luni, 14 ianuarie 2019

Resident Evil: Afterlife (2010)

Gen: Actiune, SF, Horror

Distributie: Milla Jovovich, Ali Larter, Wentworth Miller, Kim Coates, Shawn Roberts

Regizor: Paul W.S. Anderson [a mai regizat: Resident Evil: The Final Chapter(2016), Pompeii(2014), Resident Evil: Retribution(2012), The Three Musketeers(2011), Death Race(2008)]

Buget: 60.000.000 $
Incasari: 296.221.663 $

Premii:
- Golden Reel Award, Genie Awards, 2011
- Best Science Fiction Actress (Milla Jovovich), Scream Awards, 2011

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 37/100

In timp ce incearca in continuare sa ii distruga pe cei e la Umbrella Corporation, Alice se alatura unui grup de supravietutori care traiesc intr-o inchisoare inconjurata de cei infectati, care vrea sa ajunga la misteriosul, dar preuspusul refugiu sigur cunoscut ca Arcadia.

Nu m-a surprins cu nimic acest film. Ce-i drept, fiind deja al patrulea film al seriei, era destul de greu sa se intample ceva cu adevarat nou. Protagonistii sunt aceiasi, personajele negative sunt aceleasi si monstri sunt si ei aceiasi, doar ca mai multi si unii mai mari. Scenele de actiune sunt bunicele si la fel de sangeroase asa cum ne-am obisnuit de la Resident Evil si cam asta este cel mai mare avantaj al filmului, pentru ca povestea deja este cam taraganata si incepe sa devina obositoare. Nu sunt genul care sa tina neaparat sa se respecte legile fizicii in astfel de filme, dar cand vad pe cineva facand un triplu axel prin aer impuscand cateva zeci de soldati pregatiti, parca as tine ca macar gravitatia sa fie respectata. Efectele vizuale sunt bunicele, chiar daca s-a abuzat putin cam mult de slow motion.

Milla Jovovich este in continuare eroina principala si alaturi de ea s-a mai pastrat doar un personaj din filmul precedent, cel interpretat de Ali Larter. Cele doua nu ofera cine stie ce interpretari, dar dau foarte bine in scenele de actiune si dau destul de bine impreuna. Noile adaugiri la distributie nu au adus neaparat un plus filmului, dar nici nu au stricat nimic. Din pacate aceste noi personaje nu creeaza empatie si nu o sa le simt deloc lipsa daca nu ii voi mai vedea in urmatorul film.

Singurii oameni care cred ca s-ar declara fani ai acestei francize, sunt cei care sunt si fani au jocului video care a inspirat-o. Este clar ca nu vorbim de un film de Oascar, dar nici nu trebuie sa fie asa ceva. Este un film pentru fani, nu pentru critici si este un film extraordinar pentru o nisa restransa si doar unul agreabil si ditractiv pentru publicul larg. Daca ati vazut primele filme ale seriei, atunci trebuie sa il vedeti si pe acesta, iar daca nu le-ati vazut pe celelalte si nu aveti chef sa faceti un maraton, la inceputul acestui film se face un foarte scurt rezumat la ce s-a intamplat pana acum.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

NetFlash.ro la indemana ta!