The Rider (2017)

 Gen: Drama

Distributie: Brady Jandreau, Mooney, Tim Jandreau, Lilly Jandreau, Leroy Pourier

Regizor: Chloé Zhao [a mai regizat: Eternals(2021), Nomadland(2020), Songs My Brothers Taught Me(2015)]

Incasari: 3.436.124 $

Filmul a obtinut 25 de premii, printre care:
- Golden Athena - Best Picture, Athens International Film Festival, 2017
- C.I.C.A.E. Award, Cannes Film Festival, 2017
- Best Director, Chlotrudis Awards, 2019
- Top Ten of the Year - International Competition, CinEuphoria Awards, 2022
- Russell Smith Award, Dallas-Forth Worth Film Critics Association Awards, 2018

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 92/100

După ce a suferit o accidentare aproape fatală la cap, un tânăr cowboy pornește în căutarea unei noi identități și a ceea ce înseamnă să fii bărbat în inima Americii.

Chiar daca cromatica si tristetea din poster aduce cu cu cea a unui mult mai celebru si mai putin heterosexual film cu cowboy, The Rider nu are nici o legatura cu acel film. Suferinta de aici este de cu totul alta natura, dar si fara sa fie umflat de anumite comunitati, acest film este unul foarte bun. Nu este vreo dugheana cinematografica. Este un film serios, simplu, bine scris si pus in scena, care abordeaza subiecte grele, poate putin cam nisate daca le iei la prima mana, dar care cu putina bunavointa pot fi extrapolate astfel incat foarte multi oameni se pot regasi si pot empatiza cu personajele sale. POvestea este cu atat mai puternica cu cat are la baza si o poveste reala pe acre o reda aproape in intregima conform cu realitatea.

Distributia pare o afacere de familie. Acest film nu numai ca ne prezinta o poveste reala, ba chiar foloseste in distributie oamenii reali cel mai mult afectati de faptele prezentate si chiar si in rolurile mai mici intalnim oameni reali care isi joaca povestea si nu profesionisti. Poate de aceea, cei trei, care reprezinta trei generatii ale aceleiasi familii, reusesc sa compenseze lipsurile cauzate de lipsa de experienta ca actori si sa fie totusi credibili si sa transmita foarte multa emotie. Fara sa stiu acest detaliu cand am vazut filmul, nu am fost deranjat deloc de calitatea prestatiei lor artistice si am pus interpretarile lor decente, dar neremarcabile pe seama unei lipse de experienta, dar nu a uneia totale asa cum aveam sa aflu ami tarziu, ceea ma face acum sa ii privesc in cu totul alta lumina, chiar apreciativ.

Multi cauta mici bijuterii cinematografice independente, care sa faca lucrurile altfel si care sa ofere o pauza reusita de la trendurile actuale ale industriei, iar The Rider este cu siguranta genul acesta de comoara ascunsa. Este un film despre ciclurile vietii, despre vise arzatoare rapite in mod crud de destin si despre viata in general. Nu este un film documentar, dar acuratetea faptelor il apropie foarte mult de acest gen. Este un film pe acre il recomand cu incredere si va indemn sa il cautati, pentru ca ma indoiesc ca va fi difuzat prea curand in primetime.

Don't Let Go (2019)

Gen: Horror, Mister

Distributie: David Oyelowo, Storm Reid, Mykelti Williamson, Alfred Molina, Brian Tyree Henry

Regizor: Jacob Estes [a mai regizat: The Details(2011), Mean Creek(2004)]

Buget: 5.000.000 $
Incasari: 5.288.011 $

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 49/100

După ce familia unui bărbat moare în ceea ce pare a fi o crimă, el primește un telefon de la unul dintre cei decedati si anume nepoata lui si incearca sa isi dea seama dacă ea este o fantomă sau dacă el înnebunește.

Don't Let Go are genul ala de intriga atat de greu de tolerat si digerat incat are nevoie sa fie sustinuta de un scenariu impecabil, care sa o faca mai usor de inghitit si acre sa ii dea o bruma de credibilitate.Din nefericire, acest scenariu nu are nici pe departe calitatea de care avea nevoie, dar ofera destule lucruri incat sa faca povestea agreabila pe parcurs, cu scene interesante si tensionate. Devine previzibil mai devreme decat mi-as fi dorit, dar din fericire, pana la acel punct reuseste deja sa te agate. Nu avem parte de prea multe efecte vizuale sau scene de actiune epice, ba chiar acestea aproape ca nu exista, dar la fel de greu de explicat ca si povestea insasi, suspansul exista si te tine interesat pana la final.

Il avem pe David Oyelowo in rol principal si printre personajele secundare il mai gasim pe Alfred Molina, iar numele cat de cat cunoscute se termina aici. Cei doi sunt departe de a fi actori care sa te convinga sa vezi un film doar prin simpla lor prezenta, dar au suficienta experienta incat sa nu strice o poveste si ocazional chiar sa ridice putin valoarea unui scenariu. Prestatiile lor de aici sunt decente si nimic mai mult. Nu stiu daca asta li s-a cerut, dar au avut o abordare lina de stereotipuri pentru politistul rau si cel rau, ceea ca a impiedicat interpretarile lor sa fie autentice si astfel si ceva mai valoroase.

Nu avem in fata un SF epic, dar trebuie sa spun ca este mai bun decat majoritatea rahaturilor care apar in ultima vreme si este o alegere buna pentru orice seara de film. Nu va solicita foarte mult intelectual sau emotional si nici nu va incarca memoria pe termen lung. Nu este un manifest antiarta si nici nu vrea sa fie revolutionar, Este doar un film banal, care se intampla sa fie suficient de interesant incat sa merite o privire.

4.3.2.1. (2010)

Gen: Thriller, Crima

Distributie: Emma Roberts, Tamsin Egerton, Ophelia Lovibond, Shanika Warren-Markland, Andrew Harwod Mills

Regizor: Noel Clarke [a mai regizat: Brotherhood(2016), The Anomaly(2014), Adulthood(2008)]

Buget: 4.600.000 $
Incasari: 1.477.582 $

Premii:
- Worst British Supporting Actor (Noel Clarke), Irina Palm d'Or, 2010

Nota Gealapa: 6.25

4 fete într-o excursie de 3 zile în 2 orașe, dacă supraviețuiesc. În timp ce Jo lucrează într-un supermarket, cele 3 prietene ale sale au propriile aventuri. O întâlnire întâmplătoare cu hoți de diamante le trimite pe un curs de coliziune cu soarta însăși.

Acest film este 100% creatia lui Noel Clarke, care l-a scris, l-a regizat si partial l-a si interpretat. Daca numele nu va spune nimic, este in regula; nici nu ar trebui sa il cunoasteti, pentru ca aeste absolut mediocru si ca actor, si ca scenarist si ca regizor. Eu am mai dat intamplator peste alte prpoiecte de-ale sale si de aceea am recunoscut stilul si numele. Acest film este, daca vreti, un Crank varianta low-budget. Filmul este agreabil per total si are un ritm foarte alert, ceea ce il impiedica sa fie plictisitor. Exista si cateva scene de actiune interesante, dar nimic care sa ma fi dat pe spate, air asta este si cea mai mare problema a filmului si anume ca nu iese cu adevarat in evidenta si sunt sanse sa il uiti la doua ore dupa ce l-ai vazut.

Una dintre protagoniste este Emma Roberts, care a esuat in acest proiect doar pentru ca in 2010 cariera ei nu explodase inca. Nu cred ca acum ar mai accepta acest gen de mediocritate. Celelelate protagoniste nu sunt nici pe departe atat de cunoscute sau experimentate si nici prin rolurile secundare nu am vazut prea multe figuri familiare, iar acest detaliu inseamna ca interpretarile in general nu au fst suficient de bune pentru a ridica macar putin un scenariu care avea nevoie din plin sa fie ajutat. Cred ca prestatiile actorilor sunt a doua mare problema a filmului.

4.3.2.1. cu umorul sau britanic se vrea a fi proaspat si intelgient, dar mai degraba am asistat la o insiruire de tehnici ambigue, departe de atentia la detalii si editarea perfecta cu acre ne-au obisnuit filmele de succes, mai ales cele americane. In anumite momente acest film te poate face confuz, dar nu pentru ca are o poveste complexa si sofisticata, cu rasturnari de situatie total imprevizibile care te pun pe ganduri, ci doar din cauza modului in care este aranjat si pus in scena.Probabil ca nationalistii britanici vor refula de discordie daca vor auzi pareri asemanatoare cu aceasta si vor incerca sa convinga pe oricine ce diamant rar si neslefuit este acest film, dar nu e cazul.

A Monster Calls (2016)

Gen: Drama

Distributie: Lewis MacDougall, Sigourney Weaver, Felicity Jones, Toby Kebbell, Ben Moor

Regizor: J.A. Bayona [a mai regizat: Jurassic World: Fallen Kingdom(2018), The Impossible(2012), The Orphanage(2007)]

Buget: 43.000.000 $
Incasari: 47.309.313 $

Filmul a obtinut 39 de premii, printre care:
- Best Male Lead Vocal Performance in a Feature Film (Liam Neeson), Behind the Voice Actors Awards, 2017
- Best Cinematography (Mejor Fotografía), Cinema Writers Circle Awards, Spania 2017
- Best Original Score (Mejor Música Original), Cinema Writers Circle Awards, Spania 2017
- Best Editing (Mejor Montaje), Cinema Writers Circle Awards, Spania 2017
- Best Supporting Actor - Audience Award (Toby Kebbell), CinEuphoria Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.60
Metascore: 76/100

Un băiat caută ajutorul unui monstru copac pentru a face față bolii terminale a mamei sale.

A Monster Calls este cea mai frumoasa poveste pe care am vazut-o in ultima vreme. Chiar daca personajul principal este un copil, acesta nu este in nici un caz un film pentru copii. Da, exista lucruri care sa faca filmul agreabil si pentru acestia, dar este o poveste in esenta matura, ale carei lectii principale se adreseaza adultilor si mai ales celor care sunt parinti. Scenariul este foarte bine scris, iar regizorul a fost un paler desavarsit care a pus foarte atent fiecare caramida din aceasta constructie, astfel incat nici una dintre ele sa nu fie inutila. Nu prea exista cusururi de scos in evidenta. Poate o atmosfera mai putin sumbra si un ritm ceva mai alert ar fi fost mai indicate, dar acestea deja sunt mofturi.

Distributia este una de asemenea speciala si contribuie din plin la farmecul si reusita filmului. Incepand cu Sgourney Weaver si Felicity Jones si terminand cu Liam Neeson care asigura vocea pentru "monstrul" povestii si reusind sa faca cel ami reusit personaj animat pe acre l-am vazut de multa vreme. Masura a fost cuvantul cheie in interpretarile protagonistilor, iar experienta lor vasta i-a ajutat sa isi tina in frau tentatia de a incerca sa ia fata celorlalti colegi pentru a se face remarcati, iar cand binele comun este pus deasupra celui individual, inseamna un simt al raspunderii prezent la toti cei implicati si o chimie foarte una intre acestia.

Binele si raul prezent in fiecare dintre noi si consecintele actiunilor noastre sunt principalele teme abordate de film.A Monster Calls nu este insa nici pe departe genul de film care se bazeaza exclusiv pe un scenariu bine scris isi pe dialoguri interesante. Efectele vizuale sunt si ele la inaltime, ba pe alocuri chiar impresionante, iar modul in care realitatea se imbina cu fantasticul este maiestuos. Cred cu tarie ca avem in fata una din situatiile din ce in ce mai rare in care filmul face cinste asa cum trebuie cartii care l-a inspirat. Este un film pe care il recomand cu toata increderea, pentru ca este o experienta inedita si memorabila.

Animus (2013)

Gen: Horror, Thriller

Distributie: Megan Davis, Caitlin Singer, Cuffs, Brandon Lee Pittman, Tiffany Ann B.

Regizor: Quin Davis [aflat la prima experienta ca regizor]

Nota Gealapa: 2.05

În speranța de a găsi dovezi ale paranormalului, cinci studenți la film și-au propus să documenteze legendarul spital Copper Queen, dar pe măsură ce soarele apune, experimentează ceva mult mai rău decât și-ar fi putut imagina vreodată și ajung sa fie urmăriți de un maniac însetat de sânge.

Cine a pus pecetea cu "film" pe acets poiect studentesc glorificat a facut o mare greseala. Este o poveste pe care am vazut-o de nenumarate ori, care nu aduce nimic nou, este filmata prost si nu isi respecta nici macar propria logica. Animus ar trebui sa ruleze doar in inchisorile de mxima siguranta pentru a face pedepsele si mai greu de suportat. Se vrea a fi un horror sau un thriller care sa te tina cu sufletul la gura, dar a reusit sa imi smulga doar cateva zambete amare. Singurul lucru care merita apreciat este decenta de a nu fi prea lung.

Membrii distirbutiei cu greu pot fi numiti actori, fie ei si aspiranti. Cred ca prezenta in acest film este un fel de sinucidere profesionala, pentru ca greu iti ami poti gasi de lucru in industrie dupa ce iei parte la un asemenea fiasco. Cand esti un tanar care vrea sa faca o cariera in cinematografie cam accepti sa joci in orice, dar un scenraiu atat de dezastruos mai degraba te ingroapa decat sa te faca vizibil pentru proiecte mai serioase. Nu am vazut nici o urma de lumina in nici una dintre prestatiile protagonistilor, ale caror nume nici nu ma obosesc sa le reamintesc.

Toate aspectele acestui film par a fi realizate de catre amatori. Personalitatile personajelor au fost dezvoltate folosind toate stereotipurile de care ne-am plictisit si par fortate si statice. Nici macar machiajul si costumele nu au fost alese prea inspirat si lumina folosita a scos in evieenta toate greselile. Editarea lasa si ea de dorit, chiar si pentru un regizor debutant. Este dezamagitor cand taieturile audio de exemplu sunt sesizabile chiar si pentru o ureche neprofesionista. Sunt serbari de prescolari mai interesante decat acest film, care nu este altceva decat o pierdere de timp.

A Castle for Christmas (2021)

Gen: Aventura, Comedie

Distributie: Brooke Shields, Cary Elwes, Lee Ross, Andi Osho, Tina Gray

Regizor: Mary Lambert [a mai regizat: Presumed Dead in Paradise(2014), Mega Python vs. Gatoroid(2011), The Attic(2007), 14 Women(2007), Urban Legends: Bloody Mary(2005)]

Nota Gealapa: 6.05
Metascore: 53/100

Pentru a scăpa de un scandal, o autoare bestseller călătorește în Scoția, unde se îndrăgostește de un castel - și se confruntă cu ducele morocănos care îl deține.

Dintre toate filmele de Craciun de aparitie mai recenta, care incearca sa isi faca loc printre clasicele sezonului de iarna, trebuie sa spun ca A Castle for Christmas este unul dintre cele mai agreabile si ar avea ceva sanse sa se regaseasca in playlistul televiziunilor la inceput de decembrie, chiar daca nu neaparat in prime-time. Mi-a placutin primul rand ca nu a dat iama in clisee. Acestea exista din plin, dar sunt abordate intr-o maniera care nu este deranjanta. Da, este previzibil si curge spre un final menit sa te umple de iubire si optimism, dar scenariul este suficient de bine scris incat sa iti distraga atentia de la asta cu glume destul de bune si dialoguri antrenante.

Distributia este absolut in regula pentru un asemenea film de actegorie B si are in componenta actori experimentati, unii chiar cu experienta impresionanta. Protagonista este Brooke Shields, care ofera o interpretare destul de buna, naturala si credibila, dar am avut parte si de o paratitie suriza din partea lui Drew Barrymore. Cary Elwes a fost si el foarte natural, iar per total am avut senzatia unei echipe unite, cu o chimie foarte buna, care au cooperat fara ca cineva sa se puna mai presus decat proiectul in sine. Cred ca acest grup de actori a scos cam tot ce se putea scoate de la un scenariu decent, dar departe de a fi deosebit.

Este previzibil si este siropos, dar pana la urma cine se asteapta la altceva din partea unui film romantic de Craciun? Important este ca am avut parte de personaje agreabile, care reusesc sa se faca placute si de soarta carora iti pasa in cele din urma. Nu am ras in hohote, dar am chicotit de cateva ori si pot spune ca am zambit pe aproape intreaga durata a filmului, deci pot spune ca scopul acestuia de a crea putina caldura in suflete a fost atins. Il recomand oricui este in cautarea unui film curat, de vazut cu toata familia, de la copii la bunici.

Women (2021)

Gen: Crima, Drama, Thriller

Distributie: Anna Marie Dobbins, Cindy Hogan, Anna Maiche, Kylie Delre, Anthony Del Negro

Regizor: Anton Sigurdsson [a mai regizat: Fullir Vasar(2018), Cruelty(2016), Graves & Bones(2016)]

Incasari: 49.057 $

Nota Gealapa: 3.45

Un detectiv dintr-un oraș mic investighează un profesor de sociologie dupa ce este găsit un cadavru mutilat și realizeaza ca si alte femei au dispărut din clasa lui.

Inca am o naivitate cand vine vorba de filmele aparute in ultimii cinci ani, in ideea ca ma astept sa scapam de un anumit gen de productii de o calitate mai mult decat indoielnica si al caror scop nu il inteleg pentru ca in cinema nu ajung cu siguranta si ma indoiesc ca isi vor face loc pe tv. Women este genul asta de film, care propune o inriga pe care am vazut-o de nenumarate ori, pusa in scena cu un scenariu prost, plin de dialoguri de umplutura si care nu surprinde aproape in nici un moment. Singurul aspect pozitiv este acela ca nu pot sa spun ca m-am plictisit, dar nici nu am empatizat cu vreun personaj, iar pentru o asemenea poveste, emotia este esentiala.

Distributia este formata bineinteles din acotri anonimi, pe care ii inteleg partial ca accepta sa apara in asemenea film, in speranta ca poate ii remarca cineva si isi pot lansa o cariera si pot lua parte in viitor la proiecte mai serioase. Pentru Anna Marie Dobbins, protagonista acestui film, nu acesta va fi momentu in care va exploda, daca va veni vreodata un asemenea moment, pentru ca nu a avut pe mana un personaj dezvoltat corespunzator sau un scenariu ofertant, dar nici ea nu cred ca are inca abilitatile de a ridica nivelul unui astfel de scenariu. In contrapartida, am avut parte de un erou negativ inedit, a carei singura calitate pare a fi aceea ca seamana oarecum cu Liam Neeson, dar aceasta asemanare este strict un din punct de vedere fizic.

Conform acestei povesti doua femei tnere si in putere nu pot pune probleme unui barbat de peste 50 de ani si accepta umile un regim de captivitate semideschis. Este o poveste cu multe momente absurde, care mi-au provocat de mult ori impulsul de a-l opri, sau de a da skip pana la final. Am rezistat cu stoicism, dar nu am reusit sa gasesc nici o luminita care sa mai schimbe impresia sumbra pe acre o lasa acest film. Decat sa il revad, as prefera sa vad un documentar de doua ore despre cum poti muta pionii la inceputul unei partide de sah.

Blame! (2017)

Gen: Animatie, Actiune, Drama

Distributie: Takahiro Sakurai, Kana Hanazawa, Sora Amamiya, Mamoru Miyano, Aya Suzaki

Regizor: Hiroyuki Seshita [a mai regizat: Knights of Sidonia: Love Woven in the Stars(2021), Godzilla: The Planet Eater(2018), Godzilla: City on the Edge of Battle(2018), Godzilla: Planet of the Monsters(2017), Knights of Sidonia: The Movie(2015)]

Nota Gealapa: 6.50

În viitorul îndepărtat, oamenii sunt declarați „rezidenți ilegali” și vânați până aproape de dispariție de roboți ucigaș, dar un bărbat ciudat pe nume Killy poate fi cheia supraviețuirii omenirii.

Pe vremuri, in vest ajungeau doar varfurile atunci cand era vorba de animeuri, dar odata marita baza de fani si odata ce a crescut consumul pentru acest gen de produs, a fost nevoie ca un numar mult mai mare de animeuri sa fie produs si astfel odata cu cantitatea era normal sa scada si calitatea. Au aparut si animatiile de mana a doua, cum de altfel este si Blame!, si care au aceleasi atributii pe care le are si un film normal de categorie B, la care se adauga doar antropopatismul. Este un film agreabil, care fiind animat poate aborda cu usurinta subiecte altfel mult mai costisitoare, cu un scenariu decent, care creeaza tensiune pe ici pe colo, dar nu debordeaza de originalitate si nici nu iti da lumea peste cap in vreun fel. Este o experienta agreabila, dar care nu ofera motive pentru a fi revazut.

Putine lucruri sunt de spus despre distributie. Sunt actori japonezi, care dubleaza vocile in stilul propriu consacrat deja si care face parte cumva din farmecul unui asemenea film. Nu stiu cat de importati sunt in cinematografia japoneza. Eu am mai vazut cateva filme din partea aia de lume si nu recunosc vreun nume, dar acest detaliu conteaza prea putin, pentru ca este o limba total necunoscuta mie si nu i-as putea prinde subitilitatile si oricum in filmele de animatie daca cineva din distributie nu o da in bara grav, atunci rareori actorii ies in evidenta.

Intriga este interesanta si creeaza o lume cool pentru poveste si personaje, dar povestea nu evolueaza in cel mai inspirat mod posibil. Ramane totusi interesanta, ajutata si de o animatie si de efecte vizuale de calitate. Nu cred ca este o alegere buna pentru cineva care abia descopera lumea animeului, dar pentru fanii inraiti ai genului, ci mai degraba pentru fanii inraiti ai genului, avizi de orice poveste animata. Concluzia este ca nu recomand acest film nimanui. Sunt altele care au servit probabil ca sursa de inspiratie pentru Blame! si care sunt mult mai reusite.

Seattle Superstorm (2012)

Gen: Actiune

Distributie: Esai Morales, Ona Grauer, Jared Abrahamson, MacKenzie Porter, Martin Cummins

Regizor: Jason Bourque [a mai regizat: Love for Starters(2022), My Christmas Family Tree(2021), Snowed in for Christmas(2021), A Christmas Tree Grows in Colorado(2020), Hotwired in Suburbia(2020)]

Nota Gealapa: 4.40

Un OZN este doborât de Armată deasupra Coastei de Vest a Americii, declanșând o serie de fenomene meteo extreme.

Toti stim cum functioneaza aceste SF-uri de televiziune fara buget. Aleg de obicei intrigi cu adevarat iesite din comun si foarte putin credibile, pentru a compensa lipsa de mijloace materiale si de talent cu o tema absolut ridicola uneori. Culmea este ca se poate intampla cateodata chiar sa iasa un film decent, sau macar unul atat de prost incat devine bun (vezi seria Sharknado) Seattle Superstorm vrea sa fie mai cu mot si are o abordare rabica si greu de controlat incercand sa combine doua dintre temele populare printre creatorii acestui gen de filme. Pentru ca extraterestrii nu au fost de ajuns, acestora li se adauga si o furtuna de proportii epice. Din pacate, in ciuda unor momente buna sau macar amuzante, filmul nu resuseste sa livreze mai nimic in standarde, de la efecte penibile, la dialoguri plate si culminand cu o poveste in care logica nu isi face loc nici in cele mai marunte actiuni ale personajelor.

Exista in distributie vreo doua-trei nume oarecum familiare, dar actori pe care i-am cunoscut in principal tot din astfel de filme cel mult de mana a doua. Dintre acestia, cel mai cunoscut este chiar protagonistul Esai Morales, dar nici el si nici colegii sai nu au reusit sa scoate vreun iepure din palarie si sa produca o interpretare cat de cat bunicica. Este aproape imposibil ca in astfel de filme vreun actor sa reuseasca sa se puna in valoare si sa isi etaleze calitatile. Oricum majoritatea clor care ajung in astfel de filme nici nu au prea multe calitati pe care sa le afiseze.

Acest film bate la usa categoriei B de filme, dar nu cred ca reuseste sa intre nici macar in aceasta categorie. Este mult prea slab si fiecare minut pe care l-am petrecut urmarindu-l, consider ca este timp pierdut care ar fi fputut fi petrecut intr-un mod mult mai constructv numarand numarul de bomboane Tic-Tac dintr-o cutie. Gandul care nu imi da pace este acela ca cineva care a avut totusi niste bani pentru un film fie el si ieftin, sau un director executiv dintr-o televiziune a vazut acest scenariu si a zis "da". Acel om ar fi trebuit sa fie retrogradat si acum sa fie maxim portar la acea televiziune.

The Dark Tower (2017)

Gen: Fantastic, Aventura, Actiune

Distributie: Idris Elba, Matthew McConaughey, Tom Taylor, Dennis Haysbert, Ben Gavin

Regizor: Nikolaj Arcel [a mai regizat: A Royal Affair(2012), Sandheden om mænd(2010), De fortabte sjæles ø(2007), Kongekabale(2004)]

Buget: 60.000.000 $
Incasari: 113.231.078 $

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 34/100

Un băiat bântuit de viziuni ale unui turn întunecat dintr-o realitate paralelă face echipă cu gardianul deziluzionat al turnului pentru a opri un vrăjitor malefic, cunoscut sub numele de Omul în Negru, care plănuiește să-l folosească pe băiat pentru a distruge turnul și a deschide porțile Iadului.

Iata dovada vie ca uneori nu conteaza cati bani ai la dispozitie si cat investesti intr-o campanie uriasa de promovare. Daca filmul pur si simplu nu este consistent, acestea sunt arme cu doua taisuri care pe de-o parte iti aduc publicul in sala, dar incele din urma nu pot masca lipsa de consistenta a unui proiect. Indiferent cata scientologie studiezi si pui in practica in ajutrorul unui film, nimic nu poate inlocui originalitatea unei povesti sau un scenariu bine facut. E adevarat ca din punct de vedere tehnic si vizual The Dark Tower este impresionant, dar n afara de aceste briz-brizuri are foarte putine lucruri de oferit. Intriga aceasta am mai vazut-o in diferite forme, dialogurile nu sunt cele mai interesante si cumva am intuit firul epic mult prea prematur. Toata tensiunea acumulata in timpul scenelor epice de actiune se risipeste instant in momentele dintre acestea.

Nici macar distributia de prima mana de care a beneficiat filmul nu a fost suficienta pentru a salva pana la capat povestea. Nici Idris Elba, nici Matthew McConaughey si nici Dennis Haysbert nu au putut scoate prea mult de la un scenariu pana la urma mediocru. Nu am simtit o implicare totala din partea acestora, fiind parca constienti pe undeva ca eforturile lor ar fi cumva in zadar. Nu ma intelegeti gresit. Prestatiile lor sunt bune si corecte pentru un asmenea film si reprezinta unul din putinele lucruri bune din Dark Tower, pentru ca trebuie sa isi respecte numele, dar cand un actor nu crede pana la capat intr-un personaj se simte.

Eu cred ca acest proiect a fost gresit din start. Scenaristii au avut la dispozitie opt carti care le-au servit drept sursa de inspiratie si cu toate astea au ales sa cioparteasca marea majoritate a materialului, inghesuind intreaga poveste intr-un film de numai o ora si jumatate. Te-ai asigurat astfel ca nu folosesti intregul potential oferit de niste best-sellere si nici intregul potential al actorilor uriasi pe care ii ai la dispozitie. E adevarat ca filmul nu este deloc plictisitor si ofera actiune epica si tensiune din plin, dar doar atat. in rest este o poveste superficiala si neterminata/ Daca sunteti fani ai productiilor moderne megalomanice atunci puteti arunca o privire, dar daca sunteti fanii cartilor ocoliti-l pentru ca o sa va strice ziua, posibil chiar saptamana.

Wrapped Up in Christmas (2017)

Gen: Comedie, Drama, Romantic

Distributie: Tatyana Ali, Brendan Fehr, Kim Fields, Cindy Pickett, Dan Lauria

Regizor: Peter Sullivan [a mai regizat: The Christmas Edition(2020), Fatal Affair(2020), The Road Home for Christmas(2019), The Secret Lives of Cheerleaders(2019), Secret Obession(2019)]

Nota Gealapa: 5.15

Un manager de mall are sarcina de a anula contractele de închiriere ale magazinelor slab performante chiar de Crăciun, dar se îndrăgostește de nepotul unuia dintre proprietari.

Daca sunteti in cautarea unui film pentru sezonul de iarna, care sa inlocuiasca optiunile clasice si pe care toti le-am revazut de nenumarate ori, ei bine, nu acesta este filmul pe care il cautati. Cred ca scenaristii si producatorii au semnat o cambie cu toate celelalte filme de Craciun dinaintea lor care le-a permis sa imprumute de la acestea intriga, glume, deznodamant si asa mai departe in schimbul unor sume de bani. Este doar un film de televiziune previzibil din primele cinci minute si care nu reuseste sa surprinda in nici un moment. 

Distributia este de asemenea una de mana a doua, cu figuri vag familiare, dar al acror nume nu il poti reda din memorie. Prestatiile lor sunt cumva decente, dar cumva in nota filmului transmitatnd o cantitate foarte limitata de emotie si credibilitate. Nici un alt actor nu cred ca ar fi putut face cu mult mai muult cu acest scenariu, cinematografie sau decoruri, asa ca nu vreau sa ii judec prea tare pentru ca nu ei sunt motivul pentru care acest film se scalda in mediocritate. Ba chiar protagonistii au avut o chimie buna si vreo cateva momente bunicele.

Eu m-am cam saturat de intrigile in care un copil isi doreste un iubit/a pentru cineva si acesta/aceasta apare, dar si de intriga a doua in care "imi pierd magazinul si iubita mea e vinovata pentru asta". Conflictul este usurel si personajele agreabile, dar ca ajoritatea comediilor romantice de Craciune, depinde in mare masura de cat de mult va place acest gen de filme in general si cat de mult intrati in spiritul sarbatorilor. Odata cu acest film pot spune ca am ajuns intr-un punct in care nu prea mai recunosc la prima mana diferenta dintre un film Lifetime si unul Hallmark, pentru ca seamana deja izbitor de mult.