Metallica: Some Kind of Monster (2004)

Gen: Documentar, Musical

Distributie: James Hetfield, Kirk Hammett, Lars Ulrich, Robert Trujillo, Eric Avery

Regizor: Joe Berlinger [a mai regizat: Raising Hell: The Visions of Clive Barker(2019), Extremely Wicked, Shockingly Evil and Vile(2019), Intent to Destroy(2017), Parole Board: Victims Speak(2016), Tony Robbins: I Am Not Your Guru(2016)]

Incasari: 2.009.087 $

Premii:
- Independent Spirit Award - Best Documentary, Film Independent Spirit Awards, 2005
- Audience Award for Best Documentary, Ghent International Film Festival, 2004
- Audience Award, NatFilm Festival, 2004
- Honorable Mention - Charles Guggenheim Symposium, Silverdocs Documentary Festival, 2012
- Home Entertainment Award - Best Music DVD, Non-concert Release, Video Software Dealers Association, 2005

Nota Gealapa: 7.65
Metascore: 74/100

Echipa documentarului a urmat trupa Metallica in cea mai mare parte a perioadei 2001-2003, una foarte tensionata pentru membrii formatiei, perioada in care s-au certat groaznic, au apelat la ajutorul unui terapeut si au inregistrat albumul St. Anger.

Am avut surpriza placuta sa descopar ca acest film nu este doar o inaltare inutila in slavi a componentilor celebrei formatii si chiar au supravietuit montajului multe momente autentice si tensionate din relatia acestora. Am aut ocazia sa vedem cat de dive sunt fiecare dintre ei, iar unii chiar sunt, dar si sa vedem latura umana a acestora, care pe scena nu este vizibila. Filmul are mult mai multe momente tensionate si suspans decat filme artistice cu pretentii. Nu a fost plictisitor si mi-a oferit doza de rock pe saptamana asta.

Pe langa membrii formatiei, avem ocazia sa vedem si persoane importante din anturajul lor; de la manager la terapeut si chiar membri ai familiei. Senzatia mea a fost ca in prima parte a filmarii acestui documentar toata lumea a fost putin crispata si foarte atenta cu ce spune in fata camerelor, dar pe masura ce avansam in film, observam si o relaxare din partea lor si toti devin mult mai dezinvolti si naturali.  Lars and James mi-au devenit foarte antipatici, ambii manipulativi si incapatanati si nu poate decat sa imi para rau de Kirk si Rob Trujillo, tipul nou, ambii fiind mult mai oameni si mult mai maturi.

Pentru fanii Metallica acest film trebuie vazut neaparat, pentruu fanii rockului in general de asmeena si cred ca si oamenii care nu au neaparat afinitati in aceasta directie pot gasi lucruri intereante aici, fie si numai de dragul cancanului. Mi se pare un mare plus ca s-au lasat vizibile defectele protagonistilor si nu s-au exacerbat calitatile acestora. Nu stiu daca s-a facut asta constient sau prin omisiune, dar important este rezultatul. Desi este putin prea lung dupa parerea mea, este si intens si nu devine plictisitor, asa ca vi-l recomand.