Distributie: Fionn Whitehead, Craig Parkinson, Alice Lowe, Asim Chuadhry, Will Poulter
Regizor: David Slade [a mai regizat: Nightmare Cinema(2018), LFE(2015), The Twilight Saga: Eclipse(2010), 30 Days of Night(2007), Hard Candy(2005)]
Nota Gealapa: 6.90
In 1984, un tanar programator incepe sa puna la indoiala libertatea si liberul-arbitru, pe masura ce incearca sa transforme o carte in joc video.
Nu stiu daca acest film are vreo legatura cu serialul care are acelasi nume si despre care am auzit lucru bune, sau este doar in stilul acestuia, dar nu m-a convins sa ma grabesc sa vad serialul. Revin cu o idee pe care am mai exprimat-o si anume ca Netflix a gasit cheia succesului cand vine vorba de seriale, dar la capitolul lungmetraje mia au mult de lucrat. Au idei bune, dar cand sunt puse in practica ceva se intampla. Este cazul si acestui film pe care eu il vad ca o combinatie intre Truan Show, Grounhog Day si Edge of Tomorrow. Conceptul a mai fost folosit, dar abordarea este una originala, numai ca povestea este plina de detalii greu de urmarit in multe momente si foarte static, aproape plictisitor in altele. Coloana sonora a fost poate cel mai iritant aspect pentru mine, cu un melos care m-a enervat in permanenta de pe la jumatatea filmului.
Distributia este una absolut anonima pentru mine, iar numele unor actori par inventate. Interpretarile nu m-au dat pe spate. E drept ca una singura a contat: cea a protagonistului, pe numele sau Fionn Whitehead, cu o prestatie decenta, nimic mai mult. Ceilalti au avut personaje prea putin importante pentru a se putea afirma sau pentru a conta in economia filmului. Per total, interpretarile din acest film mi s-au parut anoste in cea mai mare parte a timpului, cu foarte putine scene in care am reusit sa empatizez cu emotiile personajelor.
Inteleg ca exista o varianta interactiva a filmului, in care tu decizi finalul filmului, in functie de alegerile pe care le faci si acesta a fost factorul cu acre a atras acest film. Tehnologia modesta din dormitorul meu, mi-a permis sa vad doar o varianta a filmului acre nu mi-a permis sa fac alegeri si care mi-a prezentat toate variantele posibile, accesand astfel toate finalurile, nici unul care sa ma impresioneze in mod deosebit. Poate sunt invechit, poate sunt conservator, dar ideea asta de film interactiv ar trebui sa ramana la stadiul de curiozitate si sper sa nu devina viitorul cinematografiei. Este interesant ca si concept, dar mi se pare o lipsa de asumare a scriitorilor, regizorului si a producatorilor. Mi se pare o varianta cu care sa te scoti atunci cand nu esti suficient de sigur pe ce ai scris si pasezi responsabilitatea unui final catre spectator.
PS: intre timp am vazut pe netflix si varianta interactiva, iar parerea mea nu s-a schimbat cu mult.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu