come to You(2010), West is West(2010)]

Nota Gealapa: 7.90

Asteptandu-si inevitabila moarte la unul dintre cele mai rele lagare de concentrare, un grup de evrei organizeaza un tribunal rabinic pentru a stabili daca Dumnezeu a incalcat legamantul sfant si daca El este vinovat pentru suferinta lor.

Nu multe filme reusesc sa faca ce a facut God on Trial. Sa filmezi 90% din film intr-o camera inchisa si cu toate astea sa creezi tensune, suspans si sa fii palpitant nu este deloc la indemana oricui. Faptul ca acesta este doar un film de televiziune face ca aceasta reusita sa fie chiar mai demna de aprecieri. Intriga este una originala, dar singura arma a filmului a fost scenariul extrem de bine pus la punct. Va avertizez ca nu este un film usor. Nu este brutal prin imagini, ci prin cuvinte. Se aduc argumente grele din partea ambelor tabere, iar fanaticii, indiferent ca vorbim de fanatici religiosi sau atei, vor avea momente care nu le vor cadea prea bine.

Distributia este una destul de simpla. Sunt cativa actori britanici cat de cat experimentati, dar nu este nici un nume cu adevarat mare. Sincer, nici macar nu era nevoie. Prezenta unui actor prea mare ar fi insemnat un risc ca acesta sa fure intreaga atentie si sa cada in plan secund dialogul, adevarata vedeta a filmului. Cei care au luat parte la acest proiect au fost insa suficient de abili pentru a nu irosi bijuteria care le-a fost data in folosinta.

Majoritatea dramelor de televiziune sunt doar o pierdere de vreme, dar aceasta este una dintre cele mai bune pe care le-am vazut, iar intrebarile care se pun sunt cu adevarat importante. Nu sunt evreu si nu cred ca un popor este deasupra celorlalte datorita credintei lui. In copilarie am invatat ca crestinismul este singura credinta adevarata, musulmanii invata ca Allah este calea catre adevar, iar hindusii au si ei dumnezeul lor. Cred ca acest gen de exclusivism ne conduce pe un drum primejdios. Acest film este pentru cei care nu se tem sa caute obiectivitatea inauntrul lor, indiferent in cine sau ce cred. Eu unul am fost impresionat. Trailer:

How I Met Your Mother (2005-2014)

Gen: Comedie, Romantic

Distributie: Josh Radnor, Jason Segel, Cobie Smulders, Neil Patrick Harris, Alyson Hannigan

Filmul a obtinut 25 de premii, printre care:
- Outstanding Cinematography for a Multi-Camera Series, Primetime Emmy Awards, 2014
- Outstanding Cinematography for a Multi-Camera Series, Primetime Emmy Awards, 2013
- Outstanding Multi-Camera Picture Editing for a Comedy Series, Primetime Emmy Awards, 2013
- Outstanding Multi-Camera Picture Editing for a Comedy Series, Primetime Emmy Awards, 2012
- Outstanding Picture Editing for a Comedy Series (Single or Multi-Camera), Primetime Emmy Awards, 2011

Nota Gealapa: 8.65
Metascore: 69/100

Un tata le povesteste copiilor, prin intermediul unor flashbackuri, calatoria pe care a avut-o impreuna cu cei mai buni patru prieteni ai sai, a carei destinatie a fost intalnirea mamei lor.

Filmul se deruleaza intr-un mod in care o mai fac si multe alte sitcomuri: un grup de prieteni buni trec impreuna prin tot felul de aventuri. Cu ce se diferentiaza insa de marea majoritate, este ca aceste aventuri au acum un scop clar si toate conduc catre un moment anume. Astfel, asistam la o constructie superba, cu detalii oferite ca niste piese de puzzle, care se imbina perfect in ultimele episoade ale ultimului sezon. Exista bineinteles si episoade mai slabe, dar prea putine pentru a schimba impresia generala. Umorul este in cea mai mare parte bun si proaspat.

Distributia a contribuit si ea din plin la reusita seriei. In rolurile principale sunt actori experimentati, care si-au dovedit anterior abilitatile in alte seriale tv, dar si in lungmetraje de succes. Chiar daca nu este chiar protagonistul serialului, as spune ca cel mai bun dintre actorii principali a fost Jason Segel, a carui prestatie a fost cea mai constanta pe parcursul celor noua sezoane. Tot la capitolul distributie, as aminti si invitatii surpriza care incep sa apara de prin sezonul trei, cu roluri mai mici sau mai mari, dar prezente importante care dau si ele savoare episoadelor respective.

Sper ca scenaristii au primit o prima, pentru ca scriitura este de cel mai inalt nivel. Astfel ca, chiar daca a aparut imediat dupa Friends si are in prim-plan tot un grup de prieteni, How I Met Your Mother nu pare o copie ieftina a acestuia. As spune ca singura data cand au zbarcit-o a fost la marele final, care desi a fost surprinzator si asteptat in acelasi timp, a parut putin grabit. In concluzie, este un serial foarte bun, care are cam de toate si are toate sansele sa devina legen... stati putin... dar. Trailer:

Ip Man (2008)

Titlu original: Yip Man

Gen: Actiune, Drama, Biografic

Distributie: Donnie Yen, Simon Yam, Siu-Wong Fan, Lyn Hung, Hiroyuki Ikeuchi

Regizor: Wilson Yip [a mai regizat: Paradox(2017), Ip Man 3(2015), Triumph in the Skies(2015), Magic to Win(2011), A Chinese Ghost Story(2011)]

Buget: 12.000.000 $
Incasari: 23.000.000 $

Filmul a obtinut 12 premii, printre care:
- Best Actor - Jury Award (Dnnie Yen), Beijing Student Film Festival, 2009
- Favorite Director - Students' Choice Award, Beijing Student Film Festival, 2009
- Technical Achievement - Jury Prize, Fantasia Film Festival, 2009
- Best Action Choreography, Golden Horse Film Festival, 2009
- Best Picture, Hong Kong Film Awards, 2009

Nota Gealapa: 8.35
Metascore: 59/100

In timpul invaziei japoneze din 1937, un bogat maestru al artelor martiale este nevoit sa isi parasasca casa si sa munceasca pentru a-si intretine familia, iar in cele din urma accepta sa ii invete si pe ceilalti arta Wing Chun pentur a se putea apara.

Copilaria generatiei mele a insemnat la capitolul cinematografic, multe filme de actiune si comedii mediocre americane si din cand in cand cate un film chinezesc cu arte martiale, in care oameni sareau cate trei zeci de metri si cand dadeau cate un picior se auzea ca si cum ar fi lovit cu palma. Acestea din urma mi se par un gen pe cale de disparitie. Iata insa ca din cand in cand mai apare cate un film care mentine genul viu si daca se intampla sa fie atat de bun ca Yp Man este cu atat mai bine. Intriga este una clasica pentru un asemenea film, dar ce o face pe aceasta mai speciala este povestea inspirata din realitate. Am vazut destule scene de lupta decente, mult mai realiste si credibile decat in filmele copilariei mele. Alta meteahna a genului care este evitata aici este durata, care este una potrivita.

Culmea este ca am recunoscut cateva figuri din distributie, in frunte cu protagonistul Donnie Yen. Atat el cat si partenerii lui de platou au produs interpretari mult mai bune decat m-as fi asteptat. Supradramatismul la care ma asteptam a fost tinut la cote minime, astfel ca am vazut prestatii surprinzator de naturale si credibile, lucru destul de rar pentru intreaga cinematografie asiatica.

Inceputul este unul destul de lent si nu m-a atins nici drama nici comedia din aceasta parte a filmului, dar odata ce incep sa apara personajele negative si incep luptele, filmul incepe sa devina din ce in ce mai agreabil si cu ajutorul unor scene de lupta coregrafiate excelent si a unor cascadorii foarte bune. In ciuda povestii reale pe acre o are la baza, nu va asteptati sa vedeti un film prea exact din punct de vedere istoric. Este pana la urma doar un film de arte martiale. Unul excelent insa. Trailer:

Hunt for the Wilderpeople (2016)

Gen: Comedie

Distributie: Sam Neill, Julian Dennison, Rime Te Wiata, Rachel House, Tioreore Ngatai-Melbourne

Regizor: Taika Waititi [a mai regizat: Thor: Ragnarok(2017), What We Do in the Shadows(2014), Boy(2010), Eagle vs. Shark(2007)]

Incasari: 6.000.000 $

Filmul a obtinut 20 de premii, printre care:
- Best Overall Film - Audience Choice, Bali International Film Festival (aka BALINALE), 2016
- Best Narrative Feature - Audience Award, Calgary Underground Film Festival, 2016
- Best Feature, dead CENTER Film Festival, 2016
- Audience Award, Edinburgh International Film Festival, 2016
- Best European / North-South American Feature - Audience Award, Fantasia Film Festival, 2016

Nota Gealapa: 7.60
Metascore: 81/100

O vanatoare nationala de oameni este inceputa pentru a gasi un copil rebel si pe unchiul sau adoptiv, care dispar intr-o zona salbatica din Noua Zeelanda.

Acest film a fost una din cele mai placute surprize pe care le-am avut in ultima vreme. A fost, original, fresh, amuzant, palpitant si chiar emotionant pe alocuri. O poveste simpla, pusa in scena excelent, cursiva, cu cateva efecte decente si dialoguri reusite; totul acompaniat de o coloana sonora absolut superba. Demult nu mi-a mai parut rau cand s-a terminat un film. Nu am simtit cum au trecut cele 100 de minute. Ce imi umple inima de bucurie si mai mult, este faptul ca aceste superlative le adresez unui film produs in intregime in Noua Zeelanda, care nu are nici o legatura cu studiourile de la Hollywood. Poate si de aceea mi se pare ca este ca o gura de aer proaspat.

In afara de Sam Neill, care nici el nu este chiar un megastar, restuyl numelor din distributie imi sunt absolut necunoscute. Am vazut insa numai interpretari bune, credibile si naturale de la rolurile principale si pana la cele mai mici roluri secundare. Nu prestatii demne de Oscar, dar solide si naturale. Sam neill a fost bunicel, dar showl a fost furat dupa parerea mea de Julian Dennison, care mi se pare cel mai bun copil-actor pe care l-am vazut in ultimii ani. Tare curios sunt cum evolueaza cariera lui de acum inainte.

Acum inteleg partial cum de i s-a acordat regizorului Taika Waititi o responsabilitate atat de mare ca Thor: Ragnarok. Nu are in portofoliu multe filme, dar cele cateva pe acre le-a facut au toate un anumit standard. Desi pare un film usurel la prima vedere, in ciuda umorului bun si a brutalitatii neasteptate de multe ori, filmul are si unele mesaje foarte serioase, pe care reuseste sa le transmita. As spune ca Hunt for the Wilderpeople m-a surprins la fel de mult si de placut cum a facut-o la vremea lui District 9, un al film neo-zeelandez absolut remarcabil. Trailer:

In the Bedroom (2001)

Gen: Drama

Distributie: Tom Wilkinson, Sissy Spacek, Nick Stahl, Marisa Tomei, William Mapother

Regizor: Todd Field [a mai regizat: Little Children(2006)]

Buget: 1.700.000 $
Incasari: 44.000.000 $

Filmul a obtinut 38 de premii, printre care:
- Best Performance by an Actress in a Motion Picture - Drama (Sissy Spacek), Golden Globes, USA 2002
- Best Actor (Tom Wilkinson), AARP Movie for Grownups Awards, 2002
- Actor of the Year - Female - Movies (Sissy Spacek), AFI Awards, USA 2002
- Sutherland Trophy - Special Mention, British Film Institute Awards, 2001
- Best Actress (Sissy Spacek), Broadcast Film Critics Association Awards, 2002

Nota Gealapa: 7.40
Metascore: 86/100

Fiul tanar al unui cuplu din New England are o relatie cu o femeie mai in varsta, care are doi copii si un fost sot agresiv.

Un film in stilul anilor '90, simplu, dar puternic. Povestea nu este complicata, dar este destul de originala si neasteptata. La inceputul filmului ma asteptam sa vad cu totul alt lucru. Mi se pare ca titlul nu prea are legatura cu ce se intampla in film si asta a contribuit la surprinderea mea. BUgetul redus, inseanma ca nu veti vedea nimic deosebit din punct de vedere tehnic, dar forta filmului vine din alta parte. Scenariul este foarte bine scris si din acest motiv tensiunea este omniprezenta.

Distributia este si ea una Old School. Tom Wilkinson, Sissy Spacek si Marisa Tomei au avut toti prestatii excelente si nu au irosit scenariul excelent. Toti trei au avut interpretari foarte credibile, sensibile si naturale. Intr-un astfel de film era clar ca intreaga responsabilitate a reusitei va cadea pe umerii lor, dar experienta lor se vede in fiecare scena.

Din cand in cand, un regizor care nu a avut neaparat prea mult succes in istoria sa, reuseste sa imbine perfect un puzzle si sa produca un film marcant pentru cariera lui. In the Bedroom este unul din filmele definitorii pentru Todd Field, cunoscut mai degraba pentru aparitiile sale ca actor. Intr-o era in care gusturile oamenilor in materie de filme sunt din ce in ce mai juvenile, acest film este cumva o raritate si este destinat exclusiv adultilor. Este simplu, dar frumos si extrem de realist. Imi e greu sa numes un m oment fals, fie ca e vorba de dialog sau de comportamente. Abordeaza circumstante de care auzim in fiecare zi, dar asta nu le face mai putin atragatoare pentru un film. Trailer:

Alien Invasion S.U.M.1 (2017)

Gen: SF, Horror, Thriller

Distributie: Iwan Rheon, André Hennicke, Rainer Werner, Zoe Grisedale, Niels-Bruno Schmidt

Regizor: Christian Pasquariello [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 5

O rasa agresiva de estraterestri a cucerit Pamantul, iar umanitatea este aproape de sfarsit, traind in buncare aflate subterane. Un soldat incepator, S.U.M.1, este trimis la suprafata pentru a salva un grup de supravietuitori.

Filmul a consumat tot bugetul in primele trei minute, pentru ca dupa aceea este doar o experienta solitara. Nu stiu daca a vrut sa fie un thriller psihologic, dar asta ar fi fost sigura cale de succes daca ar fi fost abordata corespunzator, ceea ce nu a fost cazul. Este doar o experienta mediocra. Exista o rasturnare de situatie spre final care a fost chiar reusita, dar nu este nici pe departe suficient pentru a salva intreaga poveste. In cea mai mare parte a filmului nu vedeti decat un om care face abdomene, mananca  dintr-o conserva si vorbeste cu un soarece.

Iwan Rheon, asa anonim cum este, ar fi avut sansa sa straluceasca aici si sa se faca remarcat, pentru ca 95% din timpul de ecran i-a apartinut. Din pacate acest one man show a fost ratat. Nu l-a ajutat nici scenariul, dar nu i-au iesit nici putinele scene in care chiar a avut ceva de interpretat si transmis. Este mult prea rigid si nenatural (mai rigid decat o cere personajul sau). Aparitiile din rolurile secundare sunt prea mici ca sa conteze si sa le comentez.

Filmul m-a atras pentru ca este un film cu extraterestri, normal. Cui nu-i place sa vada o invazie buna? Numai ca bugetul mic se simte in fiecare scena. Conflictul este si el mult prea rece si impersonal. Dialogul este inutil, editarea este stangace si cinematografia saracacioasa. Urmeaza u spoiler: singurul lucru interesant la acest film este o furnica uriasa si poate rasturnarea de situatie din final. Trailer:

The Eagle (2011)

Gen: Aventura, Istoric, Actiune, Drama

Distributie: Channing Tatum, Jamie Bell, Donald Sutherland, Denis O'Hare, István Göz

Regizor: Kevin Macdonald [a mai regizat: Whitney(2018), Oasis(2017), Sky Ladder: The Art of Cai Guo-Qiang(2016), Back Sea(2014), How I Live Now(2013)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 28.000.000 $

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 55/100

Intr-o Britanie aflata sub ocupatia Imperiului Roman, se straduieste sa onoreze memoria tatalui sau, incercand sa recupereze emblema legiunii condusa de acesta.

Filmul incepe destul de epic si ma gandeam ca o sa asist la ceva memorabil, dar din pacate povestea se desumfla putin dupa primele minute, iar apoi oscileaza pe intreaga sa durata. Filmul este destul de bun, dar intriga este una absolut stupida si greu de crezut. Nici macar nu este atat de epic pe cat m-as fi asteptat desi exista premise pentru asa ceva de vreo cateva ori. Am vazut totusi cateva scene de lupta destul de bune si trebuie sa spun ca pana la urma am vazut un film palpitant, deloc plictisitor.

Distributia este doar suficienta. Adica este un nume important in rolul principal si altul intr-un rol secundar. In rest doar actori din linia a doua a Hollywoodului, dar care s-au achitat decent de sarcini. Channing Tatum nu a facut rolul carierei in acest film, dar au existat destule momente bune in interpretarea sa. As spune totusi ca cea mai buna prestatie a apartinut lui Jamie Bell. dintre toti, el a fost cel ami natural si credibil.

Fanaticii istoriei romanilor vor detesta acest film, pentru ca adevarurile istorice sunt practic inexistente, iar epoca este folosita doar pentru a crea o anumita atmosfera, ca sa nu mai zic ca vedem americani care interpreteaza britanici si britanici care interpreteaza britanici salbatici. Multe momente in film amintesc de 300 si daca va coborati asteptarile la acest nivel veti gasi filmul extrem de distractiv. Trailer:

Good People (2014)

Gen: Thriller

Distributie: James Franco, Kate Hudson, Tom Wilkinson, Sam Spruell, Michael Fox

Regizor: Henrik Ruben Genz [a mai regizat: Word of God(2017), Satisfaction 1720(2016), Excuse Me(2012), Terribly Happy(2008), Chinaman(2005)]

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 42/100

Un cuplu inglodat in datorii descopera o gramada de bani in camera chiriasului lor care tocmai a murit. Cei doi iau banii si ajung tintele unui inamic mortal: hotul care ii furase.

Cateodata dau peste un film care ma face sa ma intreb care este scopul lui, pentru ca nu gasesc nici unul. Good People este un astfel de film. Nu a fost facut pentru bani, pentur ca nu a adus bani, nu transmite nici un mesaj, nu are nici o valoare artistica, nu aduce nimic nou in industrie si nici macar nu reuseste sa transmita vreo emotie. In afara de o mana de scene cat de cat ok, nu am descoperit nimic notabil. Este banal, previzibil si absolut superficial.

Distributia este cea care m-a inselat si mi-a dat sperante false ca as putea vedea un film ok, pentru ca sunt nume importante, care si-au dovedit abilitatile de-a lungul timpului. Numai ca se pare ca aceasta formula nu a functionat. Nu a existat aproape nici un pic de chimie intre protagonisti, iar in aceste conditii acestia nu au putut scoate nimic de la un scenariu mediocru.

Acest film se recomanda ca fiind un thriller, dar nu cred ca pulsul meu sa fi accelerat vreo secunda. Cred ca daca il vedeam la o ora mai tarzie exista riscul sa fi adormit. Regizorul a incercat sa faca el cate ceva cu cinematografie, folosind nuantele de gri pentru a induce o stare de spirit potrivita, dar a fost ca o picatura intr-un ocean. Este pur si simplu un film lacustru si nu este bun decat ca si zgomot de fundal cand faceti curatenie prin casa. Trailer:

Hitman: Agent 47 (2015)

Gen: Actiune, Crima

Distributie: Rupert Friend, Hannah Ware, Zachary Quinto, Angelababy, Dan Bakkedahl

Regizor: Aleksander Bach [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 83.000.000 $

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 28/100

Un asasin face echipa cu o femeie, pentru a o ajuta sa isi gaseasca tatal si sa dezlege misterul originii sale.

Ca barbat, cateodata chiar ai chef de un film de actiune in care sa nu conteze decat numarul mare de victime, urmaririle de masini spectaculoase si exploziile impresionante, iar acesta este un astfel de film. Intriga este una superficiala, dar intereseanta, iar scenariul propune o mica rasturnare de situatie spre final. Din pacate sunt mult prea multe detalii care nu au nici o logica si care impiedica filmul sa fie cu adevarat bun. Acesta este unul din cele doua aspecte care face ca Hitman: Agent 47 sa fie doar un film de duzina, deloc memorabil.

Al doilea aspect care contribuie la acest lucru este interpretarea artistica a celor din distributie. Sunt cateva figuri recognoscibile, dar nici un nume cu adevarat mare. Din acest motiv, scenariul mediocru nu a putut fi salvat deloc si nu am putut trece peste dialogurile superficiale si al caror singur scop a fost sa umple timpul dintre doua impuscaturi. Rupert Friend probabil a crezut ca are o sansa reala de a avansa in prima linie a Hollywoodului datorita acestui film, dar s-a inselat teribil.


Filmele inspirate dupa jocuri video sau pe calculator nu au un istoric prea bun. imi aduc aminte de esecul rasunator al lui Max Payne, iar singurul lucru memorabil din Tomb Raider a fost Angelina Jolie. Asa cum spuneam la inceput, acest film rezolva insa nevoia de adrenalina cu scenele sale de actiune amuzante, stupide sangeroase si impresionante pe alocuri. Nici una din aceste scene nu are vreun sens in lumea reala, dar cui ii pasa? Mie unul nu imi pasa si chiar as fi interesat sa vad si un sequel. Trailer:

Cant't Take It Back (2017)

Gen: Horror, SF, Thriller

Distributie: Noah Centineo, Ivanna Sakhno, Logan Paul, Lexi Atkins, Jill Larson

Regizor: Tim Shechmeister [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 2.25

Povestea unor studenti care lasa comentarii rautacioase pe profilul de Facebook al unei colege care s-a sinucis de curand.

Acest film se vrea a fi un film horror modern si contemporan, dar este lipsit total d einspiratie si originalitate. M-am saturat de povestea in care un suflet chinuit ii bantuie pe cei care i-au facut rau in timpul vietii. Chiar si asa, daca ar fi fost pusa in scena intr-un mod decent, ar fi putut iesi totusi un film agreabil. Nu numai ca nu m-am speriat, dar chiar m-am plictisit destul de rau vazand acest film. Finalul mai salveaza putin ultima impresie, dar nu poate schimba parerea generala despre intregul film.

Distributia este compusa din actorasi anonimi, care probabil ca au inteles ca nu astfel de filme sunt calea catre prima linie a Hollywoodului. Scenariul a fost execrabil si practic a fost imposibil ca cineva sa produca vreo interpretare demna, cu atat mai mult acesti cvasi-anonimi. Am avut parte numai de prestatii rigide si tematoare, dar probabil s-ar fi putut si mai rau.

Filmul are si particelele lui bune, mici si izolate insa. Cred ca principala greseala este aceea ca exagereaza. Pentru ca s-a dorit neaparat ca acest film sa fie inspaimantator, s-a exagerat cu numarul de scene menite sa te sperie, ori cand esti constant in acea atmosfera, aceasta isi pierde efectul. Daca s-ar fi luat din timpul alocat bantuielilor si s-ar fi acordat dezvoltarii personajelor, acest film ar fi fost cu siguranta mult mai agreabil. Nici macar nu au fost in stare sa reproduca intr-un mod credibil retelele sociale. Publicul tinta al filmului le cunoaste pe de rost si stie cum functioneaza un astfel de site si ce poti sau nu poti sa faci. Ca sa nu mai zic ca fiecare astfel de retea are sunetele lui specifice, din pacate inconfundabile. In concluzie, acesta este un film cu o intriga slaba, pusa in scena intr-un mod superficial si neglijent si nu are nici un rost sa ii acordati atentie. Trailer:

Frantz (2016)

Gen: Drama, Istoric

Distributie: Pierre Niney, Paula Beer, Ernst Stötzner, Marie Gruber, Johann von Bülow

Regizor: François Ozon [a mai regizat: Double Lover(2017), The New Girlfriend(2014), Young & Beautiful(2013), In the House(2012), Potiche(2010)]

Incasari: 1.000.000 $

Premii:
- Best Cinematography (Meilleure photo), César Awards, Franta 2017
- Top Five Foreign Language Films, National Board of Review, USA 2017
- Director's Choice Award - Best Foreign Feature Film, Sedona Internatinal Film Festival, 2017
- Best Young Actress (Paula Beer), Venice Film Festival, 2016

Nota Gealapa: 7.65
Metascore: 73/100

In perioada de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, o tanara germana care isi jeleste logodnicul mort in Franta, intalneste un francez misterios care viziteaza periodic mormantul acestuia pentru a-i aduce flori.

Un film tipic de festival. Din fericire este chiar foarte bun. Este foarte sensibil si reuseste sa transmita mesaje puternice. Mi-a placut in mod deosebit cinematografia si mai specific modul cum s-a filmat alternativ color si alb-negru, amplificand astfel starea de spirit din film. Povestea este usor previzibila, dar nu este deloc superficiala, iar dialogurile sunt foarte bune. Trebuie sa iti si placa acest gen de filme, altfel s-ar putea sa va plictiseasca.


Distributia nu imi spune mare lucru. nu am recunoscut nici un actor dupa nume, dar am descoperit o actrita extrem de placuta la vedere, care s-a dovedit destul de talentata si pe care ma astept sa o vad si in filme mai main-stream. Am numit-o aici pe Paula Beer, acre in a doua jumatate a filmului a fost chiar impresionanta pe alocuri.

Foarte multe lucruri nu sunt de spus despre film. Este un film simplu care se bazeaza exclusiv pe poveste si pe un scenariu bun. Nu are nici un alt truc in maneca. Parte din magia filmului este ca reuseste sa te faca sa te simti vulnerabil si sa realizezi ca fiecare avem secretele noastre care ne trag in jos, sau dimpotriva. Desi raboiul face parte din intriga, acesta nu este folosit ostentativ. Dupa parerea mea ar trebui vazut. Trailer:

Stop Over in Hell (2016)

Gen: Crima, Horror, Thriller, Western

Distributie: Nadia de Santiago, Tábata Cerezo, Enzo G. Castellari, Guillermo Montesinos, Maarten Dannenberg

Regizor: Víctor Matellano [a mai regizat: Vampyres(2015), Wax(2014)]

Premii:
- Special Mention Award, Horrorant Film Festival 'Fright Nights', 2018

Nota Gealapa: 2.25

Intr-un popas pentru caravane din Vestul Salbatic, aparitia unui barbat numit "Colonelul" va schimba modul de viata pasnic al localnicilor.

Absolut dezastruos este acest film. De la coloana sonora si pana la scenariu, totul emana amatorism. Intriga nu numai ca este superficiala, dar este confuza si inca de la inceput ti se serveste un aperitiv de mediocritate. Personajele nu sunt dezvoltate deloc. Sunt doar niste oameni care interactioneaza, se impusca si se violeaza aparent fara nici un sens. Se incearca la un moment dat justificarea unor actiuni, dar tot nu se da un sens filmului. Este un film spaniol, acre se vrea a fi western, cu actori spanioli, acre se chinuie sa vorbeasca in engleza.

Pentru mine numele din distributie nu inseamna nimic si nu am avut vreo revelatie la capitolul interpretare. nu am descoperit vreun talent necunoscut. Am asistat la niste prestatii stangace si aproape inexpresive, lucru aproape miraculos avand in vedere amploarea dramatica a evenimentelor din film. Filmul arata de parca s-a fact pe baza de voluntariat, cu actori care sunt de fapt niste corporatisti care se mai prostesc pe scena in timpul liber.

Víctor Matellano este un regizor anonim, care a produs doar filme proaste si acre este atat de neatent la detalii, incat la un moment dat am vazut pe cer un avion, desi actiunea are loc in Vestul Salbatic, cand cel mai avansat mijloc de transport era caruta cu doi cai si maxim o locomotiva cu aburi. Mai bine va apucati de tricotat mileuri decat sa vedeti acest film. Trailer:

Good Will Hunting (1997)

Gen: Drama

Distributie: Robin Williams, Matt Damon, Ben Affleck, Stellan Skarsgård, John Mighton

Regizor: Gus Van Sant [a mai regizat: Don't Worry, He Won't Get Far on Foot(2018), The Sea of Trees(2015), Promised Land(2012), My Own Private River(2012), Restless(2011)]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 226.000.000 $

Filmul a obtinut 24 de premii, printre care:
- Best Actor in a Supporting Role (Robin Williams), Academy Awards, USA 1998
- Best Writing, Screenplay Written Directly for the Screen, Academy Awards, USA 1998
- Best Screenplay - Motion Picture, Golden Globes, USA 1998
- Outstanding Performance by a Male Actor in a Supporting Role (Robin Williams), Screen Actors Guild Awards, 1998
- Best Actor in a Supporting Role (Robin Williams), Awards Circuit Community Awards, 1997

Nota Gealapa: 8.60
Metascore: 70/100

Will Hunting, un om de serviciu la M.I.T., are un dar cand vine vorba de matematica, dar are nevoie de ajutorul unui psiholog pentru a-si ordona viata.

Sunt multe superlative de prezentat despre acest film. In primul rand, vreau sa remarc cat de bun este scenariul, lucru absolut remarcabil, avand in vedere ca a fost scris de foarte tinerii pe atunci Matt Damon si Ben Affleck. Se spune ca primul lucru pe care l-a spus Robin Williams dupa ce a citit si i-a placut scenariul a fost: "cine sunt astia doi"? Avand in vedere ca este un film destul de simplist, singura grija a regizorului a fost sa nu faca greseli flagrante care sa il strice si din fericire, nu s-a intamplat asta. Cinematografia si restul aspectelor tehnice sunt decente si cumva obisnuite pentru anii '90, dar nu de acolo vine forta filmului. Aceasta vine din dialogurile excelente si din mesajele care se transmit.

Bineinteles ca acest lucru nu ar fi fost posibil fara cateva interpretari reusite. Distributia este una care astazi ar fi de-a dreptul impresionanta si tot asa a fost si atunci, chiar daca multi dintre protagonisti erau foarte tineri si nu isi construisera inca renumele de azi. Matt Damon, Ben Affleck, Cole Hauser si Casey Affleck au toti prestatii bune. De stralucit, au stralucit insa cei doi mari actori, uriasi deja la data aparitiei filmului: Stellan Skarsgård si mai ales Robin Williams. Acesta din urma si-a aratat inca odata versatilitatea si profunzimea de care era capabil atunci cand dorea.

Este pacat ca in 1997 toata lumina reflectoarelor a fost furata cumva de L.A. Confidential si Titanic, filme excelente de altfel, dar Good Will Hunting este din aceeasi categorie si ar fi meritat mai multa atentie. Pe langa lectiile de viata, acest film a reusit sa faca sa para romantic un oras ca Boston. Este un film cu care multi oameni pot rezona, chiar daca nu sunt genii in matematica precum personajul principal. Este un clasic pe care nu trebuie sa il ratati. Trailer: