Mechanic: Resurrection (2016)

Gen: Thriller

Distributie: Jason Statham, Jessica Alba, Tommy Lee Jones, Michelle Yeoh, Sam Hazeldine

Regizor: Dennis Gansel [a mai regizat: Die vierte Macht(2012), Wir sind die Nacht(2010), Die Welle(2008), Napola - Elite fur den Fuhrer(2004), Madchen Madchen!(2001)]

Nota Gealapa: 6.40
Metascore: 38/100

Chiar cand Arthur Bishop credea ca a lasat in spate trecutul sau criminal, cel mai mare dusman ii rapeste iubita. Acum este obligat sa strabata pamantul in lung si in lat pentru a duce la capat trei asasinate imposibile pe care trebuie sa le faca sa para accidente.

Acest film a fost exact cum ma asteptam; nici mai mult, nici mai putin. Scene de actiune foarte bune, inventive(poate prea inventive uneori), pline de adrenalina si un ritm alert, cum ne-au obisnuit filmele cu Jason Statham. Trucul prin care acest film incearca sa se faca popular a fost incercarea producatorilor de a-l face cat mai "international". Purtand actiunea pe patru continente si avand in distributie actori importanti din alte doua, filmul incearca sa ajunga la un succes global. Ma bucur ca in afara de elemntul surpriza nu a pierdut nimic fata de primul film, cele doua fiind practic la fel de bune.

Ca tot am ajuns la distributie, in fruntea acesteia il avem pe Jason Statham, avand inca un rol de dur in care snopeste in bataie cateva zeci de barbati si o femeie. Eu sunt fan Jason Statham, dar crd ca ar trebui sa fie atent de acum incolo; deja stim ca este credibil in rolul de dur, mai ales ca scenele sale nu erau exagerat ca in James Bond. Acest film il impinge la limita credibilitatii si daca continua pe calea asta o sa se transforme in acelasi gen de erou de actiune ca si Tom Cruise. Nu ca ar fi ceva rau in asta, dar isi va pierde esenta care l-a facut diferit si indragit. Alaturi de el, neasteptat de energig, a fost si Tommy Lee Jones si neasteptat de sexy inca, Jessica Alba. In afara de corpul ei gol, nu a avut nimic de oferit si tind sa cred ca lipsa ei de talent a inlocuit in scena finala zambetul lui Jason Statham cu o grimasa odioasa demna de Liam Neeson.

Privind obiectiv, filmul este mai mult distractiv decat bun. Dialogurile sunt parca copiate din alte filme, dar scenele de actiune si cinematografie compenseaza si iti tin ritmul cardiac la un nivel inalt pe toata durata filmului. Nu imi vine in minte nici un motiv pentru care sa nu il vedeti si cu siguranta merita pretul unui bilet la cinema.

Boogie Nights (1997)

Gen: Drama

Distributie: Mark Wahlberg, Julianne Moore, Burt Reynolds, Luis Guzman, John C. Reilly

Regizor: Paul Thomas Anderson [a mai regizat: Junun(2015), Inherent Vice(2014), The Master(2012), There Will Be Blood(2007), Punch-Drunk Love(2002)]

Filmul a obtinut 29 de premii, printre care:
- Best Performance by an Actor in a Supporting Role in a Motion Picture (Burt Reynolds), Golden Globes, USA 1998
- Best Actress in a Supporting Role (Julianne Moore), Awards Circuit Comunity Awards, 1997
- Best Foreign Independent Film - English Language, British Independent Film Awards, 1998
- Best Casting for Feature Film, Comedy, Casting Society of America, USA 1998
- Best Supporting Actor (Burt Reynolds), Chicago Film Critics Association Awards, 1998

Nota Gealapa: 7.70
Metascore: 85/100

Povestea aventurilor unui tanar in lumea industriei pornografice din California de la sfarsitul anilor '70 si inceputul anilor '80.

Cu un asemenea subiect era destul de clar ca un barbat nu are cum sa se plictiseasca, chiar daca filmul dureaza peste doua ore. Sunt o multime de momente amuzante, dar nu va lasati inselati; filmul este o drama adevarata. Te poarta prin toate starile de mai multe ori ca un roller-coaster. Nuditate? Mai putina decat era de asteptat. Nu pe asta se bazeaza filmul. Scenariul da forta acestui film; scriitura este excelenta.

Distributia este impresionanta si pentru zilele noastre nu doar pentru 1997. Ca un bonus, nimeni nu a avut o interpretare slaba. Toate rolurile care contau au fost duse la capat cu brio de catre actori. Mi-am dat seama ca mi-a fost dor sa il vad jucand pe Burt Reynolds, care aici are o prestatie excelenta. In rolul principal este un Mark Wahlberg tanar si enervant, dar care a avut o interpretare foarte buna, in pielea unui personaj care a fost in singura lui zona de confort de la caea vreme: papusa masculina cu o inteligenta indoielnica.

Filmul are suflet si este extrem de surprize. Trateaza un subiect tabu cu umor, dar si cu respect, fara sa isi judece personajele controversate. Intriga a fost mai complexa decat ma asteptam. Sub paravanul pornografiei sunt abordate teme ca respectul de sine, lipsa dragostei parintesti si cum ne afecteaza la maturitate, sau nevoia disperata a fiecaruia de a apartine unui loc sau persoane. As spune ca nu trebuie ratat. Trailer:

My Left Foot: The Story of Christy Brown (1989)

Gen: Drama

Distributie: Daniel Day-Lewis, Brenda Fricker, Alison Whelan, Kirsten Sheridan, Declan Croghan

Regizor: Jim Sheridan [a mai regizat: Dream House(2011), Brothers(2009), Get Rich or Die Tryin'(2005), In America(2002), The Boxer(1997)]

Buget: 600.000 lire sterline
Incasari: 16.000.000 $

Filmul a obtinut 22 de premii, printre care:
- Best Actor in a Leading Role (Daniel Day-Lewis), Premiile Oscar, SUA 1990
- Best Actress in a Supporting Role (Brenda Fricker), Premiile Oscar, SUA 1990
- Best Actor (Daniel Day-Lewis), BAFTA Awards, 1990
- Best Actor in a Supporting Role (Ray McAnally), BAFTA Awards, 1990
- Audience Award, Angers European First Film Festival, 1990

Nota Gealapa: 8.10

Christy Brown, nascut cu paralizie cerebrala, invata sa picteze si sa scrie cu singurul sau membru functional: piciorul stang.

 Filmul este unul foarte bun, dar demult nu am mai vazut cevaatat de trist. Aproape ca nu ma puteam uita uneori. Nici macar finalul aparent fericit nu a reusit sa insenineze atmosfera bacoviana omniprezenta. Este si un film biografic, iar de obicei asta inseamna o intriga afectata, dar de aceasta data, cum s-a intamplat si in Frida, realitatea este mai interesanta si creativa decat mintea oricarui scenarist, dar si scenaristii au fost la inaltime, transpunand-o intr-un scenariu remarcabil. Aproape ca nu s-a simtit ca la carma intregului proiect a fost un regizor debutant la acea vreme.

Distributia este foarte buna, iar prestatia artistica este singura arma adevarata a acestui film. Toata lumea a fost excelenta, indiferent cat de mic sau de mare a fost rolul. Dintre toti insa, trebuie sa il remarc pe Daniel Day-Lewis. Este cu siguranta cea mai buna reprezentatie pe care eu am vazut-o vreodata din partea lui. Ce-i drept si colegii de platou l-au ajutat, dar si el si-a etalat talentul si versatilitatea.

Filmul este unul britanic, ceea ce inseamna ca are un stil putin diferit de cel cu care ne-a obisnuit cinematografia americana in copilarie. Asta ii da un aer proaspat, chiar si acum la 27 de ani de la aparitie. Filmul te poarta de la tristete, la speranta, prin alte trairi amestecate spre un final fericit, dar care este doar un bat de chibrit aprins int-ro camera intunecata. Este inclus pe lista celor 1001 filme pe care sa le vezi inainte sa mori, a lui Steven Schneider si este singurul film din istorie care a primit calificativul A+ din partea Entertainment Weekly. Este un clasic si trebuie neaparat sa il vedeti. Trailer:

Sausage Party (2016)

Gen: Animatie

Distributie: Seth Rogen, Kristen Wiig, Jonah Hill, Alistair Abell, Iris Apatow

Regizor: Greg Tiernan [a mai regizat: Thomas & Friends: Go Go Thomas!(2013), Thomas & Friends: Muddy Matters(2013), Thomas & Friends: Sticky Situations(2012), Thomas & Friends: Very Thomas Christmas(2012), Thomas & Friends: Blue Mountain Mystery(2012)]

Buget: 19.000.000 $
Incasari: 71.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 66/100

Un carnat se straduieste sa descopere sa descopere adevarul despre existenta sa.

Unele desene animate au o parte pentru copii si o parte pentru adulti, ca sa tina aproape toate categoriile de public. Acesta nu are nimic pentru copii; cel mult ceva pentru adolescenti. Este vulgar, explicit, grotesc pe alocuri si extrem de amuzant. Nu sunt foarte multe lucruri de reprosat in afara unor limite depasite si a unui final fals tras de par. Puneti-va la punct cu referintele pentru ca sunt destule si e posibil sa va scape din glume. Nu va bazati exclusiv pe subtitrare, pentru ca si aici se pierd unele glume care au efect doar fonetic in lima engleza.

In spatele personajelor animate sta o armata de actori de prim rang. Ca sa va dati seama de ce fel de umor veti avea parte, e suficient sa va spun ca in spatele personajului principal se afla Seth Rogen, iar printre celelalte personaje gasim si restul gastii sale (Jonah Hill, James Franco etc.). Doar vocea lui Rogen am reusit sa o remarc in timp ce urmaream filmul, ceea ce nu este un lucru neaparat bun, pentru ca m-a scos putin din atmosfera, dupa ce abia ma obisnuisem cu niste mancaruri vorbitoare cu minti perverse.

In acest desen animat mancarea e mai vie ca niciodata oferind un punct de vedere unic si punctand la originalitate. ztotul culmineaza catre un final exagerat, bizar si amuzant in acelasi timp, care va va cauza o stare de confuzie, dar nici nu va veti putea abtine sa radeti. Se vede scriitura lui Seth Rogen, aflat la primul sau desen animat. Trailerul filmului a rulat din greseala la un cinema in locul celui de la Finding DOry, marcand probabil copiii pe viata.

Dope (2015)

Gen: Drama

Distributie: Shameik Moore, Tony Revolori, Kiersey Clemons, Rakim Mayers, Blake Anderson

Regizor: Rick Famuyiwa [a mai regizat: Confirmation(2016), Our Family Wedding(2010), Brown Sugar(2002), The Wood(1999)]

Buget: 7.000.000 $
Incasari: 18.000.000 $

Premii:
- Best Screenplay, African-American Film Critics Association (AAFCA), 2015
- Outstanding Breakthrough Performance, Female (Kiersey Clemons), Black Reel Awards, 2016
- Outstanding Achievement in Casting - Low Budget Feature - Comedy, Casting Society of America, SUA 2016
- Audience Award, Deauville Film Festival, 2015
- Editing Award - Drama, Sundance Film Festival, 2015

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 72/100

Viata se schimba pentru Malcolm, un tocilar care abia supravietuieste intr-un cartier dur, dupa ce primeste o invitatie norocosa la o petrecere underground care ii impinge pe el si pe prietenii lui intr-o aventura prin Los Angeles.

 Nu am vazut acest film pe nici o lista a filmelor importante din 2015, dar as spune ca nu trebuie ratat. Este o poveste de ghetou relativ originala si pusa in scena intr-un mod foarte sensibil. Este unul din filmele cu buget redus reusite. Scenariul este principala forta a acestuia, cu dialogurile sale foarte reusite. As remarca si lipsa aproape cu desavarsire a stereotipurilor, lucru remarcabil pentru un film "negru".

Dsitributia nu impresioneaza prin nume, dar in rolurile principale sunt cativa copii actori care au aratat un potential enorm si care pot profita de prestatiile lor pentru a pune bazele unei cariere de succes. Ramane sa isi arate abilitatile si in afara zonei lor de confort.

Un lucru prost ales la acest film este titlul. Acest titlu m-a facut sa cred instant ca voi vedea un film plictisitor, pe parcursul caruia timpul se va scurge infernal de greu, dar nu a fost deloc asa. Ba dimpotriva, mi-a fost captata atentia in permanenta. Desi este profund si creeaza empatrie profunda, este in esenta un film chiar amuzant pe alocuri despre maturizare. Este primul film care a acceptat plata biletelor cu bitcoins, in cele peste 900 de cinematografe in care a rulat. Trailer:

Mutant Chronicles (2008)

Gen: Actiune

Distributie: Thomas Jane, Ron Perlman, Devon Aoki, Sean Pertwee, Benno Furmann

Regizor: Simon Hunter [a mai regizat: Lighthouse(1999)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 9.000.000 $

Nota Gealapa: 5.75

Mitch Hunter, un soldat din secolul 28 conduce o lupta impotriva unei armate de mutanti.

Producatorii a ales un subiectinteresant, cu potential, dar foarte pretentios. Cand arunci actiunea filmului in viitorul indepartat, oamenii asteapta sa vada lucruri mai interesante decat avioane care merg cu... motorina. Din pacate, intriga ne este prezentata extrem de sumar si nici nu are cine stie ce sens. Sunt efecte bune, dar acestea apar razlet printre cele rusinos de slabe. Au fost destule scene captivante, dar si multe care m-au facut sa ma uit mai degraba la ceas, decat la monitor. Totusi, dupa ce te obisnuiesti cu stilul minimalist, filmul devine agreabil.

Distributia este chiar interesant. Sunt destui actori de categoria B, experimentati care dau o umbra de credibilitate filmului. E greu insa sa ai o interpretare memorabila cand scenariul iti da doar o mana de cuvinte si personajului tau ii lipseste logica. Asa se intampla cu toti actorii din rolurile importante ale filmului.

Simplitatea este si punctul forte dar si calcaiul lui Ahile pentu acest film. Pentru un film cu mutanti extraterestri care vor sa cucereasca planeta este mult prera superficial si lipsit de tehnologie. In schimb, este un foarte bun film de razboi si ajungi cum-necum sa empatizezi cu personajele principale. Cand spun mutanti, nu va ganditi imediat la seria X-men. Nici macar nu se apropie. Sunt doar niste antagonisti care in afara de a omori si de a fi omorati, nu prea fac mare lucru. As spune ca merita o vizionare. Trailer:

Blitz (2011)

Gen: Thriller

Distributie: Jason Statham, Paddy Considine, Aidan Gillen, Zawe Ashton, David Morrissey

Regizor: Elliott Lester [a mai regizat: Sleepwalker(2015), Love Is the Drug(2006)]

Incasari: 17.000.000 $

Nota Gealapa: 6.80

Un politist dur este trimis sa prinda un criminal in serie, car eomoara alti politisti.

Filmul nu pierde vreme. Ni se prezinta repede si sumar protagonistul si antagonistul, iar restul timpului este rezervat scenelor de actiune. Totusi parca este putin prea simplu dupa gustul meu. In plus, ultimele 20 de minute sunt previzibile, iar povestile secundare exista doar ca sa se ajunga la o durata rezonabila a filmului si nu contribuie cu nimic la poveste; sunt absolut inutile. Nu avem nici prea multe efecte sau cascadorii. Avem doar cateva scene de lupta decente si un ritm alert, ca in Crank.

In rolul principal este Jason Statham. Mie imi place despre el in general; imi place stilul asta dur si neslefuit care il prinde foarte bine si imi plac si glumele lui ciobanesti. Si prestatia aceasta este fix din zona lui de confort, asa ca nu avem nici o surpriza aici. Nici de la partenerii lui de platou nu pot remarca vreo sclipire. Au fost decenti si atat.

Cuvantul care raspunde la orice intrebare despre film este "ok". Daca va place Jason Staham, cu siguranta o sa va placa si flmul; daca nu va place Jason Statham, atunci sansele sa va placa filmul sunt 50/50. Nu va veti aminti prea mult timp de el, dar berea si floricelele intra la fix in timp ce il vedeti. Este si putina drama acolo, ca sa se agate si publicul feminin de ceva. 

Small Apartments (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Matt Lucas, Peter Stormare, Jams Caan, Nugget, Juno Temple

Regizor:  Jonas Åkerlund [a mai regizat: Rammstein Paris(2016), Beyonce: Lemonade(2016), Roxette Diaries(2016), Taylor Swift: The 1989 World Tour Live(2015), On the Run Tour: Beyonce and Jay Z(2014)]

Buget: 2.000.000 $

Nota Gealapa: 6.35

O adaptare a unui roman de Chris Millis, in care un barbat este inconjurat de evenimente bizare si de vecini ciudati.

Au trecut doua ore de cand am vazut filmul si nu imi dau seama daca mi-a placut sau nu. Acest film iti da senzatia ca are cate ceva din mai multe filme, dar parca nu are nimic al lui. Intriga se vrea a fi pretentioasa, dar este de fapt foarte banala. Chiar si asa, reuseste sa creeze premisele unei atmosfere ciudate care va dainui pe intreaga durata a filmului. In afara de ciudatenie si ceva umor negru nu prea am ce sa remarc la acest film. Mi-a fost greu sa il incadrez si intr-un gen, pentu ca genul "ciudat" nu exista.

Distributia a fost surpriza placuta si punctul forte al filmului. Mai mult de jumatate din film am fost surprins de aparitia continua unor actori cunoscuti pe care nu ma asteptam sa ii vad. Majoritatea actori de categoria B, sau aflati pe final de cariera, dar sa aduni atatea nume impreuna laolalta nu e usor, iar prestatiile au fost chiar decente.

Ma gandeam sa dau nota 5 filmului. Motivul pentru care am sarit la sase este ca deocamdata nu mi-l pot scoate din cap. Este ca o relatie nereusita: experienta o sa te bantuie o vreme. Dar, tot ca o relatie, are si partile lui bune care iti vor mentine interesul ridicat pana la final. Trailer:

Dumb and Dumber To (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Jim Carrey, Jeff Daniels, Rob Riggle, Laurie Holden, Rachel Melvin

Regizor: Bobby Farrelly [a mai regizat: The Three Stooges(2012), Hall PAss(2011), The Heartbreak Kid(2007), Fever Pitch(2005), Why Blitt?(2004)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 257.000.000 $

Premii:
- Worst Male Images in a Movie, Women Film Critics Circle Awards, 2014

Nota Gealapa: 5.85
Metascore: 36/100

La 20 de ani de la prima lor aventura, Lloyd si Harry pleaca intr-o calatorie incercand sa o gaseasca pe fiica lui Harry , care a fost data spre adoptie la nastere.

 Nu cred ca este persoana care sa fi copilarit in anii '90 care sa nu se fi distrat copios urmarind filmul original. Aceasta continuare le este adresata. Este fix acelasi gen de umor, foarte la moda in 1994, dar total depasit acum, care o sa va smulga doar rasete in marea lor majoritate nostalgice. Ridicolul este acolo, dar energia din primul film lipseste. Poate a trecut prea mult timp pana la acest sequel si de aceea are un aer de ciorba reincalzita.

Asta se intampla doar pentru ca actorii au imbatranit. Au exsistat acteva scene in care efectiv puteam numara ridurile de pe fata lui Jim Carrey. Cred ca si pentru cei doi protagonisti, ca si pentru cei care au platit bilet sa vada acest film, a fost mai degraba o chestiune sentimentala, fiind constienti ca nu vor primi prea multe aprecieri, desi se observa cu ochiul liber straduinta lor de a face totul cat mai bine.

Au existat momente amuzante? Cateva, majoritatea referinte, dar a fost si o perioada neagra de vreo 20-25 de minute in care nici macar nu am zambit, iar asta este tragic pentru o comedie. Pur si simplu acest film a fost facut intr-o era in care nu se potriveste. De sine statator, filmul este chiar slab, asa ca daca nu sunteti fani ai filmului original, nu are nici un rost sa il vedeti pe acesta.

Dances with Wolves (1990)

Gen: Drama

Distributie: Kevin Costner, Mary McDonnell, Graham Greene, Rodney A. Grant, Floyd 'Red Crow' Westerman

Regizor: Kevin Costner [a mai regizat: Open Range(2003), The Postman(1997)]

Buget: 22.000.000 $
Incasari: 640.000.000 $

Filmul a obtinut 50 de premii, printre care:
- Best Picture, Premiile Oscar, SUA 1991
- Best Director, Preiile Oscar, SUA 1991
- Best Writing, Screenplay Based on Material from Another Medium, Premiile Oscar, SUA 1991
- Best Cinematography, Premiile Oscar, SUA 1991
- Best Sound, Premiil Oscar, SUA 1991

Nota Gealapa: 8.40
Metascore: 72/100

Locotenentul John Dunbar, exilat intr-un post de frontiera vestic in timpul Razboiului Civil, se imprieteneste cu lupii si indienii, devenind indezirabil printre colegii sai soldati.

 Cand cineva spune dupa un film de astazi ca "nu se mai fac filme cum se faceau odata", la astfel de filme se refera. Fara briz-brizuri, fara floricele, doar o poveste puternica ecranizata magistral. Cinematografia este excelenta chiar si pentru standardele de azi, nu doar pentru anii '90. Filmul a durat trei ore pe care nu le-am simtit cum au trecut. Trebuie sa faca parte in orice colectie si a se predea la scoala de facut filme.

Distributia nu este asa impozanta la prima vedere. In afara de Kevin Costner, n-as putea spune ca ma da pe spate vreun nume, dar pentru a pastra autenticitatea, s-a sacrificat acest aspect. Din fericire nu s-a observat, pentru ca am vazut doar interpretari excelente. Cred ca as fi inteles ce vor oamenii aia si daca nu aveam subtitrari, atat de expresivi erau, iar despre Kevin Costner nu pot sa spun decat ca sunt de parere ca asta e filmul care l-a pus cu adevarat pe harta marilor nume de la Hollywood.

Este o poveste epica pe care nu o veti uita, fie ca va place, fie ca nu. Este despre dragoste, loialitate, prietenie si descoperirea sinelui. Aceasta a fost si prima experienta ca regizor a lui Kevin Costner, dar nu s-a simtit deloc lipsa de experienta si nu inteleg de ce nu a regizat mai multe filme. Peisajele sunt superbe, muzica e captivanta iar indienii sunt atat de autentici ca nu iti poti lua privirea de la ei. As spune ca merita sa il vedeti fie si numai pentru a intelege o particica tragica de istorie. Trailer:

Good Bye Lenin! (2003)

Gen: Drama

Distributie: Daniel Brühl, Katrin Saß, Chulpan Khamatova, Maria Simon, Florian Lukas

Regizor: Wolfgang Becker [a mai regizat: Ich und Kaminski(2015), Deutschland 09 - 13 kurze Filme zur Lage der Nation(2009), Bem-Vindo a Sao Paulo(2004), Das Leben ist eine Baustelle.(1997), Kinderspiele(1992)]

Buget: 4.800.000 euro
Incasari: 119.000.000 $

Filmul a obtinut 32 de premii, printre care:
- Film-National, Bambi Awards, 2003
- Audience Award, Bavarian Film Awards, 2004
- Blue Angel, Berlin International Film Festival, 2003
- Best Non-American Film (Bedste ikke-amerikanske film), Bodil Awards, 2004
- Capri European Film Award, Capri, Hollyywood 2003

Nota Gealapa: 7.95
Metascore: 68/100

In 1990, pentru a-si proteja mama proaspat iesita din coma de un soc fatal, un tanar trebuie sa ii ascunda faptul ca Germania de Est, asa cum o cunostea ea, a disparut.

Acest film are una din cele mai originale intrigi pe care le-am vazut. Povestea este atat de buna, incat ajungi sa nici nu iti mai dai seama ca se vorbeste in dizgratioasa limba germana sau ca se intinde pe doua ore. Dialogurile sunt excelente si exista destul umor de amar de calitate, atat verbal cat si vizual. Nu avem efecte, nu avem batai si nu avem sex; avem doar sensibilitate si iubire. Atata iubire, ca sigur o sa va apra o lacrima la un moment dat.

Distributia il are in prim-plan pe Daniel Bruhl, un actor care mie imi place si care are o prestatie bunicica si aici. Chulpan Khamatova are si ea o interpretare foarte credibila si o compatibilitate foarte buna cu Bruhl. De altfel, mai toate interpretarile au fost bune, sau macar suficient de bune pentru a nu iesi in evidenta in mod negativ.

Scenariul este inteligent, dar accesibil tuturor. atat de accesibil ca nici un adolescent cu ADHD o sa il inteleaga si cu toate astea nu este superficial. Filmul este inspirat intr-o mica masura de ultimii doi ani din viata lui I.V. Lenin, care a trait izolat,a semena unui personaj din film. Cu justificarea ca ii protejeaza sanatatea, Joseph Stalin ii trimitea ziare in care erau cenzurate zbaterile politice ale vremii. Si acesta se afla pe lista celor 1001 filme pe care trebuie sa le vedeti inainte sa muriti, a lui Steven Schneider, asa ca vizionare placuta. Trailer:

Curse of Chucky (2013)

Gen: Horror

Distributie: Chantal Quesnelle, Fiona Dourif, Jordan Gavaris, Danielle Bisutti, A Martinez

Regizor: Don Mancini [a mai regizat: Seed of Chucky(2004)

Buget: 5.000.000 $

Premii:
- Young Actress age 11 or younger in a Made for Television/Straight to Video Feature Leading Role (Summer H. Howell), The Joey Awards, Vancouver 2014

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 58/100

Dupa moartea misterioasa a mamei sale, Nica incepe sa banuiasca ca papusa roscata cu care se joaca nepoata sa este cheia recentelor varsari de sange si a haosului.

 Era timpul pentru un nou film cu Chucky. Trecuse destul de mult timp de la precedentul si aceasta nisa de filme cu papusi ucigase nu este acoperita de nici o alta franciza. Bineinteles ca intriga este la fel de lipsita de sens ca de obicei, dar e al naibii de distractiva. Macar de aceasta data se incearca o explicatie puerila despre motivele care au dat viata papusii psihopate. Cred ca aceasta serie este placerea vinovata a tuturor celor care au copilarit la  inceputul anilor '90.

Distributia nici nu conteaza. Era clar ca nu vom vedea interpretari sensibile. Nu poti fi credibil cand trebuie sa fii victima unei papusi cu maini de bebelus care are o treime din inaltimea ta, cu toate ca ma astept ca pe Fiona Dourif sa o mai vad si in alte filme. In ceea ce priveste papusa, cred ca de 25 de ani nu mai sperie pe nimeni, ba chiar cred ca a devenit cu timpul personajul pe acre spectatorii vor sa il vada invingator.

Producatorii nici nu s-au mai obosit sa dea drumul in cinematografe acestui al cincilea film al seriei si cred ca a fost decizia potrivita. Este un film dedicat fanilor; nu isi mai atrage simpatizanti noi acum. Chiar si judecant obiectiv si nu doar sentimental, acest film este un pas mare inainte al francize, de la precedentul. Dispare putin umorul si se regaseste partial ramura infricosatoare. Daca sunteti nostalgic nu trebuie sa il ratati si vedeti ca este o scena si dupa genericul de final.

Final Girl (2015)

Gen: Actiune

Distributie: Abigail Breslin, Wes Bentley, Logan Huffman, Cameron Bright, Alexandr Ludwig

Regizor: Tyler Shields [a mai regizat: Outlaw(2016)]

Buget: 8.000.000 $
Incasari: 7.000.000 $

Premii:
- Best Actress in a Feature Film Suppporting/Principal Role Age 5-11 (Gracyn Shinyei), The Joey Awards, Vancouver 2015

Nota Gealapa: 5.25

Un barbat invata o tanara cum sa devina o arma completa. Mai tarziu ea abordeaza un grup de barbati sadici care omoare femei blonde fara nici un motiv si vanatoarea incepe.

 Acest film este o tentativa plina d ebune intentii, dar pierduta in mediocritate. Intriga este relativ originala, dar personaje importante pentru poveste sunt dezvoltate superficial, astfel ca multe din actiunile lor par de neinteles. Am tolerat multe scene slabe, in speranta ca macar cea finala, pentru care esti pregatit tot filmul o sa salveze situatia, dar nu se intampla. Nici nu se incearca compensarea lipsurilor prin nimic altceva; nici scene gore, nici nuditate... nimic.

Distributia nu este neaparat rea, dar actorii au prestatii dezamagitoare. Wes Bentley este total neinspirat si are o interpretare lipsita de chef. De cealalta parte, Abigail Breslin arata ca ai are multe de invatat pana sa devina o actrita de prima mana. Personajele rele au fost si ele lipsite total de credibilitate si teroarea pe care trebuiau sa o transmita a lipsit cu desavarsire.

Desi filmul nu a beneficiat de un buget de block-buster, nu putem spune ca banii pe care i-a avut la dipozitie au fost chiar putini. Se puteau folosi mai eficient. Se simte mana neexperimentata a unui regizor debutant. In ciuda tuturor lipsurilor si a intepenelii generale, cred ca m-as uita la un sequel care sa aiba unele imbunatatiri. Trailer:

Banlieue 13 (2004)

Gen: Actiune

Distributie: Cyril Raffaelli, David Belle, Tony D'Amario, Bibi Naceri, Dani Verissimo-Petit

Regizor: Pierre Morel [a mai regizat: The Gunman(2015), From Paris with Love(2010), Taken(2008)]

Buget: 12.000.000 euro
Incasari: 10.000.000 $

Premii:
- Best Foreign Action Trailer, Golden Trailer Awards, 2006

Nota Gealapa: 7.60
Metascore: 70/100

In ghetourile Parisului un politist sub acoprire si un fost criminal se infiltreaza pe teritoriul unei bande de cartier pentru a dezamorsa o bomba.

 Din cand in cand o mai nimeresc si francezii in tentativa lor de a se ridica la nivelul filemlor de actiune Hollywoodiene. Acesta esta chiar bun, dar chiar asa bun cum este tot are un aer de naivitate. Acelasi aer de naivitate pe care il avem si in Taxi. In urma cu ceva timp am vazut Brick Mansion, a carui recenzie o gasiti aici. Avand si avantajul originalitatii acesta este intr-adevar mai bun. Sunt scene de actiune foarte palpitante si tot filmul este extrem de dinamic, fara drame inutile, povesti de dragoste sau alte lucruri care sa iti distraga atentia; doar actiune.

Distributia imi este partial familiara. David Belle a jucat si in varianta americana filmului. Nu am inteles de ce ar accepta sa faca cineva de doua ori acelasi rol. Cert este ca a avut prestatii bune in ambele filme si in ambele isi face singur cascadoriile. Toti actorii de aici au avut interpretari decente, dar fara sa iasa prea mult in evidenta. Altele au fost lucrurile care au contat de aceasta data.

La o analiza amanuntita vedem ca intriga nu este cine stie ce. Din fericire, regizorul, debutant la momentul cand a facut acest film, a stiut exact ce face. A scurtat filmul sub 90 de minute si l-a suprapopulat cu scene de actiune. Asta il face foarte dinamic si nu ai timp sa te gandesti la lucrurile acre nu se potrivesc. Poate de aceea a ajuns apoi direct la Hollywood. Trailer:

Gone (2012)

Gen: Thriller

Distributie: Amanda Seyfried, Jennifer Carpenter, Wes Bentley, Daniel Sunjata, Sebastian Stan

Regizor: Heitor Dhalia [a mai regizat: Serra Pelada(2013), A Deriva(2009), O Cheiro do Ralo(2006), Nina(2004), A Pantomima da Morte(1988)]

Incasari: 12.000.000 $

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 36/100

O femeie este convinsa ca rapitorul ei s-a intors atunci cand sora ei dispare.

 O povestioara interesant. Ar fi fost un film bunicel, dar are o mare problema. 90% din timp construieste tensiune si suspans spre un punct culminant total dezamagitor si mai efemer ca fericirea. Daca aceasta parte a filmului ar fi fost mai ingrijita nu ar mai fi contat atat de mult nici superficialitatea cu care au fost dezvoltate toate personajele, nici dialogurile mediocre propuse de scenariu si nici modul haotic in care avanseaza povestea uneori.

Este impropriu sa vorbim de distributie, pentru ca in cea mai mare parte a timpului o vedem pe Amanda Seyfried. Este una din cele mai convingatoare prestatii ale ei, din cate am vazut eu si a ridicat putin nivelul filmului. Chiar a avut o interpretare credibila si m-a facut sa ma indoiesc de sanatatea mentala a personajului ei, lucru acre a ajutat povestea. Din pacate aceasta prestatie buna a ei are loc intr-un film mediocru si va trece probabil neobservata de publicul larg.

Pentru o intriga cu o miza atat de majora, drumul catre deznodamant este aproape inacceptabil de simplu. In ciuda prezentei unui numar maricel de stereotipuri, acesta ramane totusi destul de imprevizibil. Din pacate toate previziunile mele ar fi fost mai interesante decat punctul culminant de care am avut parte. Ori sunt eu un scenarist genial nedescoperit, ori intr-adevar filmul chiar are o problema si eu abia scriu o amarata de impresie. Trailer:

Cop Out (2010)

Gen: Comedie

Distributie: Bruce Willis, Tracy Morgan, Juan Carlos Hernandez, Cory Fernandez, Sean Cullen

Regizor: Kevin Smith [a mai regizat: Holidays(2016), Yoga Hosers(2016), Tusk(2014), Jay and Silent Bob Get Irish: The Swearing O' the Green(2013), Jay and Silent Bob Get Old: Tea Bagging in the UK(2012)]

Buget: 37.000.000 $
Incasari: 101.100.000 $

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 31/100

Lui Jimmy i se fura un cartonas de baseball foarte valoros. Cum acesta este singura sansa sa plateasca nunta fiicei sale, il recruteaza si pe partenerul sau Paul si incearca sa il recupereze din mainile unui gangster obsedat de obiecte de colectie din sport.

Sa nu aveti asteptari prea mari doar pentru ca Bruce Willis e in distributie. Este un film simplut, relativ amuzant si destul de palpitant cat sa mentina un oarecare interes pana la final. nu stiu pe ce s-au cheltuit atatea milioane, pentru ca nu am vazut cine stie ce efecte, cascadorii sau alte artificii costisitoare. In incercarea de a fi originala, intriga este aproape aberanta, dar ca scuza pentru a manca o punga de chipsuri functioneaza orice.

Distributia este in acelasi timp si ingerul si demonul acestui film. Pe de-o parte, este unul din putinele filme recente cu Bruce willis in care el chiar are un rol relevant chiar daca nu a parut sa aiba prea mult chef de "joaca". Are o prestatie decenta, amuzanta,si autoironica. Pe de alta parte, co-protagonistul este Tracy Morgan, cu o interpretare la fel de gretoasa ca intotdeauna. Nu poate sa interpreteze nimic fara sa exagereze si a reusit sa depaseasca limita suportabilului chiar si acum cand personajul sau era in zona de confort. Tot la surprize placute trebuie sa amintesc si aparitiile surpriza din rolurile mai mici. Kevin Pollak, adam Brody si Seann William Scott au fost foarte amuzanti.

Daca ati vazut deja pana acum macar trei filme cu parteneri olitisti prieteni, poate unul chiar cu Bruce willis, atunci l-ati vazut si pe acesta, pentru ca nu iese cu nimic din tipar. Cand nu este armonie pe platou se simte in produsul finit. Bruce Willis l-a acuzat pe Kevin Smith ca a petrecut mai mult timp fumand marijuana decat vorbind cu actorii. Poate asa se explica si  momentele oscilante. Chiar si in aceste conditii, filmul este perfect pentru o dimineata in acre va luptati cu mahmureala, pentru ca nu va solicita foarte tare.

Das Boot (1981)

Gen: Drama

Distributie: Jürgen Prochnow, Herbert Grönemeyer, Klaus Wennemann, Heinz Hoenig, Jan Fedder

Regizor: Wolfgang Petersen [a mai regizat: Poseidon(2006), Troy(2004), The Perfect Storm(2000), Air Force One(1997), Outbreak(1995)]

Buget: 14.000.000 $
Incasari: 88.000.000 $

Filmul a castigat 13 premii, printre care:
- Best Cinematography (Kamerapreis), Bavarian Film Awards, 1982
- Best Director (Regiepreis), Bavarian Film Awards, 1982
- Best Sound (Beste Tongestaltung), German Film Awards, 1982
- Outstanding Feature Film (Bester Spielfilm), German Film Awards, 1982
- Best Sound Editing - Foreign Feature - Sound Effects, Motion Picture Sound Editors, USA 1983

Nota Gealapa: 8.40
Metascore: 86/100

Lumea claustrofoba de pe celebrul submarin german "U-boat" din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial: plictiseala, mizerie si teroare.

 Nu credeam ca o sa vad vreodata un film a carui actiune se desfasoara in Al Doilea Razboi Mondial si ca o sa fiu departea soldatilor nemti. Acest film ne arata umanitatea si din acea parte de front. Este atat de bun ca aproape i-am injurat pe Aliati. Singurul defect ar fi ca dureaza aproape trei ore si jumatate, dar va jur ca mi-as fi dorit sa mai tine vreun sfert de ora. Avand in vedere ca 90% din timp actiune se desfasoara pe un submarin nu putem remarca nimic notabil la acpitolul efecte speciale, cinematografie etc. Putem remarca in schimb o coloana sonora excelenta si o editare audio de prima mana.

Cel putin la fel d eimportant ca si sunetul a fost capacitatea actorilor de a transmite mai putin prin cuvinte si mai mult prin gesturi si expresiile fetelor. Nu stiu cat de mari erau sau nu erau la vremea aceea actorii din distributie, dar am empatizat aproape cu fiecare personaj. Am vazut cateva interpretari excelente. Acest lucru era vital, avand in vedere cum a fost construit acest film.

Das Boot poate fi numit cu usurinta o capodopera a cinematografiei nemtesti (de vest cel putin). Este unul din filmele pentru care cuvantul "autenticitate" poate fi folosit cu incredere deplina. Acest lucru se datoreaza poate si faptului ca scriitorul romanului care sta la baza filmului a fost corespondent de razboi. Filmul are si o latura psihologica deloc de neglijat. Este o productie completa si trebuie vazut neaparat. Se afla si pe lista celor 1001 film pe care trebuie sa le vezi inainte sa mori, a lui Steven Schneider. Trailer:

Dark Shadows (2012)

Gen: Fantastic

Distributie: Johnny Depp, Michelle Pfeiffer, Eva Green, Helena Bonham Carter, Jackie Earle Haley

Regizor: Tim Burton [a mai regizat: Big Eyes(2014), Frankenweenie(2012), Alice in Wonderland(2010), Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street(2007), Corpse Bride(2005)]

Buget: 100.000.000 $
Incasari: 328.000.000 $

Premii:
- Film Music, BMI FIlm & TV Awards, 2013
- Favorite Movie Actor, Kids Choice Awards, USA 2013

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 55/100

Un vampir incarcerat, Barnabas Collins, seste eliberat si se intoarce in casa sa natala, unde urmasii sai disfunctionali au nevoie de protectia sa.

 Plecand de la premisa ca o vrajitoare ancestrala si un vampir invarsta de secole se lupta pentru suprematia de a face conserve intr-un orasel, era clar ca acest film nu avea cum sa se ia in serios. Exista destul umor de calitate si autoironie cat sa mentina interesul ridicat, dar si efecte decente. Totusi, parca lipseste ceva, nu stiu exact ce, dar nu am putut scapa de senzatia de potential irosit.

Cu o asemenea distributie, acest film ar fi trebuit sa fie memorabil, dar a fost doar bunicel. Nici unul din numele uriase nu a avut vreo prestatie remarcabila. Chiar si Johnny Depp a fost mult mai retinut in nebunia sa, decat ne-a obisnuit in alte roluri. Doar Eva Gren si poate Chloe Grace-Moretz s-au straduit mai mult, dar eforturile lor sau nu au fost suficiente.  Impresia pe care mi-au lasat-o interpetarile este aceea de lucru facut doar pentru ca trebuie.

Actiunea filmului se desfasoara in 1972, ceea ce a asigurat o coloana sonora cel putin interesanta. Cinematografia a fost foarte buna; se vede ca Tim Burton este obisnuit cu astfel de filme "negre". Nu cred ca acest film va face parte dintr-o colectie, dar as spune ca merita vazut. Daca urmeaza un sequel, pentru acre finalul a lasat suficient loc, s-ar putea sa se transforme intr-o franciza interesanta. Trailer: