Normal (2003)

Gen: Drama

Distributie: Jessica Lange, Tom Wilkinson, Richard Bull, Mary Seibel, Danny Goldring

Regizor: Jane Anderson [a mai regizat: The Prize Winnerof Defiance, Ohio(2005), When Billie Beat Bobby(2001), If These Walls Could Talk 2(2000), The Baby Dance(1998)]

Premii:
- Outstanding Makeup for a Miniseries, Movie or a Special (Non-Prosthetic), Primetime Emmy Awards, 2003
- Best Casting for TV Movie of the Week, Casting Society of America. SUA 2003
- Individual Achievement for Best Female Lead - Drama - Special (Jessica Lange), Gracie Allen Awards, 2004
- Best Hair Styling - Television Mini-Series/Movie of the Week, Hollywood Makeup Artist and Hair Stylist Guild Awards, 2004

Nota Gealapa: 7.15

Un soț și tată din Midwest își face public planul de a avea o operație de schimbare a sexului.

Normal este un film destul de greu, care are o abordare originala asupra unui subiect care nu este nou, ba chiar este destuld e popular in cinematografia recenta. Sexualitatea, genul si fluiditatea acestora este un sibiect la moda, dar aproape de fiecare data protagonistii care s-au aflat in fruntea acestui gen de povesti erau persoane tinere, care se confruntau cu problemele aferente in prima parte a vietii lor, dar e pentru prima data, cel putin pentru mine, cand vad aceasta problema abordata din perspectiva unei persoane aflata la varsta a treia care doreste sa faca o astfel de schimbare, fara sa fie o persana publica. Nu este un film biografic, dar abordarea mi se pare destul de realista, iar complicatiile pentru toti cei implicati si afectati de o asemenea decizie imi par a fi dezvoltate corect si in mod obiectiv. Nu este un film spectaculos, dar este un film care te poate pune pe ganduri si cu care poti empatiza foarte usor daca te-ai aflat la un moment dat cat de putin intr-un asemenea context.

Pentru un film totusi micut, distributia este excelenta. Nu sunt multe nume mari, dar in pielea celor mai solicitante doua personaje regasim doi actori cu experienta uriasa, care fac o treaba excelenta si ma refer aici la Jessica Lange si Tom Wilkinson, ambii cu prestatii excelente. Oricat de inchis la minte ai fi, este destul de dificil sa nu simti nimic privindu-le interpetarile. E greu sa fii apreciat asa cum trebuie intr-un film de televiziune, dar cred ca acest film ar fi meritat totusi mai multa recunoastere, macar din punct de vedere al interpretarilor.

Normal este o drama delicata si bine executata, careia ii lipseste totusi ceva cu adevarat surprinzator, acre sa o faca sa fie la un nivel superior. Este o fictiune care pare extrem de realista. Este o alegere buna pentru oricine simte nevoia sa vada un film serios si sa ia o pauza de la urmariri de masini, supereroi sau monstri care stapanesc diverse case izolate. Bineinteles ca daca sunteti un ortodox habotnic mai mult ca sigur o sa stropiti televizorul cu ahiasma si o sa blestemati desfranarea din ziua de azi a societatii, chiar daca nu este vorba despre asa ceva aici. Concluzia ar fi ca acest film este foarte bun, doar ca nu este pentru toata lumea.

Tomb Raider (2018)

Gen: Aventura, Actiune

Distributie: Alicia Vikander, Dominic West, Walton Goggins, Daniel Wu, Kristin Scott Thomas

Regizor: Roar Uthaug [a mai regizat: The Wave(2015), Escape(2012), Magic Silver(2009), Cold Prey(2006)]

Buget: 94.000.000 $
Incasari: 274.650.803 $

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 48/100

Lara Croft (Alicia Vikander), fiica extrem de independentă a unui aventurier dispărut, trebuie să isi depaseasca limitele dupa ce descoperă insula pe care a dispărut tatăl ei, Lord Richard Croft (Dominic West).

Cand o franciza profitabila este in moarte clinica sau ajunge intr-un punct mort, ultimul as din mana al producatorilor este sa dea drumul unui prequel, sau chiar a unei serii de filme a caror actiune se desfasoara din punct de vedere temporal iniantea filmului original. De cele mai multe ori acestea dezamagesc, uneori au rezultat si filme foarte bune din acest artificiu, dar de fiecare data se incaseaza sume importante la box offiice, deci reteta este cumva sigura. Aceste filme sunt rareori pinaclul unei francize, dar pentru fanii care nu sunt pregatiti sa se desparta inca de anumiti peroi sunt absolut binevenite. In cazul Tomb Raider vorbim de un film care poate fi catalogat mai degraba ca un succes decat un esec. Aceasta intriga nu aduce nimic foarte special povestii in general, desi ar fi trebuit sa fie absolut surprinzatoare, dar filmul este unul destul de bun de actiune, cu efecte reusite si scene epice din plin.

Distributia este si ea decenta, cu un grup de actori foarte la moda in roluri cheie, dar si un contingent de actori mai putin cunoscuti, dar cu experienta destula si abilitati dovedite in timp si chiar daca nu putem vorbi de interpretari memorabile intr-un asemenea film, cred ca s-a fructificat la maxim potentialul oferit de scenariu, atat cat a fost el. Din acest punct de vedere am primit exact ce ma asteptam. Singura necunoscuta era rasounsul la intrebarea daca Alicia Vikander va fi credibila in acest personaj si cred ca a fost suficient de credibila, dar nu pot spune ca a avut impactul pe acre la avut Angelina Jolie prima data cand a dat viata personajului Lara Croft.

Alicia Vikander este fara indoiala atractia principala a acestui film, dar cei care spera sa vada ceva mai multa piele si asta este motivul pentru care aleg filmul, vor fi crunt dezamagiti pentru ca Hollywoodul trece printr-o perioada mai cuminte din acest punct de vedere, cu exceptia catorva regizori mai excentrici. Povestea se pierde uneori si se afunda in detalii prea putin importante pentru imaginea de ansamblu, dar per total este un film distractiv care ofera destula tensiune, mai putin suspans, dar il recomand cui isi doreste actiune de calitate intr-o seara de film.

The Boys & Girl from County Clare (2003)

Titlu original: The Boys from County Clare

Gen: Comedie, Musical, Romantic

Distributie: Colm Meaney, Bernard Hill, Shaun Evans, Andrea Corr, Charlotte Bradley

Regizor: John Irvin [a mai regizat: Mandela's Gun(2016), The Garden of Eden(2008), The Moon and the Stars(2007), The Fine Art of Love: Mine Ha-Ha(2005), Dot.Kill(2005)]

Buget: 8.000.000 $
Incasari: 151.869 $

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 59/100

În 1965, Jimmy McMahon și grupul său  complotează să câștige o competiție anuală de muzică traditionala din Irlanda.

Intriga acestui film propune un subiect atat de putin important incat pare greu de crezut ca ar starni interesul publicului larg si ca a atras un asemenea buget absolut decent. Bugetul s-a gasit, dar ma indoiesc ac un numar prea mare de oameni ar fi convinsi sa vada acest film citind despre ce este vorba sau chiar vazand trailerul. Va asigur insa ca este un film mult mai bun decat v-ati putea imagina. Daca va place umorul englezesc atunci cu siguranta il veti gasi foarte amuzant. Nu este deloc plictisitor asa cum m-as fi asteptat, ba mai mult pot spune ca este un film pe cat de simplu, pe atat de elegant; la fel de elegant ca un estoc.Simplitatea este un lucru tot mai rar intalnit in cinematografie si atunci cand aceasta este pusa in scena cu dibacie trebuie apreciata.

Chiar daca exista cateva figuri recognoscibile in distributie, nu sunt actori care se regasesc in trending si despre care stirile sa faca inconjurul lumii. Sunt totusi actori seriosi, acre isi iau meseria foarte in serios si a caror pricepere se simte in fiecare scena sau replica rostita. Nu este genul de film in care sa remarci neaparat pe cineva, dar echipa per ansamblu se poate spune ca s-a evidentiat. Nu exista exagerari, cum nu exista nici scene lipsite de suflet. Masura este cuvantul cheie atunci cand vorbim de interpretarile din acest film.

Cinematografia si decorurile au fost si ele la inaltime si au facut ca filmul sa para foarte autentic. Nu mi-am pierdut interesul in nici un moment, iar o intriga simpla reduce riscul de a aparea momente care sa sfideze logica sau scene de umplutura care sa te scoata din poveste si intr-adevar acestea nu au existat. Nu am trait in Anglia anilor '60, dar sunt de parere ca acea epoca a fost reprodusa cu succes. recunosc ca nici eu nu am cautat in mod special acest film si am fost pesimist in legatura cu calitatea sa, dar ma bucur ca l-am vazut si il recomand oricui este in cautare de putina simplitate si eleganta.

The Way Back (2020)

Gen: Sport, Drama

Distributie: Ben Affleck, Al Madrigal, Janina Gavankar, Michaela Watkins, Brandon Wilson

Regizor: Gavin O'Connor [a mai regizat: The Accountant(2016), Jane Got a Gun(2015), The Prince(2015), Warrior(2011), Pride and Glory(2008)]

Buget: 21.000.000 $
Incasari: 14.690.514 $

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 66/100

Jack Cunningham a fost un fenomen al baschetului liceal dar a părăsit jocul si si-a irosit viitorul. Ani mai târziu, acceptă fără tragere de inimă o slujbă de antrenor la liceul unde chiar el a fost vedeta o vreme, care poate fi o ultimă șansă.

Povestile din sport in care u underdog reuseste sa atinga obiective ce par imposibile ajung imediat la inimile spectatorilor, pentru ca tuturor ne place sa ne mintim ca ne regasim in ele si sa credem ca o sa trecem peste tote problemele din viata noastra. The Way Back ne propune un protagonist mai atipic, care nu este deloc intangibil din punct de vedere moral si care are destui monstri personali. Acest detaliu ajuta filmul intr-o oarecare masura, dar nu poate compensa in totalitate celelalte lipsuri. Scenariul nu este unul deosebit, iar povestea urmeaza cumva un fir logic pe care l-am mai intalnit in astfel de filme si prin urmare si previzibil. In plus, miza filmului nu este una atat de importanta incat sa fie asa de captivanta incat sa faca defectele sa se piarda in decor.

Distributia are in componenta aproape in totalitate actori tineri, acre inca nu au o cariera atat de mare in spate si care se afla inca pe drumul spre afirmare, dar actori cu potential. Toti acestia ar fi trebuit sa se stranga in jurul lui Ben Affleck, singurul nume cu adevarat mare din acest film si sa profite de experienta si abilitatile lui. Cred ca a fost o strategie buna, care a functionat macar partial, chiar daca nu am vazut interpretari deosebite nici din partea lui Affleck si nici din partea celorlalti.Cred ca chimia dintre ei este buna, iar prestatiile acestora sunt suficiente de bune, chiar daca lipsite aproape total de stralucire. Totusi se vede experienta superioara a lui Ben Affleck si fara sa fie una din interpretarile marcante ale carierei sale, prestatia sa de aici este cu o clasa peste a celorlalti.

The Way Back este un film sportiv doar pe jumatate, pentru ca sunt abordate si probleme umane mult mai profunde, cel principal fiind cum reusim sa trecem peste o drama personala a carei consecinta directa este pierderea celor dragi, iar modul in care povestea abordeaza acest subiect este destul de inspirat si reuseste sa las ein urma destule sperante si pozitivitate. Partea mai rea a filmului, este ca se concentreaza atat de tare pe problemele personajului principal, incat sunt multe momente in care acesta este depresiv de-a dreptul si te seaca de energie. Nu este genul de film care sa debordeze de energie si tensine, dar este o poveste care poate fi pe placul multora.

Tony Braxton: Unbreak My Heart (2016)

Gen: Biografic, Drama, Musical

Distributie: Skye P. Marshall, Nelson Wong, Lex Scott Davis, Debbi Morgan, Eli Goree

Regizor: Vondie Curtis-Hall [a mai regizat: Faith Under Fire(2018), Abducted: The Carlina White Story(2012), Redemption: The Stan Tookie Williams Story(2004), Glitter(2001), Gridlock'd(1997)]

Premii:
- Best Cinematography in a Television Movie, Leo Awards, 2007
- Best Production Design in a Television Movie, Leo Awards, 2007
- Best Costume Design in a Television Movie, Leo Awards, 2007
- Best Television Movie, Leo Awards, 2007

Nota Gealapa: 5.45

Povestea vieții cântăreței, compozitoarei și producătorului R&B, Toni Braxton.

Din pacate, mi se pare ca acest film strica in mare masura o poveste de viata deosebita. Stiam de Tony Braxton doar ca este o voce puternica, dar nu am avut nici o idee despre traumele si dramele ei personale, iar din pacate acest film mi se pare ca le trateaza prea superficial in unele momente si momente care ar fi putut fi foarte tensionate sunt abordate superficial. Stiu ca este doar un film de televiziune, dar pentru ca un film bigrafic sa fie reusit nu ai nevoie de prea multe lucruri, bugete impresionante sau efecte vizuale de ultima generatie, ca doar nu toate povestile deviata sunt cu calatorii in spatiu, confruntari cu teroristi sau alte evenimente grandioase. Cele mai multe povesti de viata, au la baza probleme cu acre se confrunta toata lumea, dar peste care unii oameni nu numai ca trec peste ele, ci reusesc sa le transforme in povesti de succes. Nu este o poveste care sa faca parte din curentul protocronist; Tony Braxton nu a fost in nici un fel inaintea vremurilor sale, dar  vorbim totusi despre viata unei voci importante din istoria industriei muzicale mondile.

Distributia nu este nici ea impresionanta si nici despre prestatiile protagonistilor nu prea stiu ce sa spun. In afara de Lex Scott Davis, care a fost si protagonista filmului si care a avut cea mai naturala si cu masura interpretare, restul mi s-au parut ca au cam exagerat cu dramatismul si au oferit prestatii intr-un puternic stil etnic. Nu pot sa fiu sigur insa ca acest lucru este gresit, pentru ca nu cunosc mai nimic despre persoanele care au fost portretizate aici. Poate stilul acestora a fost reprodus unu la unu si sunt intr-o mare eroare, dar mie mi s-au parut a fi cam exagerate interpretarile si m-au cam scos din poveste de cateva ori.

E clar ca majoritatea publicului tanar nici nu a auzit de Tony Braxton, daramite sa mai fie si interesat de un film despre viata acesteia. Este clar deci, ca este un film dedicat unui public mai matur. Problema este ca toate filmele facute de Lifetime cam seamana intre ele, in sensul in care scenariile sunt organizate cam la fel si principala grija este aceea de a nu fi prea vulgare, prea violente si asa mai departe, ca nu cumva sa fie interzise vreunei categorii de public. Se pierde in acest fel, cred eu, din autenticitate si asa se intampla si in acest caz. M-am bucurat ca au reusit sa aiba drepturile pentru muzica lui Tony Braxton,d ar din pacate playbackul din acest film este de toata jena. Si trupele romanesti din anii '90 se descurcau mai bine. In concluzie, daca nu aveti vreo slabiciune pentru Tony Braxton, acest film nu prea are ce sa va ofere.

The Nice Guys (2016)

Gen: Crima, Actiune, Comedie

Distributie: Russell Crowe, Ryan Gosling, Angourie Rice, Matt Bomer, Margaret Qualley

Regizor: Shane Black [a mai regizat: The Predator(2018), Edge(2015), Iron Man 3(2013), Kiss Kiss Bang Bang(2005)]

Buget: 50.000.000 $
Incasari: 62.788.218 $

Filmul a obtinut 9 premii, printre care:
- Oglethorpe Award for Excellence in Georgia Cinema, Georgia Film Critics Association (GAFCA), 2017
- Most Underrated Movie of the Year, Golden Schmoes Awards, 2016
- Most Original Trailer, Golden Trailer Awards, 2017
- Best Comedy Poster, Golden Trailer Awards, 2017
- Most Original, Golden Trailer Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 70/100

În Los Angelesul anilor '70, o pereche improbabilă de detectiviprivați investighează disparitia unei fete și moartea misterioasă a unei vedete porno.

Fara sa pot pune degetul pe ceva anume care il face special, The Nice Guys  este un film care mi-a placut neasteptat de mult si pe care il consider foarte bun. Intr-adevar nu are o intriga revolutionara si nici cele mai impresionante efecte speciale sau scene de actiune si poate de asta nu este cu adevarat exceptional. Chiar daca scenariul este excelent si ofera dialoguri interesante si o abundenta de glume bune, dar nu compenseaza in totalitate celelalte lipsuri si nici nu dezvolta cum ar trebui toate personajele cheie. Totusi, cel ami imporant este ca filmul are vitalitate, un ritm bun, umor de buna calitate si chiar daca este o poveste pe acre am mai vazut-o in diferite forme, nu pare veche sau fortata in vreun fel.

Mare parte din vibeul pozitiv al filmului se datoreaza colaborarii excelente dintre Russell Crowe si Ryan Gosling,a caror chimie a facut ca personajele lor si interactiunile dintre acestea sa para foarte fresh si naturale, in ciuda faptului ca la baza sunt doua tipologii de politist bun si rau uzate in exces in industrie. Nici unul dintre ei nu a produs vreo interpretare frisonanta, dar au folosit suficient din talentul si experienta lor pentru a utiliza la maxim potentialul oferit de aceasta poveste si de acest scenariu bine scris. Intalnim actori foarte exerimentati si carismatici si in rolurile secundare, cu prestatii la fel de solide, care au contribuit la randul lor intr-o masura semnificativa la reusita proiectului.

As remarca totusi ca prima jumatate a filmului este cea mai consistenta simai solida, care te imbie si te face sa indragesti cu adevarat povestea. In cea de-a doua jumatate ambele personaje principale devin cumva mai lipsite de inteligenta si iau uele decizii lipsite de logica, provocand astfel situatii exagerate, iar daca sunteti un perfectionist cand vine vorba de credibilitatea povestilor, s-ar putea ca acest detaliu sa va provoace oarecare disconfort. Personal cred ca astfel de situatii extreme sunt necesare in astfel de filme si uneori chiar indicate, iar per total The NIce Guys  este un film foarte distractiv, pe parcursul caruia timpul zboara repede si care are sanse mari sa te binedispuna, motiv pentru acre il si recomand.

Reasonable Doubt (2014)

Gen: Crima, Thriller

Distributie: Dominic Cooper, Samuel L. Jackson, Gloria Reuben, Ryan Robbins, Erin Karpluk

Regizor: Peter Howitt [a mai regizat: Scorched Earth(2018), Radio Rebel(2012), Dangerous Parking(2007), Laws of Attraction(2004), Johnny English(2003)]

Buget: 7.000.000 $
Incasari: 602.802 $

Nota Gealapa: 6.20
Metascore: 19/100

Viata unui procuror este data peste cap dupa ce este implicat într-un accident si fuge de la fata locului, iar un alt bărbat este arestat si acuzat pentru crima sa.

Principala problema a filmului este ca aceasta intriga s-a mai facut de prea multe ori, uneori cu succes destul de mare si la o scara mult mai grandioasa. Filmul nu e foarte rau, dar nu a reusit sa ma surprinda cu adevarat in nici un moment. A fost previzibil si acest detaliu nu prea a fost compensat in nici un fel. Dialogurile sunt asa si asa... sa zicem decente, efectele vizuale lipsesc cu desavarsire, scenele de actiune epice nu sunt nici ele, air atunci cand se incearca ceva de genul sunt scene prea batranesti pentru a mai impresiona. Tensiune apare de cateva ori, dar dureaza atat de putin acele momente, ca daca clipesti prea des ai sanse reale sa le ratezi.

Distributia este a doua problema maricica a filmului. Samuel L. Jackson are o prestatie decenta. Chiar daca nu am vazut aici cea mai buna performanta a carierei lui, el ofera totusi o interpretare solida si ca de fiecare data cand are un rol cumva negativ, reuseste sa fie credibil. Problema a fost la Dominic Cooper, care a fost putin balsoi in acest film, atitudine care nu m-ar fi deranjat daca ar fi fost dublata de o interpretare pe masura, dar nu a fost cazul de asa ceva. Prestatia lui a fost destul de stearsa. poate nu l-a ajutat nici scenariul sau poate s-a bazat ca doar prezenta in acelasi film cu Samuel L. Jackson il va face sa para mai bun, cert este ca nu a fost deloc convingator.

Este posibil sa va placa acest film si poate fi o optiune daca sunteti in cautarea unui thriller oarecare. Este un film decent in ciuda gaurilor din intriga si in ciuda faptului ca dialogurile explica cam tot si nu iti pune deloc mintea la contributie si nu te face sa te intrebi ce urmeaza sa se intample fie in timpul filmului, fie dupa cce acesta se termina. Mie a reusit sa imi pastreze atentia pana la final fara probleme si asta nu este lucru putin, dar peste ceva vreme daca ma va intreba cineva daca l-am vazut va trebui sa vad un trailer sau sa il caut pe siteuri, pentru ca nu mi-l voi aminti.

Suicide Squad (2016)

Gen: Actiune, Fantastic

Distributie: Will Smith, Jared Leto, Margot Robbie, Viola Davis, Jaime FitzSimons

Regizor: David Ayer [a mai regizat: The Tax Collector(2020), Bright(2017), Fury(2014), Sabotage(2014), End of Watch(2012)]

Buget: 175.000.000 $
Incasari: 746.846.894 $

Filmul a obtinut 17 premii, printre care:
- Oscar - Best Achievement in Makeup and Hairstyling, Academy Awards, SUA 2017
- Top Box Office Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 2017
- Critics Choice Award - Best Actress in an Action Movie (Margot Robbie), Broadcast Film Critics Association Awards, 2016
- Most Overrated Movie of the Year, Golden Schmoes Awards, 2016
- Best Supporting Actress of the Year (Margot Robbie), Golden Schmoes Awards, 2016

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 40/100

O agenție guvernamentală secretă recrutează unii dintre cei mai periculoși răfacatori încarcerați pentru a forma o forță operativă defensivă. Prima lor misiune: salvarea lumii de la apocalipsă.

Nu pot sa inteleg pe deplin de ce acest film a avut parte de atat de mult hate. Cred ca mare parte din el vine din partea fanilor inraiti Marvel, care considera ca Dc Universe a intrat cumva pe teritoriul lor cu Suicide Squad. Pana la acest film, rolurile erau cumva bine impratite. Marvel avea supereroii care salvau lumea cu umor si glume bune, iar Dc Universe pe cei dramatici pentru care totul era atat de serios. Acest film este primul din parte DC care abordeaza acelasi stil plin de umor cu care ne obisnuise concurenta. Nu are cine stie ce poveste in spate si ne ofer unu dintre cei mai slabi Joker din cati am vazut, dar in rest nu este un film rau deloc. Din punct de vedere tehnic arata ireprosabil, gulmele sunt bune, exista scene epice din belsug, iar suspansul exista din plin.

Distributia este surprinzator de buna, avand in vedere ca Marvel a dat cate un rol d esupererou aproape oricui, incat uitasem ca mai exista actori liberi pentru astfel de personaje. Numele prezente aici sunt cu adevarat relevant, dar prestatiile lor sunt foarte diferite. Viola Davis sau Will Smith au intepretari decente, dar care nu ies in evidenta cu nimic, dar exista si cateva extreme. Jared Leto, chiar daca nu a avut un rol major, a reusit sa ma dezamageasca in pielea lui Joker. La polul opus o regasim pe Margot Robbie, care a reusit sa fure aproape intreaga lumina a reflectoarelor cu ceea ce este de departe cea mai buna prestatie din acest film, cu care si-a facut personajuls a fie cel ami indragit din tot filmul.

Daca fanii Marvel incearca sa iltina la pamant, fanii Dc incearca din rasputeri sa umfle acest film facandu-l sa para o capodopera. Adevarul este pe undeva pe la mijloc. Senzatia este ca acest scenariu a fost facut in graba si ar fi trebuit ca personajele sa fie dezvoltate mai complex, iar intrigii sa i se dea ceva mai multa profunzme. Cert este ca oricum Suicide Squad este oricum un mare pas in fata comparativ cu filme precum Batman vs Superman de exemplu. Este un film care ofera mai multa distractie decat majoritatatea si abia astept sa vad si continuarile.

The Wonders (2014)

Titlu original: Le meraviglie

Gen: Drama

Distributie: Alba Rochrwacher, Maria Alexandra Lungu, Sam Louwyck, Sabine Timoteo, Agnese Graziani

Regizor: Alice Rochrwacher [a mai regizat: Futura(2021), Happy as Lazzaro(2018), 9x10 novanta(2014), Corpo Celeste(2011), Checosamanca(2006)]

Buget: 2.500.000 $
Incasari: 2.827.212 $

Filmul a obtinut 13 premii, printre care:
- Black Pearl Award - New Horizons Competition, Abu Dhabi Film Festival, 2014
- Grand Prize of the Jury, Cannes Film Festival, 2014
- Albero della Vita - Best Sound Editor, Festival del cinema di Spello, 2015
- Best Producer (Migliore Produttore), Golden Ciak Awards, 2015
- ICS Cannes Award - Prix du Jury, International Cinephile Society (ICS) Cannes Awards, 2014

Nora Gealapa: 6.70
Metascore: 76/100

Viata unei familii de apicultori care trăiește în mediul rural toscan este perturbată de sosirea simultană a unui adolescent tăcut si tulburat, dar și a unui reality show care vrea sa promoveze familia.  

The Wonders este genul acela de film de festival, care sa gadile ochiul criticilor cu mesaje ascunse si metafore complexe, dar si pe gustul spectatorului simnadicos care iubeste sa se laude cu filmele culte pe acre le vede. De obicei pentru acest gen d epublic alteritatea este la ordinea zilei. Din fericire, cred ca fara sa vrea, acest film reuseste sa fie cat de cat atractiv si pentru publicul larg. Pana la urma, cui nu ii place sa vada in prim-plan o familie ciudata, problemele ei si viata dubioasa a acesteia. Nu sunt efecte vizuale, nu sunt scene de actiune, sunt doar dialoguri suspecte care te fac sa iti bagi singur idei in minte si cateva scene dramatice foarte bune. Ca sa fie un film de festival veritabil, avea nevoie de un final in coada de peste care nu rezolva intriga si The Wonders livreaza exact acest gen de final.

Pentru publicul romanesc poate fi interesant si faptul ca intr-un rol crucial pot gasi o tanara actrita romanca, pe numele ei Maria Alexandra Lungu, care isi face debutul aici si acre duce cu brio la final un rol destul de importnat si de greu. De altfel, toti actorii din acest film s-au descurcat excelent, cu accentul cult si dramatic al interpretarilor pe care fisa postului il cere in acest gen de filme, dar realist vorbind chiar nu sunt motive pentru care sa se faca reprosuri cand vine vorba de interpretare. Acest capitol este oate principalul atu al filmului.

Pot spune ca The Wonders prezinta o viziune directa dar si mistica a vietii rurale din Italia. Dezvoltarea personajelor este simpla, dar eficienta si este foarte usor sa simti ceva pentru ele, fie ca e vorba de dispret sau empatie. Este pana la urma o celebrare a luptei pentru supravietuire de zi cu zi, dar va asigur ca are si scene care va vor ridica pulsul si cel putin una care va va face sa va ridicati pe marginea scaunului. O veti recunoaste daca alegeti sa vedeti filmul, pe care eu unul nu il recomand in mod deosebit, decat celor care sunt fani ai dramelor depresive si a interpretarilor dramatice si triste.

Night Teeth (2021)

Gen: Actiune, Crima, Drama

Distributie: Jorge Lendeborg Jr., Debby Ryan, Lucy Fry, Raúl Castillo, Alfie Allen

Regizor: Adam Randall [a mai regizat: I See You(2019), iBoy(2017), Level up(2016)]

Buget: 21.700.000 $

Nota Gealapa: 6
Metascore: 42/100

Un student care noaptea lucreaza ca șofer ia două femei misterioase pe care le plimba toata noaptea la diverse petreceri prin Los Angeles. Curand insa, intențiile lor însetate de sânge și lumea interlopă periculoasă și întunecată din care cele doua fac parte ies la suprafata si acesta trebuie să lupte pentru a rămâne în viață.

Nu o sa bat campii spunand ca acest film este vreo capodopera, dar nu este cazul vreunui prolipsis in ceea ce il priveste, pentru ca va asigur ca aduce un aer proaspat filmelor cu vampiri si demult sunt in cautare de filme acre sa aduca in prezent teme clasice ca aceasta. In plus, este suficient de alert, palpitant, amuzant si sangeros incat sa acopere mai toate nevoile spectatorilor. La abza intriga este aceeasi si anume vampiri acre vor sa stapaneasca lumea, dar este absolut actualizata si are una er fresh si contemporan de care m-am bucurat cu adevrat. Efectele vizuale si scenele epice nu m-au impresionat neaparat, dar au fost cel putin decente.

Filmul sufera putin la capitolul distirbutie. nu intalnim nici un actor cu adevarat consacrat, care sa dea putina greutate proiectului, nici macar in rolurile secundare. Exista cateva figuri familiare, cu ceva potential, dar vorbim aproape exclusiv de actori tineri aflati inca pe drumul spre adevarata afirmare. Ma refer aici la actori ca Alfie Allen sau Lucy Fry, dar acestia nu sunt suficienti pentru a garanta de unii singuri seriozitatea unui proiect. Interpretarile insa au fost constant bune, cu mici excese si lipsuri pe ici pe colo, dar nimic cu adevarat deranjant. E drept ca nu am vazut nici vreo prestatie mai acatarii care sa ma fi impresionat in mod deosebit.

Night Teeth este un film care nu exceleaza prin nimic si nici nu face ceva gresit in mod deosebit, reusind sa isi acopere partial lipsurile print-o productie care are stil. La final insa, te lasa cu un zambet pe buze si asta este cel ami important lucru pana la urma. Se dreseaza in principal unui public tanar, dar eu il consider potrivit pentru toata lumea si prin urmare il recomand cu incredere. Poate fi o alegere potrivita pentru oricare seara de film, daca nu aveti in plan una deosebit de romantica.

The 33 (2015)

Gen: Drama

Distributie: Antonio Banderas, Rodrigo Santoro, Juliette Binoche, James Brolin, Lou Diamond Phillips

Regizor: Patricia Riggen [a mai regizat: Miracles form Heaven(2016), Girl in Progress(2012), Lemonade Mouth(2011), Revolición(2010), Under the Same Moon(2007)]

Buget: 26.000.000 $
Incasari: 27.972.023 $

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Truly Moving Picture Award, Heartland Film, 2015
- Best Picture, Imagen Foundation Awards, 2016
- Best Director, Imagen Foundation Awards, 2016
- Best Actor - Feature Film (Antonio Banderas), Imagen Foundation Awards, 2016
- Best Actress - Feature Film (Juliette Binoche), Imagen Foundation Awards, 2016

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 55/100

Un film bazat pe povestea reala a celor 33 de mineri captivi in subteran, dupa prabusirea unei mine de aur și cupru.

Imi aduc aminte cand povestea care sta la baza acestui film a tinut capatul de afis al jurnalelor de stiri o perioada indelungata de timp si de cand am avzut ca s-a terminat cu bine ma asteptam sa se faca un film si iata ca acesta nu a intarziat sa apara. Din fericire, nu este un film cu atatea ifose cat m-as fi asteptat. Nu creeaza prea multi eroi falsi si ramane destul de aproape de realitate. Daca scenariul ar fi luat- razna, sunt convins ca publicul ar fi taxat filmul, mai ales ca evenimentele prezentate sunt recente si proaspete in memoria publicului, spre deosebire de alte evenimente istorice ecranizate. The 33 este absolut in regula si din punct de vedere tehnic, reusind sa transmita cu succes sentimentul de claustrofobie, iar scenele accidentului te tin efectiv cu sufletul la gura.

Distributia este si ea una destul de onesta. Are cateva nume experimentate si consacrate la Hollywood, dar contine si multi actori de origine latina care cu siguranta dau un plus de autenticitate. Dintre toti, s-a desprins cumva ca protagonist Antonio Banderas, al carui nume a revenit neasteptat in prim-plan in ultimii ani, dupa ce acesta intrase intr-o vreme intr-un con de umbra. Cred ca interpretarea lui a fost buna, mai ales ca abilitatile lui dramatice nu sunt primul lucru care iti vin in minte atunci cand te gandesti la el. nu stiu cat de mult a inflorit scenariul dialodurile si faptele care s-au intamplat cu adevarat in subteran, dar cert este ca i-a ajutat pe mai toti actorii sa ofere prestatii convingatoare si am reusit sa empatizez cu destule personaje pentru care m-am temut, m-am bucurat sau pe care le-am detestat.

Decorurile, dialogurile, efectele...absolut toate aspectele acestui film m-au facut sa simt parte din durerea, anxietatea sau bucuria tuturor partilor implicate. Nu face o impresie buna din prima, dar se transforma destul de repede intr-o poveste foarte antrenanta, care creeaza o cantitate neasteptata de suspans, avand in vedere ca finalul il stim probabil toti inca de la inceput. The 33 ne prezinta o poveste de supravietuire absolut impresionanta din care se pot extrage destule lectii  de viata care pot fi puse in practica daca sunteti genul acela de persoana. Este un film pe care nu numai ca il recomand, dar il si adaug la colectia personala pentru a-l revedea candva.

Life or Something Like It (2002)

Gen: Romantic, Comedie

Distributie: Angelina Jolie, Edward Burns, Tony Shalhoub, Christian Kane, James Gammon

Regizor: Stephen Herek [a mai regizat: Afterlife of the Party(2021), Same Time, Next Christmas(2019), Dolly Parton's Christmas of Many Colors: Circle of Love(2016), Dolly Parton's Coat of Many Colors(2015), The Great Gilly Hopkins(2015)]

Buget: 40.000.000 $
Incasari: 16.872.671 $

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 31/100

Un reporter intervievează un clarvazator, care îi spune că va muri și că viața ei este lipsită de sens.

Per total este doar o comedie decenta, nu foarte memorabila si care nu impresioneaza mai deloc. Are insa cateva scene foarte amuzate si o intriga mai originala decat am vazut la majoritatea filmelor moderne. Scenariul ar fi putut fi mai bun si sa ajute mai mult povestea, dar mai salveaza situatia ritmul destul de alert.  In rest, nu sunt foarte multe lucruri de spus. Povestea devine previzibila destul de repede, iar drumul presarat cu glume adeseori reusite duce spre un final asteptat si prea putin surprinzator. Nu imi pare rau ca l-am vazut, dar nici nu va fi una din optiuni atunci cand ma va apuca nostalgia sa revad un film.

Distributia nu este nici ea prea impresionanta per ansamblu, dar ne ofera o Angelina Jolie in floarea varstei  si aproape de varful carierei, care are o prestatie bunicica. Am vazut-o performand si mult mai bine in alte circumstante, dar adevarul este ca nu a fost niciodata o actirta care sa dea pe din afara de versatilitate si talent. Are insa suficiente calitati incat sa nu putem spune despre ea ca frumusetea este singurul sau atu. Coprotagonist in acest fim si partenerul Angelinei a fost Edward Burns, care a parut inca de la inceput complexat de stralucirea partenerei sale si care nu mi s-a parut ca s-a ridicat la inaltimea acesteia si nici macar la cea a unei povesti asa si asa. La capitolul actori 90% din acest film este doar Angelina Jolie, 8% interventiile lui Tony Shalhoub si restul de 2% se imparte intre ceilalti.

Filmul are doua lipsuri majore care il impiedica sa iasa din plutn si sa fie cu adevarat bun. Este un film care urmeaz acalea batatorita a lectiei de a trai fiecare zi ca si cum ar fi ultima, doar ca nu ofera nici o perspectiva noua asupra subiectului si nici nu reuseste sa creeze un personaj de care sa iti pese cu adevarat. Este un film ok pentru pierdut putin timp, dar ce te faci daca este ultima ta zi, asa cum zice filmul? Cu siguranta nu asta este ultimul lucru pe care sa il faci inainte sa mori si nu este nici macar ultimul film pe care sa il vezi inainte sa incepi sa cobori spre locul ala calduros.

The Star (2017)

Gen: Animatie, Aventura, Comedie

Distributie: Steven Yeun, Keegan-Michael Key, Aidy Bryant, Gina Rodriguez, Zachary Levi

Regizor: Timothy Reckart [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 62.856.743 $

Premii:
- Truly Moving Picture Award, Heartland Film, 2017

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 42/100

Un măgar mic, dar curajos și prietenii săi animale devin eroii necunoscuți ai primului Crăciun. 

Chiar daca pot spune cu mandrie ca si in acest sezon de sarbatori am fost un Grinch veritabil, am vazut totusi mai multe filme de Craciun ca niciodata pe care o a vi le prezint la un moment dat. Primul dintre el a fost The Star, o animatie cu un buget destul de maricel, adresata in principal copiilor, dar care ascunde si cateva glumite pentru adulti, astfel incat experienta sa nu fie una dezagreabila pentru acestia. Un ortodox habotnic s-ar putea sa spuna ca acest film este o blasfemie, sau ca minimalizeaza un eveniment mult prea important, dar nu cred ca este cazul sa ne luam atat de in serios. E drept ca acesta nu este chiar un film de Craciun, dar trebuia sa incep cu ceva usurel, inainte sa ajung la filmele cu Mos Cracun, sau cele in care toata lumea isi gaseste dragostea in fata unui semineu. Calitatea animatiilor este destul de buna, glumele sunt in cea mai mare parte reusite si per total este un film care poate fi vizionat cu placere in familie, alaturi de cei mici.

Distributia nu este rea deloc. Totusi numele mai mari asigura vociledin rolurile mai mici. Acolo gasim actori ca Chritopher Plummer, Kelly Clarkson, Kris Kristofferson, Mariah Carey si chiar Oprah Winfrey. Fara sa citesc distributia nu as fi identificat cui apartin cele mai multe dintre voci, deci putem considera ca si-au facut treaba asa cum trebuie. Nu am fost scos din poveste in nici un moment si nici nu am simtit nevoia ca lipseste ceva la capitolul interpretare.

The Star este un film serios, care vine de la un studio urias. Cei mici il vor indragi si exista si au si cate ceva de invatat pe ici pe colo, dar asa cum spuneam mai devreme, nu este o cauza pierduta nici pentru adulti care au destule lucruri rezervate pentru ei. Nu cred ca va deveni un clasic sau ca va produce niste personaje suficient de populare, care sa genereze alte filme (pana la urma Shrek ne-a oferit deja un magar simpatic), dar merita macar o vizionare.

The Thing Below (2004)

Gen: Horror

Distributie: Billy Warlock, Kurt Max Runte, Catherine Lough Haggquist, Pete Graham, Warren Christie

Regizor: Jim Wynorski [a mai regizat: CobraGator(2018), A Doggone Hollywood(2017), Legend of the Naked Ghost(2017), A Doggone Christmas(2016), Nessie & Me(2016)]

Buget: 1.500.000 $

Nota Gealapa: 2.65

O platformă de foraj secretă din Golful Mexic aduce la suprafata o creatură extraterestră inchisa in adâncuri, care odată eliberată, isi incepe razbunarea criminală.

Da, este genul acela de film pe parcursul caruia timpul se dilata, atat de prost este. daca alegeti totusi sa il vedeti va avertizez ca va va provoca un mare parapon. Genul asta de film au de obicei d epartea lor macar o intriga absolut scandaloasa care a iti creeze ceva interes, dar The Thing Below  nu are nici macar asa ceva. Povestea este absolut mediocra, air asta este cel mai bun lucru din filme, pentru ca restul aspectelor, cum ar fi dialogurile, decorurile sau efectele sunt pur si simplu jenante. Dupa numai cateva minute m-au uitat sa vad ce durata are filmul pentru ca atat de repede am realizat ca urmeaza o tortura psihica greu de suportat. Un meci de fotbal intre Progresul Somcuta Mare si Simleul Silvaniei are toate sansele sa fie mai palpitant si dureaza aproximativ la fel de mult.

Prestatiile asa zisilor actori din acest film se adauga si ele pe lista lucrurilor jenante din acest film. E drept ca acest scenariu ar fi condamnat din start orice actor indiferent de experienta si calitatile sale, dar am avut senzatia ca cei din filmul asta chiar si-au emritat soarta. Nu am vazut in nici un moment nici macar o stralucire de luciditate in privirile lor, ce sa mai vorbim de potential artistic, emotie sai chimie intre ei. In afara de Warren Christie care este vag cunoscut, ceilalti sunt atat de anonimi ca au sanse sa nu ii recunoasca nici familia la o reuniune de Craciun, iar dupa ce au aratat in acest film au toate sansele sa ramana asa.

Este cu siguranta unul dintre cele mai proaste filme pe care le-am vazut vreodata si sunt convins ca daca ar fi ajuns vreodata pe un ecran de cinema, spectatorii ar fi pornit un protest spontan in fata cinematografului respectiv. Este un film care se vrea horror, dar care nu reuseste nici macar sa creeze putina tensiune, caci despre sperieturi nici nu poate fi vorba. Am vazut monstri mai reusiti in jocul Super Mario de pe Nintendo. Ma gandesc ca sunt sate intregi in lumea asta unde copiii mor de malnutritie, ca sa nu mai zic de alti oameni care mor cu zile pentru ca nu au cateva zeci de mii de euro pentru o operatie sofisticata, iar cineva a decis sa cheltuiasca un milion si jumatate de dolari pe asa ceva.

Assassin's Creed (2016)

Gen: Actiune, Aventura, Istoric

Distributie: Michael Fassbender, Marion Cotillard, Jeremy Irons, Brendan Gleeson, Charlotte Rampling

Regizor: Justin Kurzel [a mai regizat: Nitram(2021), True History of the Kelly Gang(2019), Macbeth(2015), The Turning(2013), The Snowtown Murders(2011)]

Buget: 125.000.000 $
Incasari: 240.697.856 $

Premii:
- Golden Fleece TV Spot, Golden Trailer Awards, 2017

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 36/100

Callum Lynch explorează amintirile strămoșului său Aguilar de Nerha și dobândește abilitățile unui Maestru Asasin, înainte de a se confrunta cu societatea secretă a Templierilor. 

De-a lungul timpului au existat jocuri video inspirate din filme de succes, care au fost cu adevarat superbe si impresionante. Invers insa, filmele reusite care au fost inspirate din jocuri video sunt extrem de putine. Asta se intamla pentru ca intrigile din jocuri sunt superficiale si e ok sa fie asa, pentru ca in lumea virtuala nu prea conteaza asta, dar cand sunt transpuse in scenarii, aceste idei foarte bune si originale la baza, isi arata toate acrentele, gaurile si aceasta lipsa de detalii si de logica adeseori impiedica aceste povesti sa devina filme cu adevarat bune. Nici Assassin's Creed nu face exceptie. Porneste de la o idee foarte buna, cu o intriga care creeaz amult interes, dar care se transforma intr-o poveste superficiala care lasa neexplicate suficient de multe lucruri incat sa nu ami aiba logica in unele momente. Bineinteles ca se incearca mascarea acestor defecte cu efecte vizuale de ultima generatie, iar din acest punct de vedere filmul arata impecabil, reusind sa creeze pe ecran doua ere destul de bine, dar uneori acest lucru nu este suficient.

Distributia este de-a dreptul impresionanta si este poate motivul principal care te face sa crezi ca urmeaza sa vezi un film deosebit, dar iata ca unele scenarii sunt atat de neinspirate ca nici macar actori care si-au demonstrat abilitatile in repetate randuri nu pot sa il ridice prea mult. Ce-i drept, acesti actori sunt foarte buni individual, dar ca si grup nu au lucrat foarte mult in aceasta formula de-a lungul timpului, iar aceasta lipsa de chimie dintre protagonisti a fost destul de vizibila. Am avut uneori senzatia ca au existat bisericute la filmari si nu doar pentru ca asa presupunea povestea.

Acum sa nu ma intelegeti gresit: Assassin's Creed nu este nici pe departe cel ami rau film de actiune inspirat din joucri video si cu o asemenea distributie nici nu avea cum sa fie. Exista scene de actiune epice, dar intriga este foarte dezordonata, logica este neglijata pe parcurs doar ca sa invinga cine trebuie si felul in care se alterneaza planurile temporale nu este nici el foarte inspirat. Cred insa ca ar trebui sa ne bucuram de acest film pentru ceea ce este, adica un film fantastic solid, excelent din punct de vedere tehnic si cu cateva efecte vizuale impresionante.

Phobias (2021)

Gen: Horror, Thriller

Distributie: Leonardo Nam, Macy Gray, Martina García, Hana Mae Lee, Ross Partridge

Regizor: Camilla Belle [aflata la prima experienta ca regizor]

Nota Gealapa: 2.95

Cinci pacienți periculoși, care suferă de fobii extreme tinuti intr-o unitate guvernamentală de testare, sunt supuși testului suprem sub supravegherea unui medic nebun care incearca sa transforme frica intr-o arma.

Nu inteleg logica dupa care mai apar astfel de filme in zilele noastre. Daca ai o poveste si un scenariu asa si asa, daca nu proaste de-a dreptul si nu ai nici banii necesarisa maschiezi din defecte prin procedee tehnologice scumpe care sa ia ochii, de ce sa te mai apuci sa faci un film care nu iti va aduce nici bani si nici apreciere. Ba mai mult, as spune ca te incurca in cariera, daca iti doresti sa te dezvolti in industrie, indiferent din ce postura participi la un asemenea proiect dezastruos. Phobias are o intriga ridicola, iar cand ai o intriga ridicola si nu ai bani este o garantie pentru esec. Avem in fata un fil scris prost, pus in scena total aiurea, cu un ritm ca un cantaret care nu nimereste notele, dar cu pretentii de mare thriller psihologic.

Distributia este formata din actori de care nu am auzit pana acum si dupa ce au prestat in acest film sunt slabe sanse sa mai aud vreodata. daca cineva reuseste sa isi faca o cariera decenta dupa asta, putem spune ca a reusit impotriva tuturor sanselor. E drept ca pe ici pe colo am vazut ceva urme de viata. Am vazut potential in anumite scena si incercari de a "vinde" povestea, dar parca toate aspectele filmului au fost construite special sa saboteze actorii si sa le ingroape orice sansa de a reusi. Astfel ca este imposibil sa indragesti vreun personaj, ba mai mult, pe majoritatea le-am gasit chiar antipatice, daca nu chiar enervante.

Phobias este efectiv un film despre nimic, jucat prost si pus in scena si ami prost. Impresia este ca s-au folosit doar zece becuri in tot filmul, pentru ca atunci cand stii ca oferi o mizerie, incerci sa o luminezi cat mai putin ca sa ascunzi rusinea in intuneric. Cred ca sunt compuneri de scoala generala mai coerente decat acest scenariu. singura parte buna a acestui film este ca se termina repede, chiardaca cele 85 de minute au parut a fi zile. Nu recomand acest film decat cuiva care cauta o metoda originala de tortura.