Yesterday (2019)

Gen: Comedie, Musical, Fantastic

Distributie: Himesh Patel, Lily James, Sophia Di Martino, Ellise Chappell, Meera Syal

Regizor: Danny Boyle [a mai regizat: T2 Trainspotting(2017), Steve Jobs(2015), Trance(2013), Frankenstein(2011), 127 Hours(2010)]

Buget: 26.000.000 $
Incasari: 154.608.507 $

Premii:
- Audience Award - World Cinema, Montclair Film Festival (MFF), 2019

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 55/100

Un muzician mediocru realizează că este singura persoană de pe Pământ care își poate aminti de trupa The Beatles, după ce s-a trezit într-o linie temporală alternativă în care acestia nu au existat niciodată.

Yesterday este un film despre care nu stiam absolut nimic, astfel ca supriza a fost cu atat mai placuta sa descopar un film atat de proaspat si de original. Cel putin eu nu m-am mai intalnit cu aceasta intriga, astfel ca am fost extrem de interesant sa vad cum se desfasoara si cum se termina povestea. Am fost putin dezamagit spre final si am ramas cu sentimentul ca un potential urias nu a fost exploatat asa cum ar fi trebuit. Ramane totusi un film foarte placut de urmarit si pentru ca vorbim de o poveste atat de originala este si imprevizibil pana la final. Fara sa debordeze de tehnologie, filmul arata bine si are un feeling modern, iar muzica desi este destuld e prezenta nu acapareaza toata atentia.

Distirbutia este destul de ciudatica in schimb si cred ca incurca filmul mai degraba decat sa il ajute. Lily James este absolut adorabila dar sunt multe alegeri indoielnice in jurul ei, air personajul esi este totusi unul secundar. Vorbim de o productie multinationale, dar are vibeul unui film britanic si banuiesc ca este mai englezesc decat american sau chinezesc. Poate asa se explica numarul mare de actori do origina indiana din distributie, in frunte cu protagonistul Himesh Patel, care a avut o prestatie decenta, dar a carui interpretare nu m-a dat neaparat pe spate. Problema este ca avand atat de multi actori de origina indiana, pare in unele scene un film etnci, sau acre se straduieste mult prea tare sa fie incluziv sau poltically correct. Cred ca aici la interpretare si la chimia dintre protagonisti sufera filmul cel mai tare.

A doua mare problema si care m-a facut sa spun mai devreme sa spun ca potentialul nu a fost folosit la maxim, este ca aceasta ideea minunata care creeaza o lume fantastica senzationala si chiar curata, este deviata pe parcurs de catre regizor si scenaristi intr-o poveste de dragoste banala, care ne propune o sumedenie de clisee arhicunoscute. As fi preferat sa fie explorata mai mult aceasta lume fara Coca Cola, fara tigari si fara Oasis. Apreciez totusi abordarea in prima parte a unor subiecte delicat cum ar fi cenzura exagerata a industriei muzicale in zilele noastre, vremuri in care The White Album nu ar fi putut fi lansat pentru ca este considerat rasist. Ramane totusi un film care trebuie apreciat pentru originalitate  si pe care va indemn sa il vedeti. Pana la urma un film plin cu muzica de la Beatles nu are cum sa fie asa de rau.