Wonder (2017)

Gen: Familie, Drama

Distributie: Jacob Tremblay, Owen Wilson, Izabela Vidovic, Julia Roberts, Mark Dozlaw

Regizor: Stephen Chbosky [a mai regizat: The Perks of Being a Wallflower(2012), The Four Corners of  Nowhere(1995)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 305.593.765 $

Premii:
- Best Independent Film, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2018
- Truly Moving Picture Award, Heartland Film, 2017
- Best Foreign Language Film, Hochi Film Awards, 2018
- Humanitarian Award, Satellite Awards, 2017

Nota Gealapa: 8.30
Metascore: 66/100

Bazat pe un bestseller din New York, filmul ne prezinta povestea inspirationala si induiosatoare a lui August Pullman, un baiat cu o malformatie faciala care incepe clasa a cincea, care cunoaste pentru prima data sistemul public de invatamand.

Nu stiam mare lucru despre acest film, asa ca l-am vazut fara sa am vreo asteptare. am vazut un film excelent, care mi-a placut mult. Nu sunt neaparat un fan al genului, dar acesta chiar a fost bine facut. Mi-a placut in primul rand ca povestea nu este unilaterala, adica nu ofera un singur punct de vedere. Cunoscand povestea din punctul de vedere al mai multor personaje, face mult mai usoara o conexiune cu acestea. De altfel, prima data cand m-a emotionat nici macar nu era vorba despre personajul principal. Cinematografia este si ea foarte buna, dar acesta este un film simplu, care nu apeleaza la foarte multe artificii si se bazeaza aproape exclusiv pe poveste si pe scenariu.

Al doilea mare avantaj al filmului este distributia. Cine a facut castingul s-a descurcat de minune. Nu imi dau seama ce alt actor s-ar fi descurcat mai bine intr-un rol din acest film in locul celor alesi. Pana si Owen Wilson, un obisnuit al altui gen de filme, a fost foarte credibil aici si a avut o prestatie agreabila. In rolul principal este cine altul decat Jacob tremblay, care pare ca a pus monopol de cativa ani pe rolurile de copii, dar de aceasta data, langa el au fost si alti actori-copii foarte talentati. Nume relevante gasim si in rolurile adulte, dar vorbim de personaje mici care nu au fost in lumina reflectoarelor decat foarte putin. Important este ca toata lumea a oferit interpretari bune si foarte bune, care au reusit sa ma emotioneze de cateva ori.

Cred ca din cand in cand avem nevoie de astfel de filme. Este o poveste emotionala, amuzanta si inaltatoare cu personaje foarte usor de indragit. Totul a fost clar si la obiect. Filmul are un mesaj puternic despre bunatate, dragoste prietenie si despre aprecierea oamenilor pentru ceea ce sunt, fara a le cere sa se schimbe. Stephen Chbosky  nu a regizat foarte multe filme, dar pare sa se specializeze in astfel de povesti emotionale. Recomand cu incredere acest film. O sa va treaca prin diferite stari si emotii si cred ca este un film de familie excelent.

Wild Things 2 (2004)

Gen: Thriller

Distributie: Susan Ward, Katie Stuart, Leila Arcieri, Dorit Wolf, Brett Gilbert

Regizor: Jack Perez [a mai regizat: Drone Wars(2016), Destruction: Las Vegas(2013), Some Guy Who Kills People(2011), Mega Shark vs. Giant Octopus(2009), 666: The Child(2006)]

Buget: 2.800.000 $

Nota Gealapa: 5.50

Filmul este sequelul filmului cu acelasi nume din 1998 si le urmareste pe adolescentele rebele Maya si Britney, devenind criminale in serie, in incercarea lor de a deveni milionare.

Daca primul film cu acest nume a fost chiar bun si original pentru anul in care a aparut, acesta i-a stricat mostenirea aproape in intregime. Vrea sa fie mai complex decat este cazul si are prea multe rasturnari de situatie pentru binele propriu. Nu ar fi fost o problema daca ar fi fost facute corect, dar sunt aruncate in poveste superficial si strica totul. Scenariul nu ajuta nici el prea mult, avand aproape exclusiv dialoguri banale. In afara de o mana de scene cat de cat ok, acest film nu are nimic de oferit.

Pentru un film cu un buget atat de mic, ditributia nu este rea deloc. In rolul principal o avem pe Susan Ward, de la care eu unul aveam ceva asteptari, care mi-au fost indeplinite doar partial, pentru ca in unele scene chiar a stralucit putin. O sa pun prestatia ei oscilanta pe seama scenariului slab si o sa ii mai dau o sansa in urmatoarele filme de ale ei pe care o sa le mai vad. Nici in celelalte roluri nu am vazut vreo interpretare mai de Doamne-ajuta. Parca s-au straduit prea tare sa faca ceva bun, iar rezultatul au fost interpretari supradramatice si prea putin credibile.

Acest film nu va ofera nimic in afara de cateva momente bunicele. In cea mai mare parte sunt doar scene de sex si femei in costumatii sumare acre incearca sa isi dea seama de lucruri. De altfel highlightul il reprezinta un threesome cu Susan Ward. In rest, nu vreau sa intru in detalii pentru ca acest film nu a meritat timpul meu si nu il merita nici pe al vostru.

The Visit (2015)

Gen: Horror, Comedie

Distributie: Olivia DeJonge, Ed Oxenbould, Deanna Dunagan, Peter McRobbie, Kathryn Hahn

Regizor: M. Night Shyamalan [a mai regizat: Glass(2019), Split(2016), After Earth(2013), The Last Airbender(2010), The Happening(2008)]

Buget: 5.000.000 $
Incasari: 98.450.062 $

Premii:
- Best Supporting Actress (Deanna Dunagan), Fright Meter Awards, 2015

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 55/100

Doi frati devin din ce in ce mai speriati de comportamentul deranjant al bunicilor lor, din timpul unei vizite pe care o fac la acestia.

Acest film este un amestec de lucruri bune si altele mai putin bune, iar rezultatul final, din pacate, este un film de duzina. Pe de o parte avem o intriga interesanta, un scenariu destul de bun, un nivel ridicat de suspans si o rasturnare de situatie foarte bune. Pe de alta parte insa, avem o filmare in intregime la persoana intai si nu cea mai buna de acest gen si un final absolut dezamagitor care nu iti lamureste nici pe departe toate intrebarile pe care le ai. S-a risipit mare parte din potentialul pe care l-a avut aceasta poveste.

Distributia nu impresioneaza cu numele care o compun, dar nivelul interpretarilor a fost unul neasteptat de bun. De departe cea mai convingatoare prestatie a fost a Deannei Dunagan, dar nici copiii actori din rolurile principale nu s-au descurcat rau, mai ales ca nici un personaj nu a fost dezvoltat cum ar fi trebuit, lucru crae face destul de improbabil empatia cu unul dintre ele. As spune ca per total, prestatiile actorilor sunt putin peste nivelul filmului si calitatile lor ar fi putut fi puse in valoare mai bine.

Daca pot trece cu vederea faptul ca filmul lasa o multime intrebari fara raspuns, pentru ca pana la urma nu e nici primul nici ultimul care face asta si unele lucruri nu pot fi explicate oricum, nu pot tolera asa usor faptul ca nu exista o scena cu adevarat infricosatoare, iar personajele nu sunt dezvoltate mai deloc, povestea devenind astfel superficiala. Filmul reuseste in schimb sa creeze un vibe ciudat si infiorator pe alaturi, de care insa nu profita. Cred ca merita vazut macar pentru originalitate, dar nu va asteptati sa fiti dati pe spate.

Earth: One Amazing Day (2017)

Gen: Documentar, Familie

Distributie: Robert Redford, Jackie Chan

Regizor: Richard Dale [a mai regizat: Rocketmen(2009), Moonshot(2009), Diana: Last Days of a Princess(2007), Inside the Twin Towers(2006), Blackbeard: Terror at Sea(2006)]

Incasari: 11.712.497 $

Premii:
- Students Jury Award - Best Film, Academia Film Olomouc, 2018
- Golden Angel Award - Documentary, Chinese American Film Festival (C.A.F.F.), 2018
- Junior Youth Jury (age 9-12) - Best Feature Film, Reel 2 Reel International Film Festival for Youth, 2018

Nota Gealapa: 8.05

Pamantul este casa noastra si singura planeta din univers capabila sa sustina organisme vii. Acest sequel al filmului Earth, produs de studiourile BBC, ne poarta intr-o calatorie in jurul lumii, investigand viata unor creaturi extraordinare, totul pe parcursul a 24 de ore.

Nu mai este o surpriza ca BBc face niste documentare excelente, dar cu seria Earth s-au ridicat foarte mult standardele. Si acest film, ca si predecesorul sau, este absolut superb. Cinematografia este impresionanta, iar sunetele care au fost adaugate peste cele produse de natura, aproape ca transforma filmul intr-unul artistic. Urmarind acest film nu poti decat sa fii uimit si sa admiri minunile acestei lumi. Chiar daca filmul nu este unul acuzator, te incearca totusi un sentiment de responsabilitate pentru starea de degradare in care a ajuns aceasta planeta.

Vocile alese pentru a nara aceasta minunatie au foste cele ale lui Robert Redford si Jackie Chan, pentur varianta asiatica. Pe acesta din urma nu l-am auzit, dar Robert Redford a facut o treaba excelenta. Tonul si intonatia lui s-au potrivit perfect cu imaginile si a reusit sa contribuie si el la reusita filmului. Se simte experienta, chiar daca vorbim de un actor care nu ami este asa la moda.

Actiunea, daca o putem numi asa, se desfasoara pe parcursul unei singure zile, de la rasarit, pana la asfintit. Sunt prezentate multe momente epice de lupta pentru viata, dar si frumuseata simpla a naturii. De exemplu, din acest film a fost extras acel viral celebru cu iguana urmarita de zeci de serpi si acre reuseste sa evadeze. Este un film numai bun de urmarit cu familia intr-o duminica lenesa.

Resident Evil: Retribution (2012)

Gen: Actiune, SF, Thriller

Distributie: Milla Jovovich, Sienna Guillory, Michelle Rodriguez, Aryana Engineer, Bingbing Li

Regizor: Paul W.S. Anderson [a mai regizat: Resident Evil: The Final Chapter(2016), Pompeii(2014), The Three Musketeers(2011), Resident Evil: Afterlife(2010), Death Race(2008)]

Buget: 65.000.000 $
Incasari: 240.159.255 $

Premii: 
- Achievement in Visual Effects, Canadian Screen Awards, 2013
- Cineplex Golden Reel Award, Canadian Screen Awards, 2013

Nota Gealapa: 6
Metascore: 39/100

Alice lupta alaturi de o miscare de rezistenta, pentru a evada dintr-o tabara Umbrella Corporation si pentru a-si castiga libertatea.

In primul rand, vreau sa spun ca acesta este cel mai slab film de pana acum al francizei Resident Evil. Nu aduce nimic nou si ofera doar promisiuni pentru un viitor sequel. Din punct de vedere al monstrilor, se face un fel de recapitulare si chiar daca exista scene de actiune bune si efecte interesante, filmul seamana prea mult cu un joc video. Povestea nu se dezvolta si pare ca s-au reincalzit numai elemente din filmele precedente.

Aceeasi practica a fost folosita si in alcatuirea distributiei. Langa angajata cu contract pe perioada nedeterminata Mila Jovovich, au fost resuscitati actori din primele filme ca Michelle Rodriguez sau Kevin Durand, fara sa se explice prea mult cum si de ce sunt prezenti. De altfel, interpretarile au fost si ele la un nivel destul de scazut, chiar si pentru standardele acestei serii. Nici Milla Jovovich nu mai pare atat de proaspata si nici Michelle Rodriguez nu a mai impresionat ca la aparitia ei precedenta.

Cred ca si fanii inraiti ai brandului sunt dezamagiti de acest film. Parca nu a existat suspans deloc si scenele sangeroase nu au avut de data asta nici un scop. Pot intelege ca s-au concentrat sa arate bine din punct de vedere vizual, lucru reusit de altfel, dar nu mi-a dat nici un fel de emotie, nici un fior si a fost foarte previzibil. Nu recomand acest film deloc; poate numai daca le-ati vazut pe toate cele dinaintea lui si tineti neaparat sa vedeti continuare, dar daca il ratati si treceti direct la urmatorul, nu cred ca pierdeti mare lucru.

Børning 2 (2016)

Gen: Actiune, Comedie

Distributie: Anders Baasmo Christiansen, Ida Husøy, Otto Jespersen, Sven Nordin, Jenny Skavlan

Regizor: Hallvard Bræin [a mai regizat: Børning(2014), The Giant(2005)]

Nota Gealapa: 6.55

Dupa ce a petrecut doi ani in inchisoare dupa ultima cursa ilegala la care a participat, Roy spune nu unei noi curse de iarna de la Bergen la Murmansk, asta pana cand afla ca fiica lui participa la cursa impreuna cu iubitul ei.

Acest film are mai putine parti bune decat predecesorul sau. In prima parte este prea dramatic si drama nu este punctul forte al acestui film. Din fericire, se redreseaza pe final si sunt destule scene amuzante. Chiar daca nu este la fel de bun ca primul film, un lucru este totusi mai rusit: nu am mai avut senzatia ca le e frica sa loveasca vre masina. Am vazut cateva cascadorii foarte bune. Povestea este banala si cam rupta de realitate, dar nu este genul de film la acre sa fii foarte atent la astfel de detalii.

Distributia este in mare aceeasi ca si in prima parte, iar interpretarile protagonistilor sunt si ele cam de acelasi nivel, adica decente. Numele noi din distributie nu au adus nimic interesant filmului, asa ca greul a cazut tot e garda veche. Henrik Mestad a avut o prestatie mult mai buna ca in primul film si a devenit singurul care merita remarcat din punctul meu de vedere. Pacat ca rolul sau a fost destul de mic si neinsemnat.

Cinematografia este frumusica, scenele cu masini sunt bunicele si sunt destule scene amuzante care sa compenseze pentru dialogul siropos. Masinile sunt mai variate decat in primul film, dar asa nu scoate filmul din banalitate. Este un fel de Cannonball Run, varianta norvegiana. Chiar daca am zambit de cateva ori si nu pot spune ca m-a plictisit, nu recomand totusi acest film. mi se pare ca are un ritm prea lent pentru un film despre curse de masini, iar scenariul este total neinspirat.

The Inbetweeners (2008-2010)

Gen: Comedie

Distributie: Simon Bird, James Buckley, Blake Harrison, Joe Thomas, Greg Davies

Filmul a obtinut 13 premii, printre care:
- Audience Award (TV), BAFTA Awards, 2011
- Outstanding Achievement Award, British Comedy Awards, 2011
- Best TV Sitcom, British Comedy Awards, 2010
- Best TV Comedy Actor, British Comedy Awards, 2009
- Best Male Comedy Newcomer (Simon Bird), British Comedy Awards, 2008

Nota Gealapa: 8.05
Metascore: 73/100

Serialul urmareste petru prieteni si aventurile lor in ultimii ani de scoala.

este greu de crezut ca un film care abordeaza acest gen de umor poate fi atat de bun si cu toate astea The Inbetweeners reuseste. Si acest film urmeaza tiparul multor seriale britanice de succes: sezoane si episoade putine. Acesta chiar ar mai fi putut continua lejer cel putin pentru inca doua sezoane, dar nu a fost sa fie. Au urmat ce-i drept doua lungmetraje pentru a-l continua, dar acestea nu s-au ridicat la inaltimea serialului, iar prin 2012 s-a incercat scoaterea de la naftalina cu o serie noua de actori, dar si acela a fost un experiment nereusit. Tot serialul este un American Pie prelungit, facut foarte bine. Am crezut ca nu imi mai este pe plac un astfel de umor, dar m-am pomenit razand de multe ori.

Actorii din distributie nu erau foarte relevanti la momentul filmarilor serialului si poate tocmai tineretea lor si a personajelor pe care le-au interpretat le-a permis sa scape basma curata cu unele scene si replici scandaloase dupa standardele de azi. Interpretarile protagonistilor au fost credibile si acest serial a fost rampa de lansare pentru majoritatea membrilor distributiei. Singurul actor mai experimentat din acest film a fost Greg Davies si el cu un personaj foarte amuzant si o prestatie solida.

Este mare pacat ca au fost doar trei sezoane, pentru ca mi-as fi dorit sa mai vad macar unul, dar pana la urma conteaza calitatea, nu cantitatea. Acest serial este o poveste hilara, nepoliticoasa si ciudata din primul pana in ultimul episod. Cred ca acest film ar putea fi pe placul si celor care nu apreciaza de obicei umorul vulgar si glumele explicite. Copiii trebuie tinuti insa departe de acest film, pentru ca s-ar putea sa ramana cu unele cicatrici. Nu este un film pentru adolescenti, care sa ofere o lectie despre cum sa supravietuiesti in liceu. Pentru asa ceva trebuie sa cautati in alta parte. In afara poate de o lectie despre prietenie, The Inbetweeners  nu ofera alte predici moralizatoare. Episoadele lui scurte pot fi alegerea perfecta pentru un mic moment de relaxare in fotoliu.

xXx: Return of Xander Cage (2017)

Gen: Actiune, Aventura, Thriller

Distributie: Vin Diesel, Donnie Yen, Deepika Padukone, Kris Wu, Ruby Rose

Regizor: D.J. Caruso [a mai regizat: The Disappointments Room(2016), Tin Man(2014), Standing Up(2013), I Am Number Four(2011), Eagle Eye(2008)]

Buget: 85.000.000 $
Incasari: 346.147.658 $

Premii:
- Best Opening Title Sequence of Closing Credits for a Feature Film, Golden Trailer Awards, 2017

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 42/100

Xander Cage este lasat sa moara in urma unui incident, dar se intoarce in mijlocul actiunii, pentru o noua misiune grea, impreuna cu seful sau, Augustus Gibbons.

Avand in vedere al doilea film al seriei, ma asteptam la ce este mai rau de la acesta, dar cu cateva mutari inspirate aceasta franciza si-a dat un mic restart si mai are o sansa. S-a renuntat partial la efectele CGI dubioase si s-a optat din nou pentru cascadorii old-school, scenariul este mai bine scris si filmul nu se mai ia atat de mult in serios. Rezultatul a fost un film decent si destul de agreabil. Nu spun ca aceasta franciza va fi vreodata cu adevarat impresionanta, dar daca pastreaza aceasta linie, are toate sansele sa fie un nume respectat si distractiv, cam ca Fast and Furious.

Si la distributie s-au schimbat lucrurile in bine. A fost adus inapoi Vin Diesel, motorul primului film, langa care au aparut cateva nume interesante, iar mai pe final chiar Ice Cube, cu o aparitie bine punctata care lasa loc de un parteneriat intre cei doi intr-un viitor xXx. Atmosfera generala fiind una mai relaxata, nici interpretarile protagonistilor nu au mai fost asa incrancenate si greu de crezut. A parut ca toata lumea s-a simtit bine lucrand la acest proiect, iar aceasta chimie a fost vizibila si pe ecran.

Nu stiu daca pentru ca am avut eu asteptarile foarte joase, sau pentru ca filmul chiar e bun, dar a fost o surpriza placuta pentru mine. Da, intriga este exagerata si la fel si scenele de actiune, dar asa si trebuie sa fie int-run asemenea film. Multe momente distractive, suficiente femei in costume de baie, pe scurt, filmul perfect pentru care sa iti opresti creierul o vreme si de care sa te bucuri intr-o seara de film.

xXx: State of the Union (2005)

Gen: Crima, Thriller, Actiune

Distributie: Ice Cube, Samuel L. Jackson, Willem Dafoe, Scott Speedman, Xzibit

Regizor: Lee Tamahori [a mai regizat: The Patriarch(2016), The Devil's Double(2011), Next(2007), Die Another Day(2002), Along Came a Spider(2001)]

Buget: 60.000.000 $
Incasari: 71.022.693 $

Nota Gealapa: 5.05
Metascore: 37/100

Darius Stone, noul agent al programului xXx, este trimis la Washington pentru a impiedica o lovitura de stat impotriva presedintelui SUA.

Aceasta franciza nu a pornit de la un nivel foarte inalt, dar chiar si asa, odata cu acest al doilea film s-a prabusit teribil si nu prea mai are nimic de oferit. Daca in primul film puntul forte au fost cascadoriile, acum acestea au fost inlocuite aproape in totalitate cu efecte CGI de o calitate indoielnica. Eroul principal a disparut si el, asa ca orice legatura emotionala pe acre un spectator ar putea sa o aiba cu filmul este retezata rapid. Astfel de filme nu trebuie sa fie capodopere pentru a placea; trebuie sa fie decente si e suficient. Din pacate, acesta are prea multe lucruri care raman neexplicate, care nu au logica, iar daca prima jumatate a mai fost cum a mai fost, a doua jumatate a filmului este scapata total de sub control si ce se intampla acolo nu mai poate fi luat in serios.

Din punct de vedere al numelor ce o compun, distrubutia suna bine la prima vedere, dar chiar mai mult decat in primul film, parca toti au uitat dintr-o data sa joace. In general, Ice Cube avea interpretari bunicele, dar se pare ca il prin mai bine comediile si are probleme in a se interpreta pe el insusi, pentru ca acest rol ar fi trebuit sa ii vina ca o manusa. Ca sa fiu corect, scenariul este o scriitura absolut jenanta si l-a pus si pe el si pe ceilalti in fata celor mai jenante dialoguri. Parca a adunat toate replicile care au devenit clisee si le-a pus laolalta intr-un almanah. Singurul acre a fost act de cat credibil a fost Samuel L. Jackson, dar la fel ca in primul film, rolul sau este unul prea mic pentru a putea face diferenta.

Practic, dupa primele 7-8 minute, care au fost aproape senzationale, filmul se muta intr-un taram ciudat unde viteza este prea mare si computerele se simt in fiecare scena de actiune. Primul film a fost onest si iti oferea exact ec te asteptai de la un film de actiune, fara sa fie prea pretentios. Acesta, desi pare scris de un grup de adolescenti dupa o zi de binging la McDonalds, se ia mult prea in serios si nu livreaza nimic. Femeile, in spiritul clasic al Hollywoodului, sunt doar obiecte de decor si trebuie doar sa arate sexy si sa fie neajutorate intr-o lume a barbatilor. Daca sunteti fani ai sporturilor cu motor sau va plac masinile in general, atunci s-ar putea sa gasiti ceva pe placul vostru si aici, altfel, din punct de vedere cinematografic, acest film poate servi ca obiect de studiu despre cum sa nu faci un film cu buget mare.

A Street Cat Named Bob (2016)

Gen: Drama, Comedie, Biografic

Distributie: Luke Treadaway, Bob the Cat, Ruta Gedmintas, Joanne Froggatt, Anthony Head

Regizor: Roger Spottiswoode [a mai regizat: The Beach House(2018), The Journey Home(2014), Beyond Right and Wrong: Stories of Justice and Forgiveness(2012), The Children of Huang Shi(2008), Shake Hands with the Devil(2007)]

Buget: 8.000.000$
Incasari: 82.703 $

Premii:
- Best British Film, National Film Awards, UK 2017

Nota Gealapa: 7.60
Metascore: 54/100

Filmul este bazat pe un bestseller. Este o poveste menita sa te faca sa te simti bine, despre James Bowen, un cantaret ambulant care se lupta cu dependenta de droguri si reuseste sa isi schimbe viata cu ajutorul unei pisici pe care o gaseste pe strada.

Succesul acestui film se datoreaza in mare parte si faptului ca este bazat pe o poveste reala. Altfel mesajele sale ar fi fost mai greu de digerat de  catre spectatori. Este o poveste sensibila, pusa in scena foarte bine, care creeaza suspans si te poarta pe un drum emotional cu scopul clar de a-ti umezi ochii si de a te face sa fii mai optimist. Este un film neobisnuit si interesant si mi se pare ca este cam subapreciat si ca nu s-a bucurat de o promovare corespunzatoare, motiv pentru care nu este asa cunoscut.

Distirbutia nu impresioneaza deloc prin nume, dar are cateva mari avantaje. Protagonistul este Luke Teadaway, de care nu auzisem pana acum si care nu pot sa spun ca m-a impresionat, interpretarea lui fiind dupa parerea mea putin exagerata. Ruta Gedmintas in schimb, de care de asemenea nu auzisem, a facut un rol secundar solid. S-a punctat in schimb la impresia artistica folosindu-se chiar motanul care a inspirat cartea si filmul si de asemenea cu o mica aparitie a lui James Bowen la final, omul carui poveste de supravietuire ne este prezentata in film.

Chiar daca filmul pare neobisnuit in prima instanta asa cum am spus mai devreme, privind in urma dupa ce acesta se incheie, parca totusi iti ofera exact ce te-ai fi asteptat si nu este nimic rau in asta. Este pana la urma un film cu si despre oameni, nu despre o pisica, aceasta fiind folosita mai mult pentru unele metafore si pentru a transmite lectiile de viata intr-o forma mai usor digerabila. Acest film nu a obtinut premii si nu a doborat recorduri la boxoffice, dar eu cred ca trebuie sa il vedeti.

XXX (2002)

Gen: Actiune

Distributie: Vin Diesel, Asia Argento, Marton Csokas, Samuel L. Jackson, Michael Roof

Regizor: Rob Cohen [a mai regizat: The Hurricane Heist(2018), The Boy Next Door(2015), Alex Cross(2012), The Mummy: Tomb of the Dragon Emperor(2008), Stealth(2005)]

Buget: 70.000.000 $
Incasari: 277.448.382 $

Premii:
- BMI Film Music Award, BMI Film & TV Awards, 2003
- Best Specialty Stunt, World Stunt Awards, 2003
- Best Overall Stunt by a Stunt Man, World Stunt Awards, 2003
- Best Stunt Coordinator and/or 2nd Unit Director: Feature, World Stunt Awards, 2003

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 48/100

Xander Cage, un practicant de sporturi extreme, este recrutat de guvern pentru o misiune speciala.

XXX nu are foarte multe lucruri care functioneaza in favoarea lui. Povestea este una uzata si banala, scenariul de asemenea si predomina o senzatie de deja vu pe intreaga sa durata. Cu toatea astea, filmul este agreabil, creeaza ceva suspans si are chiar un capitol la care impresioneaza. Este vorba despre cascadorii, care au fost preferate in locul efectelor CGI mai moderne, iar cascadoriile din acest film sunt pur si simplu epice. In rest, este la fel ca orice alt film de actiune mai de mana a doua.

Distributia este si ea bunicica. In rolul principal este Vin Diesel, iar asta ca de obicei, inseamna scene de actiune bune si o interpretare mai slaba. Mai contribuie putin la acest capitol si Samuel L. Jackson, dar el a avut un rol mult prea mic pentru a conta cu adevarat. Restul actorilor sunt mai degraba anonimi si nici nu au reusit sa se afirme cu ajutorul acestui film, pentru ca au oferit prestatii pline de stereotipuri si destul de rigide. Ba chiar Asia Argento ar trebui sanu se mai foloseasca de influenta tatalui ei pentru a ne arata cat este de actrita.

Pana la urma nu trebuie judecat prea tare. Este un film distractiv, cu o intriga usurica si o coloana sonora potrivita. Este practic o cascadorie lunga de doua ore. Un detaliu placut este si minirecitalul Rammstein de la inceputul filmului. Este un film onest, care nu pretinde sa fie mai profund decat este de fapt si iti ofera exact ce te astepti. Pentru o seara de film poate fi oricand o alegere inspirata.

The Lego Ninjago Movie (2017)

Gen: Animatie, Actiune, Aventura

Distributie: Jackie Chan, Dave Franco, Fred Armisen, Kumail Nanjiani, Michael Peña

Regizor: Charlie Bean [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 70.000.000 $
Incasari: 123.081.555 $

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 55/100

Marginalizat de toti pentru ca este fiul unui razboinic malefic, un adolescent incearca sa il invinga pe acesta cu ajutorul prietenilor lui ninja.

Cel mai mare dusman al acestui film este chiar fratele lui, The Lego Batman Movie, aparut in acelasi an, care este cu o clasa peste el. Acesta este mult mai orientat catre copii, iar glumele pe care le-am auzit mi-au sunat cabancurile alea vechi pe acre le tot auzi. Din punct de vedere vizual arata bine, dar povestea nu este la fel de palpitanta ca in celelalte Lego Movies, iar scenariul nu este la fel de ofertant. Ca adult, am gasit prea putin glume pentru mine.

Distributia este foarte interesanta si in acest film al francizei. Unul din cei care dubleaza vocile este Jackie Chan care nu cred ca si-a indeplinit misiunea de a se confunda cu personajul sau. In apararea lui, trebuie mentionat ca a fost sabotat de regizor, care ni l-a aratat la inceput si odata ce l-am vazut l-am auzit pe el tot filmul. In rest, pe Dave Franco sau Michael Peña nu i-am putut identifica, ceea ce inseamna ca si-au facut treaba bine.

Sunt convins ca pentru copii acest film va parea foarte amuzant si poate nici nu vor observa momentele moarte de pe la mijlocul acestuia. Daca asta este ceea ce si-au propus producatorii, atunci inseamna ca au reusit. Este un film bun din punct de vedere vizual, cu umor pueril si cu actiune care nu necesita acordul parintilor. Personal insa, nu pot sa il recomand vreunui adult, pentru ca este destul de pictisitor si ma tem ca acesta sa nu fie inceputul unui declin prematur al acestei francize.

Broadchurch (2013-2017)

Gen: Mister, Drama, Crima

Distributie: David Tennant, Olivia Colman, Jodie Whittaker, Andrew Buchan, Carolyn Pickles

Filmul a obtinut 22 de premii, printre care:
- Best Drama Series, BAFTA Awards, 2014
- Best Leading Actress (Olivia Colman), BAFTA Awards, 2014
- Best Supporting Actor (David Bradley), BAFTA Awards, 2014
- Honorary Euro-FIPA, Biarritz International Festival of Audiovisual Programming, 2015
- Best Drama Series or Serial, Broadcast Awards, UK 2014

Nota Gealapa: 8.30
Metascore: 91/100

Uciderea unui baietel intr-un mic oras de coasta aduce o frenezie mediatica ce ameninta sa dezbine comunitatea.

La prima vedere acest serial nu mi-a parut ca va fi cine stie ce. Este un serial britanic cu un aer old-school, fara prea multa tehnologie, a carui actiune se desfasoara intr-un orasel de provincie. Am crezut ca nu are cum sa tina pasul cu alte seriale care fac ravagii acum. Din fericire, filmul m-a contrazis si mi-a oferit o poveste solida, cu multe straturi, plina de suspans si incertitudini si m-a prins dupa numai doua episoade. Este foarte realist, povestile secundare sunt si ele foarte bune si nici un cuvant din scenariu nu este pus acolo fara sa aduca nimic povestii.

Acest serial are doar trei sezoane. Cam putine, avand in vedere ca multe seriale de succes au mult peste zece. Nu stiu de ce s-a luat decizia de a nu mai continua, dar poate ca asa a fost mai bine. Pe de-o parte imi pare rau, pentru ca as fi vrut sa mai vad macar vreo trei sezoane in acelasi ritm, pe de alta parte insa, exista riscul ca povestea sa nu ami fie la fel de buna si sa inceapa sa scada in valoare, stricand aceste trei sezoane excelente. Povestea care a fost motorul serialului s-a terminat dupa numai doua sezoane si mi-a fost teama ca al treilea va fi de umplutura, dar a fost la fel d eputernic ca celelalte.

Distributia nu pare impresionanta la prima vedere, mai ales pentru cineva care nu este familiarizat in detaliu cu cinematografia britanica, dar actorii si interpretarile lor sunt alaturi scenariu, cele mai importante avantaje pe care Broadchurch le are. Si nu am vazut interpretari reusite doar de la avid Tennant si Olivia Colman, cele mai cunoscute nume din distributie si protagonistii serialului, ci in absolut toate rolurile secundare. Acest grup de actori au reusit sa aibe o chimie buna si sa lucreze foarte bine impreuna. Nu numai ca nu au stricat scenariul bun care le-a picat in brate, dar au si adus plus-valoare si cred ca doua puncte din nota li se datoreaza.

Mie unul mi-au placut intotdeauna serialele politiste britanice. Imi place ritmul mai domolit, calculat si logic, cumva opus fata de serialele americane de gen. Aceste filme sunt mult mai atente la detalii, in comparatie cu surorile lor d epeste ocean, dispuse mult mai usor sa lase niste gauri prin intrigi. Broadchurch  este un fel d epiatra pretioasa de acre nu a auzit multa lume. Nu de multe ori mi-a fost dat sa vad un serial care exploreaza convingator emotiile unui numar atat de mare de personaje. Cinematografia nu numai ca este frumoasa, dar si ea a fost aleasa in detaliu si contribuie la poveste. Personal, cred ca exista sanse ca peste ani acest film sa fie privit ca un clasic. Eu as zice sa faceti o pauze de GOT si sa va desfatati si cu putina actiune realista.

The Lego Batman Movie (2017)

Gen: Animatie, Familie, Actiune

Distributie: Will Arnett, Michael Cera, Rosario Dawson, Ralph Fiennes, Siri

Regizor: Chris McKay [a mai regizat: 2wks, 1yr(2002)]

Buget: 80.000.000 $
Incasari: 311.950.384 $

Filmul a obtinut 12 premii, printre care:
- Best Female Lead Vocal Performance in a Feature Film (Rosario Dawson), Behind the Voice Actors Awards, 2018
- Best Animated Feature, Detroit Film Critics Society, SUA 2017
- Best Animation/Family, Golden Trailer Awards, 2017
- Best Animation/Family TV Spot, Golden Trailer Awards, 2017
- Best Voice Over TV Spot, Golden Trailer Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 75/100

Un Bruce Wayne mai cool ca niciodata trebuie sa infrunte suspectii obisnuiti care incearca sa stapaneasca orasul Gotham si din greseala infiaza un orfan care doreste sa ii devina partener.

Ce imi place cel mai putin la filmele din seria Lego Movie este chiar faptul ca tot decorul si toate personajele sunt piese de lego. m-am obisnuit insa cu aceasta moda si am reusit sa ma bucur de animatia asta surprinzator de buna. Fara sa aibe neaparat vreo legatura cu primul film al seriei, dar pastrand cateva personaje, acest film este nesperat de amuzat, are referinte excelente, umor bun si pentru toate varstele si nici animatia nu este rea deloc. Daca inainte sa il vad nu aveam mari asteptari si nici nu eram prea incantat, acum pot spune ca la urmatorul film din serie o sa ma uit cu optimism si asteptari destul de mari.

Distributia este foarte interesanta si destul de sonora pentru o animatie. Dublajul este reusit si in nici un moment nu am auzit actorul din spatele vocii, aspect foarte important la astfel de filme si singura unitate de masura a credibilitatii. Pana si Siri a ajut destule replici, lucru foarte indeit si original. Per total, pare ca acest grup s-a sudat repede si au lucrat bine impreuna.

Acest film este aproape la fel de bun ca predecesorul sau, lucru de apreciat, avand in vedere ca nu a mai beneficiat de elementul surpriza. As spune ca este mai degraba un film pentru adulti, decat unul pentru copii. Mie cel putin mi s-a parut ca glumele au fost facut pentru parinti, iar lectiile de viata au fost adresate copiilor. Ca si concluzie, as spune ca trebuie vazut cu siguranta si asta nu va obliga sa vedeti si alte filme din serie, pentru ca se descurca destul de bine si pe cont propriu, chiar daca dezvoltarea personajului principal a inceput in primul film al francizei.

The Truth About Love (2005)

Gen: Romantic, Comedie

Distributie: Dougray Scott, Jennifer Love Hewitt, David Christian, Branka Katic, Freddie Waters

Regizor: John Hay [a mai regizat: Lost Christmas(2011), The Man-Eating Leopard of  Rudraprayag(2005), There's Only One Jimmy Grimble(2000), The Steal(1995)]

Nota Gealapa: 6.05

In urma unui pariu facut la betie cu sora ei, o femeie casatorita si aparent fericita ii trimite sotului ei o felicitare anonima de ziua indragostitilor ca sa vada daca acesta o va ascunde de ea. Cand se intampla exact acest lucru, ce a inceput ca o farsa se transforma intr-o serie de evenimente si revelatii care le pune casatoria la incercare.

A trecut ceva timp de cand am vazut o comedie romantica atat de slaba. The Truth About Love  iti prezinta orice numai ce promite in titlu nu. Povestea este enervant de banala si lipsita de orice sclipire, scenariul ne ofera niste dialoguri aproape jenante, coloana sonora este foarte neinspirat aleasa si editata, iar emotiile si suspansul au lipsit cu desavarsire. au existat vreo trei scene mai rasarite, in rest tot filmul a parut prafuit si mi-a dat senzatia ca a imprumutat pasaje din alte productii asemanatoare pe care pur si simplu le-a montat impreuna.

Jennifer Love Hewitt, protagonista acestui film, este exemplul perfecte despre ce se intampla cu un actor care nu mai este in gratiile studiourilor de la Hollywood: ajunge sa isi castige traiul in astfel de filme mediocre. Ea a fost de altfel si singurul actor profesionist din distributie, sau cel putin asta a fost impresia, avand in vedere prestatiile ridicole ale clorlalti. Nici ea nu a fost mai breaza si am spus ca a ectrita profesionista doar pentru ca am mai vazut-o in trecut in alte filme in care chiar s-a descurcat bine, pentru ca in acest film a fost la fel de rigida si stangace ca si colegii ei.

Acest film este o poveste de dragoste, care are sanse sa va faca sa va pierdeti speranta in aceasta. Nu stiu cine ar putea spune ca indrageste cu adevarat acest film. Adevarul e ca acesta este cel mult acceptabil. Acest gen de filme sunt folosite uneori si pe post de afrodiziac, dar incazul de fata nu se aplica, ba chiar ar putea avea un efect opus celui dorit. Sfatul meu este sa stati departe de filmul asta.

Resident Evil: Afterlife (2010)

Gen: Actiune, SF, Horror

Distributie: Milla Jovovich, Ali Larter, Wentworth Miller, Kim Coates, Shawn Roberts

Regizor: Paul W.S. Anderson [a mai regizat: Resident Evil: The Final Chapter(2016), Pompeii(2014), Resident Evil: Retribution(2012), The Three Musketeers(2011), Death Race(2008)]

Buget: 60.000.000 $
Incasari: 296.221.663 $

Premii:
- Golden Reel Award, Genie Awards, 2011
- Best Science Fiction Actress (Milla Jovovich), Scream Awards, 2011

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 37/100

In timp ce incearca in continuare sa ii distruga pe cei e la Umbrella Corporation, Alice se alatura unui grup de supravietutori care traiesc intr-o inchisoare inconjurata de cei infectati, care vrea sa ajunga la misteriosul, dar preuspusul refugiu sigur cunoscut ca Arcadia.

Nu m-a surprins cu nimic acest film. Ce-i drept, fiind deja al patrulea film al seriei, era destul de greu sa se intample ceva cu adevarat nou. Protagonistii sunt aceiasi, personajele negative sunt aceleasi si monstri sunt si ei aceiasi, doar ca mai multi si unii mai mari. Scenele de actiune sunt bunicele si la fel de sangeroase asa cum ne-am obisnuit de la Resident Evil si cam asta este cel mai mare avantaj al filmului, pentru ca povestea deja este cam taraganata si incepe sa devina obositoare. Nu sunt genul care sa tina neaparat sa se respecte legile fizicii in astfel de filme, dar cand vad pe cineva facand un triplu axel prin aer impuscand cateva zeci de soldati pregatiti, parca as tine ca macar gravitatia sa fie respectata. Efectele vizuale sunt bunicele, chiar daca s-a abuzat putin cam mult de slow motion.

Milla Jovovich este in continuare eroina principala si alaturi de ea s-a mai pastrat doar un personaj din filmul precedent, cel interpretat de Ali Larter. Cele doua nu ofera cine stie ce interpretari, dar dau foarte bine in scenele de actiune si dau destul de bine impreuna. Noile adaugiri la distributie nu au adus neaparat un plus filmului, dar nici nu au stricat nimic. Din pacate aceste noi personaje nu creeaza empatie si nu o sa le simt deloc lipsa daca nu ii voi mai vedea in urmatorul film.

Singurii oameni care cred ca s-ar declara fani ai acestei francize, sunt cei care sunt si fani au jocului video care a inspirat-o. Este clar ca nu vorbim de un film de Oascar, dar nici nu trebuie sa fie asa ceva. Este un film pentru fani, nu pentru critici si este un film extraordinar pentru o nisa restransa si doar unul agreabil si ditractiv pentru publicul larg. Daca ati vazut primele filme ale seriei, atunci trebuie sa il vedeti si pe acesta, iar daca nu le-ati vazut pe celelalte si nu aveti chef sa faceti un maraton, la inceputul acestui film se face un foarte scurt rezumat la ce s-a intamplat pana acum.

Walk of Shame (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Elizabeth Banks, James Marsden, Gillian Jacobs, Sarah Wright, Ethan Suplee

Regizor: Steven Brill [a mai regizat: Sandy Wexler(2017), The Do-Over(2016), Movie 43(2013), Drillbit Taylor(2008), The Weekend(2007)]

Incasari: 59.209 $

Nota Gealapa: 6.40
Metascore: 25/100

Visul unui reporter de a ajunge prezentator de stiri este compromis dupa o aventura de o noapte care o lasa intr-un cartier marginas din L.A. fara telefon, masina, acte sau bani, cu numai opt ore inainte de cel mai important interviu din viata ei.

Cum sa judec o comedie altfel decat contabilizand de cate ori am ras, iar Walk of Shame m-a facut sa zambesc de vreo trei ori si sa rad odata, ceea ce e ok pentru un film de mana a doua, ceea ce si easte. Povestea este una banala, folosita de 'nspe mii de ori la Hollywood, de multe ori mult mai bine decat aici. Nu este un film plictisitor, dar nu are nici un pic de complexitate si nu te stimuleaza in nici un fel. Incearca sa se foloseasca de cateva clisee din astfel de comedii, dar nu pe toate le foloseste cum ar trebui.

Distributia poate parea foarte buna la prima vedere, dar vorbim de actori care si-au depasit apogeul carierei si ale caror nume nu mai sunt chiar la moda. In rolul principal o avem pe Elizabeth Banks, o actrita solida si experimentata, dar care nu prea avea ce sa scoata de la acest scenariu. Atat ea, cat si James Marsden au facut cam tot ce a depins de ei pentru a ridica nivelul filmului, dar nu a fost suficient, iar ceilalti actori au avut prea putin timp de ecran pentru a conta, dar sunt cateva aparitii dragute in astfel de personaje mici, ca de exemplu cea a lui Bill Burr.

Pana la urma, daca va setati asteptarile corect, acest film nu va va dezamagi si sunt sanse mari sa il gasiti distractiv. Pana la urma, cand vedeti un poster cu Elizabeth Banks intr-o rochie stramta, nu cred ca va asteptati sa vedeti noul Casablanca. In unele scene filmul seamana mai degraba cu un sit-com, dar nu este ceva deranjant. Cred ca pentru o seara in care oboseala aproape ca va impiedica sa ganditi si intrigile complicate nu ar avea rost, acest film ar putea reprezenta o optiune.

The Space Between Us (2017)

Gen: SF, Dragoste, Aventura

Distributie: Gary Oldman, Asa Butterfield, Carla Gugino, Janet Montgomery, Trey Tucker

Regizor: Peter Chelsom [a mai regizat: Hector and the Search for Happiness(2014), Hannah Montana: The Movie(2009), Shall We Dance(2004), Serendipity(2001), Town & Country(2001)]

Buget: 30.000.000 $
Incasari: 14.793.385 $

Nota Gealapa: 6.95
Metascore: 33/100

Primul om nascut pe Marte, calatoreste pe Pamant pentru prima data, experimentand planeta cu ochi proaspeti si porneste intr-o aventura alaturi de o fata descurcareata pentru a se descoperi.

Acest film a fost la mustata de a fi foarte bun. Ideea este originala si foarte interesanta, dar oricat nu ma pricep eu la stiinta, o buna parte din intriga nu are nici o logica si asta conteaza pentru un film care se pretinde serios. Ce i-a mai daunat filmului a fost aerul adolescentin. parca a fost destinat doar adolescentilor. Pentru cei mai maturi este destul de greu sa se contecteze cu personajele. Din punct de vedere tehnic filmul arata binisor si reuseste sa fie si palpitant. Deznodamantul insa nu prea a fost pe gustul meu, mai ales ca a fost aproape la fel de lipsit de sens ca si inceputul.

Distributia este destul de interesanta. Sunt destule nume importante, dar interpretarile nu au fost iesite din comun. Au fost prestatii decente, solide, dar cam atat. Mi s-a parut ca peste toti s-a ridicat Britt Robertson, a carei prestatie a fost deosebit de naturala si credibila. Per total, si acest capitol a fost in nota generala a filmului, adica aproape bun. A lipsit o clipire, iar interpretarea lui Britt Robertson nu a fost suficienta pentru a salva pe toata lumea.

Stiti cum e. O poveste obisnuite despre un baiat acre cunoaste o fata, se plac reciproc dar este o oarecare distanta intre ei, asa ca el vine de pe Marte pe Pamant pentru a o cunoaste. Acest film calareste acelasi val  de filme destinate adolescentilor si adultilor tineri, acre au invadat cinematografele in ultimii zece ani. Este despre dragoste si putin SF ca si celelalte, dar din fericire, acesta aduce si cateva schimbari proaspete. Este suficient de bun incat sa pot sa il recomand.

The Orange Man (2015)

Gen: Comedie, Horror

Distributie: Ben Rollins, Dave Juehring, Thomas Ely Sage, Jim Plovanich, Glenn Harston

Regizor: Stephen Folker [a mai regizat: Reverie Lane(2016), Field Freak(2016), To Survive(2014), Castle Siege(2011)]

Buget: 20.000 $

Premii:
- Silver Eddy Award - Best Professional Feature, Cedar Rapids Independent Film Festival, 2016
- Distinctive Achievement Award - Actor - Iowa Film (Ben Rollins), Wild Rose International Film Festival, 2016

Nota Gealapa: 2.05

In 1987, un vanzator ambulant de portocale scrantit isi omoara prima victima. 27 de ani mai tarziu, un dezvoltator imobiliar cumpara o plantatie de portocale, apoi impreuna cu trei prieteni merg acolo pentru a sarbatori afacerea, unde criminalul in serie incearca sa ii elimine unul cate unul.

Tocmai am asistat la un dezastru. Un film facut cu economiile rudelor protagonistilor. este o comedie ratata total, iar despre horror nici nu poate fi vorba. Am mai vazut acest gen de filme si chiar proaste, dar mai nimereau cate o gluma, mai aveau o referinta, mai dezbracau o femeie, mai miscau ceva. Aceasta tentativa de film nu are nimic. Sunt 90 deminute de chin. Filmul asta m-a obosit mai rau decat ziua de lucru care l-a procedat. Ceva mai dubios nu am ami vazut de foarte multa vreme.

Distributia....daca o putem numi asa, nu este formata din actori de mana a doua. nici macar de mana a treia. Nici macar nu stiu daca se pot numi actori. Doar pe Glenn Harston parca sa zic ca l-am mai vazut la un moment dat, dar nu a fost nici o diferenta intre el si ceilalti. Comparand prestatiile celor de aici cu interpretarile oricarui actor din orice film mediocru, este ca diferenta dintre FIFA 99 si FIFA 19. Astfel de filme ii fac pe toti sa creada ca si ei pot fi actori.

Si faptul ca scriu aceste randuri despre Orange Man este in sine o forma de tortura pentru mine. Eu am incercat, dar nu imi gasesc cuvintele potrivite ca sa va explic cam cat de prost este acest film. Pana una alta, vreau sa va spun ca acum cativa ani, la fostul loc de munca, eu si alti cativa colegi am facut cateva filmulete pentru petrecerea de craciun si majoritatea sunt mai bune decat acesta. Contra unei sume modice vi le pot arata.

Unbreakable (2000)

Gen: Thriller

Distributie: Bruce Willis, Samuel L. Jackson, Robin Wright, Spencer Treat Clark, Charlayne Woodard

Regizor: M. Night Shyamalan [a mai regizat: Split(2016), The Visit(2015), After Earth(2013), The Last Airbender(2010), The Happening(2008)]

Buget: 75.000.000 $
Incasari: 154.500.000 $

Premii:
- Bogey Award in Silver, Bogey Awards, Germania 2001
- Best Horror/Thriller, Golden Trailer Awards, 2001

Nota Gealapa: 7.40
Metascore: 62/100

Dupa ce a avut un accident, un om descopera un lucru extraordinar despre el insusi.

Este poate cel mai original si atipic film cu un super-eroi din ami multe puncte de vedere. In primul rand, intriga nu se aseamana cu alte filme de gen. In al doilea rand, ritmul este foarte lent, exact invers cum ne-au obisnuit astfel de productii. Nu ne ofera efecte vizuale spectaculoase sau scene de actiune cu coregrafii impresionante. Nu este sangeros, nu este vulgar si nu ofera pic de umor. Cu toate astea, a reusit sa creeze destul suspans si nu m-am plictisit deloc. Nu am reusit sa anticipez in nici un moment in ce directie se indreapta lucrurile. Finalul a fost prea grabit, iar ritmul parca a fost prea lent cateodata, dar astea sunt cam singurele reprosuri pe care i le pot aduce.

Distributia este foarte buna. Atat Bruce Willis, cat si Samuel L. Jackson erau inca pe val la momentul aparitiei acestui film, asa ca ambii au oferit prestatii solide si au colaborat bine. Rolurile secundare nu au prea contat, dar atat cat a trebuit s-au achitat bine de sarcini si actorii care au beneficiat de personaje mai putin importante, cu o singura exceptie. Aceasta este Spencer Treat Clark, care a avut poate cel ami important rol dupa cele ale protagonistilor si care nu mi s-a parut ca s-a descurcat si bine. In apararea lui, trebuie mentionat ca si scenariul l-a pus de cateva ori in situatii ciudate si lipsite de logica.

In afara de aceasta hiba, scenariul este foarte bun si Shyamalan a dovedit inca odata ca este un regizor foarte bun, pentru ca in unele scene, felul in care a folosit unghiurile, culorile si alte procedee este impresionant. Trebuie sa fiti atenti la aceste detalii, pentru ca ar putea trece neobservate foarte usor. Pacat de final, acre nu se ridica la nivelul asteptarilor, pe care chiar acest film le creeaza. M-as fi impacat mai usor cu un astfel de final intr-un blockbuster clasic, nu aici unde fiecare pas sau gest este explicat atat de detaliat. Chiar si cu acest mic minus, eu zic ca este un film care merita vazut.

Earth (2007)

Gen: Documentar

Distributie: James Earl Jones, Patrick Stewart, Anggun, Ulrich Tukur, Ken Watanabe

Regizor: Alastair Fothergill [a mai regizat: Disneynature: Blue(2018), Monkey Kingdom(2015), Bears(2014), Chimpanzee(2012), African Cats(2011)]

Buget: 30.000.000 €
Incasari: 108.975.160 $

Premii:
- Bogey Award in Gold, Bogey Awards, Germania 2008
- Golden Screen, Golden Screen, Germania 2008
- Best Original Score for a Documentary Film, International Film Music Critics Awards (IFMCA), 2008

Nota Gealapa: 8.30
Metascore: 72/100

Versiunea de lungmetraj a serialului Planet Earth(2006), care urmareste migratia a patru familii de animale.

Earth a fost exact asa cum ma asteptam: un documentar serios, cu o cinematografie impresionanta, editat excelent, cu o coloana sonora foarte buna si deloc plictisitor. Chiar daca nu are in spate unul din posturile de televiziune specializate, concureaza lejer cu productiile lor. Este un film foarte spectaculos, mult mai palpitant decta multe productii menite sa distreze. Mesajul este acelasi pe care il regasim in majoritatea productiilor de gen in ultimii zece ani si anume ca trebuie sa ne schimbam modul de viata daca vrem sa mai salvam planeta.

Toti naratorii folositi au facut o treaba foarte bune. Vocile lor s-au potrivit perfect cu muzica, cu ritmul filmului si cu ce se intampla pe ecran. Din pacate pentru Patrick Stewart, cred ca din toata munca lui din ultima vreme aici s-a descurcat cel mai bine. Nu i-am simtit in voce lipsa de chef pe care i-am vazut-o pe chip in ultimele filme in care l-am urmarit. Exista si cativa naratori mai exotici, dar si ei s-au descurcat foarte bine.

Pe langa un documentar foarte reusit, acest film vrea sa fie si reuseste cred eu si un semnal de alarma legat incalzirea globala, dar nu transmite aest mesaj atat de agresiv ca alte filme, ci mai degraba il sugereaza aratandu-ne lupta impresionanta pentru supravietuire a unor animale. Daca va plac documentarele, acesta este unul pe care nu al trebui sa il ratati sub nici o forma, macar pentru cinematografia memorabila.

Orphan Black (2013-2017)

Gen: Drama, Actiune, SF

Distributie: Tatiana Maslany, Dylan Bruce, Jordan Gavaris, Maria Doyle Kennedy, Kristian Bruun

Filmul a obtinut 67 de premii, printre care:
- Outstanding Lead Actress in a Drama Series (Tatiana Maslany), Primetime Emmy Awards, 2016
- Outstanding Performance - Female (Tatiana Maslany), ACTRA Awards, 2015
- Best Editing in Long Form Television Series, Canadian Cinema Editors Awards, 2014
- Best Writing, Drama Series, Canadian Screen Awards, 2018
- Best Achievement in Make-Up, Canadian Screen Awards, 2018

Nota Gealapa: 8.55
Metascore: 73/100

O tanara delicventa inteligenta este atrasa intr-o conspiratie uriasa, dupa ce este martora sinuciderii unei femei care arata exact ca ea.

Am inceput sa urmaresc acest serial cu ceva sperante, dar fara asteptari prea mari si am avut norocul sa dau peste un film foarte, foarte bun. Intriga este originala si absolut captivanta, iar povestea devine mai complexa cu fiecare episod, ceea ce face ca tu, ca spectator, sa fii din ce in ce mai prins. Din cele cinci sezoane, doar vreo jumatate de sezon pot spune ca este cam trasa de par. In rest, serialul ofera doar episoade bune sau foarte bune. Scenariul este foarte bun si contribuie intr-o proportie importanta la reusita serialului. Cinematografia estea si ea buna, este editat asa cum trebuie, suna bine si scenele de actiune sunt bune pentru un serial.

Succesul i se datoreaza poate in cea mai mare masura Tatianei Maslany, protagonista acestui serial, care pana la acest proiect nu avea un cv impresionant, dar care a dus greul acestui film, facand peste zece personaje, dintre care patru pe intreaga durata a serialului si le-a facut destul de bine pe toate. Interpretarile ei au fost credibile, iar acest serial i-a scos in evidenta versatilitatea si abilitatile pe care le are. De altfel, distirbutia nu s-a bucurat de nume prea mari, dar a avut in componenta actori experimentati, muncitori si onesti cu meseria lor, care au lucrat foarte bine impreuna, astfel incat cu mici exceptii pe ici pe colo, nivelul calitatii prestatiilor lor a fost unul foarte bun. Dintre rolurile secundare l-as remarca pe Jordan Gavaris si el cu o interpretare foarte buna.

Povestea asta are cam de toate: mister, dragoste, pericol, suspans, actiune, umor bun si curiozitatea omniprezenta de a vedea ce personaje mai face Tatiana Maslany. In afara de cateva episoade putin exagerate, singurul repros pe care i-l pot aduce acestui film este modul in care se termina episoadele si care m-a facut sa pierd vreo doua nopti ca sa aflu mai repede ce se intampla in continuare. Cred ca cinci sezoane sunt suficiente pentru a se retrage in glorie si este bine ca nu s-a lungit artificial, stricand inceputul excelent, cum se intampla cu alte seriale. Si ca sa fie si mai interesant, nici macar nu este un serial american. Este o productie canadiana pe care v-o recomand cu toata increderea.

The Wilde Wedding (2017)

Gen: Comedie, Romantic

Distributie: Glenn Close, John Malkovich, Patrick Stewart, Minnie Driver, Grace Van Patten

Regizor: Damian Harris [a mai regizat: Gardens of the Night(2008), Mercy(2000), Bad Company(1995), Deceived(1991), The Rachel Papers(1989)]

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 31/100

Casatoria unei foste vedete de cinema cu cel de-al patrulea ei sot, creeaza haos atunci cand rudele ei si ale fostului sot vin sa ia parte la festivitati.

Au fost minute bune in acre aproape am adormit la acest film. Intriga este atat de banala si uzata, incat ar fi fost nevoie de un scenariu iesit din comun si de niste glume foarte reusite, pentru ca acest film sa fie unul reusit. Din pacate nu am avut parte de asa ceva. Scenele presupus amuzante mi-au adus maxim un mic zambet in coltul gurii, nu a existat pic de suspans, iar marea rasturnare de situatie a fost un esec. Absolut toate aspectele acestui film sunt absolut mediocre.

De obicei sunt fanul distributiilor care sunt formate din actori de toate varstele. Este o placere sa ii vad etalandu-si experienta, colaborand si surclasandu-si uneori mai tinerii colegi, dar de data asta m-am simtit ca intr-un azil de batrani vazandu-i. Parca au fost obositi de la inceput pana la final si au transmis starea lor si colegilor lor mai tineri si chiar si mie. Prestatiile lor au fost decente, dar nu a existat nici un moment de stralucire.

Este un film care promite mai mult decat ofera. Nu este nimic de care publicul sa se agate. Sunt doar o serie de mini-povesti si mini-conflicte care pozitioneaza spectatorul doar ca un observator distant. Acest film nu mi-a oferit nici macar o scena favorita si nu am cum sa il recomand vreodata cuiva, decat ca metoda de tortura.

Borning (2014)

Titlu original: Børning

Gen: Actiune, Comedie

Distributie: Anders Baasmo Christiansen, Ida Husøy, Sven Nordin, Otto Jespersen, Jenny Skavlan

Regizor: Hallvard Bræin [a mai regizat: Børning 2(2016), The Giant(2005)]

Buget: 2.900.000 $

Premii:
- Best Film (Årets norske kinofilm), Amanda Awards, Norway 2015
- Best Supporting Actor (Årets mannlige birolle) (Henrik Mestad), Amanda Awards, Norway 2015
- Best Sound Design (Årets lyddesign), Amanda Awards, Norway 2015
- Public Choice Award - Folkets Amanda, Amanda Awards, Norway 2015

Nota Gealapa: 6.80

Cursa ilegala "Street Legal" are 2000 de km, de la Oslo la North Cape, iar Roy a fost provocat sa participe. In tot acest timp, el trebuie sa aiba grija si de fiica lui.

Pentru un film european cu buget redus, acest film nu arata rau deloc. Este un film de actiune decent si destul de amuzant. Din pacate, ca si in alte filme facute in tari mici, se vad unele limitari. In anumite scene aveam senzatia ca se protejeaza masinile sa nu fie ditruse prea rau. Povestea nu este neaparat originala si nici foarte complexa, dar este pusa inscena cu ajutorul unui scenariu decent care reuseste sa nu plictiseasca si sa creeze destul suspans.

Distributia este la fel de necunoscuta pentru mine cum este si cinematografia norvegiana, din care am ami vazut doar o amna de filme. Din fericire, actorii din rolurile importante au parut experimentati si prestatiile lor au fost solide, cam in nota filmului. Partea feminina a distributiei a cam lasat de dorit insa, in frunte cu Ida Husøy, o actrita tanara care a avut pe mana un personaj important pe care il putea scoate in evidenta mai mult.

In cea mai mare parte a filmului nu vedem decat masini intrecandu-se pe drumurile Norvegiei, ceea ce inseamna o cinematografie draguta, dar putina actiune adevarat si chiar mai putina substanta. Nu poate concura cu filmele de la Hollywood care abordeaza aceeasi nisa, dar multi cauta din cand in cand tocmai astfel de filme, putin diferite. Personal, nu il recomand. Sunt destule filme europene mai bune ca el.

The Benefactor (2015)

Gen: Drama

Distributie: Richard Gere, Dakota Fanning, Theo James, Dylan Baker, Cheryl Hines

Regizor: Andrew Renzi [a mai regizat: They Fight(2018), Fishtail(2014)]

Premii:
- Best Feature Film, Catalina Film Festival, 2015

Nota Gealapa: 5.85
Metascore: 40/100

Un filantrop se amesteca in vietile cuplurilor proaspat casatorite, incercand sa isi retraiasca trecutul.

La prima vedere acest film parea destul de promitator si chiar daca nu pot sa spun ca m-a plictisit, nici nu vad ce rost a avut. Dupa un inceput in forta, absolut neasteptat, lucrurile s-au clamat brusc si au ramas asa pana la momentul culminant, care nici el nu a oferit prea mult suspans. Un film simplu, fara prea mare profunzime, desi are un aer pretentios. Privind in spate, practic timp de 90 de minute nu s-a intamplat mare lucru.

Distributia este cea care m-a indus in eroare si m-a facut sa cred ca o sa vad un film cat de cat bun. Richard Gere in rolul principal, Dakota Fanning si Theo James imediat in linia a doua, pareau suficienti pentru a asigura succesul unui proiect. Din pacate mediocritatea filmului i-a cuprins si pe ei si nu prea am vazut chimie intre ei, iar Gere de data asta parca a avut mai degraba propria criza si nu a personajului. De altfel, realismul pe acre il are in unele scene prestatia lui este singura parte buna la acest capitol. Din pacate, ceilalti actori nu au reusit sa produca vreo interpretare mai valoroasa si a parut ca singurul lor scop este sa fie locotenentii lui Richard Gere.

Nu cred ca este un film care merita vazut. Povestea este pur si simplu mult prea banala si nu constituie o intriga care sa ofere potential suficient. De cele mai multe ori, o interpretare nu salveaza un film si nici acest film nu face exceptie. In afara de a-l studia pe Richard Gere la scoala de actorie, nu vad vreun alt motiv pentru care cineva ar alege sa vada Benefactor. Sunt destule alte filme, chiar apartinand aceluiasi gen, care sunt mult mai interesante.

Resident Evil: Extinction (2007)

Gen: SF, Actiune, Thriller

Distributie: Milla Jovovich, Ali Larter, Oded Fehr, Iain Glen, Ashanti

Regizor: Russell Mulcahy [a mai regizat: In Like Flynn(2018), Give 'em Hell Malone(2009), Prayers for Bobby(2009), The Scorpion King: Rise of a Warrior(2008), Crash and Burn(2007)]

Buget: 45.000.000 $
Incasari: 147.717.833 $

Premii:
- Best Action Poster, Golden Trailer Awards, 2008
- Best Science Fiction Actress (Mila Jovovich), Scream Awards, 2008

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 41/100

Supravietuitorii catastrofei din Raccoon City calatoresc prin desertul Nevada, incercand sa ajunga in Alaska. Alice se alatura caravanei si luptei acesteia impotriva corporatiei malefice Umbrella.

Acest al treilea film al seriei este putin mai bun decat predecesorul sau, asa ca in acest punct aceasta franciza nu este inca ingropata. Este un film mai coerent, se intrezareste un scop final si s-au mai imputinat si greselile logice. Este departe de a fi perfect, dar ramane un film agreabil, decent din punct de vedere tehnic, cu monstri noi care aduc un plus si creeaza scene de actiune bunicele. Scenariul in continuare nu ofera cel mai complex dialog, dar deja m-am obisnuit ca trebuie sa accept asta la Resident Evil.

Distributia este in mare parte aceeasi ca in al doilea film al seriei, cu cateva noutati pe ici pe colo, majoritatea reusite. Din pacate personaje simpatice vor disparea la finalul acestui film si nu stiu daca cele care le vor inlocui vor fi la fel de bune. Milla Jovovich are o interpretare decenta, in stilul primelor doua filme, ca de altfel toti actorii din acest film. Era greu de asteptat ca din aceasta franciza sa iasa vreo prestatie memorabila, dar macar nu am avut parte de nimic dezastruos.

Seria pastreaza acelasi ritm alert si actiunea aproape ca nu se opreste niciodata. Nu este un film plictisitor si pana la urma asta este cel mai important. In continuare nu este o franciza care sa ma dea pe spate si pe acre nu as recomanda-o in mod deosebit, dar daca alegeti sa o vedeti nu va fi chiar o pierdere totala de timp. Daca pastreaza acest nivel si in urmatoarele filme, Resident Evil va fi o serie mai reusita decat multe altele, cu mai multe pretentii.