The Great Debaters (2007)

Gen: Drama

Distributie: Denzel Washington, Forest Whitaker, Kimberly Elise, Nate Parker, Jurnee Smollett-Bell

Regizor: Denzel Washington [a mai regizat: Antwone Fisher(2002)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 31.000.000 $

Filmul a obtinut 11 premii, printre care:
- Best Picture, African-American Film Critics Association (AAFCA), 2007
- Christopher Award - Feature Films, Chritopher Awards, 2008
- Outstanding Motion Picture, Image Awards, 2008
- Outstanding Actor in a Motion Picture (Denzel Washington), Image Awards, 2008
- Outstanding Actress in a Motion Picture (Jurnee Smollett-Bell), Image Awards, 2008

Nota Gealapa: 8
Metascore: 65/100

O drama bazata pe povestea reala a lui Melvin B. Tolson, un profesor la facultatea Wiley din Texas. In 1935, el a inspirat studentii din prima echipa de dezbateri a scolii, care i-au confruntat pe cei de la Harvard in campionatul national.

Am inceput sa ma cam satur de filme etnice despre perioada in care negrii erau persecutati in America. Am vazut multe asemenea filme in ultima perioada. Din fericire, acesta a fost unul foarte bun. Intriga a fost originala si indrazneata, pentru ca nu foarte multa lume gaseste palpitanta o dezbatere, indiferent de subiect. Scenariul foarte bine scris a facut aceasta poveste sa fie foarte interesanta pana la final, iar denzel ar trebui sa regizeze mai des, pentru ca se pricepe.

Distributia este foarte buna si a folosit exact actorii care trebuiau folositi pentru a transmite acest mesaj de pace si egalitate. Denzel a avut o prestatie in nota lui obisnuita, iar mai tinerii sai colegi de platou s-au ridicat si ei la nivelul sau. As remarca-o pe Jurnee Smollett-Bell a fost extrem de sensibila si naturala in acest film si dupa aceasta reprezentatie s-ar putea sa fiu determinat sa vad un film doar pentru ca ii vad numele pe afis.

E un film de o foarte buna calitate, genul ala de film care nu face senzatie la box office, dar te face sa te simti bine dupa ce il vezi. Nu este un film de colectie, dar este un film care trebuie vazut. Daca vreti sa vedeti o poveste puternica si inca o dovada ca americanii au o istorie rusionasa, acesta este filmul care sa acopere aceasta nevoie. Trailer:

The Hill (1965)

Gen: Drama, Razboi

Distributie: Sean Connery, Harry Andrews, Ian Bannen, Alfred Lynch, Ossie Davis

Regizor: Sidney Lumet [a mai regizat: Before the Devil Knows You're Dead(2007), Find Me Guilty(2006), Strip Search(2004), Gloria(1999), Critical Care(1997)]

Buget: 2.500.000 $

Premii:
- Best British Cinematography (B/W), BAFTA Awards, 1966
- Best Screenplay, Cannes Film Festival, 1965
- Best British Dramatic Screenplay, Writers' Guild of Great Britain, 1966

Nota Gealapa: 7.80

Intr-o inchisoare militara din nordul Africii, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cinci prizonieri noi incearca sa supravietuiasca pedepselor brutale si gardienilor sadici.

Este greu pentru un film alb-negru din 1965 sa surprinda si sa captiveze pe cineva in zilele noastre, dar acesta a facut-o. Intriga este solida si plina de potential, exploatat din plin cu un scenariu bine scris si chiar daca dureaza putin peste doua ore, nici nu am simtit cand a trecut timpul. Din punct de vedere tehnic filmul nu este unul avansat nici pentru acele vremuri. Este simplu, dar transmite ce avea de transmis.

Distributia este excelenta. Este ticsita de actori mari in acele vremuri, mare parte din ei devenind uriasi de-a lungul vremii, in frunte cu Sean Connery, care a avut o interpretare solida si mult mai moderna decat era cazul atunci. In acei ani inca era la moda suprainterpretarea si majoritatea actorilor o folosesc si aici, dar Connery a avut o prestatie credibila fara sa faca nimic exagerat, lucru acre trebuie sa fi parut extrem de ciudat atunci. Cred ca este una din cele mai bune interpretari din cariera sa.

Filmul expune o sumedenie de subiecte politice, sociale,personale si d eidentitate sociala. Filmul nu face acuzatii pe fata, dar disputa dintre personajul principal si eroul degativ este plina de subitilitati menite sa scoata in evidenta unele probleme sociale. Toate paturile sociale sunt prezentate, fiecare cu problemele si nevoile ei. Cred ca este un film de referinta in cinematografia britanica, iar prin partea asta de lume il recomand ca un experiment cnematografic interesant. Daca vedeti acest film si inca doua-trei ca el veti fi indreptatit sa spuneti ca "nu se mai fac filme ca pe vremuri". Trailer:

The King's Speech (2010)

Gen: Drama

Distributie: Colin Firth, Geoffrey Rush, Helena Bonham Carter, Derek Jakobi, Robert Portal

Regizor: Tom Hooper [a mai regizat: The Danish Girl(2015), Les Misérables(2012), The Damned United(2009), Longford(2006), Red Dust(2004)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 900.000.000 $

Filmul a obtinut 107 premii, printre care:
- Best Motion Picture of the Year, Academy Awards, USA 2011
- Best Performance by an Actor in a Leading Role (Colin Firth), Academy Awards, USA 2011
- Best Achievement in Directing, Academy Awards, USA 2011
- Best Writing, Original Screenplay, Academy Awards, USA 2011
- Best Performance by an Actor in a Motion Picture - Drama (Colin Firth), Golden Globes, USA 2011

Nota Gealapa: 8.20
Metascore: 88/100

Povestea regelui George al VI-lea al Marii Britanii si Irlandei de Nord, a ascensiunii sale neasteptate pe tron si a doctorului logoped care l-a ajutat pe monarhul nesigur sa fie demn de functia sa.

Filmul clasic nu este nici pe departe pe cale de disparitie, iar King's Speech este o lectie deschisa despre cum sa faci un film bun, fara sa cheltui zeci de milioane de dolari pe efecte moderne. Extrem de bine scris, filmul face sa straluceasca o un amanunt din isotria Angliei, pe acre nu multi l-ar fi considerat demn de a fi subiect de film. Chiar daca nu am vazut scene de actiune, cascadorii sau povesti de dragoste exagerate, nici u am simtit cum au trecut cele doua ore cat dureaza filmul.

Distributia aduce in prim-plan unii dintre cei ami importanti actori britanici si toti s-au ridicat la inaltimea ocaziei. Colin Firth a avut o interpretare senzationala. Se pare ca se ii priesc filmele care au cuvantul "king" in titlu. Geoffrey Rush a avut si el o interpretare foarte buna, cum era de asteptat si a fost o surpriza placuta sa o vad int-run rol serios pe Helena Bonham, pe care am vazut-o intruchipand numai vrajitoare. De altfel, cred ca aceasta calitate impecabila a prestatiilor artistice, reprezinta alaturi de scenariu principala forta a filmului.

Personajele sunt complexe si usor indragibile, iar povestea ne prezinta curajul in ami multe forme; de la curajul rezervat al personajului principal, pana la curajul impulsiv al  personajului lui Guy Pearce, care renunta la tron pentru dragoste. Este genul acela rar de film care ajunge sa fie atat pe placul publicului larg, cat si pe placul criticilor, iar daca cuvintele mele nu va conving sa il vedeti, cele patru premii Oscar pe care le-a obtinut ar trbui sa fie un argument suficient. Trailer:

War for the Planet of the Apes (2017)

Gen: Actiune, Drama, SF

Distributie: Andy Serkis, Woody Harreslon, Steve Zahn, Karin Konoval, Amiah Miller

Regizor: Matt Reeves [a mai regizat: Dawn of the Planet of the Apes(2014), Let Me In(2010), Cloverfield(2008), The Pallbearer(1996), Future Schock(1994)]

Buget: 150.000.000 $
Incasari: 1.029.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 7.80
Metascore: 82/100

Dupa ce maimutele sufera pierderi inimaginabile, Caesar se lupta cu propriile instincte intunecate si porneste cauta sa isi razbune neamul prin orice mijloace.

Am vazut filmul de ceva vreme, dar am evitat sa il comentez la cald, ca sa fiu cat mai obiectiv. A fost unul din cele mai asteptate filme ale anului si din fericire nu a dezamagit. Aceasta franciza a fost una care a oferit calitate de la primul pana la ultimul film. Atat de buna este, incat faptul ca niste mamute pe niste cai se lupta cu niste soldati cu mitraliere pare un fapt banal. Povestea are sens si de aceasta data, nu pare o ciorba reincalzita, iar din punct de vedere tehnic filmul arata excelent.

Aceasta franciza nu a mizat niciodata pe numele mari din distributie si nu o face nici acum, desi adaugarea lui Woody Harrelson a fost de bun augur. Acesta a avut o interpretare buna si nu a parut din alt film. Cu cei care interpreteaza personajele animate eram obisnuiti deja si prestatiile lor au fost in aceeasi nota in care ne-au obisnuit.

Filmul are destule clisee ale filmelor de actiune, dar pentru ca vorbim de un film in care personajele principale sunt maimute, acestea nu par clisee si functioneaza ca niste procedee nemaintalnite si ce este dramatic pare mai dramatice, iar ce este amuzant pare mult mai amuzant. Bineinteles ca puritanii cinematografici vor sari ca arsi si vor spune ca este un film dezvoltat nenatural, de dragul banilor si au dreptate partial, dar nu este nici prima nici ultima franciza de acest gen. Macar aici s-au facut lucrurile cum trebuie si pare ca se vor opri fara sa mulga subiectul mai mult decat e cazul. Eu am fost fan al acestei serii de la inceput si o recomand cu incredere. Trailer:

The Grand (2007)

Gen: Comedie

Distributie: Woody Harrelson, David Cross, Dennis Farina, Cheryl Hines, Richard Kind

Regizor: Zak Penn [a mai regizat: Atari: Game Over(2014), Incident at Loch Ness(2004)]

Buget: 5.400.000 $
Incasari: 9.000.000 $

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 57/100

O comedie improvizationala care pune mai multi actori in jurul unei mese de poker.

O idee interesanta de la care asteptam ceva mai mult. Inceputul este promnitoator cu destul umor de buna calitate, dar apoi filmul capata o nota serioasa care nu ii face bine. Este un film bunicel, dar nu are nimic memorabil si nu este genul ala de film de care sa ai chef sa il mai vezi odata la un moment dat. E bine sa nu aveti asteptari de la acest film ca sa nu fiti dezamagiti.

Distributia este foarte buna. Multe nume importante, toate cu timp suficient de ecran si cu o chimie destul de buna intre ele, dar nici o interpretare cu adevarat remarcabila. Mi-au placut si aparitiile unor jucatori de poker reali. Pentru un asemenea film au oferit ceva credibilitate, chiar daca nu era neaparat necesara.

Nu este un film la care sa empatizezi cu personajele si care sa te tina intr-un suspans insuportabil pana la final, dar exista o nisa de public care va indragi acest film mai mult decat restul: fanii jocului de poker. Vor recunoaste comentarii in stil, trimiteri catre jucatori reali si alte astfel de detalii. Este un experiment interesant, dar nu pot sa il recomand in mod special.

The Good Shepherd (2006)

Gen: Thriller, Drama

Distributie: Matt Damon, Angelina Jolie, Robert De Niro, Alec Baldwin, Tammy Blanchard

Regizor: Robert De Niro [a mai regizat: A Bronx Tale(1993)]

Buget: 90.000.000 $
Incasari: 100.000.000 $

Premii:
- Outstanding Artistic Contribution, Berlin International Film Festival, 2007
- Screenwriter of the Year, Hollywood Film Awards, 2006

Nota Gealapa: 7
Metascore: 61/100

Tumultoasa istorie timpurie a CIA este vazuta prin ochii unui singur om.

Ma asteptam ca acest film sa ma dea pe spate. A fost un film foarte bun, dar doar atat. Nu cred ca modul de a spune povestea a fost cel mai inspirat. Din fericire, filmele cu spioni si intrigi complicate au un magnetism propriu care functioneaza si aici. Pentru un proiect asa mare insa, ma asteptam la mai mult; mai multe efecte, mai multa tensiune si chiar mai multa drama.

Distributia este una de vis, dar nu a functionat totul asa cum trebuie la capitolul interpretare. Majoritatea prestatiilor sunt solide, iar experienta numelor mari dau credibilitate filmului. Cel ami dezamagit insa am fost chiar de prestatia protagonistului. Nu mi-a placut Matt Damon in acest film si prin urmare nici personajul sau, cu care ar fi trebuit sa empatizez cel mai mult. Am inteles ce a vrut sa faca cu acest stil de intepretare, dar red ca a exagerat putin.

Trailerul te induce total in eroare. Din fericire filmul nu iti jigneste inteligenta, ci chiar o stimuleaza. Nu stiu de ce De Niro a regizat asa putin, pentru ca in ambele sale filme a aratat destul de mult potential. Sunt o multime de intrigi secundare, care sunt conectate bine de povestea principala si astfel reusesti sa ramai interesat timp de aproape trei ore cat dureaza filmul. Este nevoie sa cunoasteti putina istorie americana ca sa intelegeti pe deplin film. Chiar daca nu este o capodopera, eu spun ca merita vazut. Trailer:

Terra Formars (2016)

Gen: SF, Actiune, Horror

Distributie: Rinko Kikuchi, Rila Fukushima, Shun Oguri, Kane Kosugi, Takayuki Yamada

Regizor: Takashi Miike [a mai regizat: JoJo's Bizarre Adventure: Diamond is Unbreakable - Chapter 1(2017), Blade of the Immortal(2017), The Mole Song: Hong Kong Capriccio(2016), Yakuza Apocalypse(2015), The Lion Standing in the Wind(2015)]

Nota Gealapa: 4.95

In incercarea de a coloniza planeta Marte, oamenii de stiinta din secolul 21 infuzeaza planeta cu alge pentru a atrage lumina soarelui si pentru a purifica atmosfera si gandaci care sa raspandeasca algele pe masura ce se hranesc. 500 de ani mai tarziu, primul echipaj uman trimis acolo pierde legatura cu Pamantul si o a doua echipa este trimisa sa investigheze.

Cand vine vorba de filme japoneze, tot timpul ai suspiciunea ca s-ar putea sa vezi ceva ciudat. Acest film a depasit orice asteptari legate de ciudatenie. Din primul pana in ultimul minut te lovesc valuri de ciudatenie din ce in ce mai mari. Macar nu poate fi acuzat de lipsa de originalitate. Nu am mai vazut un subiect de film nici macar asemanator. Luptele intre mutanti hibrizi oameni-insecte te vor lasa cu gura cascata, dar lipsa de sens invinge pana la urma, iar prima intrebare pe care ti-o pui dupa ce se termina filmul este: la ce dracu' m-am uitat?

Distributia nu insemna nimic pentru mine din punct de vedere al numelor si nu a insemnat nici din punct de vedere al calitatii interpretarilor. Mie mi s-au parut mediocre, dar este posibil ca publicul asiatic sa fi apreciat prestatiile actorilor, pentru ca sunt interpretari foarte dramatizate, in stil asiatic, ca in filmele vechi cu samurai si ninja.

Filmul are cateva momente in acre pare normal, dar pentru ca este o abundenta de efecte vizuale dintre care doar acteva sunt reusite, cele rele fac filmul sa arate aproape ca un desen animat. Este totusi distractiv si nu are cum sa fie plictisitor. Il recomand ca si experienta inedita. Trailer:

The Art of War (2000)

Gen: Thriller, Actiune

Distributie: Wesley Snipes, Anne Archer, Maury Chaykin, Marie Matiko, Cary-Hiroyuki Tagawa

Regizor: Christian Duguay [a mai regizat: A Bag of Marbles(2017), Belle & Sebastian: The Adventure Continues(2015), Jappeloup(2013), Pope Pius XII(2010), Augustine: The Decline of the Roman Empire(2010)]

Buget: 60.000.000 $
Incasari: 40.000.000 $

Premii:
- Best Cinematography in Theatrical Feature, Canadian Society of Cinematographers Awards, 2001
- Golden Reel Award, Genie Awards, 2001

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 30/100

Shaw este agent intr-o echipa a Natiunilor Unite care se ocupa cuspionajul si tactici mai putin etice de a asigura pacea. Cand un container plin de refugiat vietnamezi morti ajunge intr-un port si ambasadorul chinez este omorat, lui i se insceneaza crimele si trebuie sa scape de FBI dar si de triade si sa incerce sa afle ce se intampla de fapt.

Cand un film este pretentios si vrea sa dea impresia ca este mai complicat decat este de fapt, este destinat sa cada in mediocritate. Marea rasturnare de situatie din finalul filmului este previzibila dupa primele cinci minute. Norocul filmului este ca o conspiratie, indiferent cat de proasta ar fi, atrage intotdeauna. Cateva din scenele de actiune sunt si ele destul de reusite, iar cinematografia nu este rea nici ea.

Acum numele Wesley Snipes nu cred ca mai starneste vreun interes, dar anul 2000 a fost in cele 15 minute de glorie ale sale. Nu este el cel mai bun actor, dar pentru astfel de filme este destul de potrivit si este credibil in rolurile astea de dur. Din pacate in afara de prestatia lui decenta, la acest capitol nu am mai remarcat nimic deosebit, pentru celelalte figuri familiare au avut roluri mult prea mici pentru a conta. De exemplu, Donald Sutherland straluceste in fiecare scena in care apare, dar nu cred ca aduna trei minute de ecran.

Daca alegeti acest film, bucurati-va de actiune, de sunet si de cinematografie, pentru ca altceva bun nu primiti. Nu imi e antipatic Wesley Snipes, dar regula generala este ca actorii din filmele de ctiune, cu mici exceptii, nu sunt chiar cei mai priceputi in ale actoriei. Daca v-a placut Enemy of the State o sa va placa si filmul asta. Trailer:

The Best Exotic Marigold Hotel (2011)

Gen: Comedie, Drama

Distributie: Judi Dench, Bill Nighy, Maggie Smith, Tom Wilkinson, Patrick Pearson

Regizor: John Madden [a mai regizat: Miss Sloane(2016), The Second Best Exotic Marigold Hotel(2015), The Debt(2010), Killshot(2008), Proof(2005)]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 315.000.000 $

Premii:
- Best Actress (Judi Dench), AARP Movie for Grownups Awards, 2013
- Best Comedic Actress (Maggie Smith), Women Film Critics Circle Awards, 2012
- Women's Work/Best Ensemble, Women Film Critics Circle Awards, 2012

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 62/100

Pensionari din Anglia calatoresc in India la ceea ce ei cred ca este un hotel proaspat renovat. Mai putin luxos decat parea in reclama, hotelul Marigold reuseste sa ii farmece totusi in moduri neasteptate.

Un film numai bun de rulat in salile de cinema din Techirghiol, Caciulata sau Calimanesti. UN film cu si despre pensionari depresivi care isi gasesc sau nu linistea si fericirea. Fiind vorba de un film cu pensionari nu va asteptati la un ritm prea viu. Ritmul este incetisor, dar nu este deranjant pentru ca se intampla destule lucruri interesante. Intriga este foarte originala si scenariul bun. umorul este unul destinat si el celor trecuti prin viata.

Distributia este compusa din? Ati ghicit: pensionari. Pensionari care in tineretea lor faceau faceau furori pe marile ecrane si care acum au un public fidel forat in mare parte tot din pensionari. La toti s-a vazut dorinta de a arata ca inca sunt vii in meserie si ca mai au cate ceva de oferit si intr-adevar am vazut cateva interpretari foarte bune. Nu am cum sa numesc cel mai bun actor, pentru ca au functionat excelent ca si grup.

Este unul din cele mai amuzante filme de tipul "simte-te bine in pielea ta" pe care le-am vazut in ultima vreme, iar asta inseamna probabil ca am inceput sa imbatranesc. Cinematografia este superba, personajele sunt dezvoltate exact cum trebuie si il recomand cu incredere. Eu abia astept sa vad si sequelul. Pensionari...adica trailer:

 

The Flock (2007)

Gen: Drama, Mister

Distributie: Richard Gere, Claire Danes, KaDee Strickland, Ray Wise, Russell Sams

Regizor: Wai-Keung Lau [a mai regizat: The Founding of an Army(2017), Revenge of the Green Dragons(2014), The Guillotines(2012), A Beautiful Life(2011), Legend of the Fist: The Return of Chen Zhen(2010)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 7.000.000 $

Nota Gealapa: 6.05

Un angajat vigilent de la siguranta publica incearca sa gaseasca o fata disparuta in timp ce isi pregateste inlocuitorul si banuieste ca disparitia are legatura cu unul din violatorii pe care ii supravegheaza.

Filmul foloseste o intriga simpla si deloc originala si ne-o prezinta intr-un mod in care ne-a mai fost prezentata devenind astfel un film de duzina. Concluzia pe acre o propune filmul legat de natura umana e destul de fatalista si este singurul lucru care atrage atentia in mod deosebit. In rest, orice aspect al filmului urla banalitate.

Distributia este in regula pentru un asemenea film. Ne propune in rolul principal un nume mare candva, dar destul de putin relevent azi, Richard Gere, cateva figuri familiare in rolurile mici pentru savoare si o mana de actori dornici de afirmare care se straduiesc sa se remarce, toti cu prestatii decente, dar care nu au nimic special.

Partea buna este ca un film nu trebuie sa fie original ca sa fie bun si acesta, asa de duzina cum este, reuseste sa fie agreabil si sa mentina interesul spectatorului pana la final. Poate fi o alegere potrivita pentru o seara de film, pentru ca este totusi peste majoritatea gunoaielor care apar aproape zilnic.

The Chosen (2015)

Gen: Thriller

Distributie: Kian Lawley, Elizabeth Keener, Angelica Chitwood, Chris Gann, Dayna Devon

Regizor: Ben Jehoshua [aflat la prima experienta ca regizor]

Nota Gealapa: 4.85

Cand un demon care fura copii se ataseaza de o fetita, familia acesteia duce o lupta contra cronometru in incercarea de a o salva si de a trimite dmeonul inapoi in iad.

Filmul asta este o pierdere totala de vreme. Are o intriga deja uzata, care este pusa in scena intr-un mod de-a dreptul amator. Se vede atat lipsa de bani, cat si lipsa totala de experienta a regizorului. Reuseste cumva sa iti tina vie pana la final o urma de speranta ca va urma o scena finala care sa salveze cat de cat impresia, dar aceasta nu mai vine. Marele final este mediocru si cu cateva efecte care arata mai rau decat jocurile pe calculator de acum zece ani.

Distributia este plina de anonimi, care vor ramane anonimi si de acum inainte. Toate prestatiile au fost stangace. Pe alocuri a fost chiar chinuitor de privit. Toti cei care au participat la acest proiect ar face bine sa il uite repede si sa isi dea reset daca chiar isi doresc o cariera in industria cinematografica.

Este atat de rau, incat rarele momente care ar trebui sa ne sperie, aproape ca se transforma in scene de comedie. S-a incercat o doferentiere de un film clasic cu demoni si s-a creat o premisa decenta, dar dupa primele minute totul o ia la vale cu viteza. Interg filmul este o oportunitate ratata si nu merita timpul pierdut vizionandu-l. Trailer:

Zookeeper (2011)

Gen: Comedie, Romantic

Distributie: Kevin James, Rosario Dawson, Leslie Bibb, Ken Jeong, Donnie Wahlberg

Regizor: Frank Coraci [a mai regizat: The Ridiculous 6(2015), Blended(2014), Here Comes the Boom(2012), I'm in Hell(2007), Click(2006)]

Buget: 80.000.000 $
Incasari: 349.000.000 $

Premii:
- Top Box Office Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 2012

Nota Gealapa: 6.05
Metascore: 30/100

Un grup de animale de la zoo decid sa rupa codul tacerii fata de oameni, pentru a-l ajuta pe ingrijitorul lor amabil sa isi gaseasca dragostea, fara ca acesta sa fie nevoit sa renunte la postul sau.

Filmele cu animale care vorbesc nu ami sunt o noutate, dar nici nu sunt de lepadat din start. Totul este sa nu faci aceleasi glume care s-au tot facut. Din pacate acest film foloseste in mare parte aceleasi glume. Din punct de vedere vizual arata foarte bine, exista o mana de scene reusite, dar nimic care sa ma dea pe spate.

Distributia este una tipica pentru un asemenea film, ba chiar bunicica. Kevin James si Leslie Bibb au prestatii in nota lor obisnuita, adica interpretari decente, dar care trec neobservate. As remarca-o insa pe Rosario Dawson, care este foarte naturala si sensibila si cu interpretarea asta si-a confirmat locul pe lista mea de femei ideale.

Daca v-a placut dr. Dolittle e musai sa nu ratati nici acest film, ca face parte din aceeasi categorie. Asa previzibil si liniar cum e nu o sa impresioneze pe nimeni, asa ca la capitolul recomandare as putea doar sa spun ca "merge". Trailer:

The Face of Love (2013)

Gen: Dragoste, Drama

Distributie: Annette Bening, Ed Harris, Robin Williams, Jess Weixler, Linda Park

Regizor: Arie Posin [a mai regizat: The Chumscrubber(2005)]

Buget: 4.000.000 $
Incasari: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 51/100

O vaduva se indragosteste de un barbat care seamana izbitor de mult cu sotul ei mort.

O poveste de dragoste pentru pensionari destul de simpatica dar si cam ciudata. Intriga este originala, nu am ce zice, dar din cauza ritmul foarte lent a fost foarte greu sa ma conectez. Fiind vorba de un film cu si despre pensionari, poate nici nu m-am regasit deloc. Atmosfera este in permanenta sumbra, iar asta domina sensiblitatea pe care incearca filmul sa o transmita.

Distributia este foarte buna, dar si aici vobim de actori dintr-o anumita generatie, care interpreteaza conform varstei lor. Annette Bening, protagonista filmului, a avut o interpretare solida. De altfel, personajul ei a fost singurul care a avut cat de cat de transmis niste emotii. Din acest punct de vedere nici Ed Harris si nici Robin Williams nu au avut ocazia sa isi foloseasca talentul la maxim.

In toata atmosfera sumbra de care aminteam, isi fac loc si cateva momente amuzante, dar acestea dispar repede in peisajul unui film despre dragoste, pierdere, durere, vindecare si a doua sansa. As spune ca va recomand acest film pentru parintii vostri.

Wings (1927)

Gen: Razboi, Drama, Dragoste

Distributie: Clara Bow, Charles 'Buddy' Rogers, Richard Arlen, Jobyna Ralston, El Brendel

Regizor: William A. Wellman [a mai regizat: Lafayette Escadrille(1958), Darby's Rangers(1958), Good-bye, My Lady(1956), Blood Alley(1955), Track of the Cat(1954)]

Buget: 2.000.000 $

Premii:
- Best Picture, Production, Academy Awards, USA 1929
- Best Effects, Engineering Effects, Academy Awards, USA 1929
- National Film Registry, National Film Preervation Board, USA 1997
- Special Recognition Award, Newport Beach Film Festival, 1998

Nota Gealapa: 7.70

Doi tineri, unul bogat si unul din clasa de mijloc, care sunt indragostiti de aceeasi femeie, ajung piloti de avion in Primul Razboi Mondial.

In prima faza, filmul pare caricatural, dar dupa ce te obisnuiesti cu felul in care se faceau filme in acei ani, povestea te prinde, iar pe final, chiar te emotioneaza. A fost un experiment interesant sa vad un film din zorii cinematografiei. Daca actorii ar fi avut replici ca astazi, probabil ca filmul ar fi durat maxim 80 de minute, nu aproape doua ore si jumatate. Efectele speciale par ridicole daca le judecam dupa standardele de astazi, dar daca tinem cont de unde se afla omenirea atunci, din punct de vedere al tehnologiei, ar trebui apreciate.

Nu sunt familiarizat cu amrii actori ai anilor '20, dar efortul lor de a transmite fara sa rosteasca vreun cuvant trebuie apreciat. Gesturile si mimica fetei este tot ce au la dispozitie si de aceea uneori actiunile lor pot parea exagerat de dramatice. A durat putin pana m-am obisnuit cu acest stil de intepretare, dar dupa aceea nu a fost deranjant deloc.

Cinematografia si felul in care au fost filmate scenele aeriene sunt impresionante pentru 1927. Am gasit acest film mai agreabil decat multe filme contemporane. Il recomand cu incredere, fie si numai ca un experiment interesant. Trailer:

The Good Dinosaur (2015)

Gen: Animatie, Comedie

Distributie: Jeffrey Wright, Frances McDormand, Maleah Nipay-Padilla, Ryan Teeple, Jack McGraw

Regizor: Peter Sohn [a mai regizat: Ponyo(2008)]

Buget: 200.000.0000 $
Incasari: 332.000.000 $

Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- Outstanding Achievement in Animated Effects in an Animated Production, Annie Awards, 2016
- Film Music, BMI Film & TV Awards, 2016
- Achievement in Feature Film Music, SOCAN Awards, 2016
- Domestic Feature Film Award, SOCAN Awards, 2016
- Outstanding Visual Effects in an Animated Feature, Visual Awards Society Awards, 2016

Nota Gealapa: 7.20
Metascore: 66/1000

Intr-o lume in care oamenii si dinozaurii traiesc impreuna, un apatozaur pe nume Arlo se imprieteneste cu un om.

Morala mea dupa acest film este:  ce bine ca au murit dinozaurii. Acum despre film. Din punst de vedere vizual arata foarte bine, desi eu unul nu cred ca am ochiul atat de fin sa vad diferentele dintre o animatie de 100 si una de 200 de milioane cat a costat aceasta. Este una din animatiile care s-a preocupat cel mai putin si de glumele pentru adulti. Exista cateva strecurate pe acolo, dar filmul se adreseaza aproape exclusiv copiilor. Cred ca acestia au fost fascinati, dar eu am fost semi-plictisit.

Nici din punct de vedere al distributiei nu sunt impresionant. Nu exista nume importante, dar pentru publicul tinta asta conteaza prea putin. Tind sa cred ca se simte chiar si intr-o animatie cand un actor este obisnuit sa faca un rol important si cand este obisnuit sa dubleze personaje mai mici. Am simtit o oarecare nesiguranta, dar nimic deranjant.

Copiii de 5-6 ani probabil ca il vor indragi. Singurii adulti care vor aprecia acest film sunt parintii care il vad impreuna cu copiii, atunci cand vor vedea bucuria din ochii lor. Mesajele pe care filmul le transmite copiilor sunt foarte pozitive si benefice si sunt transmise intr-un mod in acre pot fi usor receptionate. Lupta de a te integra in familie si in afara ei si prietenia cu cineva diferit fata de tine sunt lectiile pe care le preda acest film. Trailer:

The Immigrant (2013)

Gen: Drama, Dragoste

Distributie: Marion Cotillard, Joaquin Phoenix, Jeremy Renner, Dagmara, Dominczyk, Jicky Schnee

Regizor: James Gray [a mai regizat: The Lost City of Z(2016), Two Lovers(2008), We Own the Night(2007), The Yards(2000), Little Odessa(1994)]

Buget: 16.000.000 $
Incasari: 14.000.000 $

Filmul a obtinut 15 premii, printre care:
- ICS Cannes Award - Prix du Jury, International Cinephile Society Awards, 2013
- Best Actress (Marion Cotillard), International Cinephile Society Awards, 2013
- Best Ciematography, International Online Cinema Awards (INOCA), 2015
- Best Actress (Marion Cotillard), International Online Cinema Awards (INOCA), 2014
- Best Cinematographer, New York Film Critics Circle Awards, 2014

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 77/100

1921. O emigranta inocenta este pacalita si atrasa intr-o viata de burlesque si vodevil, pana cand un magician incearca sa o salveze si sa  o ajute sa isi elibereze sora, care este captiva pe insula Ellis.

O drama clasica. Nu este cea mai originala poveste, dar beneficiaza de un scenariu destul de bun si de o cinematografie reusita si este astfel destul de agreabil. Nu este cel mai palpitant film, pentru ca genul asta de drame au tot existat pe piata, dar exista destule scene pline de tensiune care sa merite efortul. Un alt lucru care avantajeaza acest film este imprevizibilitatea. Exista cateva rasturnari de situatie, care te impiedica sa anticipiezi finalul.

Distributia contine destule numa in voga, cu interpretari decente. Protagonista este Marion Cotillard, care a avut o prestatie chiar buna; naturala si sensibila. Partea masculina a distributiei a oferit si ea interpretari ok, dar nici Jeremy Renner si nici Joaquin Phoenix nu au lasat impresia ca s-au intrebuintat prea mult.

Lucrurile ar fi putut fi scapate de sub control, pentru ca un asemenea subiect putea deveni foarte usor o melodrama, dar toti cei implicati au facut un efort de a nu exagera lucrurile prea mult. In ceea ce priveste atmosfera generala, nu pot sa spun ca am simtit ca m-a transportat in anii '20, dar nu m-a deranjat asta in mod special. Nu as recomanda acest film, decat daca sunteti fani inraiti ai povestilor tragice. Trailer:

Terminus (2015)

Gen: SF

Distributie: Jai Koutrae, Kendra Appleton, Todd Lasance, Bren Foster, Brendan Clearkin

Regizor: Marc Furmie [a mai regizat: Airlock(2015)]

Nota Gealapa: 5.65

Dupa un accident aproape mortal, David Chamberlain face o descoperire fara precedent care va fi determinanta nu numai pentru soarta familiei sale, ci si pentru cea a intregii omeniri.

Ideea trebuie apreciata si cam atat. Probabil lipsa mijloacelor financiare a impiedicat ecranizarea intr-un mod mai de Doamne-ajuta a unei idei bunicele cu destul potential. Se pare ca dolarii australieni nu cumpara efecte speciale la fel de bune ca cei americani si nici scenarii bine scrise. Filmul este prea scurt pentru un asemenea subiect si raman astfel destule lucruri nerespectate.

Distributia nu este nici ea una sonora. Abia daca am recunoscut una sau doua figuri. Toate interpretarile sunt slabute, de nivelul scenariului. Jai Koutrae este singurul care a mia miscat cate ceva si a parut ca s-a straduit. Restul parca nu au crezut deloc in sansele filmului. Ce-i drept personajele nu prea sunt dezoltate cum trebuie si nu rpea stii de unde sa le iei.

Totusi, pentru un film cu buget redus reuseste sa isi transmita mesajul destul de bine, iar acesta nu este unul deloc optimist. De altfel, toata atmosfera este una exagerat de deprimanta si sumbra. Exista cateva parti interesante dar cam atat. Nu merita sa pierdeti timp cu el. Trailer:

The Diabolical (2015)

Gen: SF, Horror

Distributie: Ali Larter, Arjun Gupta, Max Rose, Chloe Perrin, Merrin Dungey

Regizor: Alistair Legrand [a mai regizat: Clinical(2017)]

Nota Gealapa: 5.30
Metascore: 25/100

O mama singura si copiii ei sunt treziti in fiecare noapte de o prezenta intensa. Ea il roaga pe iubitul ei, care este om de stiinta, sa distruga spiritul violent, de care expertii in paranormal sunt prea speriati ca sa il infrunte.

Haos este cuvantul care descrie cel mai bine acest film. INtriga este dezvoltata total superficial si te face sa apreciezi filmele in care un grup de tineri merg intr-o cabana parasita in padure ca sa petreaca. Macar acolo stii ce se intampla. Se incearca la final o explicatie care sa te lumineze si sa te dea pe spate, dar nici aceea nu are prea mult sens. In afara de cateva efecte interesante nu am remarcat nimic pozitiv.

Distributia este slaba. Ali Larter este singurul nume cat de cat familiar, in rest avem parte doar de actori anonimi, care asa vor si ramane. Prestatiile artistice sunt absolut mediocre, ca intreg filmul de altfel. Dialogurile sunt putine si lipsite de consistenta, astfel ca ar fi fost greu pentru orice actor sa aiba o interpretare decenta.

Filmul reuseste sa creeze o atmosfera sumbra, numai buna pentru sperieturi, dar nu reuseste sa capitalizeze acest avantaj. O mama locuieste intr-o casa, casa este bantuita, mama isi ia copiii si pleaca. Asta ar fi putut fi un scurtmetraj bunicel, dar se lasa putin de-o parte logica de dragul unui film lent si dezamagitor, pe care nu il recomand. Trailer:

Temptation: Confessions of a Marriage Counselor (2013)

Gen: Drama

Distributie: Jurnee Smollett-Bell, Vanessa Williams, Brandy Norwood, Lance Gross, Kim Kardashian West

Regizor: Tyler Perry [a mai regizat: Tyler Perry's: Madea on the Run(2017), Boo! A Madea Halloween(2016), Hell Hath No Fury Like a Woman Scorned(2014), Madea's Neighbors from Hell(2014), The Single Moms Club(2014)]

Incasari: 54.000.000 $

Premii:
- Worst Supporting Actress (Kim Kardashian West), Razzie Awards, 2014

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 26/100

O tanara casatorita ambitioasa ravneste la un miliardar simpatic, iar asta duce la tradare, neglijenta si ii afecteaza ireversibil viata.

Asta e un film facut pentru toti crestinii fanatici, care vad pierzania in orice nu se incadreaza in standardul lor. Povestea este subtirica, scenariul plictisitor si imi inchipui ca incasarile decente pe care le are au fost obtinute prin biserici. ma prinsese povestea in prima faza si desi anticipam ce va urma, eram curios de cum se va ajunge la deznodamatul usor ghicibil din primele minute.

Distributia este compusa in principali din actori de culoare de mana a doua, obisnuiti sa apara in astfel de filme etnice, care raman cumva necunoscute. Majoritatea interpretarilor au fost mediocre, dar exista cateva, in roluri cheie, de-a dreptul dezastruoase. In zilele noastre sunt jocuri video in care personajele se misca mai natural decat ce am vazut la actorii de aici.

De altfel, suntem obisnuiti ca filmele lui Tyler Perry sa nu fie prea remarcabile. Numele sau este garantia mediocritatii. O alta problema a filmului este ca publicul lui tinta, fanaticii religiosi, s-ar putea sa il gaseasca insultator. Este cumva prea indraznet pentru un asemenea public si prea cuminte pentru restul lumii. As recomanda mai degraba un film romanesc despre comunism, decat pe acesta.

The Contractor (2007)

Gen: Actiune, Drama, Thriller

Distributie: Wesley Snipes, Eliza Bennett, Lena Headey, Ralph Brown, Charles Dance

Regizor: Josef Rusnak [a mai regizat: Beyond(2012), Valerie(2010), Perfect Life(2010), It's Alive(2008), The Art of War II: Betrayal(2008)]

Buget: 18.000.000 $

Nota Gealapa: 6.05

Unui fost agent CIA i se cere sa elimine un terorist, dar realizeaza ca de fapt ca este victima unei inscenari.

Filmul asta e atat de mediocru, incat cred ca o sa apara in curand in grila de programe de la National TV. Nu a fost deloc usor de privit. O poveste banala si lipsita total de originalitate, pusa in scena intr-un mod stngaci, avand la baza un scenariu plin de clisee ieftine. Coloana sonora m-a zgariat si ea pe creier tot filmul. Putinele efecte speciale arata ca la inceputul anilor '80.

Distributia este demna de un film de mana a doua. Wesley Snipes cred ca mai are fani doar printre pensionarii din Romania. Talent nu prea a avut niciodata, dar a prins un val de faima si apreciere de pe urma caruia inca traieste. Lena Headey a fost si ea la fel de mediocra, iar restul distributiei nici nu merita mentionata. Singura interpretare decenta a fost a copilei Eliza Bennett.

Chiar daca il avem pe Wesley Sinpes pe poster, acest film nu este genul acela de film cu scene de actiune non-stop. Incearca sa ne arate ca are o inima, dar inima acestui film a facut deja cateva infarcturi. Nici macar nu poate fi incadrat la filme cu buget redus, pentru ca a avut destui bani. Din pacate, tot ce il inconjoara e mediocru si asta a fost si rezultatul.

The Infiltrator (2016)

Gen: Biografic, Crima, Drama

Distributie: Bryan Cranston, John Leguizamo, Diane Kruger, Leanne Best, Daniel Mays

Regizor: Brad Furman [a mai regizat: Runner Runner(2013), The Lincoln Lawyer(2011), The Take(2007), Buried Alive in the Blues(2005)]

Buget: 28.000.000 $
Incasari: 31.000.000 $

Nota Gealapa: 7.30
Metascore: 66/100

Un agent vamal descopera o escrocherie cu spalare de bani care il implica pe Pablo Escobar.

Cand ti se spune ca un asemenea film este biografic, incepi sa intelegi cam ce inseamna cu adevarat curajul si prin comparatie nu ai cums a iesi prea bine. Filmul ne prezinta un caz interesant, pus in scena destul de bine, cu un scenariu decent, dar cu personajele putin cam de parte de cele reale, pentru ca in realitate nu toti cei implicati erau slim fit si buni de diverse coperti. Filmul este destul de simplu din punct de vedere tehnic, dar povestea este suficient de puternica pentru a captiva si fara sa fie inconjurata de artificii.

Distributia este interesanta, dar interpretarile nu sunt foarte deosebite. Si Bryan Cranston si colegii sai de platou au prestatii decente si solide, atat acte se poate avea intr-un asemenea film, in care daca vrei sa ramai cat de cat aproape de povestea originala, nu prea potis a o iei pe campii sa arati tu cat de actor esti. As nominaliza castingul ca fiind cel mai reusit lucru de la acest film.

Nu este filmul obinuit cu mafie. este mai putin agresiv si se concentreaza pe alte aspecte, dar ofera si o felie semnificativa de violenta. Tot pentru ca e biografic, filmul nu capitalizeaza la maxim unele momente de tensiune si trece peste ele prea repede. In schimb, reuseste sa te faca sa empatizezi cu multe personaje, iar la final nu mai stii de partea cui sa fii. Este un film interesant care nu a avut cine stie ce marketing, dar care e interesant de vazut. Trailer:

Yoga Hosers (2016)

Gen: Comedie

Distributie: Lily-Rose Depp, Harley Quinn Smith, Johnny Depp, Adam Brody, Harley Morenstein

Regizor: Kevin Smith [a mai regizat: Holidays(2016), Tusk(2014), Jay and Silent Bob Get Irish: Swearing O' the Green(2013), Red State(2011), Cop Out(2010)]

Buget: 5.000.000 $

Nota Gealapa: 4.80
Metascore: 23/100

Doua adolescente pasionate de yoga fac echipa cu un vanator de oameni legendar, pentru a opri o prezenta diabolica antica ce le ameninta planurile de petrecere.

Nu am mai vazut demult un film asa ridicol. Au existat doua-trei momente care m-au facut sa zambesc, in rest a fost foarte greu de suportat. Se pare ca fimlele cu nazisti canadieni care incearca sa moare toti criticii de arta, folosin armata lor de carnati vii nu sunt pe gustul meu. Am ami vazut filme absurde care mi-au placut, dar asta este prost de la un capat la altul.

Distributia nu ar fi chiar cea mai rea, dar numele importante au roluri prea mici. Cele doua protagoniste sunt doar enervante, iar prezenta pasagera a lui johnny depp nu a utut salva impresia. El a oferit insa singurele momente amuzante din film.

Cred ca am inteles oarecum ce a vrut sa faca Kevin Smith. Se pare insa ca sa oferi lumii imaginea pe care o adultii o au despre adolescente nu este un lucru care sa functioneze pentru un intreg film; maxim pentru un moment comic scurt. Pana si accentul canadian este gresit la acest film. Am pierdut 90 de minute din viata mea si va recomand sa nu faceti aceeasi greseala. Trailer: