Piatra Neamt, zona crepusculara

Am reinceput sezonul deplasarilor la munca. Saptamana asta am fost nevoit sa ajung si prin Piatra Neamt. Ziua pe care am petrecut-o aici mi-a adus aminte de ce anul trecut am evitat sa mai merg in zona asta a tarii.

La intrarea in oras, daca nu ai sti unde esti ai putea sa juri ca intri in Cecenia. Nu numai ca sunt gropi.....nu mai exista asfalt deloc. Daca circuli dimineata pe acolo poti observa cum te depasesc babele care merg la tamaiat.

M-am cazat la unul dintre hotelurile mari din oras (Hotel Ceahlau), asa ca ma asteptam sa am parte de o seara si de o noapte linistite. Din pacate aveam sa aflu ca in coltul asta de lume lucrurile nu merg tocmai bine si tot ce se poate intampla rau se va intampla cu siguranta.

Liftul: imens, in genul celor de la spitale, dar cu o usa minuscula pe care abia am reusit sa imi strecor troller-ul. Eu trebuia sa ajung la etajul 2. Ghiciti care buton al liftului nu functiona. Exact. Butonul pentru etajul 2. A trebuit sa urc pana la 3. O aventura si calatoria asta cu liftul, mai ales ca zdranganea ca si carutele alea vechi cu roti de lemn si fier si se mai si balansa stanga dreapta. Pana la etajul 3 mi-am facut cateva cruci cu limba in gura.

Camera: tipic comunista. Mobilierul la fel de comunist. Un televizor semi-color si o telecomanda care dupa ce schimbai 2-3 canale se reseta pe programul 0. Si mai rau este ca pe acel program era Etno TV. Atat de des s-a resetat in seara aia incat cred ca as fi in stare sa enumar toti anonimii care au cantat pe respectivul post.

Bineinteles ca nici baia nu putea face nota discordanta. Faianta de un albastru gretos, o cada cam cat o copaie, o perdea de dus care cred ca a vazut mai multe trupuri goale decat o actrita de filme porno, si o gura de aerisire ale carei gauri erau date cu bormasina.

Cum nu sunt foarte pretentios, toate astea nu m-ar fi dernjat daca nu mai apareau si alti factori. Imi era foarte sete asa ca deschid minibarul: gol. Colegul meu avea o sticla de suc la doi litri asa ca am trecut si peste asta. Nu peste mult timp mi s-a facut foame. Imi arunc privirea pe lista de room service si observ ca cea mai ieftina pizza costa vreo 23 de lei, avea 18 cm si era vegetariana. Am mancat in oras. Spre seara am vrut s intru pe internet pentru a trimite cateva mailuri si sa mai vad una alta. Internet wireless. Surpriza: nu functiona. Dau sa sun la receptie sa le spun ca nu le merge internetul si descopar ca nu merge nici telefonul. Imi iau fata de om suparat si cobor la receptie si ii spun receptionerului problema. Scoate o telecomanda ca sa reseteze modemul. Ma tin dupa el pe hol ca sa vad si eu unde e modemul si il vad ca apasa pe un buton, indreptand telecomanda spre un colt unde nu se afla nimic. Gata....merge. Urc in camera si ma conectez din nou. Pagina de start, care pe laptopul meu este Google, se incarca. In sfarsit un succes, imi zic. Frectie. Nu mergea nici o alta pagina in afara de Google. Puteai sa cauti si sa navighezi prin Google cat si unde vroiai....dar atat. Am renuntat si m-am bagat la somn.

Dimineata la micul dejun jumatate din mancarea de la bufetul suedez au adus-o dupa ce eu deja terminasem de mancat, desi nu m-am dus deloc devreme la masa. Am mancat cea mai ciudata omleta din viata mea. Nu pot sa va descriu nici culoarea si nici gustul, pot sa va spun numai ca a fost o experienta unica.

Stiti pozele alea de pe net cu scari care duc catre nimic? Ei bine, avea si hotelul asta una. Incepea din fata restaurantului si se termina intr-un zid.

Noroc ca de acolo am fost intr-un sat pe langa Moinesti, acasa la colegul meu, unde am avut parte de o mancare cu adevarat gustoasa si de un vin bun.

In timp ce eram la serviciu, in incinta Kaufland, am auzit la statia de amplificare urmatorul anunt: "super oferta la Kaufland Piatra Neamt, carne marca Steak Meat speciala pentru friptura, la un super pret". Pentru cititorii din aceeasi zona cu anuntul de mai sus, mentionez ca "steak meat" inseamna carne pentru friptura, si nu era producatorul sau marca, ci o simpla indicatie de pe caserola de carne.

Dupa cateva zile petrecute prin Moldova am tras cateva concluzii. Moldovenii au drumuri proaste. Moldovencele sunt frumoase. Moldovenii sunt in general foarte urati. Moldovencele sunt frumoase. Moldovenii nu sunt tocmai niste oameni scoliti. Moldovencele sunt frumoase. Moldovenii ar trebui sa nu mai vina in Bucuresti. Moldovencele sunt binevenite.