Luni, in timp ce eram la birou, aveam o senzatie usoara de plictiseaza, simteam ca imi lipseste ceva, dar nu imi dadeam seama ce. Imi era dor sa fac ceva sa mai ies din rutina dar nu reuseam sub nici o forma sa identific experienta care imi trebuia. Simtind probabil starea mea si dorind sa intervina in intampinarea nevoilor cetatenilor, asa cum si trebuie, m-a sunat o mai veche cunostiinta. Este vorba despre agentul Ceausescu de la Sectia 7 de politie.
Ca sa nu mai insir eu acum toata povestea despre cum am avut onoarea sa il cunosc pe acest stimabil, cei interesati pot intra aici: C.S.I. Bucuresti.
A sunat sa ma intrebe daca imi aduc aminte de plangerea pe care am depus-o eu acum fix un an, pe 31.01.2010, cand mi-a fost sparta masina. Cred ca atunci cand i-am spus ca imi amintesc a fost foarte dezamagit. M-a chemat in dimineata asta la sectie "sa stam putin de vorba". Stiam ce va urma; o sa imi spuna ca nu s-a putut face nimic si ca trebuie sa imi retrag plangerea, dar am zis totusi sa fiu un bun cetatean si sa colaborez cu organul.
Astfel ca, azi la 8.30, m-am prezentat cuminte la sectia de politie. Eram cam adormit asa ca nici nu mi-am dat seama ca i-am intrebat pe agentii de la intrare "unde il gasesc pe Ceausescu?". Cand am vazut privirea lor nedumerita care se transforma vizibil in privire iritata, am specificat grabit ca il caut pe "agentul" Ceausescu. Mi-au indicat etajul si camera in timp ce unul din ei dadea din cap dezaprobator fata de modul nerespectuos in care m-am referit la colegul lor. In timp ce urcam scarile, imi repetam in gand "domnul Ceausescu", "domnul Ceausescu", "domnul Ceausescu" pentru ca simteam ca se apropie o gafa impardonabila si anume sa intreb in camera respectiva de "tovarasul...."
Am batut sfios la usa si am intrat intr-o camera imensa, plina de politisti imbracati in civil (lucru care din reflex ma face sa ma simt inconfortabil), cu vreo 8 birouri tip comunist, doldora de dulapuri metalice care mai de care mai ruginit, probabil din aceeasi generatie cu birourile. Fiindca era galagie am fost nevoit sa tip inrebarea "cine e agentul Ceausescu?', in timp ce ma gandeam la inundatii, cutremure si alunecari de teren ca sa nu izbucnesc in ras. Un domn carunt, cu mustata a ridicat mana ca la scoala si mi-a facut semn sa intru.
In treacat, am observat intr-un colt un domn politist, care tasta cu un singur deget intr-un document word, si doua televizoare: unul cu sonorul oprit dat pe PRO TV si unul din care rasunau minunatele acorduri de pe ETNO TV.
Am luat loc la biroul agentului Ceausescu si, in timp ce asteptam, am prins subiectul unei discutii foarte pasionale intre ceilalti agenti, despre cum functioneaza o centrala termica si care sunt cele mai reusite modele. Unul dintre ei, care era mai retras si scria ceva intr-un dosar, ii mai intrerupea din cand in cand ca sa ceara indicatii despre cum se scrie cate un cuvant. Cuvantul "prasele" a produs o intreaga polemica.
In continuare am ascultat distrat povestile agentului Ceausescu despre cum, atat el cat si colegii lui, au cercetat asiduu cazul meu, dar in ciuda tuturor eforturilor nu au reusit sa afle cine este vinovatul. In momentul cand m-a intrebat daca am dusmani printre vecini am avut o puternica senzatie de "deja vu", asa ca i-am retezat-o scurt. Dupa alte teorii despre cum s-ar fi putut intampla drama prin care a trecut masina mea atunci cand a fost abuzata in cel mai crud mod cu o bata de baseball, a renuntat si el sa ma mai convinga ca ii pasa. A apucat totusi sa imi spuna ca sunt multi nebuni in Bucuresti si ca odata a patit-o si el: cineva i-a ridicat stergatoarele (care erau din silicon si dupa aceea nu au mai sters niciodata la fel).
A trecut apoi la subiect si mi-a zis ca am doua variante: imi retrag plangerea sau "ne mai auzim". Am ales sa imi retrag plangerea in speranta ca de acum incolo nu voi mai avea vreodata nevoie de serviciile Politiei Romane, aceasta institutie care ne ofera "siguranta si incredere".
Atat declar, sustin si semnez.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu