I Don't Feel at Home in This World Anymore (2017)

Gen: Crima, Comedie, Drama

Distributie: Melanie Lynskey, Chris Doubek, Marilyn Faith Hickey, Jared Roylance, Macon Blair

Regizor: Macon Blair [aflat la prima experienta ca regizor]

Premii:
- Austin Film Award, Austin Film Critics Association, 2018
- Best Independent (TV Spot/Trailer/Teaser for a Series), Golden Trailer Awards, 2017
- Grand Jury Prize - Dramatic, Sundance Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 75/100

Dupa ce este jefuită, o femeie deprimată își găsește un nou scop in viata si anume urmărirea hoților responsabili, alături de vecinul ei nesuferit. 

Daca nu ast fi stiut dinainte si m-as fi orientat doar dupa stilul de interpretare si genul de umor, as fi spus cu destul de mare siguranta ca acesta este un film britanic, dar nu e; este cat se poate de american, doar ca este foarte diferit fata de filmele care apar de obicei din partea aia de lume. Atfel de filme se vad la fel de des la Hollywood, ca un asteroid vazut cu ochiul liber intr-o zi de vara oarecare. Are un scenariu bine scris, cu glume in general bune si de o calitate decenta si care reuseste sa faca povestea interesanta, fara prea multe momente care sa iti ridice pulsul si fara bani prea multi. Nu pot spune ca am empatizat prea mult cu personajele, dar asa detasat cum am privit filmul, chiar pot spune ca mi-a placut.

Distributia nu este una care sa te atraga in mod deosebit, dar cred ca este foarte potrivita pentru un asemenea film, pentru ca si Melanie Lynskey si Elijah Wood sunt actori talentati, dar cu un stil mai ciudatel de interpretare uneori, care s epotriveste la fix pe acest gen de poveste. Nici unul dintre cei doi nu a avut o prestatie iesita din comun, dar cumva ciudatenia lor s-a potrivit si au produs interpretari agreabile. Este una din putinele ocazii cand il vad pe Elijah Wood si nu ma gandesc la un hobbit. De asemenea, cei doi au fost sustinuti excelent si din rolurile secundare de actori de aceeasi tipologie.

Daca ar fi sa ii pun o eticheta acestui film cu un nume prea lung, ar fi cea de thriller comic. Am apreciat si ca scenariul o ia de cateva ori in directii neasteptate, dar si faptul ca acest film nu se intinde mai mult decat e cazul. De asemenea, merita evidentiat si faptul ca acest film a fost debutul regizoral al lui MAcon Blair, care a si scris scenariul, iar lipsa lui de experienta nu a fost deloc sesizabila. Recomand acest film oricui isi doreste o comedie putin altfel.

Flags of Our Fathers (2006)

Gen: Drama, Actiune

Distributie: Ryan Phillippe, Barry Pepper, Joseph Cross, Jesse Bradford, Adam Beach

Regizor: Clint Eastwood [a mai regizat: Cry Macho(2021), Richard Jewell(2019), The Mule(2018), The 15:17 to Paris(2018), Sully(2016)]

Buget: 90.000.000 $
Incasari: 65.900.249 $

Filmul a obtinut 15 premii, printre care:
- Best Screenwriter, AARP Movies for Grownups Awards, 2007
- Award of the Japanese Academy - Best Foreign Language Film, Awards of the Japanese Academy, 2007
- Best Foreign Language Film, Blue Ribbon Awards, 2007
- Capri Exploit Award, Capri, Hollywood 2006
- Best Foreign Language Film, Hochi Film Awards, 2006

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 79/100

Poveștile de viață ale celor șase bărbați care au ridicat steagul în bătălia de la Iwo Jima, un punct de cotitură în al Doilea Război Mondial.

Ca aproape orice film american de razboi, Flags of Our Fathers este si el pe alocuri doar o mamela care secreta lapte si miere despre eroismul neamului, dibacia armatei americane si patriotismul universal din aceasta tara, dar din fericire nu exgereaza prea mult cu aceste lucruri, ba chiar nu ne prezinta deloc o societate perfecta. Are o doza destul de mare de ralism si chiar daca dureaza destul de mult, momentele moarte sunt foarte putine. Nu este un film care sa debordeze de scene epice,chiar daca are cateva foarte interesante. Altele sunt lucrurile mai importante in aceasta poveste, care este foarte atractiva si coerenta. Pana la urma se dovedeste a fi o poveste despre onoare si despre cat de subiectiva este aceasta foarte credibila.

Nu are o distributie iesita din comun. Lipsesc numele cu adevarat ari si relevante si cred ca unul doi actori de rang mai inalt ar fi facut filmul chiar mai bun, dar regasim in schim suficient de multi actori cu cv-uri impresionante, chiar daca numele lor nu este de ajuns sa umple o sala. Sunt actori foarte experimentati si talentati ca Ryan Phillippe sau Barry Pepper si chiar un anume Paul Walker intr-un rol mai mic. Toti acestia mi-au parut foarte constienti de posibilitatile lor dar si depovestea pe acre o pun in scena, astfel ca nimeni nu a incercat sa epateze si sa incerce sa se remarce si toti s-au concentrat mai degraba sa colaboreze bine unul cu celalalt si sa fie credibili, lucru care de altfel le-a si iesit foarte bine.

Clint Eastwood ne dovedeste si cu aceasta ocazie ca nu este doar un actor bun si si un regizor foarte priceput. Secventele de razboi, atatea cate sunte ele, sunt puse in scena intr-un mod foarte dibaci si eficient. M-am bucurat sa vad ca macar de aceasta data razboiul nu este glorificat. Intelegem din acest film ca uneori adevarul este mai putin important decat pastrarea unei iluzii. Eastwood abordeaza discret, dar sesizabil si tema rasismului, un gest destul de curajos pentru anul 2006. Este un film care merita vazut odata fie si numai pentru simplul fapt ca scoate la lumina un detaliu din istorie pe acre m-ajoritatea l-ar vrea cazut in uitare.

Lost in Translation (2003)

Gen: Drama

Distributie: Bill Murray, Scarlett Johansson, Giovanni Ribisi, Anna Faris, Akiko Takeshita

Regizor: Sofia Coppola [a mai regizat: On the Rocks(2020), The Beguiled(2017), La Traviata(2017), The Bling Ring(2013), Somewhere(2010)]

Buget: 4.000.000 $
Incasari: 118.686.937 $

Filmul a obtinut 98 de premii, printre care:
- Oscar - Best Writing, Original Screenplay, Academy Awards, SUA 2004
- Best Performance by an Actor in a Leading Role (Bill Murray), BAFTA Awards, 2004
- Best Performance by an Actress in a Leading Role (Scarlett Johansson), BAFTA Awards, 2004
- Best Actor (Bill Murray), AARP Movies for Grownups Awards, 2004
- Movie of the Year, AFI Awards, SUA 2004

Nota Gealapa: 7.70
Metascore: 89/100

O vedetă de film la apus de cariera și o tânără neglijată formează o legătură improbabilă după ce se intalnesc în Tokyo.

Iata un exemple perfect ca uneori simplitatea iti ofera un emolument mult mai important decat orice alt artificiu tehnic. Lost in Translation este pus la punct cu atentie la detalii si are doar doua mari avantaje care sa il ajute. primul dintre acestea este scenariul, extrem de bine scris, opera Sofiei Coppola, care l-a si regizat de altfel. Dialogurile sunt foarte bune, abordeaza teme serioase, uneori cu umor, dar pana si glumele sunt cumva mature. Nu este foarte dinamic, dar chiar si asa tensiunea exista. Nu este insa pentru cei acre cauta adrenalina si banuiesc ca cu cat esti mai tanar cu atat va fi mai greus a iti placa.

Al doilea mare avantaj al filmului este distributia. Nu este una foarte insemnata numeric, dar are doi protagonistiuriasi, experimentati, abili, care au lucrat excelent impreuna, chiar daca fac parte din generatii diferite. Bill Murray si Scarlett Johansson au obtinut fiecare cate un premiu BAFTA pentru prestatiile lor si au demonstrat inca odata, daca mai era nevoie, ca nu sunt doar actori de comedii de duzina, ci pot aborda oricand si roluri mai dramatice. Cred ca acest film se va afla in prima parte a cv-ului lor, pentru ca sunt interpretari cu acre s epot mandri.

Avem doua personaje principale care incearca sa se indeparteze de o societate hiperactiva si de o lume care devine din ce in ce mai frecvent doar zgomot de fundal. Ambele personaje traverseaza crize ale varstei, dar varste diferite si incearca sa se sustina si sa se ajute, iar aceasta interactiune dintre ei, abordata fara un exces dramatic, devine foarte interesanta si daca esti atent poti chiar invata cate ceva pe ici pe colo. Temele abordate sunt unele cu care toti ne confruntam la un omment dat in viata, indiferent de varsta sau gen, ceea ce face foarte usor sa empatizam cu personajele. Lost in Translation a fost o surpriza foarte placuta si il recomand cu incredere.

Destricted (2006)

Gen: Drama

Distributie: Goce Balkovic, Goran Brklja, Zoran Brklja, Ana Hamljan Colic, Goran Delic

Regizor: Marina Abramovic [a mai regizat: The Artist is Present(2010), Stories on Human Rights(2008)]

Nota Gealapa: 5.40

O compilatie de filme erotice menita sa scoata in evidenta momentele in care arta se intalneste cu sexualitatea.

Americanii nu reusesc sub nici o forma, decat maxim accidental, indiferent de epoca, sa transforme erotismul in arta si am vazut esecuri in acest sens in multe decade, indiferent de bugete. Colectia de filmulete din Destricted, este artistica doar pe alocuri, incitanta aproape deloc si urmarind filmul am fost mai degreaba dezgustat, plictisit si uneori socat. Chiar si pentruu anii 2000 acest film pare mai degraba perimat si in nici un caz avangardist. Pot spune cu sguranta ca am vazut filme porno in toata regula mai artistice decat acesta.

La fel de bine am vazut si baieti care aduceau pizza in filele XXX cu interpretari mai reusite si ami naturale decat ale actorilor balcanici pe care i-am vazut aici. Avem in fata o distributie eminamente anonima si nici nu ma voi obosi sa le reamintesc numele pentru ca prestatiile celor mai multi cu greu pot fi incadrate la actorie. Simplul fapt ca esti filmat cand te masturbezi cu ajutarul unei roti pentru olarit nu te face artist. In plus, desi vorbm de un film modern totusi, calitatea imaginii, decorurile si aspectul protagonistul, toate acestea par teleportate direct din anii '80.

Nu poti sa fii si avangardist si politically correct, pentru ca atunci rezultatul este un film porno mediocru, ceea ce si este Destricted. Cred ca daca te straduiesti foarte tare gasesti arta in orice, dar dupa parerea mea un stroboscop nu este suficient pentru a atinge acest scop. Am ales sa ma uit la acest film fara sa ma astept la nimic anume si nimic am si primit. L-am lasat in spate doar usor amuzat si inca mai caut un proiect de acest gen reusit, care sa nu fie doar un pretext pentru un exces de nuditate.

Red Notice (2021)

Gen: Comedie, Actiune, Thriller

Distributie: Dwayne Johnson, Ryan Reynolds, Gal Gadot, Ritu Arya, Chris Diamantopoulos

Regizor: Rawson Marshall Thurber [a mai regizat: Skyscraper(2018), Central Intelligence(2016), We're the Millers(2013), The Mysteries of Pittsburgh(2008), Dodgeball: A True Underdog Story(2004)]

Buget: 160.000.000 $
Incasari: 178.143 $

Nota Gealapa: 6.60
Metascore: 37/100

Un agent Interpol îl urmărește gaseste pe cel mai căutat hoț de artă din lume, cu ajutorul unui hoț rival, dar nimic nu este ceea ce cum pare.

Cateodata imt nevoie unui film usor, acre nici sa nu ma emotioneze pana la alcrimi, nici sa nu ma puna pe gandit si nici sa ma faca sa vanez intelesuri si mesaje subtile, dar care sa ma distreze, iar pentru astfel de ocazii Red Notice este o alegere perfecta. Acest film poate fi folosit ca pavaza in pararea filmelor de rang secund, pentru ca este cu adevarat reusit si un exemplu pentru acest gen. Scenariul este decent si iese pe plus la capitolul glume reusite, exista si cateva efecte pe ici pe colo, dar si cateva efecte vizuale. Este un film dinamic, cu un ritm antrenant care creeaza destula tensiune si chiar daca este previzibil pe alocuri, reuseste sa se pastreze interesant pana la final. Din pacate, cu bugetul pe care l-a avut, nu cred ca acest film trebuia sa fie unul de categorie B, dar doar asta a iesit.

Si distributia este una demna de o megaproductie, nu de un film de mana a doua, dar abilitatile acestora sunt cele care salveaza in mare masura filmul pentru ca fara prezenta lor nu cred ca s-ar fi atins nici macar acest nivel. Avem insa trei protagonisti foarte talentati si cu o carisma impresionanta, care au colaborat bine si au dat sarea si piperul intregului film. In filmele care au ca subiect jafurile gandite inteligent stacheta este ridicata destul de mult, iar un scenariu trebuie sa fie cu adevarat deosebit pentru a se remarca, iar acesta nu a fost suficient de bun pentru a-i ajuta pe actori sa se remarce, dar acestia au reusit sa scoata suficient de mult din el pentru a nu trece acest proiecte la capitolul celor esuate.

Recunosc ca nu este atat de bun pe cat anticipam, dar uneori glumele bune si acteva scene de actiune nu sunt suficiente. Ar fi fost nevoie si de putina substanta, iar aceasta lipseste aproape cu desavarsire. Per total, Red Notice este o experienta agreabila, chiar cu ceva potential de a fi revazut, mai ales ca am senzatia ca este foarte putin memorabil si cel putin pentru o vreme veti avea senzatia unui film nou si la a doua sau a treia vizionare. E drept ca a costat mai mult decat unele megaproductii cu supereroi, dar nu avem de ce sa purtam resentimente pentru asta, ca nu a cheltuit banii nostri.

The Scorpion King 2: Rise of a Warrior (2008)

Gen: Actiune

Distributie: Michael Copon, Karen David, Simon Quarterman, Tom Wu, Andreas Wisniewski

Regizor: Russell Mulcahy [a mai regizat: In Like Flynn(2018), Malone(2009), Prayers for Bobby(2009), Crash and Burn(2008), Resident Evil: Extinction(2007)]

Nota Gealapa: 5.15

După ce a fost martor la uciderea tatălui său de catre nemilosul general Sargon, Mathayus patrnde în lumea interlopă pentru a recupera Sabia fermecată a lui Damocles de la zeitatea întunecată, Astarte. 

Aceatsa asa-zis franciza nu a avut un inceput epic, dar a fost unul decent, numai ca spre deosebire de alte francize care au reusit sa pastreze un nivel decent mcar pentru doua-trei filme, vedem aici o scadere uriasa de nivel inca de la primul sequel. Scenariul si povestea sunt prea banale si pline de stereotipuri si chiar daca unele scene te incanta din punct de vedere vizual, altele sunt aproape jenante. Calitatea oscilanta a imaginii face filmul sa para ca sufera de leucopatie.

Cea mai mare scadere de calitate o observam in distributie. De aici a disparut subit protagonistul primulu film, Dwayne Johnson care nu este un actor dramatic desavarsit, dar are o carisma uriasa. Acesta impreuna cu alti colegi experimentati au fost inlocuiti cu altii cvasi-familiari, cu abilitati mult mai limitate si care confruntati si cu un scenariu mai prost au fost pusi in imposibilitatea de a reusi. Ca sa exxemplific cat d etrista este situatia la capitolul interpretare, pot sa va spun ca Randy Couture a avut o prestatie la fel de buna ca a celorlalti, numai ca el nu este actor, ci un wrestler cu aparitii sporadice in roluri marunte.

Nu este o misiune usoara sa faci un film cu atatea efecte vizuale sa fie plictisitor, dar acesta exact asa este in mare parte. Este mult prea previzibil si presarat cu glume care au intarziatun deceniu. Am avut senzatia unui sabotaj intentionat, ca intr-un joc de whist jucat la zero. Nu este cel mai prost film pe care l-am vazut, dar m-a facut sa imi fie teama de ce urmeaza sa se intample in celelalte sequeluri si nu sunt chiar nerabdator sa le dau play.

Jexi (2019)

Gen: Comedie

Distributie: Adam Devine, Alexandra Shipp, Rose Byrne, Ron Funches, Charlyne Yi

Regizor: Jon Lucas [a mai regizat: A Bad Moms Christmas(2017), Bad Moms(2016), 21 & Over(2013)]

Buget: 5.000.000 $
Incasari: 9.341.824 $

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 39/100

Singurul „prieten” al lui Phil este telefonul mobil Siri, dar noul său telefon include ajutorul AI Jexi, care îi îmbunătățește si controlează viața socială.

Jexi este doar un film mic marca Netflix, care ne-a obisnuit intr-o vreme sa scoata filme de duzina pe banda rulanta, doar pentru a avea un portofoliu si fara sa conteze prea mult daca acestea se bucura de succes sau nu. Acest film este departe de un viitor in care va deveni un vestigiu sau un film de referinta. Are o intriga pe acre am ami vazut-o, dar adaptata cumva la cotidian, un secnariu decent cu bune si cu rele, caeteva efecte vizuale si procedee tehnologice, unele reusite, altele mai putin si un borcan de glume, de asemenea unele reusite, altele expirate. Per total insa, este un film care m-a distrat pe alocuri si mi-a mentinut interesul ridicat, in ciuda problemelor pe acre le are si acre nu sunt putine. 

Distributia este cea mai mare dintre aceste probleme. Pe de-o parte il avem ca protagonist pe Adam Devine, un actor pe acre il consider de nisa, pentru ca are un stil propriu, care nu poate fi pe gustul oricui si care face foarte greu ca acesta sa fie credibil in anumite tipuri de roluri, inclusiv in cel de aici. Pe de alta parte, vocea tehnologiei este Rose Byrne, care nu se potriveste deloc cu decorul si pe care in majoritatea timpului nu am crezut-o, ba chiar m-a scos din poveste de cateva ori si pe alocuri a fost chiar iritanta. In celelalte roluri lucrurile sunt mai asezate si avem parte de actori care s-au achitat foarte bine de sarcini, ba care au fost chiar mai amuzanti decat personajul principal.

Nici acum nu sunt sigur daca filmul mi-a placut sau nu. Este o comedie cu buget redus si cu un scenariu slab, de acre actorii au tras cat au putut, dar acre pentru ce este are o regie reusita si arata binisor din punct de vedere tehnic. Este un film fara vreun mesaj profund, care nu solicita o implicare prea mare din partea spectatorului, dar nici nu ii ofera mare lucru, in afara de cateva rasete pe ici pe colol La fel cum nu sunt sigur daca mi-a placut, nu stiu nici daca l-as recomanda cuiva, asa ca trebuie sa fie o alegere personala sau o intamplare, cum a fost in cazul meu.

Wreckers (2011)

Gen: Drama

Distributie: Claire Foy, Benedict Cumberbatch, Shaun Evans, Peter McDonald, Sinead Matthews

Regizor: Dictynna Hood [a mai regizat: Us Among the Stones(2019), A Healing Touch(1998)]

Incasari: 10.962 $

Premii:
- Silver St. George - Best Film of the Perspectives Competition, Moscow International Film Festival, 2012

Nota Gealapa: 6.05

Dawn și Dave își iau o casă veche lângă satul copilăriei lui Dave pentru a-și întemeia o familie acolo. Fratele lui Dave apare după ani petrecuti în armată si secrete vechi sunt dezvăluite încet-încet.

Acest film iroseste cantitati incomensurabile de potential, dar o sa va spun putin mai tarziu despre asta. Scenariul filmului propune un subiect atat de nisat, incat acesta va fi vazut doar accidental sau de fanii inraiti ai protagonistilor. Sansele sa iti recomande cineva acest film, sau ca o televiziune sa il promoveze sunt la fel de mari cu sansele de a vedea o jubarta in Marea Neagra. Este un film care pare conceput de la inceput pentru festivaluri, dar chiar si in acest context avid  de povesti mici exagerat de dramatice si triste, succesul lui Wreckers a fost unul extrem de limitat.

Potentialul urias irosit de film este cel al protagonistilor. Sa ai in distributie unele dintre cele mai mari nume ale cinematografiei britanice si sa ii irosesti intr-o asa poveste neimportanta si mica mi se pare un sacrilegiu. Nici macar Benedict Cumberbatch sau Claire Foy, desi s-a vazut implicare lor totala, nu au putut ridica foarte mult nivelul unui scenariu absolut mediocru. Nu inteleg nici de ce au acceptat ei sa apara in asa ceva. poate au fost santajasti, poate au pierdut un pariu sau poate au avut probleme cu taxele si asa au fost exonerati sa le mai plateasca, pentru ca nu ii vad acceptand de bunavoie.

Toti pretentiosii, neintelesii, adolescentii emo si oamenii acre in genreal adora sa aiba mereu dreptate si sa iti arate de ce esti tu prost si ei destepti, ne vor spune despre acest film este ca un Sherlock Holmes emotional, ca nu isi dezvaluie secretele din prima si trebuie sa fii atent sa iti dai seama de unde provine drama. Va vor spune  despre maretia si dibacia cu care sunt facute aluziile si cu acre este creat un decor sumbru, despre adevarurile incomode spuse de film si despre mesajul transmis de film cum ca fericirea vine in multe forme. Adevarul este ca nu exista nimic complicat la acest film. Toate dramele si povestile secundare sunt perfect vibile fara sa necesite prea mare atentie. Singurul mod in acre le puteti rata este daca adormiti, ceea ce la acest film nu este imposibil.

Oxygen (2021)

Titlu original: Oxygène

Gen: SF, Drama, Fantastic

Distributie: Mélanie Laurent, Mathieu Amalric, Malik Zidi, Laura Boujenah, Eric Herson-Macarel

Regizor: Alexandre Aja [a mai regizat: Crawl(2019), The 9th Life of Louis Drax(2016), Horns(2013), Piranha 3D(2010), Mirrors(2008)]

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 67/100

O femeie se trezește într-o cameră criogenică fără să-și amintească cum a ajuns acolo. Pe măsură ce rămâne fără oxigen, trebuie să-și refacă memoria pentru a găsi o cale de ieșire din coșmarul pe care il traieste.

Asa arata un SF cu buget redus, dar bine utilizat. Oxygen este departe de a fi o capodopera sau un clasic, dar ne arata ca atunci cand iti utilizezi resursele, atatea cate sunt, asa cum trebuie, poti avea rezultate decente si cand obiectivele sunt exagerat de indraznete si ambitioase. Este un SF care nu debordeaza de tehnologie si efecte vizuale, dar atatea cate sunt arata decent. Este mai degraba un film psihologic si ce pierde la dinamism si actiune, compenseaza partial cu o stare de claustrofobie care depaseste uneori ecranul si cu un scenariu suficient de bun care creeaza tensiune si suspans si nu face ca experienta acestui film sa dea sennzatia unei abstinente chinuitoare. 

Distributia este si ea redusa, consecinta a aceluiasi buget redus si practic 99% de timp o vedem doar pe Mélanie Laurent, pe care personal o consider regina depresiei si a iubirilor neintelese. Chiar si asa nu ii pot nega abilitatile si talentul, dar nici macar ea nu a putut sa salveze total acest film si sa compenseze de una singura toate celelalte lipsuri ale filmului. Interpretarea ei a fost credibila si foarte reusita in general, dar din pacate filmul este prea mic pentru ca aceasta sa fie apreciata la adevarata valoare.

Muzica si felul in care se dezvolta povestea ar fi putut mai reusite. Mi-ar fi placut sa am parte de un background mai complet al singurului personaj al filmului. Este un film pe care il vei vedea o singura data, dar pe care nu il vei considera o dezamagire. Chiar si in conditii austere regizorul si scenaristii au reusit sa creeze o poveste decenta cu un final foarte bun, care te mentine curios pana in ultima clipa. Daca sunteti in cautarea unei megaproductii, atunci Oxygen nu este filmul pe care il cautati, dar in rest il pot recomanda cu incredere.

A Mighty Wind (2003)

Gen: Comedie

Distributie: Christopher Guest, Eugene Levy, Michael McKean, Harry Shearer, Jim Moret

Regizor: Christopher Guest [a mai regizat: Mascots(2016), For Your Consideration(2006), Best in Show(2000), Almost Heroes(1998), Waiting for Guffman(1996)]

Buget: 6.000.000 $
Incasari: 18.750.246 $

Filmul a obtinut 14 premii, printre care:
- Best Breakaway Performance (Eugene Levy), AARP Movie for Grownups Awards, 2004
- Critics Choice Awards - Best Song, Broadcast Film Critics Association Awards, 2004
- Film - Pretty Funny Writing, Canadian Comedy Awards, 2004
- Film - Pretty Funny Performance - Male (Eugene Levy), Canadian Comedy Awards, 2004
- Excellence in Contemporary Film, Costume Designers Guild Awards, 2004

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 81/100

Un "mockumentar" care surprinde reunirea trio-ului popular din anii 1960, Folksmen, în timp ce pregătesc un spectacol comemorativ pentru un promotor de concerte recent decedat.

Este genul de comedie pe care o iubesc criticii, dar al carui umor absurd, mai mult sau mai putin subtil nu este chiar pe placul tuturor. Genul acesta de glume fie te distreaza maxim, fie te scoate din sarite. Pentru p astfel de abordare, care personal mai degraba imi displace, trebuie sa recunosc ca este un film foarte reusit. Majoritatea glumelor au fost reusite si m-au facut sa rad de cateva ori. Este un film simplu, care la cata tehnologie are putea fi la fel de bine sa fie facut si in anii '70 si care se bazeaza exclusiv pe scenariu si pe calitatea interpretarilor.

Distributia ajuta acest film foarte mult. Chiar daca nu are in componenta nume mari care au consacrat acest gen de umor, cum ar fi Will Ferrel de exemplu, are totusi multi actori experimentati, care au in spte cariere solide in roluri secundare sau in filme de televiziune si care cumva s-au potrivit foarte bine aici. Vorbesc despre genul acela de actori ale caror figuri le recunosti cu usurinta, dar nu poti sa spui niciodata cu certitudine cum ii cheama. Eugene Levy, Bob Balaban, Jane Lynch sau Jennifer Coolidge sunt exemple perfecte de actori din aceasta categorie l acare nu te gandesti niciodata, dar pe care te bucuri sa ii vezi.

Cei care indragesc acest gen de filme sunt convins ca il vor aprecia si pe acesta si chiar il vor revedea probabil de cateva ori. Pentru noi ceilalti o singura vizionare este suficienta, dar aceasta nu va fi un supliciu si cred cu tarie ca acest scenariu asigura macar o gluma pentru toata lumea. Nu regret ca l-am vazut, dar nu este un film pe care sa il aleg de acum incolo in mod constient atunci cand nu stiu la ce sa ma uit. Mi e imi place ca un film, fie el si o comedie, sa imi ofere totusi ceva mai mult; fie sa ma puna pe ganduri, fie sa imi creasca pulsul pe alocuri, ori aici nu se intampla asa ceva si din acest motiv nici nu il recomand.

The Invasion (2007)

Gen: Thriller, SF

Distributie: Nicole Kidman, Daniel Craig, Jeremy Northam, Jackson Bond, Jeffrey Wright

Regizor: Oliver Hirschbiegel [a mai regizat: 13 Minutes(2015), Diana(2013), Five Minutes of Heaven(2009), Just an Ordinary Jew(2005), Downfall(2004)]

Buget: 80.000.000 $
Incasari: 40.170.558 $

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 45/100

Un psihiatru din Washington D.C. descoperă originea unei epidemii extraterestre, dar si că fiul ei ar putea fi singurul mod în care aceasta poate fi oprită.

Nu stiu daca sa incadrez acest film la surprize placute sau la dezamagiri pentru ca are putin din ambele. Pe de-o parte este o poveste decenta si coerenta lucru mai rar in filmele cu invazii extraterestre. Ba mai mult, arata bine si din punct de vedere tehnic si au fost multe scene care m-au tinut cu sufletul la gura. Are o durata destul de scurta si un ritm destul de alert, ceea ce il face foarte dinamic. Trece si el prin destule clisee, dar acestea sunt pastrate la un nivel tolerabil si are o izobata care scoate in evidenta lucrurile bune. Scenariul este in principal bine scris, dar in cele din urma nu revolutioneaza mai cu nimic lumea acestui gen de filme.

Pe de alta parte, pot spune ca aveam asteptari ceva mai mari de la un film ai carui protagonisti sunt Nicole Kidman si Daniel Craig. Nu este una din situatiile in care scenariul nu ajuta actorii, ba chiar cred ca acestia au irosit destul din potentialul povestii. Prestatiile lor nu au fost neaparat lipsite de implicare, dar parca nu au avut incredere in reusita filmului si am avut senzatia uneori de complezenta si graba in interpretare. Poate mi-am setat eu nivelula steotarilor prea sus, dar este normal cand ai de a face cu nume atat de impoartante ale industriei cinematografice.

Intirga am mai vazut, doar ca nu pusa in scena cu nume atat de mari. Cred ca ar fi putut fi interesant daca abordarea ar fi fost una mai indie, dar producatorii au optat pentru calea batatorita a Hollywoodului si nu e nimic rau in asta. macar acum stim din start la ce gen de thriller sa ne asteptam. Este un film pe care il puteti urmari increzatori ca va va distra. Personajele bune reusesc sa se faca suficient de placute incat sa se apropie de spectatori si sa creeze empatie, air cele negative sunt excat cat trebuie de enervante. In prima parte suspansul este la cote maxime, dar din pacate a doua parte a filmului, inclusiv finalul, sunt cumva previzbile.

The Possession of Michael King (2014)

Gen: Horror

Distributie: Shane Johnson, Ella Anderson, Cara Pifko, Julie McNiven, Tomas Arana

Regizor: David Jung [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 1.300.000 $
Incasari: 2.405.143 $

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 34/100

După ce sfatul neinspirat al unui clarvazator duce la moartea soției sale, un bărbat vrea sa infirme existența paranormalului, lăsându-se astfel stăpânit de demoni.

Filme cu oameni posedati sunt sute si foarte putine sunt bune. Majoritatea sunt atat de lipsite de originalitate, incat par povesti atat de invechite ca sunt rancede. Abordarea din acest film este una dintre cele folosite mai putin, astfel ca nu mi-a dat sentimentul de scenariu uzat in exces si chiar daca a fost filmat cu doua camere si jumatate ofera cateva scene foarte reusite. Nu este genul de film care sa puna spectatorul pe ganduri sau care sa te sperie cu usurinta, ba chiar majoritatea tentativelor de a speria pot fi anticipate, dar in a doua jumatate a filmului este o continua stare de tensiune destul de agreabila.

Bineinteles ca din distributie lipsesc cu desavarsire numele importante si chiar cele cat de cat cunoscute. Niste figuri familiare ar fi ajutat filmul putin, dar am depistat potential si la actorii care au dus in spate acest film si acre au avut prestatii suficient de solide incat sa nu incurce povestea. Nu pot sa spun ca s-a remarcat cineva, nici macar protagonistul Shane Johnson, dar interpretarile lor au fost decente. Din pacate le voi uita si interpretarile si numele odata cu publicarea acestei recenzii, iar daca voi mai avea ocazia sa ii vad la lucru voi avea din nous entimentul ca se intampla pentru prima oara.

Intriga decenta este poate principalul avantaj al filmului si reuseste sa creeze suficienta curiozitate si anticipatie incat sa mentina interesul spectatorului pana la final. Este o poveste simpla, care se dezvolta cumva organic si la care se adauga pe parcurs detalii acre chiar au sens, lucru destul de rar in astfel de filme. Din pcate, acets film are doua probleme foarte mari care il impiedica sa fie cu adevarat reusit. IN primul rand, se presupune ca este un film de tipul "found footage", numai ca pe parcurs nu mai este filmat in acest fel, cin intr-un mod mai traditional, deci isi pierde acest alibi si pare cumva ca regizorul a fost nehotarat. A doua mare problema este crearea iluziei ca ar putea fi ceva mai mult decat un film cu sperieturi la prima mana, dar se dovedeste intr-un final ca este doar atat. Personal, l-am gasit agreabil, dar nu suficient de mult incat sa il recomand sau sa il revad.

Blade Runner (1982)

Gen: SF

Distributie: Harrison Ford, Rutger Hauer, Sean Young, Edward James Olmos, M. Emmet Walsh

Regizor: Ridley Scott [a mai regizat: House of Gucci(2021), The lAst Duel(2021), All the Money in the World(2017), Alien: Covenant(2017), The Martian(2015)]

Buget: 28.000.000 $
Incasari: 41.722.424 $

Filmul a obtinut 12 premii, printre care:
- Best Cinematography, BAFTA Awards, 1983
- Best Costume Design, BAFTA Awards, 1983
- Best Production Design/Art Direction, BAFTA Awards, 1983
- Saturn Award - Best DVD Special Edition Release, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2008
- Best DVD/Blu-Ray of the Year, Golden Scmoes Awards, 2007

Nota Gealapa: 8
Metascore: 84/100

Un vanator de recompense trebuie să urmărească și să elimine patru replicanți care au furat o navă în spațiu și s-au întors pe Pământ pentru a-și găsi creatorul.

Am vazut sequelul modern al acestui film fara sa fi vazut originalul, sau fara sa mi-l amintesc si pentru ca acest sequel a fost bun si convingator, am decis sa vad si primul Blade Runner, decizie pentru care ma felicit. Este un film atat de bun, incat cel modern pare varianta lui botita. Din pacate tehnologia anilor '80 nu a ajutat foarte tare o poveste futurista, dar este clar ca a fost un avangardist si inovativ pentru vremurile sale. Este coerent, bine scris, palpitant si imi pare rau ca a trecut atata timp inainte sa ma bucur de el. Cand judecam creativitatea acestui film trebuie sa ne aducem aminte anul in care a aparut si sa nu il comparam cu filme care au aparut decenii mai tarziu.

Distributia este foarte atragatoare si aduna nume importante ale epocii. Protagonistul este Harrison Ford, un nume foarte apreciat si acum si foarte la moda in acele timpuri. Pe langa el nu sunt actori la fel de importanti, dar sunt foarte multe nume cu cariere respectabile construite prin roluri secundare solide. ma refer aici la actori precum Edward James Holmos, M. Emmet Walsh sau James Hong. Intreaga lor experienta si tot talentul lor se simt in acest film, unde chimia dintre actori a fost excelenta si toti au oferit interprtari atat de bune cat permite un asemenea film.

Prestatia actorilor nu este totusi lucrul pe acre l-am apreciat cel mai mult. Cel mai important atu al filmului cred eu ca este cinematografia. Ridley Scott ne arata si cu aceasta ocazie de ce este unul dintre cei mai buni regizori, reusind sa faca spectatorul sa simta claustrofobia, obscuritatea, decaderea si singuratatea viitorului distopic pe care il propune filmul. Putini regizori stapanesc atat de bine ca el acest sti pe care l-as numi "cyberpunk". Acest film propune o controversa filozofica, care creeaza dubiu si empatie si care te te lasa sa iti pui intrebari, unele care necesita rapsunsuri acum si altele acre s-ar putea sa devina realitate intr-un viitor nu atat d eindepartat.

Outback (2012)

Titlu original: The Outback

Gen: Animatie, Familie

Distributie: Charlie Bewley, Lielle Tova Blinkoff, Robert Cait, Cathy Cavadini, Alan Cumming

Regizor: Kyung Ho Lee [a mai regizat: Michael Jackson's Halloween(2017), Bling(2016), Garfield Gets Real(2007), The Reef(2006)]

Buget: 5.300.000 $
Incasari: 8.106.158 $

Nota Gealapa: 4.95

Un koala drăguț (Rob Schneider) trebuie să salveze un animal din coltii unui crocodil temut (Alan Cumming).

Acest film m-a enervat si m-a frustrat maxim. Cuvantuyl care il descrie cel ami bine este "lenea". Au luat orice poveste din orice film animat de oricand si au schimbat doar animalele si decorul, in rest nu exista nici macar o urma de originalitate. Parca nici glumele nu sunt din filmul asta cateodata si par de asemenea imprumutate. Nu este nici pe departe o aventura epica si de pomina asa cum ar vrea sa para. Tipologiile personajelor sunt aceleasi din orice desen animat decent de la cele bune pana la eroii negativi si urmeaza aceeasi cale batatrita de alte zeci de productii mai timpurii. Dupa vreo zece minute poti sa ghicesti cu o precizie destul de ridicata exact ce urmeaza sa se intample pana la final si exact care o sa fie deznodamantul.

Distributia nu este nici ea cine stie ce, dar nici nu era cazul sa se iroseasca talentul prea multor actori cunoscuti pe o astfel de mizerie. Cei care au asigurat dublajul si-au facut treaba acceptabil, dar nimeni nici macar nu a reusit sa se apropie de un accent australian credibil. Totusi vocile au contat prea putin de data asta, pentru ca am fost prea prins cu toatecelelalte  lucruri deranjante pe care le-am vazut. Este pacat, pentru ca animatiile reprezinta uneori sansa unui actor mai putin cunoscut sa se remarce putin si sa beneficieze de oportunitati mai interesante, dar ma indoiesc ca acest film va ajuta pe cineva. 

Calitatea animatiei este una decenta spre buna si este unul din putinele lucruri pozitive pe care pot sa le remarc la Outback. Avem totusi un film a carui actiune se desfasoara in Australia, iar senzatia este ca nimeni din echipa, nici macar un om, nu a fost vreodata in Australia. Nici peisajul si nici fauna nu au vreo legatura cu realitatea. In plus, sa faci un film de genul asta si distributia sa fie formata exclusiv din actori din State si noua Zeelanda, fara sa incluzi macar un australian mi se pare cam obraznic. Acest film il recomand doar copiilor care nu au vazut mai mult de trei animatii in viata lor.

Altered Carbon: Resleeved (2020)

Gen: Animatie, Actiune, Crima

Distributie: Ray Chase, Doug Stone, Kaiji Tang, Chris Conner, Britanny Cox

Regizor: Takeru Nakajima [aflat a prima experienta ca regizor]

Nota Gealapa: 6.75

Pe planeta Latimer, Takeshi Kovacs, trebuie să protejeze o tatuatoare adolescenta pe nume Holly în timp ce investighează moartea unui șef yakuza alături de Gina, un agent CTAC ciudat de familiar.

Acest film este o animatie inspirata de un serial pe care nu l-am vazut inca, dar asta nu este un impediment foarte mare in a intelege intriga, dar acest film mi-a starnit curiozitatea si despre serial. Chiar daca este un film foarte scurt, drumul de la inceput pana la final nu este neted si previzibil ca o tura de velodrom. Fiind totusi o animatie s-a putut folosi la maxim acest timp redus si a fost ticsit cu scene si detalii care adauga savoare povestii. Nefiind totusi o poveste de sine statatoare, ci una care urmeaza unei serii, este clar ca de una singura nu are aceeasi greutate si sunt convins ca serialul ma vacuceri de fapt cu adevarat. Individual acest mic film este un proiect dragut, destul de agreabil si reusit, care are bunul simt sa nu solicite prea mult timp spectatorilor, cu rasturnari de situatie  decente si cu ceva suspans pe ici pe colo.

Distributie nu este una care sa ne dea pe spate, dar merita mentionat ca pastreaza pentru unele personaje actorii din serial si avand practic aceleasi voci ca acolo, acest detaliu da un plus de credibilitate filmului. De aceasta data as recomanda dublajul in limba engleza, pentru ca serialul original este in limba engleza, deci si personajele au acest background, dar daca tot farmecul unui anime pentru voi este limbajul, varianta japoneza de sunet o sa va gadile in mod garantat urechea cu accentele si consoanele ascutite.

Animatia este de aceasta data ma interesanta decat povestea. Aceasta din urma a fost cumva sacrificata si nu cred ca ofera prea multe fanilor serialului. Este o poveste destul de directa si in acre copiii nu prea au ce sa gaseasca. Nu este o animatie vulgara sau cu glume cu subainteles, dar abordarea este una orientata catre adulti si probabil copiii cel mai probabil se vor plictisi si cu cat au varsta mai frageda cu atat acest lucru se va intampla mai repede. Nu pot recomanda acest film in mod special, pentru ca nu are nimic atat de deosebit, dar nu exclud posibilitatea ca dupa ce vad si serialul sa rvein asupra acestei pozitii.