The Little Stranger (2018)

Gen: Mister, Drama, Horror

Distributie: Domhnall Gleeson, Will Poulter, Ruth Wilson, Liv Hill, Charlotte Rampling

Regizor: Lenny Abrahamson [a mai regizat: Room(2015), Frank(2014), What Richard Did(2012), Garage(2007), Adam & Paul(2004)]

Incasari: 1.824.902 $

Nota Gealapa: 5.80
Metascore: 67/100

Dupa ce un doctor este chemat sa viziteze un conac in ruina, lucruri ciudate incep sa se intample.

Este genul acela de film ami apreciat de critici, decat de spectatori. Are un puternic stil britanic, cu un ritm lent, dar reuseste totusi sa creeze destula tensiune si suspans pana in ultimul moment, cel final, al deznodamantului, care te lasa sa iti faci singur o parere despre ce ai vazut pana in acel moment si ce ai inteles, daca ai inteles ceva. In acest film nimic nu este ceea ce pare a fi la prima mana si nu este deloc un film usurel, sau un horror clasic. Aceasta atmosfera sumbra de indoiala continua este cam singurul lucru care actioneaza in favoare filmului, pentru ca la baza nu se intampla mare lucru, dar odata descifrata, realitatea s-ar putea sa fie si ea o dezamagire.

Distributia nu este rea deloc si are in componenta destule nume importante ale cinematografiei britanice, dar nici acesti actori experimentati nu au putut face mare lucru pentru a ridica filmul, pentru ca scenariul nu este nici el prea bine scris. Domhnall Gleeson a fost protagonistul filmului si ar fi trebuit sa straluceasca si sa ii traga pe ceilalti dupa el, dar de stralucit a stralucit mai degraba Ruth Wilson, in pielea unui personaj secundar dar important in economia povestii. Prezenta lui Charlotte Rampling este o mica bucurie oferita de acest film, dar rolul ei este pre putin important pentru a face diferenta, iar in ultima vreme aceasta mi se pare ca este distribuita cumva in pielea aceluiasi personaj in toate filmele la care lucreaza.

Sunt cateva parti bune pe care acest film le are, cum ar fi atmosfera sumbra si faptul ca te face sa gandesti si sa analizezi in detaliu fiecare cadru incercand sa intelegi ce se intampla, dar cand se trage linie la final, este doar un film care pare mult mai lung decat este in realitate. Atfel de filme se pot salva cu un deznodamant care sa te dea pe spate si sa te faca sa iti pui intrebari existentiale, ceea ce nu se intampla in acest caz. In concluzie, refuz sa recomand un film pe parcursul caruia au existat vreo doua momente in care m-am gandit cat timp mai este oare pana apare genericul.