Blackthorn(2011)

Gen: Western

Distributie: Sam Shepard, Eduardo Noriega, Stehen Rea, Magaly Solier, Nikolaj Coster-Waldau

Regizor: Mateo Gil [a mai regizat: Peliculas para no dormir: Regreso a Moira(2006), Nadie conoce a nadie(1999), Como se hizo 'Tesis'(1996)]

Incasari: 1.000.000 $

Filmul a castigat 7 premii, printre care:
- Best Cinematography, Cinema Writers Circle Awards Spain, 2012
- Best Cinematography, Goya Awards, 2012
- Best Production Supervision, Goya Awards, 2012
- Best Costume Design, Goya Awards, 2012
- Best Production Design, Goya Awards, 2012

Nota Gealapa: 6.60
Metascore: 61/100

In Bolivia, Butch Cassidy (care traieste sub numele de James Blackthorn) se pregateste sa isi vada casa pentru ultima data, aventura care il aduce alaturi de un tanar spargator, iar impreuna devin tinta atat a unor bande dar si a oamenilor legii.

Ce-i drept, imi era dor de un western, dar nu ma asteptam ca urmatorul pe care il vad sa nu aiba nici cea mai mica legatura cu Statele Unite, locul care a dat nastere celor mai bune filme western din istorie. Acest film nu are iuteala si intensitatea unui film cu Clint Eastwood; mai degraba as spuen ca este un fel de western pentru geriatrici. Chiar si asa, filmul are partile lui bune si cateva scene destul de reusite si surprinzatoare.

Distributia nu este foarte rea si are in frunte doua nume relativ cunoscute, dar nici unul dintre cei doi nu straluceste cu adevrat. Interpretarile lor sunt decente si cam atat. Sam Shepard pare plictisit si obosit si, exact ca personajul sau, lasa imresia ca asta ar fi ultimul lui rol.

Fiind filmat in Bolivia, asteptati-va sa vedeti cateva peisaje care sa va taie rasuflarea. In afara de acestea si de cateva scene in care Sam Shepard pare mai vioi (probabil cele filmate dimineata) filmul nu prea are altceva de oferit. Povestea este prea putin plauzibila iar scenariul este superficial si plin de dialoguri inutile.

Daca bobul nu moare (2010)

Gen: Drama

Distributie: Franz Buchriezer, Dan Condurache, Simona Stoicescu, Milos Tanaskovic,Mustafa Nadarevic

Regizor: Sinisa Dragin [a mai regizat: Padurea(2014), Faraonul(2004), In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura(2001), Lunga calatorie cu trenul(1997)]

Premii: 
- Best Production Design, Premiile Gopo Romania, 2012
- Best Production Design, Romanian Union of Filmmakers, 2012
- Dioraphte Award (Sinisa Dragin), Rotterdam International Film Festival, 2011

Nota Gealapa: 6.05

Doi tati, un roman care isi cauta fata obligata sa se prostitueze in Kosovo si un sarb care cauta trupul fiului sau decedat in urma unui accident de masina in Romania, se intalnesc pe Dunare. UN barcagiu isi aminteste o poveste veche de 200 de ani, despre niste tarani romani care au incercat sa mute o biserica in satul lor, intr-o vreme cand construirea de biserici era ilegala. Ce legatura au doua lucruri? Ei bine, au.

Demult nu mi-a fost dat sa vad ceva atat de deprimant. Cu toate astea, filmul este unul foarte bun. Are in prim-plan doua povesti, una mai puternica decat alta si, poate partea cea mai buna, nu ai nici cea mai mica idee cum o sa se termine, pana nu se termina. Ce face cantitatea uriasa de drama suportabila, sunt cateva doze de umor bun pe ici pe colo, umor care este mai degraba un haz de necaz.

Despre partea straina a distributiei nu stiu cat de cunoscuta este, dar partea romaneasca are nume destul de importante. Oricum, si unii si ceilalti ofera cateva interpretari emotionante. Din partea romaneasca l-as remarca pe Dan Condurache, pe care nu l-am mai vazut evoluand la o asemenea intesitate pana acum.

Ca in orice film balcanic, tehnologia nu este foarte prezenta. Nu sunt efecte speciale deosebite, decoruri costisitoare sau urmariri cu masini iesite din comun. Singurele arme ale filmului sunt povestea, scenariul si priceperea actorilor. De aceasta data, aceste lucruri se dovedesc suficiente, iar rezultatul este un film captivant din primul pana in ultimul minut.

Clouds of Sils Maria (2014)

Gen: Drama

Distributie: Juliette Binoche, Kristen Stewart, Chloe Grace Moretz, Lars Eidinger, Johnny Flynn

Regizor: Olivier Assayas [a mai regizat: Apres mai(2012), L'heure d'ete(2008), Eldorado(2008), Stockhausen/Preljocaj Dialogue(2007), Boarding Gate(2007)]

Premii:
- Best Supporting Actress (Kristen Stewart), Cesar Awards France, 2015
- Best Actress (Juliette Binoche), International Cinephile Society Awards, 2014
- Best Screenplay, International Cinephile Society Awards, 2014
- Best Film, Prix LouisDelluc, 2014

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 79/100

O actrita veterana trebuie sa isi confrunte reflexia inconfortabila cand accepta sa joace intr-un remake al piesei de teatru care i-a lansat acriera in urma cu 20 de ani.

Daca sunteti dependenti de adrenalina, atunci cele doua ore cat dureaza acest film vor fi un chin pentru voi. Acest film este structurat ca o piesa de teatru, are o intriga slaba si compenseaza printr-un scenariu care ofera dialoguri interesante. Spre sfarsit chiar si actiunea devine cat de cat interesanta, dar chiar in acel moment totul se temrina brusc. Probabil ar mai fi fost nevoie de inca o ora ca si sfarsitul sa aiba vreun sens.

Distributia este arma principala a filmului. Cu un scenariu fertant din punct de vedere al dialogurilor, era nevoie de actori cu profunzime, caabili sa ofere interpretari foarte bune. Desi nu putem spune ca vreunul din roluri este memorabil, totusi cele doua protagoniste ofera interpretari solide. Daca poate la Juliette Binoche ne asteptam sa faca fata unui asemenea rol, surpriza a venit de la Kristen Stewart, care dovedeste aici ca se descurca si in roluri cu multe cuvinte si demonstreaza ca are calitati actoricesti.

Practic, tot filmul este despre cat de greu accepta o femeie faptul ca imbatraneste, deci nu stiu cati oameni ar putea fi interesati de un asemenea subiect. Eu, ca barbat, nu am reusit sa ma conectez deloc cu acest film. Ma gandesc ca intr-o dupa amiaza ploiaioasa merge si acest "old chick flick". 

 

Ryna (2005)

Gen: Drama

Distributie: Dorotheea Petre, Valentin Popescu, Matthieu Roze, Nicolae Praida, Aura Calarasu

Regizor: Ruxandra Zenide [aflata la primul lungmetraj]

Buget: 1.000.000 euro

Premii:
- Golden Moon of Valencia (Ruxandra Zerinde), Cinema Jove - Valencia International Film Festival, 2006
- Best Actress in a Leading Role (Dorotheea Petre), Premiile Gopo Romania, 2007
- Special Prize of the Jury (Dorotheea Petre), Mannheim - Heidelberg International Filmfestival, 2005
- Best Debut in Romanian Film (Dorotheea Petre), Transilvania International Film Festival, 2005

Nota Gealapa: 7.35

Intr-o mica comunitate din Delta Dunarii care oscileaza intre traditie si aspiratii materiale, o adolescenta, Ryna, plateste un pret mare in cautarea propriei identitati.

Nu suport faptul ca mi-a placut acest film. Este inca un film care prezinta o societate romaneasca deteriorata, trista, fara nici un viitor si fara nici un Dumnezeu. Filmul are o poveste puternica, dramatica si nici nu avea cum sa fie altfel cand in rolul principal ai o tanara draguta abandonata de mama si vanduta de tata. Saracia, nebunia si gainariile sunt prezentate ca facand parte din cotidian si, desi poate nu la fel de extrem ca in acest film, trebuie sa recunoastem ca sunt.

Distributia nu este una impresionanta la prima vedere, chiar si pentru un film romanesc. Cu toate astea, ca in majoritatea filmelor romaneste, calitatea interpretarii este cel putin decenta. In plus, desi a fost filmul ei de debut, Dorotheea etre face un rol destul de bun care poate reprezenta o carte de vizita buna pentru cariera ei.

Filmul reuseste sa ne poarte cu succes in atmosfera asezarilor micute din Delta. Dar filmul nu se concentreaza doar pe decorul social ci mai degraba pe personajul principal este in cautarea bogatiilor oferite de lumea moderna si, desi este din ce in ce mai aproape sa le atinga, nu are niciodata o sansa reala sa reuseasca. Lumea cu contrastele ei ne este prezentata prin ochii ei adolescentini. Trailer:

Vampire Bats (2005)

Gen: Horror

Distributie: Lucy Lawless, Dylan Neal, Liam Waite, Timothy Bottoms, Craig Ferguson

Regizor: Eric Bross [a mai regizat: A Country Christmas Story(2013), We Have Your Husband(2011), The Boy Who Cried Werewolf(2010), Vacancy 2: The First Cut(2008), Johnny Kapahala: Back on Board(2007)]

Nota Gealapa: 5.80

In Mercier, Louisiana, bobocii universitatii Tate, merg la o petrecere underground, intr-o padure, in vecinatatea cimitirului local. Dupa ce toti se fac praf de la droguri unul dintre ei este atacat si ucis de lilieci. Dupa ce initial toata lumea il banuia e unul dintre pretenii victimei, in curand toti realizeaza ca liliecii sunt de vina si protagonistii ajung cumva sa dea in vileag si coruptia din oras.

Era si timul ca cineva sa faca un film horror care sa aiba in prim-plan liliecii, unele din cele mai infricosatoare animale. Pacat insa ca nu este o productie serioasa. Acesta este un film facut pentru televiziune, cu buget mic si cu realizari la fel de marunte. Desi se vrea a fi un film de groaza, pe toata durata filmului singura mea reactie a fost un zambet compatimitor.

Distributia ar fi trebuit sa fie principalul atu al acestui film si chiar este pana la un punct. Sunt foarte multe nume cunoscute, actori experimentati, dar nici ei nu pot face mare lucru cu un scenariu pueril. Lucy Lawless nu ma mai impresioneaza ca atunci cand eram mai tanar si cred ca Xena va ramane rolul carierei ei.

Stgiind ca este un film de televiziune ma asteptam sa fie slab, dar nu pot sa nu fiu dezamagit de potentialul irosit al unei asemenea intrigi. Filmul a fost atat de previzibil ca pana si un copil de 5 ani i-ar fi anticipat finalul destul de repede. Din pacate, sunt nevoit sa spun ca locul unui astfel de film este intr-o gramada mare de "guano".

Wild Target (2010)

Gen: Comedie

Distributie: Bill Nighy, Emily Blunt, Rupert Grint, Rupert Everett, Eileen Atkins

Regizor: Jonathan Lynn [a mai regizat: The Fighting Temptations(2003), The Whole Nine Yards(2000), Trial and Error(1997), Sgt. Bilko(1996), Greedy(1994)]

Buget: 8.000.000 $
Incasari: 6.000.000 $

Nota Gealapa: 6.95
Metascore: 41/100

Un asasin platit planuieste sa se retraga, dar o frumoasa hoata ii schimba planurile.

Avem de a face cu un film foarte vioi, amuzant si captivant. Partea buna este ca inca din primele minute intelegem ca filmul nu se ia in serios, lucru care face mult mai usor de digerat tot ce se intampla apoi. Fara un exces de efecte speciale, altele sunt armele acestui film. Se bazeaza exclusiv pe scenariu, care propune o intriga ce ofera destul potential de situatii comice, potential care nu se iroseste.

Distributia este si ea foarte buna. Singurele nume mari sunt cei trei protagonisti. Se intampla insa un lucru mai putin intalnit, si anume ca toti trei ofera interpretari foarte bune. Daca ar trebui sa aleg totusi unul dintre ei care a stralucit putin mai mult, as merge pe mana absolut adorabilei Emily Blunt, care ruseste inca sa isi pastreze naturaletea, desi are deja multe filme la activ.

Acest film castiga o bila alba pentru cinematografia britanica. De aceasta data asteptarile mele au fost atinse, ba chiar depasite si au fost suficiente scene care m-au facut sa rad. Daca aveti o colectie personala de filme, de pe raftul cu comedii nu trebuie sa lipseasca acesta.

A Glimpse Inside the Mind of Charles Swan III (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Charlie Sheen, Jason Schwartzman, Bill Murray, Patricia Arquette, Mary Elizabeth Winstead

Regizor: Roman Coppola [a mai regizat: CQ(2001)]

Nota Gealapa: 5.35
Metascore: 28/100

Viata de invidiat a unui designer grafic aluneca in disperare atunci cand iubita lui il paraseste.

Acest film este exact ca viata lui Charlie Sheen: vraiste. O oveste banala, complicata intr-un mod total neinspirat, care face aproape imposibil de urmarit actiunea in anumite momente. Desi poate ca asta se vrea a fi, nu se compara nici pe departe cu Being John  Malkovich. Finalul este si el in nota filmului, adica previzibil, ciudat si banal in acelasi timp.

Distributia este si principalul avantaj si principalul dezavantaj al acestui film. Pe de-o parte avem o sumedenie de nume mari, care probabil au acceptat sa apara in acest film doar ca sa il ajute pe Charlie Sheen sa revina in prim-plan si care fac o treaba decenta, avand in vedere materialul de mana a doua pe care l-au avut la dispozitie. Pe de alta parte, il avem pe Charlie Sheen, care dupa acest film ar trebui sa inteleaga ca stilul de actorie din Two and Half Men functioneaza si este amuzant doar acolo.

Desi se vrea a fi o comedie, spre deosebire de Being John Malkovich, in acest "Being Charlie Sheen" momentele in care am zambit macar lipsesc cu desavarsire. Practic, ce ii lipseste cel mai mult acestui film este coerenta. Il recomand doar daca suferiti de singuratate cand sunteti singuri in casa si vreti sa auziti o voce in fundal atunci cand faceti curat. Trailer:

Laggies (2014)

Gen: Romantic

Distributie: Keira Knightley, Chloe Grace Moretz, Sam Rockwell, Ellie Kemper, Mark Webber

Regizor: Lynn Shelton [a mai regizat: Touchy Feely(2013), Your Sister's Sister(2011), Humpday(2009), My Effortless Brilliance(2008), What the Funny(2008)]

Incasari: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 6.70
Metascore: 63/100

In mijlocul unei crize de varsta mijlocie, Megan intra in panica atunci cand este ceruta in casatorie de iubitul ei si disare timp de o saptamana ascunzandu-se in casa noii ei prietene, Annika, o fata de 16 ani care locuieste impreuna cu tatal ei.

 Filmul ne prezinta o poveste de dragoste draguta, dar cu nimic diferita de alte zeci de astfel de povesti intalnite in alte comedii romantice. Nu este amuzant decat e ici pe colo, dar nici ovestea de dragoste nu este dezvoltata suficient, astfel ca rezultatul este un film liniar, foarte aproape de a fi plictisitor. Unul din putinele avantaje este, totusi, scenariul, care ofera dialoguri savuroase.


Celalalt punct forte este distributia, plina de nume importante, dintre care cel mai mult straluceste, asa cum este si normal, protagonista, Keira Knightley, care are ceva cu care se face placuta... nu imi dau seama exact ce, dar cu siguranta nu sanii. Acest film mi-a oferit din nou oportunitatea sa ma infragostesc de Chloe Grace Moretz, adorabila ca intotdeauna.

Filmul propune o gama variata de sentimente, trairi si dileme, dar arerea mea este ca trebuie sa fii o persoana destul de vulnerabila ca sa fii impresionat de felul cum sunt acestea prezentate aici. In plus, producatorii au facut o greseala clasica pentru astfel de filme, si anume oferirea unui hapy end idealizat inutil.

The Last Days on Mars (2013)

Gen: Thriller

Distributie: Liev Schreiber, Elias Koteas, Romola Garai, Olivia Williams, Johnny Harris

Regizor: Ruairi Robinson [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 10.500.000 $
Incasari: 100.000 $

Nota Gealapa: 5.75
Metascore: 46/100

Un grup de astronauti exploratori sucombeaza intalnesc o forta misterioasa si terifianta in timp ce colecteaza mostre pe planeta Marte.

Imi asum vina de a fi dezamagit, pentru ca aveam asteptari de la acest film; asta inainte sa aflu ca vorim de un film britanic a carei actiune se desfasoara pe Marte si care are un buget mult prea mic pentru a realiza ceva notabil. Este curios cum in toate filmele de acest gen, de fiecare data se intampla ceva chiar cand oamenii sunt pe picior de plecare. In multe film sunt prezentate misiuni pe diverse planete care dureaza luni sau ani de zile, dar chiar inainte de plecare se trezeste cate un monstru. In plus, avem parte de una dintre cele mai slab realizate planete Marte din cate am vazut. Alt cliseu din cele numeroase prezente aici, este acela al virusului care odata ce a infectat un om il transforma intr-un zombie al carui singur scop este sa isi ucida semenii. Iar in incheiere avem parte de un final ilogic si  de rahat, care intregeste peisajul rosiatic-maroniu al intregului film ("planeta rosie"... peisaj rosiatic-maroniu....cand sunt bun, sunt bun).

Distributia nu este nici ea cine stie ce. O mana de actori cat de cat cunoscuti, care au prestatii mediocre, dar care nu prea aveau ce sa scoata de la un astfel de scenariu. Protagonistul, Liev Schreiber, nu a reusit sa faca in acest film nici macar singurul lucru pe care stie sa il faca bine: sa fie dur. Asta se intampla tot din cauza scenariului care ii atribuie personajului sau o latura de lasitate absolut inutila in economia filmului.

Nta de trecere am acordat-o pentru doua-trei efecte reusite si cam tot atatea momente care m-au facut sa tresar cat de cat. Totusi, nu pot sa spun ca m-am plictisit urmarind acest film, pentru ca am fost prea ocupat sa sper ca din clipa in clipa va urma ceva care sa ma dea pe spate, dar am ramas asteptand parca un tren in gara gresita. Trailer:

Kill Your Darlings (2013)

Gen: Drama

Distributie: Daniel Radcliffe, Dane DeHaan, Michael C. Hall, Jack Huston, Ben Foster

Regizor: John Krokidas [aflat la primul lungmetraj]

Incasari: 2.000.000 $

Premii:
- UCC Film Academy Student Jury Award, Cork International Film Festival, 2013
- Unsung Film of the Year, Gay and Lesbian Entertainment Critics Association, 2014
- Breakthrough Performer (Dane DeHaan, Jack Huston), Hamptons International Film Festival, 2013
- Directors to Watch (John Krokidas), Palm Springs International Film Festival, 2013

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 65/100

O crima din 1944 ii strange laolalta pe cei mai buni poeti ai unei intregi generatii: Allen Ginsberg, Jack Kerouac, si William Borroughs.

Acest film este prea gay pentru gustul meu. Calitatea intrigii nu se discuta, pentru ca este si un film biografic. Mult mai putin controversat decat se doreste a fi, filmul are un oarecare aer aristocratic si reuseste sa te poarte in epoca in care se desfasoara actiunea. Din pacate, poezia nu mai atrage demult prea multi fani.

Distributia are destule nume mari pentru a asigura o calitate foarte buna a prestatiei artistice. Dintre toti l-as remarca pe Dane DeHaan, care face un rol excelent, dar pe care, dupa parerea mea, desi si-a dovedit calitatile de numeroase ori, nu il ajuta fata pentru a deveni un nume cu adevarat important in industrie. Daniel Radcliffe nu are nici el o prestatie rea, dar este absolut disgratios intr-o scena in care reprezinta partea pasiva a unui act sexual homosexual.

In afara d eun stil unic si interpretari reusite din partea protagonistilor, filmul nu prea mai ofera nimic. In plus, se termina destul de abrupt, lasand o multime de intrebari ale caror raspunsuri le gasim doar partial in cateva note explicative pe generic. Informatia de can-can este ca Daniel Radcliffe si-a cunoscut iubita, pe Erin Darke, pe platourile de filmare de la acest film. CUlmea este ca au si o scena impreuna in care ea ii face un sex oral si il termina in 12 secunde.

Gun Woman (2014)

Gen: Actiune

Distributie: Asami, Kairi Narita, Noriaki Kamata, Matthew Floyd Miller, Dean Simone

Regizor: Kurando Mitsutake [a mai regizat: Samurai Avenger: The Blind Wolf(2009), MOnsters Don't Get to Cry(2007)]

Premii:
- Special Jury Prize, Yubari International Fantastic Film Festival, 2014

Nota Gealapa: 5.25

Un doctor briliant aflat in cautarea razbunarii cumpara o tanara femeie pe care o antreneaza sa devina asasinul perfect, implantandu-i parti ale unei arme in corp, pe care ea mai apoi sa le asambele si sa isi ucida tinta, inainte sa moara chiar ea din cauza sangerarii.

Film japonez am vrut,  film japonez am primit. Am vazut cateva filme ciudate la viata mea, dar acesta intra cu siguranta in top. O intriga originala, bolnava si pusa in scena intr-un mod bizar tipic pentru asiatici. Pe langa idee si factorul ciudatenie, din pacate, acest film nu are nimic altceva de oferit. Coloana sonora trage filmul in jos cu cel putin un punct. Muzica mai proasta intr-un film nu cred mi-a fost dat sa aud pana acum.

Nu stiu cat de importante sunt sau nu numele din distributie in tara lor, dar cand vine vorba de talent actoricesc, acesta lipseste cu desavarsire. Protagonista nu rosteste nici un cuvant tot filmul, dar se pricepe bine la gemut, iar personajele masculine m-au coplesit cu supra-interpretarea lor, stil care m-a dus cu gandul la filmele vechi cu Bruce Lee.

Pe langa faptul ca este originala, intriga este cat de cat si plauzibila. Imaginea arata foarte bine si efectele vizuale sunt foarte reusite, desi legile fizicii au fost calcate in picioare. Cred ca un singur cuvant poate descrie acest film, iar acesta este"hardcore". Trailer:

Ain't Them Bodies Saints (2013)

Gen: Drama

Distributie: Rooney Mara, Casey Affleck, Ben Foster, Keith Carradine, Nate Parker

Regizor: David Lowery [a mai regizat: St. Nick(2009), Deadroom(2005)]

Incasari: 1.000.000 $

Premii:
- Directors to Watch (Favid Lowery), Palm Springs Inernational Film Festival, 2013
- Indian Paintbrush Producer's Award, Sundance Film Festival, 2013

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 74/100

Povestea unui proscris care evadeaza din inchisoare pentru a se reuni cu sotia sa si cu fiica pe care nu a cunoscut-o niciodata.

Cred ca sunt putin prea prost pentru filmul asta; in primul rand pentru ca nu am reusit sa fac legatura intre titlu si ce se intampla in film si in al doilea rand pentru ca nu inteleg de ce a obtinut note asa mari din partea criticilor. Probabil ca mi-a scapat mie ceva, pentru ca eu l-am gasit a fi chiar plictisitor pe alocuri. Aceasta intriga a fost folosita intr-un mod mai inspirat in alte filme. In plus, lipsesc niste detalii care sa explice anumite lucruri, pentru ca ne trezim cu personaje despre care nu stim nimic si care influenteaza deznodamantul. 

Distributia nu e rea, dar am observat cateva lucruri care nu imi plac. In primul rand, Casey Affleck nu este Ben Affleck, din pacate. In al doilea rand, observ o tendinta a acestuia de a accepta acest gen de roluri in care se simte comod. Nu a avut o interpretare rea, dar pare ca este singurul gen de peronaj pe care il stapaneste. Inca astept sa il vad inntr-un rol care sa il solicite la maximum, in care sa ne demonstreze ca este actor. Nici Rooney Mara nu a prins cea mai buna perioada a ei la filmarile acestui film.

As spune ca acest film se vrea mai dramatic decat este de fapt. Ce salveaza acest film este regia. David Lowery a ales un ritm foarte bun in care sa avanseze actiunea, iar peisajele Texasului reusesc sa te aduca din cand in cand in atmosfera filmului, lucru pe care scenariul nu il reuseste. Am senzatia ca acest film ar fi putut fi mai bun de atat, dar poate am eu asteptari prea mari de la lucruri in general.

Men, Women & Children (2014)

Gen: Drama

Distributie: Kaitlyn Dever, Rosemarie DeWitt, Ansel Elgort, Adam Sandler, Jennifer Garner

Regizor: Jason Reitman [a mai regizat: Labor Day(2013), Young Adult(2011), Up in the Air(2009), Juno(2007), Thank You for Smoking(2005)]

Incasari: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 38/100

Un grup de liceeni si parintii lor incearca sa faca fata modului in care internetul le-a schimbat relatiile interumane, comunicare, imaginea si viata amoroasa.

Am mai vazut filme cu acelasi subiect, si anume influenta negativa a tehnologiei asupra vietilor noastre, deci nu vorbim de un subiect original. Si acesta transmite un mesaj uternic si creeaza oarece emotie. Mi-ar fi placut in schimb sa nu fie atat de fatalist si sa se vada si efectele ozitive ale internetului, nu doar cele negative, pentru ca nu toti ajungem sa ne sinucidem, sa facem copii din greseala sau sa ne compromitem datorita tehnologiei. Personal, m-am regasit intr-una din povestile secundare prezentate de film, din acate pentru mine, singura fara happy end, asa ca probabil ar trebui in seara asta sa ma arunc in fata trenului.

Spre deosebire de alte filme asemanatoare, acesta are un plus la caitolul distributie avandu-i printre protagonisti pe Jennifer Garner si Adam Sandler. E ciudat sa il vedem pe acesta din urma in roluri serioase si lui ii este greu sa fie credibil datorita unui trecut de filme in care se maimutareste. Nu putem vorbi de vreo interpretare notabila pentru ca filmul este o colectie de mici povestioare separate care nu permit prea mult timp pe ecran nici unuia dintre actori.

Problemele abordate de film sunt urmatoarele: impactul jocurilor video asupra comportamentului adolescentilor, efectul emotional al imprastierii zvonurilor, sexul pre-marital, sarcinile adolescentine, infometarea intentionata a fetelor care vor cu orice pret sa fie slabe, consumul de droguri, dicortul, infidelitatea, siguranta pe internet, vanatoarea de glorie si pornografia. Mult prea multe pentru a fi tratate toate in mod corespunzator. Ar fi fost destul de greu de urmarit daca nu ar fi fost vocea narativa a Emmei Thompson. Nu este cel mai ditractiv film, dar vine cu cateva lectii si mesaje bune.

Love in the Time of Cholera (2007)

Gen: Romantic

Distributie: Javier Bardem, Giovanna Mezzogiorno, Benjamin Bratt, Gina Bernard Forbes, Marcela Mar

Regizor: Mike Newell [a mai regizat: Great Expectations(2012), Prince of Persia: The Sands of Time(2010), The Adventures of Young Indiana Jones: The Perils of Cupid(2007), Harry Potter and the Goblet of Fire(2005), Mona Lisa Smile(2003)]

Buget: 45.000.000 $
Incasari: 65.000.000 $

Nota Gealapa: 6.95
Metascore: 43/100

Florentino, respins de frumoasa Fermina cand era tanar, isi dedica mare parte din viata adulta placerilor carnale, intr-o incercare disperata de a-si vindeca inima ranita.

Am fost putin surprins de acest film. Ma asteptam la o poveste de dragoste si am primit-o, dar nu ma asteptam sa fie prezentata mai degraba din punctul de vedere al unui barbat. De obicei in astfel de filme, femeia este cea martirizata, care sufera din dragoste, iar barbatii sunt cei care gresesc si provoaca suferinta, ceea ce nu e cazul aici. Filmul ale destule minusuri care il impiedica sa aiba o nota mai mare. Unul dintre ele ar fi modul in care evolueaza actiunea, trecand peste intervale mari de timp fara explicatii, lucru putin derutant la inceput. Machiajul este si el un minus major, pentru ca modul in care sunt imbatranite personajele nu este foarte reusit.

Distributia nu este nici ea impresionanta. Numele mari lipsesc cu desavarsire, dar asta lucreaza cumva in avantajul filmului, facandu-l ami credibil. Nu cred ca putem remarca vreo interpretare iesita din comun desi de obicei astfel de scenarii si de filme sunt foarte ofertante din punct de vedere artistic.

Desi este un film bunicel, acesta nu face cinste cartii (da, am citit-o). Cred ca ar fi fost mai potrivit sa se faca doua filme, nu sa se inghesuie totul intr-unul singur si astfel sa lipseasca fragmente importante din carte. Mai este un lucru pe care nu il inteleg. De ce sa te deranjezi sa angajezi actori de diferite nationalitati, daca ii obligi pe toti sa vorbeasca engleza fiecare cu accentul lui care mai de care mai stalcit. Ori ii lasi sa vorbeasca in limba lor naturala si astfel faci filmul si mai credibil, ori semnezi contracte cu actori americani si ii lasi sa vorbeasca intr-o engleza clara, care sa nu fie un chin entru un spectator care nu gaseste o subtitrare. Trailer:

300: Rise of an Empire (2014)

Gen: Actiune

Distributie: Sullivan Stapleton, Eva Green, Lena Headey, Hans Matheson, Callan Mulvey

Regizor: Noam Murro [a mai regizat: Smart People(2008)]

Buget: 110.000.000 $
Incasari: 707.000.000 $

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 48/100

Generalul grec Temistocle conduce ofensiva impotriva fortelor invatatoare, conduse de regele-zeu Xerses si Artemisia, comandatul razbunator al marinei persane.

Din pacate, acest sequel nu joaca nici macar in aceeasi liga cu filmul original. Motivele sunt numeroase. In primul rand sunt folosite aceleasi efecte speciale, dar nu numai ca acum nu mai exista elementul supriza, dar de la rimul film pana acum acestea au fost utilizate in repetate randuri de alte productii incat acum par chiar plictisitoare. Al doilea motiv ar fi regizorul nu foarte experimentat care abuzeaza acum de anumite procedee care au facut primul film special. Chiar si asa, avem parte in continuare de de un film bunicel, mult sange si o poveste care lasa loc pentru inca o continuare, care ma tem ca va insemna sfarsitul mizer al acesteifrancize.

Distributia nu ajuta nci ea deloc filmul. In rolul principal il avem pe Sullivan Stapleton, un cvasi-anonim in comparatie cu Gerard Butler (eroul din primul film) a carui prestatie este cel mult mediocra. Prima optiune pentru acest rol a fost Joel Edgerton, dar acesta a refuzat. Exista si cateva aparitii scurte ale unor personaje din primul film, care te fac sa iti aduci aminte cu nostalgie de acesta.

Pe scurt, ca simplu film este ok, dar ca sequel pentru 300(2006) este insultator as putea spune. Daca ati vazut cateva trailere, ati vazut tot filmul. Armata persana impresionanta din primul film nu mai este prezenta si avem parte de niste lupte pe alocuri plictisitoare pe niste corabii. Titlul este inselator si el, pentru ca spartanii apar maxim doua minute in acest film., desi se doreste a fi prequel, midquel si sequel pentru 300(2006).

Perfume: The Story of a Murderer (2006)

Gen: Crima

Distributie: Ben Whishaw, Dustin Hoffman, Alan Rickman, Simon Chandler, David Calder

Regizor: Tom Tykwer [a mai regizat: Rosakinder(2012), Cloud Atlas(2012), 60 Seconds of Solitude in Year Zero(2011), 3(2010), Soul Boy(2010)]

Buget: 54.000.000 $
Incasari: 364.100.000 $

Filmul a obtinut 15 premii, dintre care:
- Film - National, Bambi Awards, 2006
- Best Director (Tom Tykwer), Bavarian Film Awards, 2007
- Best Production Design (Uli Hanisch), Bavarian Film Awards, 2007
- Best Cinematographer (Frank Griebe), European Film Awards, 2007
- Prix d'Excellence (Uli Hanisch), European Film Awards, 2007

Nota Gealapa: 7.85
Metascore: 56/100

Jean-Baptiste Grenouille, nascut cu un simt olfactiv iesit din comun, creeaza cel mai bun parfum din lume. Munca lui ia insa o turnura intunecata in cautarea mirosului suprem.

 Din cand in cand, nu foarte des, descoar cate un film care mi-a scapat si care ma surprinde in totalitate. Si acesta face parte din categoria asta. Principalul atu al filmului il reprezinta povestea, care este una fantastica si la propriu si la figurat. Scenariul este plin de suprize la fiecare pas, care te fac sa iti fie frica sa si clipesti de teama sa nu pierzi ceva important. Se dovedeste inca odata ca o poveste buna este tot ce ai nevoie pentru a face un film de succes. Tot filmul este foarte bun, dar sfarsitul desavarseste cu adevarat un lucru bine facut.

Distributia are cateva nume importante, care ofera calitate prestatiei artistice. Dintre toti, numai unul straluceste cu adevarat, si anume Ben Whishaw. Acesta reuseste o interpretare suprinzator de impresionanta, avand in vedere numarul putin de cuvinte pe care a trebuit sa le rosteasca. Reuseste sa creeze putina confuzie in mintea spectatorilor pentru ca ajungi sa empatizezi cu el desi instinctul de moralitate iti spune ca nu e ok sa faci asta.

Faptul ca acest film este atat de bun, ma face sa imi doresc sa citesc cartea. Cu un asemenea subiect, este clar ca nu s-au putut transpune pe ecran toate detaliile, astfel ca romanul nu are cum sa fie decat mai bun decat filmul. Ca sa va starnesc interesul si mai mult, pot sa va spun ca aceeasi carte a inspirat si cantecul Scentless Apprentice, al celor de la Nirvana. Kurt Cobain spunea ca se regaseste in personajul principal din acest roman.

Chiar si fara prea multe efecte speciale, la momentul lansarii acesta a fost cel mai scump film nemtesc produs vreodata. Ca sa intelegeti mai bine ce efort presupune crearea unui asemenea film s-a facut publica la un moment dat lista cu numarul de oameni care au participat la acest proiect: 67 de actori cu replici, 5200 de figuranti, 102 locuri in care s-a filmat si 520 de tehnicieni angajati. Adevarat informatie de can-can este ca majoritatea costumelor din acest film au fost fabricate in Romania. Trailer:

'71 (2014)

Gen: Drama

Distributie: Jack O'Connell, Sam Reid, Sean Harris, Richard Dormer, Paul Anderson

Regizor: Yann Demange [aflat la primul lungmetraj]

Incasari: 1.000.000 $

Premii: 
- Best Picture, Athens International Film Festival, 2014
- Prize of the Ecumenical Jury - Special Mention, Berlin International Film Festival, 2014
- Best Director (Yann Demange), British Independent FIlm Awards, 2014
- Breakthrough British Filmmaker (Yann Demange), London Critics Circle Film Awards, 2015

Nota Gealapa: 7.30
Metascore: 83/100

Un tanar soldat britanic este abandonat din greseala de unitatea sa, dupa o revolta e strazile mortale ale Belfastului, in 1971.

Pe cat de simpla este povestea, pe atat este de puternica. Producatorii nu au apelat prea mult la tehnoligie si efecte speciale, nici nu aveau de ce, dar cele cateva care sunt prezente sunt foarte bune si te "lovesc" in cele mai neasteptate momente. imprevizibil pana la final, acest film este captivant pe intreaga durata si fara sa vrei te trezesti empatizand cu personajul principal.

Distributia este una buna pentru un film britanic. Exact asa cum trebuie sa fie, actorul care joaca rolul principal are cea mai buna prestatie si ii domina pe ceilalti din acest punct de vedere. Jack O'Connell ofera una din cele mai credibile interpretari pe care le-am vazut in ultima vreme.

Fara indoiala ca avem de a face cu un film bun. Toate elementele au fost alese si realizate foarte bine. Regia, cinematografia, editarea, locatiile toate sunt la inaltime. Pentru un regizor debutant, rezultatul este iesit din comun. Este si un film de razboi reusit dar si un thriller foarte bun. TRailer:

Cassadaga (2011)

Gen: Thriller

Distributie: Kelen Coleman, Avis-Marie Barnes, Kevin Alejandro, Louise Fletcher, Rus Blackwell

Regizor: Anthony DiBlasi [a mai regizat:Wutherin High(2015), Last Shift(2014), The Profane Exhibit(2013), Missionary(2013), Dread(2009)]

Incasari: 10.000 $

Nota Gealapa: 6
Metascore: 32/100

O femeie surda care trezeste fantoma unei femei ucise este condusa de aceasta la un criminal in serie care isi transforma victimele in marionete.

Acest film iroseste destul potential. Desigur, am mai vazut filme cu fantome razbunatoare care bantuie pe cineva pana le razbuna moartea, deci nu putem vorbi de un film in intregime original. Sunt suficiente scene foarte bune si o metoda ingenioasa de a ucide, care fac ca nota filmului sa fie bunicia. Din pacate, sunt cel putin tot atatea scene care nu contribuie cu nimic la acest film; o poveste de dragoste inutile, o disparitie ramasa nerezolvata si inca vreo doua povesti secundare la fel de inutile.

Distributia nu impresioneaza. Nu intalnim nici un nume important. In rolul principal avem parte de o actrita tanara, a carei principala calitate este aceea de a fi foarte frumoasa. Nici prestatia ei nu este foarte rea si as cataloga-o ca fiind cel putin decenta. In apararea tuturor actorilor din acest film pot spune ca nici nu au avut pe mana vreo capodopera de scenariu.

Dupa ce ca povestea este destul de slabuta, tranzitia dintre introducere si actiunea propriu-zisa este facuta intr-un mod cel putin neindemanatic. In plus, finalul devine previzibil destul de repede. Cateva dintre efectele speciale sunt excelente, dar efortul depus pentru a le realiza nu este dublat din pacate si de un scenariu bun. Trailer:

The Baytown Outlaws (2012)

Gen: Crima

Distributie: Billy Bob Thornton, Eva Longoria, Thomas Brodie-Sangster, Clayne Crawford, Travis Fimmel

Regizor: Barry Battles [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 4.000.000 $

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 33/100

Trei frati "rednecksi" accepta sa ajute o femeie sa isi salveze finul din mainile unui tata vitreg abuziv, dar pe drumuld e intoarcere devin tintele unora dintre cei mai ciudati criminali.

Dupa un inceput usor confuz filmul devine distractiv, captivant, amuzant, dar si dramatic. Cand lucrurile incep sa se lege, fara sa vrei devii complice si incepi sa speri ca baietii buni sa reuseasca. Ar fi fost nevoie de cateva explozii intr-un asemenea film, dar cu un asemenea buget era mai greu sa se intample asta. Chiar si asa, scenele de actiune sunt destul de reusite.

Distributia poate parea impresionanta la prima vedere, dar numelor cele mai importante le-au fost alocate rolurile secundare, air protagonistii sunt trei baieti nu foarte cunoscuti dar care duc aceste roluri la capat cu succes si au oferit prestatii bunicele; nu chiar de Oascar totusi, dar cu carisma e care au demonstrat-o in acest film cei trei cred ca au pornit cu dreptul pe drumul spre succes.

Este unul din acele filme care m-a luat prin surprindere. Nimic nu anunta altceva decat o experienta cinematografica mediocra. Reteta succesului in acest caz a fost destul de simpla: un scenariu bun, suflet, violenta extrema si sex appeal (inclusiv o banda de moticicliste criminale). Eu l-as bifa in locul vostru.

22 Jump Street (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Channing Tatum, Jonah Hill, Ice Cube, Peter Stormare, Wyatt Russell

Regizor: Phil Lord [a mai regizat: The Lego Movie(2014), 21 Jump Street(2012), Cloudy with a Chance of Meatballs(2009)]

Buget: 50.000.000 $
Incasari: 661.000.000 $

Premii:
- Favorite Comedic Movie, People's Choice Awards SUA, 2015
- Choice Movie: Hissy Fit (Jonah Hill), Teen Choice Awards, 2014
- Choice Summer Movie Star (Channing Tatum), Teen Choice Awards, 2014
- Choice Summer Movie, Teen Choice Awards, 2014

Nota Gealapa: 7.30
Metascore: 71/100

Dupa ce au reusit sa supravietuiasca liceului de doua ori, pentru agentii Schmidt si Jenko se anunta schimbari majore cand cei doi trebuie sa  lucreze sub acoperire la facultate.

Acest sequel este aproape la fel de bun ca primul film. Cred ca publicului ii era dor de acest gen de comedii putin stupide, dar facute cu simtul raspunderii. Desi avem parte de mai putine scene de actiune ca in primul film, umorul ramane la acelasi nivel si, in plus, apare autoironia care ofera cateva scene extrem de amuzante.

Distributia este cam aceeasi din rimul film. Apare un singur nume nou notabil, si anume Peter Stormare. Si nivelul prestatiilor este cam acelasi, desi parca Channing Tatum este chiar mai amuzant acum si deja pot spune ca as vrea sa il mai vad in astfel de roluri. Ice Cube are si el un timp mai mare de ecran si este de asemenea foarte amuzant. Foarte multe din replici sunt improvizate, cu succes as spune, iar asta da o nota de naturalete filmului.

Intriga este la fel de simpla, dar faptul ca echipa regizorala a ramas aceeasi a facut ca povestea asa simpla cum este sa fie pusa in scena exact cum trebuie, dar pe alocuri asemanarile cu primul film sunt atat de numeroase ca devin putin enervante. Genericul de final este cel putin la fel de amuzant ca si filmul. Pe scurt, daca v-a placut 21 Jump Street  ati fi nebuni sa nu il vedeti si pe acesta. Trailer:

Smiley (2012)

Gen: Horror

Distributie: Caitlin Gerard, Melanie Papalia, Shane Dawson, Andrew James Allen, Liza Weil

Regizor: Michael J. Gallagher [a mai regizat: Roadkill(2007), Confessions of a Teenage Filmmaker: The Dan Nastro Story(2006)]

Nota Gealapa: 5.05
Metascore: 25/100

Dupa ce descopera o legenda urbana despre un criminal in serie care are un "smiley face" in loc de fata, o tanara cu o sanatate mintala indoielnica trebuie sa isi dea seama daca innebuneste sau urmeaza sa fie urmatoarea victima.

Credeti-ma, desi suna rost, in realitate filmul este chiar mai prost decat pare. A fost un adevarat supliciu sa rezist pana la final. Senzatia de proiect scolar mediocru este omniprezenta. Referintele la varile de pe youtube sunt dragute si dau o nota de actualitate  dar in rest nimic notabil. Practic, filmul este intersant doar in penultimele cinci minute, cand lucrurile iau o intorsatura interesanta si spuna asta pentru ca in ultimul minut regizorul a cedat unui final previzibil, chiar daca in acest final plat avem parte de singurul efect vizual cat de cat reusit.

In distributie nu se intampla nimic deosebit. Avem cateva fete cunoscute, dar distribuite in roluri minuscule. In rolurile care conteaza avem parte de niste copii dornici de afirmare dar care sunt mai putini credibili decat Lassie, cainele nu filmul. Testoasele ninja mi-au produs mai multa emotie decat acesti actorasi. Singurul lucru notabil la acest capitol este prezenta lui Shane Dawson, un cunoscut youtuber, administratorul canalului Shane Dawson TV, care ar trbui sa se limiteze la filmulete relativ amuzante postate pe net si sa lase in spate orice idee de a deveni actor.

Desi se declara o parodie a filmului Bloody Marry, in timpul filmului nu se transmite deloc intentia de parodie. O intriga mai slaba ca aceasta nu am mai vazut demult si este unul din putinele filme pe care regret ca le-am vazut. Trailer:

21 Jump Street (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Jonah Hill, Channing Tatum, Ice Cube, Brie Larson, Dave Franco

Regizor: Phil Lord [a mai regizat: 22 Jump Street(2014), The Lego Movie(2014), Cloudy with a Chance of Meatballs(2009)]

Buget: 42.000.000 $
Incasari: 342.000.000 $

Filmul a castigat 8 premii, printre care:
- Film Music, BMI Film & TV Awards, 2012
- Best Pre-show Theatrical Advertising, Golden Trailers Awards, 2012
- Best Comedy TV Spot, Golden Trailer Awards, 2012
- Best Comedy Movie, IGN Summer MOvie Awards, 2012
- Best Music, MTV Movie Awards, 2012

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 69/100

O pereche de politisti nericeputi sunt trimisi sub acoperire la liceul local pentru a descoperi cine este dealerul local de droguri.

Nu stiu de ce acest film imi transmitea un vibe foarte prost. In ciuda numeroaselor recomandari am tot amanat sa il vad. Ma bucur ca asteptarile mele au fost inselate si recunosc ca am avut parte de o comedie foarte buna. Bugetul maricel nu a fost irosit deloc. Pe langa umorul reusit, avem parte si de cateva efecte speciale reusite si scene de actiune neastetat de bune pentru o comedie.

Distributia este si ea foarte surprinzatoare dar experimentul este reusit. Nu ma asteptam niciodata ca Channing Tatum si Jonah Hill ar putea fi compatibili, dar cei doi au lucrat excelent impreuna si au oferit prestatii foarte bune. Cu acest rol Channing Tatum dovedeste ca poate sa joace si altceva decat baieti rai neintelesi. Eu unul nu il banuiam ca poate fi si amuzant.

Nu multe sunt comediile astazi care imi smulg hohote de ras, dar acest film a reusit. Coloana sonora este si ea foarte buna, desi inca nu ma obisnuiesc cu melodii contemporane care se aud in filme. Acum sunt curios sa vad si continuare, care probabil ma va dezamagi. As vrea sa il intreb pe Jonah Hill cum a reusit sa slabeasca 20 de kg pentru acest rol. Nu cunosc serialul TV care a inspirat acest film, dar oricat de bun ar fi fost, aceasta ecranizare nu il face de ras. Trailer:

Scenic Route (2013)

Gen: Drama

Distributie: Josh Duhamel, Dan Fogler, Miracle Laurie, Peter Michael Goetz, Christie Burson

Regizor: Kevin Goetz [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 6.40
Metascore: 34/100

Tensiuni incep sa apara intre doi prieteni de-o viata dupa ce masina lor se strica in mijlocul desertului si fiecare incepe sa critice brutal deciziile de viata ale celuilalt.

Asta este genul de subiect perfect pentru un film independent cu buget redus. Arunca doi actori in mijlocul desertului, da-le un scenariu asa-si-asa si roaga-te sa iasa bine. In rest, acest film este exact ca desertul in care s-a filma: nu are nimic. Din fericire, scenariul nu este chiar asa rau iar in a doua parte ia cateva intorsaturi interesante care fac filmul captivant si surprinzator.

Distributia este cam tot ce are acest film de oferit, daca cei doi actori care apar se pot numi distributie. Au ales doua nume relativ cunoscute, dar inca dornice de a deveni vedete iar asta s-a dovedit a fi miscarea castigatoare din partea producatorilor. Nu avem parte de interpretari de Oscar, dar Dan Fogler si Josh Duhamel au prestatii foarte bune, foarte credibile iar chimia dintre ei este neasteptat de buna.

Daca ai rabdare pana la final, filmul iti va lasa o ultima impresie puternica si asta nu este de ici de colo pentru un film fara efecte speciale, fara masini scumpe, fara explozii, fara sange, fara impuscaturi sau lumi create virtual. Filmul nu se adreseaza ahtiatilor dupa blockbustere, ci celor care simt nevoia din cand in cand de un film linistit.

The Secret Lives of Dorks (2013)

Gen: Comedie

Distributie: Gaelan Connell, Charlie Stewart, Vanessa Marano, Beau Mirchoff, Riley Voelkel

Regizor: Salome Breziner [a mai regizat: Helicopter Mom(2014), Fast Sofa(2001), An Occasional Hell(1996), Tollbooth(1994), Lifted(1988)]

Nota Gealapa: 4.25
Metascore: 32/100

Samantha, o tocilara, este indragostita de Payton, tot tocilar, care este indragostit de Carrie, o majoreta, care este iubita lui Clark, capitanul echipei de fotbal. Cand Clark il forteaza pe Payton sa il invete despre benzile desenate, Payton vede o oportunitate de a se apropia de Carrie, dar Carrie e mai interesata sa il combine pe Payton cu Samantha.

Sunteti Confuzi? Asa e si filmul. Nu atat datorita povestii in sine, care este destul de banala si lipsita de originalitate, cat a modului in care este pusa inscena si care o face greu de urmarit. Prima parte a filmului este de-a dreptul plictisitoare. In a doua jumatate se mai intampla cate ceva, dar mult prea putin pentru a face filmul interesant. Cand scriu aceste randuri inca mai casc.

Distributia este putin inselatoare. Are cateva fete familiare in componenta, dar toate in roluri minore, astfel ca actorii cat de cat respectabili care joaca in acest film nu pot face nimic pentru a-l scoate din mocirla. Despre protagonisti nu pot decat sa spun ca probabil nu vor mai fi protagonisti in toata cariera lor, daca vor mai avea vreuna.

Demult nu mi-a mai fost dat sa vad atatea clisee la un loc; de la tocilarul care se indragosteste de majoreta pana la jucatorul de fotbal care este doar un bataus superficial, avem parte in acest film de toate cliseele din filmele cu liceeni. Acest film este pe alocuri chiar dureros de vazut, asa ca nu am cum sa il recomand cuiva. Trailer:

Stranded (2013)

Gen: Horror

Distributie: Christian Slater, Amy Matysio, Michael Therriault, Brendan Fehr, Ryland Alexander

Regizor: Roger Christian [a mai regizat: Prisoners of the Sun(2013), Dangerous Intuition(2013), Bandido(2004), American Daylight(2004), Battlefield Earth(2000)]

Buget: 1.650.000 $

Nota Gealapa: 4.55
Metascore: 27/100

Patru astronauti care lucreaza la o baza lunara se confrunta cu o ploaie de meteoriti care aduce o infectie care provoaca paranoia, frica si moarte.

Nu sunt multe lucruri bune care pot fi scoase in evidenta la acest film. Avem parte de o poveste in care nu poate fi vorba de originalitate si in care introducerea si deznodamantul lipsesc cu desavarsire. Actiunea incepe brusc, fara sa intelegi cine, cum si de ce se intampla unele lucruri si fiind nevoit sa presupui. Cand asteptam un final mediocru, regizorul s-a gandit ca decat un astfel de sfarsit, mai bine sa lipseasca cu desavarsire. Firul logic lipseste si el cu desavarsire.

Distributie este mediocra, dar cam asta se intampla cu filmele de gen care au buget redus si sunt produse in afara Hollywoodului. Cel mai cunoscut nume prezent este cel al lui Christian Slater care nu va fi recunoscut niciodata ca un mare actor atata timp cat dupa fiecare rol respectabil pe care il are urmeaza doua-trei cel putin jenante.

Desi am avut asteptari destul de scazute de la acest film tot am fost putin dezamagit. Senzatia este ca se straduieste mult prea mult si fara succes sa fie Aliens. Unul din putinele lucruri bune sunt cateva efect vizuale reusite, dar e care le puteti pierde usor printre efectele total esuate si mult mai numeroase. Nu pot recomanda acest film decat daca sunteti un impatimit al filmelor horror sau SF si nu vreti sa ratati nici o productie care face parte din aceasta categorie. Daca nu sunteti acest gen de cineast, mai bine va uitati la Sunt celebru, scoate-ma de-aici. Trailer:

Save the Date (2012)

Gen: Romantic

Distributie: Lizzy Caplan, Alison Brie, Mark Webber, Martin Starr, Geoffrey Arend

Regizor: Michael Mohan [a mai regizat: One Too Many Mornings(2010)]

Incasari: 10.000$

Premii:
- Best Picture, National Film Society Awards, 2013
- Outstanding Achievement in Acting (Geoffrey Arend, Lizzy Caplan), Newport Beach Film Festival, 2012

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 54/100

Sarah incepe sa-si confrunte deficientele dupa ce respinge cererea in casatorie a iubitului ei si se arunca imediat intr-o alta relatie. Intre timp, sora ei Beth este prinsa in totalitate de detaliile propriei nunti.

Premisele create de intriga si toate datele disponibil inainte de vizionarea filmului sunte cele pentru un film mediocru si plictisitor, iar inceputul te face sa crezi ca exact de asta vei avea parte. Din fericire, dupa o perioada plictiseala dispare datorita unui umor destul de bun si a unor scene interesante. Per total insa, filmul ramane unul plat, previzibil si care nu are nimic memorabil.

Distributia nu este rea deloc si ne rasfata cu doua prestatii foarte bune ale protagonistilor. Atat Lizzy Caplan cat si Geoffrey Arend au interpretari sensibile si foarte credibile, care ridica destul de mult nota filmului. Au scos tot ce se putea scoate de la un scenariu usurel.

Doua lucruri din film sunt cel putin nepotrivite. Primul este o formatie al carei cantec de referinta consta in repetarea obsesiva al unui cuvant pe o coloana sonora care poate ar fi fost interesanta in anii '70 iar al doilea este o artica ale carei desene fac benzile desenate sa para opere de arta profunde. Personajele sunt dezvoltate destul de superficial si doar prestatiile reusite ale protagonistilor de care aminteam ami devreme mai salveaza impresia. Senzatia este ca filmul se straduieste sa para cumva rebel desi nimic din ce se intampla e ecran nu este iesit din comun.

The Gang of Oss (2011)

Titlu original: De bende van OSS

Gen: Crima

Distributie: Matthias Schoenaerts, Sylvia Hoeks, Frank Lammers, Benja Bruijning, Daan Schuurmans

Regizor: Andre van Duren [a mai regizat: Kees de jongen(2003), Mariken(2000), Richting Engeland(1993), Een dubbeltje te weinig(1991), Het verhaal van Kees(1989)]

Buget: 2.900.000 euro
Incasari: 1.000.000 euro

Premii:
- Golden Film, Golden and Platin Film Awards Netherlands, 2011
- Best Music, Golden Calf Nederlands Film Festival, 2012

Nota Gealapa: 6.50

Johanna vrea sa isi schimbe viata si sa lase in urma bandele criminale din orasul Oss al anilor '30. Cu cat incearca mai tare, cu atat este mai implicata si ii este mai greu sa scape.

Iata ca nu numai peste ocean exista mafie in perioada interbelica si in sfarsit apar filme care mai ovestesc ce se intampla in perioada respectiva si in Europa. Inceracarea aceasta a olandezilor este destul de reusita. Din pacate, si ei se confrunta cu aceeasi problema ca majoritatea filmelor europene: bugetul. Lipsa banilor este sesizabila insa doar in putinele scene care au necesitat efecte vizuale. In rest, povestea s-a vandut singura si nici nu simti cum trec cele aproape doua ore.

Nu pot sa imi dau cu parerea despre calitatea distributiei pentru ca nu stiu nimic despre cinematografia olandeza. Pot doar sa observ ca majoritatea actorilor au fost credibili in rolurile lor iar protagonista, Sylvia Hoeks a reusit sa straluceasca si a oferit o interpretare foarte buna.

Este un film onest, care incearca sa urmareasca intr-o oarecare masura adevarul istoric si care face povestea personala, plasand o femeie in centrul actiunii. Imi place ca nu este usor sa distingi binele de rau pentru ca acestea nu sunt prezentate doar in nuante simple de alb sau negru. Daca va doriti o experienta cinematografica mai exotica, vi-l recomand.

Parkland (2013)

Gen: Drama

Distributie: Zac Efron, Tom Welling, Billy Bob Thornton, Marcia Gay Harden, Matt Barr

Regizor: Peter Landesman [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 1.100.000 $

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 51/100

O repovestire a evenimentelor haotice care s-au intamplat la psitalul Parkland, din Dallas, in ziua in care presedintele american John F. Kennedy a fost asasinat.

Filmul nu este nimic mai mult de ce am spus mai sus: o repovestire. Fanii teoriilor conspirative sa nu isi fac iluzii ca vor beneficia de vreo revlatie. Filmul nu dezvaluie nimic nou, doar muta putin focusul de pe drama principala, spre dramele mai mici ale celor implicati in respectivele evenimente.. Un regizor cu o experienta relevanta, ar fi putut scoate mai mult de la acest subiect.

Distributia este foarte buna. Avem parte de o colectie impresionanta de fete cunoscute, dar absolut toate in roluri mici. De fapt, acest film nu are protagonisti.Toti sunt importanti in egala masura si nici unul dintre ei nu impresioneaza cu adevarat, lasand senzatia ca nu au avut in nici un moment incredere ca participa la ceva maret si au acceptat sa joace in acest film din patriotism.

Desi nu este nimic iesit din comun la acest film sunt convins ca americanii au iesit din salile de cinema varsand litri intregi de lacrimi. Asta a fost si singura arma a filmului; sa apeleze la sentimentul national al celor de peste ocean. Partea buna este ca a reusit sa imi transmita si mie oarecare emotie, desi evenimentele prezentate acolo nu m-au impactat in vreun fel.