joi, 31 mai 2018

Extortion (2017)

Gen: Actiune, Crima, Aventura

Distributie: Eion Bailey, Bethany Joy Lenz, Barkhad Abdi, Danny Glover, Tim Griffin

Regizor: Phil Volken [a mai regizat: Garbage(2013)]

Nota Gealapa: 6.25

Dupa ce vacanta lui cu familia ia o intorsatura dezastruoasa, un tata ajunge la mila unui pescar nemilos si porneste o cursa contra cronometru in incercarea de a-si salva sotia si fiul.

Genul de film care te lasa cu sentimente amestecate. Unele parti au fost surprinzator de bune, iar altele de-a dreptul dezamagitoare. Intriga a fost una plina de potential, dar acesta a fost irosit in mare parte. Pe ici pe colo, unele rasturnari de situatie au scos filmul din ordinea fireasca a lucrurilor, cu acre ne-au obisnuit atat de mult filmele de acest gen, incat au devenit clisee. Pe de alta parte insa, acest scenariul a shcibat doar drumul putin, dar destinatia a ramas aceeasi. Astfel avem parte de un film oscilant, destul de interesant, dar deloc memorabil.

Distributia parea una tipica pentru un film de categoria B, asa ca nu am avut mari asteptari, chiar daca pe lista numelor se regasea si Barkhad Abdi, un nominalizat la Oscar. Interpretarile pe care le-am vazut insa, au fost mult mai slabe decat anticipam. In frunte cu cel amintit mai devreme, continuand cu Danny Glover si temrinand cu protagonistul Eion Bailey, toti au parut niste novici. Cat despre Abdi, se pare ca se niseaza pe rolul unui pirat de mare sarac, rapitor de oameni. As rvea sa il vad daca este capabil sa joace si altceva.

Inceputul este unul destul de lent, dar filmul prinde viteza pe parcurs si devine destul de palpitant, ajutat asa cum aminteam ami devreme, de unele rasturnari de situatie absolut imprevizibile. Finalul, pe langa faptul ca este facut prost, este totusi previzibil, asa ca ultima impresie cu care ramai este tot una de dezamagire. Pana la urma, pentru un film de mana a doua este chiar decent si daca va pica pe maini as zice sa ii dati o sansa.


sâmbătă, 26 mai 2018

Cops and Robbers (2017)

Gen: Actiune

Distributie: Michael Jai White, Quinton 'Rampage' Jackson, Tom Berenger, Patrick Kilpatrick, Victoria Pratt

Regizor: Scott Windhauser [a mai regizat: Dead Trigger(2017)]

Buget: 5.500.000 $

Nota Gealapa: 2.05

Un ofiter de politie greu pus la incercare, trebuie sa joace un joc de-a soarecele si pisica cu un spargator de banci, care vrea sa il umileasca in timp ce evadeaza.

Ma asteptam sa vad un film de actiune mediocru, dar nu banuiam cam cat de prost o sa fie. Nu credeam ca cineva poate sa strice atat de mult un film de actiune destul de simplist, pentru ca nu avem de a face cu vreo poveste complexa si greu de urmarit. Bugetul chiar a fost unul decent pentru un asemenea film. Cu toate astea, Cops and Robbers nu arata bine deloc. Pare in permanenta stangaci si fortat. Putinele scene de actiune sunt atat de nereusite ca sunt foarte greu de privit.

Distributia nu anunta acest dezastru. Spun asta pentru ca are destule nume care au suficienta experienta in filme de categoria B decente. Din pacate, de data asta nu am vazut nici un fel de chimie, iar prestatiile individuale au fost groaznice. Nu pot numi nici macar o exceptie, care sa fi avut vreo interpretare mai de Doamne-ajuta.

Nu stiu daca producatorii au dorit ca publicul sa isi puna unele intrebari vazand acest film, dar singura intrebare pe care mi-am pus-o eu a fost de ce au facut filmul asta? Actiunea este slaba, suspansul nu exista, povestea este superficiala si este imposibil sa empatizezi cu vreun personaj. in afara de o rasturnare de situatie care te mai dezmorteste la un moment dat, acest film nu are nimic de oferit. Trailer:


joi, 24 mai 2018

Better Watch Out (2016)

Gen: Thriller, Horror

Distributie: Olivia DeJonge, Levi Miller, Ed Oxenbould, Aleks Mikic, Dacre Montgomery

Regizor: Chris Peckover [a mai regizat: Undocumented(2010)]

Incasari: 100.000 $

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Golden Raven - International Competition, Brussels International Festival of Fantasy Film (BIFFF), 2017
- Audience Award - Best European / North-South American Feature, Fantasia Film Festival, 2017
- Jury Award - Best Actor (Levi Miller), FrightFest, 2017
- Jury Award - Best Death, FrightFest, 2017
- Audience Award - Best Film, Ithaca International Fantastic Film Festival, 2016

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 67/100

Pe o strada linistita dintr-o suburbie, trebuie sa apere un baiat de doisprezece ani de intrusi, dar descopera ca nu are de a face cu o spargere obisnuita.

Acest film a reusit sa ma ia putin prin surprindere. Are un inceput fals, care te lasa sa crezi ca urmeaza sa o iei pe un drum batatorit de clisee si actiuni previzibile, dar la un moment dat totul ia o turnura mult mai interesanta. Povestea se schimba brusc si chiar daca nu este in intregime originala, este foarte palpitanta si plina de suspans. Este de apreciat ca reuseste asta cu putine mijloace. Este un film simplu, bine scris si bine pus in scena.

Nici distributia nu pare cine ste ce la prima vedere si chiar daca am vazut cateva interpretari mediocre in rolurile secundare, cei doi protagonisti au fost o surpriza placuta. Chiar daca nu au avut vreo chimie extraordinara, individual prestatiile lor au fost foarte bune, naturale si cu un aer proaspat. Ambii sunt foarte tineri si cred ca o sa mai dau in curand si peste alte filme de-ale lor.

Chiar daca a aparut in preajma craciunului, va avertizez ca nu este un film de familie. Aproape fiecare cadru emana un aer diabolic ciudat. Este un thriller inventiv, cu destule scene cu potential de a speria spectatorii. Prin urmare, vi-l recomand cu incredere.


The Birth of a Nation (2016)

Gen: Drama

Distributie: Nate Parker, Armie Hammer, Penelope Ann Miller, Jackie Earle Haley, Mark Boone Junior

Regizor: Nate Parker [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 8.500.000 $
Incasari: 16.000.000 $

Premii:
- Best Motion Poster, Golden Trailer Awards, 2017
- Audience Award - Dramatic, Sundance Film Festival, 2016
- Grand Jury Prize - Dramatic, Sundance Film Festival, 2016

Nota Gealapa: 6.95
Metascore: 69/100

Nat Turner, un sclav educat si predicator in Sudul antebelic, organizeaza o revolta.

Genul acela de film care daca nu iti place inseamna ca esti rasist. Este o poveste tipica despre sclavie, care nu aduce mai nimic nou. Lucreaza insa in avantajul sau faptul ca este inspirat din realitate. Chiar daca si scenariul, si cinematografia si povestea in sine sunt decente, filmul nu reuseste totusi sa aiba forta altor productii care au abordat acelasi subiect. Cumva, desi mi-a mentiunit interesul pana la final, nu a reusit sa ma si emotioneze.

Distributia nu este nici ea foarte ofertanta. Nate Parker a vrut sa fie un "one man show" al acestui proiect si a reusit in mare parte, dar nu cred ca la nivelul pe care si l-a dorit. In general, am vazut interpretari bunicele, cu influente etnice puternice, cu unele exagerari pe alocuri, dar fara sa fie deranjante. Pe de alta parte, nici nu pot scoate in evidenta pe cineva, iar prestatiile actorilor vor cadea in uitare exact ca si filmul.

Acum este posibil ca eu sa fiu rasistul de serviciu, dar m-am documentat putin asupra povestii care a inspirat filmul si se pare ca faptele nu au stat chiar asa cum ne sunt prezentate aici. Aparent, eroul nostru a fost mult mai violent si nemilos decat se intelege in film. Asta face Hollywoodul insa; nu este nimic nou ca o poveste sa fie denaturata de dragul unui film mai usor digerabil. Per total, The Birth of a Nation este un film bunicel pe care vi-l recomand. Trailer:


luni, 21 mai 2018

Mega Piranha (2010)

Gen: SF, Horror

Distributie: Paul Logan, Tiffany, Barry Williams, David Labiosa, Jude Gerard Prest

Regizor: Eric Frosberg [a mai regizat: Sex Pot(2009), Monster(2008), Torture Room(2007), Night of the Dead: Leben Tod(2006), Alien Abduction(2005)]

Buget: 3.000.000 $

Nota Gealapa: 3.10

Un grup de piranha mutanti feroce scapa din raul Amazon si mananc tot in calea lor spre Florida.

Un film exact atat de execrabil cat ma asteptam. O intriga ridicola, dezvoltata fara nici un fel de argument stiintific, pusa in scena cu ajutorul unor efecte jenante si al unui scenariu monosilabic. Pe scurt, niste piranha uriasi pe care o bomba nucleara doar ii ameteste putin, sunt invinsi dupa ce unul dintre ei varsa o picatura de sange, declansand o reactie in lant si facandu-i sa se automanance. Acest film nu are nici macar umorul din Sharknado, care sa il faca mai usor digerabil.

Bineinteles ca avand asemenea date , distributia nu putea fi decat una de acelasi nivel. Mie imi sunt familiare vreo doua dintre nume, doar pentru ca am mai vazut filme de genul asta. Pentru orice om normal insa, acesti actori nu inseamna nimic. Prestatiile lor sunt absolut jenante. imi inchipui ca actorii din filmele de genul asta sunt exact ca fotbalistii din liga a cincea, adica au joburi full time, iar cand ies de la serviciu mai acorda cate o ora-doua si hobbyului lor, actoria, fara a avea pretentia sa ii ia cineva in serios.

Sa facem o recapitulare. Avem de a face cu pesti piranha de dimensiunea unui avion, acre sar din apa si aterizeaza in orase unde si explodeaza, avem un expert in arte martiale care bate niste piranha mai mici, cam de dimensiunea unui frigider si niste politicieni si soldati care nu au nici o retinere sa bombardee o tara straina pentru a omori cativa pesti. Ideea pentru acest film, pare una venita unor liceeni la o betie cu prietenii. Trailer:


duminică, 20 mai 2018

Exam (2009)

Gen: Mister, Thriller

Distributie: Adar Beck, Gemma Chan, Nathalie Cox, John Lloyd Fillingham, Chukwudi Iwuji

Regizor: Stuart Hazeldine [a mai regizat: The Shack(2017)]

Premii:
- Coup de Coeur, Dinard British Film Festival, 2010
- Panavision Spirit Award for Independent Cinema, Santa Barbara International Film Festival, 2010

Nota Gealapa: 7.25

Opt candidati pentru o pozitie foarte atractiva in cadrul unei corporatii sunt inchisi impreuna intr-o camera de examinare si li se da un test final, care are o singura intrebare. Desi pare simplu, testul devine confuz si in curand incep sa apara tensiuni intre candidati.

Nu e prima oara cand apare un film care vrea sa ne arate natura umana inchizand mai multi oameni in aceeasi camera si punand in joc o miza la care doar unul dintre ei va avea acces. Elementul surpriza, asadar, nu exista. Cu toate astea, acest gen de filme au de fiecare data un magnetism aparte si daca sunt puse in scena cu oarecare atentie, nu prea ai cum sa dai gres cu ele. Acesta este un exemplu reusit. Scenariul este legat si povestea are logica si este chiar solida, pana aproape de final. Deznodamantul l-am gasit in schimb cumva dezamagitor. Alt aspect care nu prea mi-a placut a fost o retinere a filmului, care a fost parca prea cuminte in a exploata un astfel de subiect.

Distributia nu este una foarte atragatoare la prima vedere, dar sunt prezenti cativa actori experimentati care dau o nota de credibilitate filmului. Prestatiile tuturor au fost in general bune si solide, cu cateva mici excese pe ici pe colo, dar tolerabile. Nathalie Cox este singurul nume cu oarecare rezonanta, dar nu pot spune ca s-a remarcat in vreun fel fata de colegii ei mai putin cunoscuti.

Avand in vedere ca vorbim despre un film cu buget redus, putem concluziona ca este un thriller psihologic destul de reusit. nu este usor sa fii palpitant si sa nu plictisesti, cand intreaga actiune a filmului se desfasoara intr-o camera, iar Exam a reusit sa fie interesant pana la final. Singurul mare minus cred ca este esecul de a prezenta o imagine de ansamblu a societatii in acre evenimentul din film are loc. In rest, vi-l recomand. Trailer:


vineri, 18 mai 2018

Cross Wars (2017)

Gen: Actiune, Fantastic

Distributie: Brian Austin Green, Tom Sizemore, Vinnie Jones, Danny Trejo, Lori Heuring

Regizor: Patrick Durham [a mai regizat: Cross(2011)]

Nota Gealapa: 1.55

Callan si echipa lui trebuie sa se opuna lui Gunnar, un dusman ami vechi, iar pe traseu trebuie sa mai faca fata si unui detectiv invidios.

Cred ca acest film intra pe podiumul celor mai proaste vazut de mine vreodata. Aparent este un sequel, dar nu tin neaparat sa vad filmul oriinal. Ma asteptam sa fie mediocru, dar distanta de la cat de prost este pana la mediocru este uriasa. arata groaznic, dialogurile sunt oribile si povestea este dezgustatoare. Se vrea amuzant, ironic, autoironic, palpitant si coole dar esueaza in fiecare din aspectele mentionate.

Distributia este cea care mi-a dat sperante ca nu o sa fie chiar asa rau. Tom Sizemor, Danny Trejo si Vinnie Jones; acest trio parea perfect pentru un film de categoria B acceptabil, dar bag de seama ca cei trei au probleme financiare serioase daca au renuntat si la putinele standarde pe care le mai avea si au acceptat sa faca parte dintr-un asemenea gunoi. Din fericire pentru ei, nu sunt genul de actori carora un proiect ratat sa le ingroape cariera. Pentru colegii lor d eplatou insa, ma tem ca acest film este finalul inceputului lor de cariera.

Scenariul este de nivel de scoala generala, atat de simplu si stupid este. Nici nu as vrea sa ma pornesc foarte tare si sa vorbesc de efectele vizuale, care sunt atat de proaste, incat scenele din filmele anilor '80 in care oamenii impuscati nu sangerau deloc ar fi fost o imbunatatire. Sper ca acest film sa nu ma bantuie ca un vis urat. Va recomand o treaba casnica in loc sa vedeti acest film. Va fi mai interesanta si macar faceti ceva folositor. Trailer:


miercuri, 16 mai 2018

God's Own Country (2017)

Gen: Drama, Romantic

Distributie: Josh O'Connor, Alec Secareanu, Gemma Jones, Harry Lister Smith, Ian Hart

Regizor: Francis Lee [aflat la primul lungmetraj]

Incasari: 1.000.000 $

Filmul a obtinut 27 de premii, printre care:
- Männer Jury Award - Best Film, Berlin International Film Festival, 2017
- Best British Independent Film, British Independent Film Awards, 2017
Best Actor (Josh O'Connor), British Independent Film Awards, 2017
- Best Debut Screenwriter, British Independent Film Awards, 2017
- Best Sound, British Independent Film Awards, 2017

Nota Gealapa: 7
Metascore: 85/100

Primavara. Yorkshire. Tanarul fermier Johnny Saxby isi stinge frustrarile in betii si sex ocazional, dar sosirea unui imigrant roman angajat pentru o scurta perioada la ferma aprinde o relatie intensa care ii schimba prioritatile.

Obsesia de a fi corecti din punct de vedere politic, face ca in opinia criticilor orice film care abordeaza un subiect controversat sa primeasca cumva recenzii umflate. Nu neg faptul ca God's Own Country este un film foarte bune, dar nu este nici pe departe de nivelul indicat de critici. Este un film pentru festivaluri, care abordeaza homosexualitatea intr-un mod inedit. Povestea este interesanta, mai ales pentru un spectator roman, pentru ca unul din personaje este un imiggrant autohton care i-o trage unui tanar englez pana ii baga mintile in cap. Filmul este destul de brutal pe alocuri si putin cam explicit pentru un semihomofob ca mine.

Distributia nu spune mare lucru la prima vedere. nici macar Alec Secareanu, unul din cei doi protagonisti, nu este vreun nume despre care sa stiu prea multe chiar daca este roman. Cei doi protagonisti insa au avut interpretari bune cu o chimie suspect de buna intre ei. Recunosc insa, ca mi-au placut mai mult actorii din rolurile secundare, care au fost parca mult mai naturali si s-au pliat mai bine pe personajele lor, dand un plus de autenticitate intregului film.

Spre lauda lui, regizorul debutant Francis Lee, a reusit sa faca un film care este in acelasi timp senzual si sensibil, dar si brutal si urat. Cinematografia nu este nici ea de lepadat, chiar daca ma puteam lipsi de exemplu de scena in care unul din protagonisti baga mana pana la cot intr-o vaca gestanta, mai ales ca am obiceiul sa mananc atunci cand vad un film. Filmul mai raspunde la o intrebare: de cati romani este nevoie pentru a deprima un film occidental? Aparent, de unul singur. Recomand cu prudenta.


marți, 15 mai 2018

Dracula (1992)

Gen: Horror

Distributie: Gary Oldman, Winona Ryder, Anthony Hopkins, Keanu Reeves, Richard E. Grant

Regizor: Francis Ford Coppola [a mai regizat: Distant Vision(2016), Twixt(2011), Tetro(2009), Youth Without Youth(2007), The Rainmaker(1997)]

Buget: 40.000.000 $
Incasari: 216.000.000 $

Filmul a obtinut 24 de premii, printre care:
- Best Costume Design, Academy Awards, USA 1993
- Best Effects, Sound Effects Editing, Academy Awards, USA 1993
- Best Makeup, Academy Awards, USA 1993
- Best Sound Design, 20/20 Awards, 2013
- Best Art Direction, 20/20 Awards, 2013

Nota Gealapa: 7.85
Metascore: 57/100

Contele Dracula, un vampir batran de secole, vine in Londra pentru a o cuceri pe Mina, logodnica avocatului sau Jonathan Harker si pentru a instaura haosul in acest taram strain.

Un film clasic care imi scapase. Este cred cel mai bun film cu dracula al vremii sale. Aceasta intriga nu este usor de abordat, pentru ca a fost stoarsa in toate felurile, cu mai mult sau mai putin succes, dar cu un scenariu bun si cu simtul artistic aparte al lui Coppola, a iesit o productie care va mai dainui destul peste timp, exact ca si personajul principal al filmului. Daca acest film ar fi aparut exact asa cum este, acum, in 2018, ar fi fost considerat invechit si ar fi fost mai degraba trecut cu vederea, dar pentru inceputul anilor '90 arata bine, suna bine si te poarta cu succes intr-o alta epoca.

Distributia este una care ar fi considerata de prima mana si astazi. O sumedenie de actori relevanti au colaborat excelent pentru a pune in scena aceasta varianta romantica a mitului lui Dracula. Chiar daca nu pot spune ca am vazut interpretari care sa imi dea fiori sau sa imi provoace lacrimi, prestatiile lor au fost solide ai au ridicat nivelul filmului. Cand ii ai in fata pe Gary Oldman sau Anthony Hopkins, nu prea iti mai vine sa cauti nod in papura si te poti bucura mai bine de un film.

Este un film cu mult spirit. Multi il considera cea mai buna ecranizare a acestei povesti. Nu m-as arunca chiar atat de departe. Cred ca desi este foarte aproape, nu este la fel de bun ca filmul cu acelasi nume din 1931, care il are in frunte pe Bela Lugosi. Pana la urma este o chestie de gusturi. Cert este ca avem in fata un clasic, care trebuie neaparat vazut, chiar fie si numai pentru a vedea mari actori de la Hollywood cum se chinuie sa pronunte cuvinte in limba romana. Trailer:


luni, 14 mai 2018

Fingerprints (2006)

Gen: Horror, Mister, Thriller

Distributie: Leah Pipes, Kristin Cavallari, Josh Henderson, Andrew Lawrence, Lou Diamond Phillips

Regizor: Harry Basil [a mai regizat: Urban Decay(2007), Soul's Midnight(2006), Cloud 9(2006), Funky Monkey(2004), Back by Midnight(2004)]

Buget: 500.000 $

Premii:
- Best Feature, New York City Horror Film Festival, 2006

Nota Gealapa: 6.35

Proaspat iesita de la reabilitare, o tanara se muta inapoi cu parintii si sora ei si in curand ajunge sa fie implicata intr-un mister care i-a paralizat pe toti oamenii din orasul ei.

Am vazut acest film foarte degajat, stiind exact ca urmeaza sa am in fata ochilor, fara asa am asteptari mari si astfel am putut sa ma bucur de el si l-am gasit chiar agreabil. Mi-a placut ca are la baza o legenda urbana reala, dar nu a fructificat-o prea bine. Are toate cliseele filmelor de groaza cu adolescenti neintelesi de parinti si este destul de previzibil. La capitolul faima, ma declar mai degraba amuzat decat speriat.

Distributia este extrem de slaba. In afara de Lou Diamond Phillips nu am recunoscut pe nimeni, dar acesta a avut un personaj care nu conteaza deloc in economia povestii si nici nu a parut foarte dedicat proiectului. Protagonistii au parut mai interesati, dar din pacate am observat niste tineri destul de limitati de care ma indoiesc ca voi mai auzi prea curand.

Filmul a bifat cu succes multe din cerintele unui film horror de duzina, si-a asumat acest lucru si astfel ca nu ii poti reprosa mare lucru. A reusit sa fie exact ce si-a propus. Nu l-as recomanda in mod deosebit, dar daca ajungeti sa il vedeti si nu va place, nu va ingrijorati ca oricum il untai in maxim doua zile. Trailer:


duminică, 13 mai 2018

Diverge (2016)

Gen: Drama, SF, Thriller

Distributie: Ivan Sandomire, Jamie Jackson, Andrew Sensening, Erin Cunningham, Chris Henry Coffey

Regizor: James Morrison [aflat la primul lungmetraj]

Premii:
- Best Science Fiction Film, Barbados Independent Film Festival, 2017
- Best Domestic Feature, Julien Dubuque International Film Festival, 2017
- Best International Film, Lund International Fantastic Film Festival, 2016
- Golden Strands - Outstanding Cinematography, Tallgrass International Film Festival, 2016

Nota Gealapa: 3.75

Supravietuitorul unui virus letal primeste sansa sa isi recapete viata pe care a pierdut-o, daca il opreste pe omul responsabil de raspandirea bolii.

Acest film a castigat cateva festivaluri. nici nu vreau sa ma gandesc cum aratau celelalte filme de la aceste festivaluri, daca acesta a fost cel mai bun. Originalitatea lipseste cu desavarsire. Am mai vazut virusi care distrug omenirea si oameni care se intorc in timp pentru a ii opri in fasa. Fiind un film de televiziune, automat ubgetul a fost mic, deci trebuie sa iti imaginezi mai mult unele lucruri, pentru ca filmul nu iti ofera vizual mare lucru. E curios cum un film despre o pandemie, foloseste maxim zece actori.

Distributia nu este nici macar una de mana a doua. Pare mai degraba o adunare a actorilor anonimi. Pentru ca si scenariul este slab si nici eio nu au foarte mari abilitati actoricesti, era practic imposibil sa apara in acest film vreo interpretare impresionanta. Recunosc totusi ca avand in vedere circumstantele, se putea mult mai rau. Prestatiile lor au fost pe alocuri chiar decente.

Se vrea un film despre soarta, consecinte si sacrificiu, dar esueaza in a transmite lectiile pe care le doreste transmise. Producatorii lui ar spune ca este un film meditativ, dar asta este doar un altfel de a spune ca "nu am avut bani sa facem mai mut". Ca sa va faceti o idee, cel mai avansat din punct de vedere tehnologic lucru pe care filmul ni-l arata este un scanner de mana care iti spune daca esti sau nu infectat, iar acesta este doar un cap de dus cu luminite. De ocolit. Trailer:


sâmbătă, 12 mai 2018

Confessions of a Sociopathic Social Climber (2005)

Gen: Comedie, Romantic

Distributie: Jennifer Love Hewitt, Colin Ferguson, Natassia Malthe, Daniel Roebuck, Stefanie von Pfetten

Regizor: Dana Lustig [a mai regizat: A Thousand Kisses Deep(2011), Wild Cherry(2009), Kill Me Later(2001), Wedding Bell Blues(1996)]

Nota Gealapa: 5.95

O femeie de 28 de ani care lucreaza in domeniul vanzarilor nu se da inapoi de la nimic pentru a urca pe scara sociala.

Faptul ca este un biet film de televiziune, nu este o scuza suficienta pentru cat de siropos si plin de clisee este acest film. Este extrem de banal si lipsit total de originalitate si nu incearca sa ascunda asta cu nimic, pentru ca publicului tinta nu ii pasa, iar publicul tinta al acestui film este un grup de domnisoare pline de ele si de ifose, care cred ca totul li se cuivne si intreaga lume trebuie sa le stea la picioare. Chiar daca pe final filmul pare ca ofera o lectie despre cum viata nu este chiar asa, nu o face suficient de convingator.

In rolul principal o avem pe Jennifer Love Hewitt, pe care Hollywoodul a cam expulzat-o in ultima vreme si iat-o acceptand sa apara in astfel de proiecte dezastruoase. Nu mi-a placut prestatia ei, desi nu a avut vreun rol exagerat de complicat. Aparent filmele in acre omoara vampiri o prind mai bine. Colin Ferguson a fost si el catapultat cumva in acest fiasco si chiar daca nu este un actor rau, nu a reusit sa ii ofere prea multa stabilitate.

O fetita rasfatata ar spune despre acest film ca este extrem de amuzant si a facut-o sa rada pana au durut-o falcile, iar Jennifer Love Hewitt este o mostra de talent si a avut o prestatie magistrala. Realitatea este insa, ca aceste este doar inca un film mediocru, siropos si absolut superficial. Recomand cu incredere sa il ocoliti.


vineri, 11 mai 2018

The Brothers Grimm (2005)

Gen: Aventura, Fantastic

Distributie: Matt Damon, Heath Ledger, Monica Bellucci, Petr Ratimec, Barbora Lukesová

Regizor: Terry Gilliam [a mai regizat: The Zero Theorem(2013), The Imaginarium of Doctor Parnassus(2009), Tideland(2005), Fear and Loathing in Las Vegas(1998), Twelve Monkeys(1995)]

Buget: 88.000.000 $
Incasari: 106.000.000 $

Premii:
- Capri Umberto Tirelli Award, Capri, Hollywood 2005
- La Chioma di Berenice - Best Costumes in Film, Premio Berenice, 2006

Nota Gealapa: 6.50
Metascore: 51/100

Will si jake Grimm sunt niste escroci nomazi, care intalnesc un blestem autentic care poate fi infrant doar cu curaj, nu cu exorcizarile lor false.

Acest film a fost un haos prea putin controlat. Desi am identificat toate referintele si nu au fost putine, acestea nu au fost imbinate astfel incat sa faca neaparat sens. Are cateva intentii bune, dar acestea se pierd intr-o poveste care isi pierde la randul ei destul de des firul narativ. Este ticsit de efecte vizuale, marea lor majoritate foarte bune, iar acestea ridica putin nivelul si il fac mai agreabil. Nu stiu daca o asemenea intriga ar fi putut fi transformata intr-un film mai bun de atat. Macar este distractiv si ofera oarece suspans.

Distributia este principalul atu al filmului. Scoate in fata doi protagonisti relevanti, Matt Damon si Heath Ledger, pe acre ii inconjoara de alte figuri familiare in rolurile secundare. Astfel, avem parte de prestatii solide de la un capat la celalalt. Dintre toti l-as remarca pe Heath Ledger, care a fost nevoit sa dea viata unui personaj departe de zona lui de confort si a facut-o foarte bine.

Acest film,  pe langa efectele vizuale extravagante, ofera si destul umor de calitate si astfel se face destul de agreabil. Momentele bune alterneaza cu punctele moarte alterneaza foarte des de-a lungul celor doua ore, asa ca este posibil sa fie destul de greu sa dati un verdict asupra filmului. Eu spun ca este un film usurel, destul de amuzant si distractiv, care aduce pe ecran bucatele din toate povestile copilariei si chiar daca nu va fi nici pe departe prima recomandare pe care o veti face cuiva, merita sa aruncati o privire. Trailer:


joi, 10 mai 2018

Atonement (2007)

Gen: Drama, Dragoste, Razboi

Distributie: Keira Knightley, James McAvoy, Brenda Blethyn, Saoirse Ronan, Juno Temple

Regizor: Joe Wright [a mai regizat: Darkest Hour(2017), Pan(2015), Anna Karenina(2012), Hanna(2011), The Soloist(2009)]

Buget: 30.000.000 $
Incasari: 130.000.000 $

Filmul a obtinut 51 de premii, printre care:
- Best Achievement in Music Written for Motion Pictures, Original Score, Academy Awards, USA 2008
- Best Motion Picture - Drama, Golden Globes, USA 2008
- Best Original Score - Motion Picture, Golden Globes. USA 2008
- Best Film, BAFTA Awards, 2008
- Best Production Design, BAFTA Awards, USA 2008

Nota Gealapa: 8
Metascore: 85/100

La varsta de 13 ani, scriitoarea de succes Briony Tallis, schimba irevocabil cursul mai multor vieti dupa ce il acuza pe iubitul surorii ei de o crima pe care acesta nu a comis-o.

Este prea putin sa spun ca acest film m-a surprins placut. Pentru ca nu stiam nimic despre el, nu am avut nici o asteptare, asa ca m-a prins cu garda jos si efectiv m-a dat pe spate. Acest film este un monument de sensibilitate si poate fi o lectie de montaj pentru orice regizor aspirant. Planurile temporale alternate cu succes si incertitudinea ca ceea ce vezi este real sau se intampla doar in imaginatia personajelor, te tin mereu cu sufletul la gura incercand sa anticipezi ce urmeaza.

Distributia nu este una extraordinare, dar ofera nume serioase ale industriei, care ofera credibilitate totala filmului prin prestatiile lor solide si chimia buna dintre ei. Nu pot sa spun ca a stralucit cineva in mod special, dar toti s-au achitat cu bine de sarcini, in frunte cu tanara pe atunci Saoirse Ronan si James McAvoy, pe care de cele mai mult ori il gasesc mai degraba antipatic.

Datorita felului in care este montat, poti avea senzatia uneori ca ratezi bucati de poveste, dar aceasta tehnica ajuta in cele din urma spectatorul sa empatizeze cu personajele. Pe cat este de frumos pe alocuri, pe atat este de dureros si crud. Pentru un spectator superficial poate parea un film monoton si iritant, dar mie mi se pare genul acela de film care iti ramane intr-un colt al mintii si peste o perioada de timp te trezesti dintr-o data cu chef sa il mai vezi odata. il recomand cu incredere. Trailer:



joi, 3 mai 2018

Focus (2015)

Gen: Comedie, Drama, Crima

Distributie: Will Smith, Margot Robbie, Rodrigo Santoro, Adrian Martinez, Gerald McRaney

Regizor: Glenn Ficarra [a mai regizat: Controversy(2017), Whiskey Tango Foxtrot(2016), Crazy, Stupid Love.(2011), I Love You Phillip Morris(2009)]

Buget: 50.100.000 $
Incasari: 160.000.000 $

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 56/100

In mijlocul celei mai recente operatiune a escrocului veteran Nicky, o femeie din trecutul sau, acum o adevarata femeie fatala, apare si ii da planurile peste cap.

Cui nui ii place un film cu hoti, acre fura dupa planuri exagerat de elaborate? Nu auzisem prea multe despre acest film si nu stiam la ce sa ma astept, asa ca m-a surprins in mod foarte placut. Exista cateva momente in timpul filmului in care nu mai stii ce si pe cine sa crezi, iar asta pentru mine inseamna ca scopul a fost atins. Este unul dintre cele mai dinamice filme pe care le-am vazut in ultima vreme si nici nu am simtit cum a trecut timpul.

La prima vedere poate parea un film usurel pentru actori, dar si cei doi protagonisti, Will Smith si Margot Robbie, dar si unii din rolurile secundare, au avut de interpretat personaje duplicitare care trebuiau sa iti transmita emotii fase si sa te duca pe o pista sentimentala gresita si s-au achitat cu brio de aceasta sarcina. Se pare ca nici acest film nu infirma mini-legenda ca orice este cu Will Smith e bun; in afara poate de After Earth, dar isi spala pacetele cu prestatia de aici.

Filmului cred ca ii lipseste un scenariu ceva mai bun, care sa ajute publicul sa cada cu adevarat prada povestii, pentru ca desi mi-a placut, pot spune ca am fost cumva detasat pe intreaga sa durata. Daca vreti sa fiti mai perspicace decat mine, va recomand sa luati titlul filmului in serios si sa fiti foarte concentrati, incercand sa depistati pistele false inainte de vreme. Daca reusiti probabil veti avea u oarecare sentiment de satisfactie. Eu cred insa ca m-am distrat atat de bine tocmai pentru ca nu m-a preocupat acest aspect si mi-am permis sa fiu surprins. Nu e cel mai rafinat film, dar este mai mult decat decent si vi-l recomand. Trailer:


miercuri, 2 mai 2018

Fathers and Daughters (2015)

Gen: Drama

Distributie: Russell Crowe, Amanda Seyfried, Aaron Paul, Diane Kruger, Quvenzhané Wallis

Regizor: Gabriele Muccino [a mai regizat: There Is No Place Like Home(2018), Summertime(2016), Playing for Keeps(2012), Kiss Me Again(2010), Seven Pounds(2008)]

Buget: 22.400.000 $

Nota Gealapa: 7.55
Metascore: 31/100

Un scriitor castigator al premiului Pulitzer se straduieste sa sa faca fata mortii sotiei sale si sa fie tata dupa o cadere nervoasa, iar 27 de ani mai tarziu, fiica lui adulta incearca sa isi cladeasca propriile sentimente si conexiuni.

Filmul prezinta o poveste impresionanta despre iubire si despre complexitatea acesteia. Lectia este ca trebuie sa lupti din greu pentru ce iubesti, pentru ca lucrurile nu se intampla de la sine si fericirea nu vine de a sine, iar uneori nu mai vine deloc. Este o drama puternica, a carei actiune se desfasoara pe doua planuri temporale imbinate cu dibacie, mai ales in a doua jumatate a filmului. Cred ca acesta este un film mult subestimat, care are puterea sa ii faca pe cei care aleg sa il vada sa isi puna unele intrebari si sa reflecteze poate la superficialitatea lor cotidiana.

Distributia este si ea foarte buna. Amanda Seyfried are o interpretare foarte buna, in ciuda unor momente ezitante. Adevaratul star in acest film a fost insa Russell Crowe, care a dat viata unui personaj in afara zonei sale de confort si care a fost extrem de convingator. Cei doi protagonisti nu au ocazia sa interactioneze, dar cu toate astea acestia au reusit sa transmita cu succes legatura puternica dintre personajele lor.

Gabriele Muccion a facut si el o treaba excelenta si a oferit o cinematografie la inaltime. Filmului i-ar fi priit un scenariu o idee mai bun, care sa evite momentele siropoase si nele momente moarte. Daca ar fi avut si acest ingredient, ar fi putut fi un film inspirational de referinta, mult mai memorabil. Este un film frumos, dar care lasa o senzatie de gol. Lasa impresia ca ceva lipseste. Il recomand totusi ca o paranteza reusita de la blockbusterel supra-mediatizate. Trailer:


Dark Awakening (2014)

Gen: Horror, Mister, Thriller

Distributie: Jason Cook, Lance Henriksen, Valerie Azlynn, Wiliam Pifer, Lauren Sesselmann

Regizor: Dean jones [a mai regizat: Coffin Baby(2013)]

Nota Gealapa: 2.45

Un thriller despr eun cuplu care transforma o proprietate veche in noua lor casa si la scurt timp incep sa vada spiritele unor copii morti.

Filmul asta promitea sa fie un horror de duzina mediocru, dar din pacate a fost mult mai putin de atat. Am asteptat tot filmul sa ma sperii, dar acel moment nu a mai venit. In afara de cateva machiaje de efect, prea putin puse in valoare, nu prea am ce aspecte pozitive sa remarc. Originalitatea lipseste cu desavarsire, iar plictiseala este la ea acasa in acest film. dupa vreo zece minute am inceput sa ma uit constant catre monitor sa vad cat mai e pana se termina.

Si castingul a fost ratat. Distributia propune un singur nume cu ceva rezonanta, cel al lui Lance Henriksen, dar daca pui impreuna un actor obosit dupa atatia ani de cariera, un proiect cu tinte extrem de scazut si un scenariu sec, nu are cum sa iasa ceva bun. Protagonistul Jason Cook, pare ca a avut un rol solicitant, cel putin la prima vedere, dar chiar daca personajul sau isi schimba personalitatea cu 180 d egrade la un moment dat, chiar si in aceste conditii cred ca era nevoie de minime abilitati actoricesti pentru a produce o prestatie decenta, dar acestea au lipsit cu desavarsire.

Filmul nu trebuie judecat neaparat dupa lipsa de originalitate a intrigii. Sunt zeci de filme cu o premiza asemanatoare, dar multe dintre ele au reusit sa o puna in scena mult mai profesionist. Filmul asta in schimb, pare ca a fost filmat doar martea in alea trei ceasuri rele pentru ca nu prea a mers nimic cum trebuie. Dupa un inceput promitator care creeaza oarecare suspans, dialogurile superficiale, lipsa de chimie dintre protagonisti si previzibilitatea povestii fac ca acest film sa se prabuseasca incet dar sigur panala final; aproape la fel de incet ca ritmul in care avanseaza povestea. Trailer:


marți, 1 mai 2018

Taking Sides (2001)

Gen: Drama

Distributie: Harvey Keitel, Stellan Skarsgård, Moritz Bleibtreu, Birgit Minichmayr, Ulrich Tukur

Regizor: István Szabó [a mai rgeizat: The Door(2012), Rokonok(2006), Being Julia(2004), Ten Minutes Older: The Cello(2002), Sunshine(1999)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 200.000 $

Filmul a obtinut 9 premii, printre care:
- Best Director, Flaiano Film Festival, 2002
- Best Screenplay, Flaiano Film Festival, 2002
- Special Award, Hungarian Film Critics Awards, 2003
- ADF Cinematography Award, Mar del Plata Film Festival, 2002
- Best Actor (Stellan Skarsgård), Mar del Plata Film Festival, 2002

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 61/100

O poveste bazata pe viata lui Wilhelm Furtwängler, dirijorul Filarmonicii din Berlin, care a ocupat aceasta pozitie in perioada nazista. Unul din cei mai spectaculosi si recunoscuti dirijori din anii '30, reputatia lui Furtwängler rivaliza cu cea a lui Toscanini. Dupa razboi, acesta a fost investigat in cadrul programului aliat de denazificare. Imediat dupa razboi, intr-un Berlin bombardat, aliatii restabilesc incet-incet ordinea si legea. Unui maior american ii este inmanat dosarul Furtwängler si i se spune sa gaseasca orice dovada poate pentru a-l condamna pe acesta fara mila. Dur si arogant, maiorul Steve Arnold incepe sa investigheze o lume despre care nu stie nimic. Membrii orchestrei jura pentru moralitatea lui Furtwängler si spun ca acesta a facut tot ce a putut pentru a-i proteja pe muzicienii evrei. Pentru germanii care ii respecta muzica, Furtwängler este un semi-zeu, dar pentru maiorul Arnold este doar un nazist mincionos fara pic de vointa.

Filmul ofera o perspectiva interesanta a modului in care s-au desfasurat unele lucruri in perioada ce a urmat victoriei aliatilor impotriva nazistilor. Povestea estefoarte interesanta, iar principala arma a filmului este scenariul foarte bun, care reuseste sa captiveze doar cu dialoguri bune, nefolosind drame inutile sau efecte scumpe. Nu este genul de film care sa umple salile de cinema, dar cred ca este pe placul oricarei persoane care din cand in cand mai cauta si altceva la un film in afara de violenta fara substanta si umor situational.

Distributia este si ea foarte buna. Alegerea celor doi protagonisti a fost foarte inspirata. Atat Harvey Keitel cat si Stellan Skarsgård au fost la inaltimea scenariului si nu l-au irosit. Interpretarile lor, chiar daca nu au fost neaparat memorabile, au fost foarte solide si credibile, cei doi reusind sa fure lumina reflectoarelor si sa isi eclipseze colegii d eplatou.

Mi-a placut ca filmul prezinta faptele in mod obiectiv si lasa spectatorii sa isi traga singuri concluziile. Mesajul este ca dreptatea este in cele din urma subiectiva si fiecare dintre noi o vedem altfel. Finalul este unul surprinzator si din punctul meu de vedere destul de edificator. Mi se pare ca dupa aproape doua ore de indoiala, ultimele secvente iti ofera realitatea si te face sa te simti bine sau rau in functie de ce ai crezut pana in acel mai moment. Recomand acest film tuturor celor care prefera si ceva substanta din cand in cand. Trailer:



NetFlash.ro la indemana ta!