A Teacher (2013)

Gen: Drama

Distributie: Lindsay Burdge, Will Brittain, Jennifer Prediger, Julie Dell Phillips, Jonny Mars

Regizor: Hannah Fidell [a mai regizat: We're Glad You're Here(2010)]

Premii:
- Emerging Woman Award (Hannah Fidell), SXSWFilm Festival, 2013

Nota Gealapa: 5.30
Metascore: 47/100

O profesoara de liceu din Austin, Texas are o relatie cu unul din elevii sai. In momentul in care relatia se incheie viata ei incepe sa se destrame.

Acest film este pur si simplu banal. Nu se intampla nimic interesant de la inceput pana la sfarsit. Povestea nu este foarte originala, iar scenele spectaculoase lipsesc cu desavarsire, asta in ciuda unor eforturi regizorale foarte mari. Stradaniile regizoarei de a scoate totusi ceva din acest scenariu sunt vizibile.

Distributia nu este nici ea foarte stralucita. Nu este prezent nici un nume cu adevarat important. Protagonista, Lindsay Burdge, a scos maximum din personajul sau, asa ilogic cum este, interpretarea ei fiind singurul lucru care mareste putin nta acestui film.

Pe toata durata filmului ai senzatia ca din clipa in clipa urmeaza sa se intample ceva care va debloca starea de amorteala si din acel moment lucrurile o vor lua razna. Acel moment nu mai vine insa, iar sfarsitul te face sa ridici din umeri nedumerit. Singurele persoane care pot lua ceva emotii din acest film sunt profesoarele care au relatii sexuale cu elevii lor, atat. Trailer:

Le prenom (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Patrick Bruel, Valerie Benguigui, Charles Berling, Guillaume de Tonquedec, Judith El Zein

Regizor: Alexandre de La Patelliere [aflat la prima experienta ca regizor]

Premii:
- Best Supporting Actress (Valerie Benguigui), Cesar Awards Franta, 2013
- Best Supporting Actor (Guillaume de Tonquedec), esar Awards Franta, 2013

Nota Gealapa: 7.55
Metascore: 66/100

Vincent este pe cale sa devina tata. La o cina in familie anunta pe toata lumea ce nume a decis sa ii puna noului nascut. Numele neplacut porneste o discutie aprinsa care in cele din urma scoate la suprafata amanunte din trecutul fiecarui membru al grupului.

Pentru cateva minute am avut senzatia ca o sa adorm incercand sa vad acest film. Din fericire, dupa un inceput anost, lucrurile ncep sa devina interesante. Nu imi aduc aminte de cand nu am mai ras atat de mult la o comedie; mai ales la una frantuzeasca si mai ales la un film filmat in proportie de 90% in sufrageria unui apartament.

Distributia este si ea plina de nume populare in Franta, crae puse in valoare in acest film de un scenariu impecabil, stralucesc cu adevarat. Interpretari foarte amuzante dar si pline de emotie pe alocuri din partea tuturor celor 5 protagonisti, pentru ca nu putem spune ca vreunul din ei este in rol secundar.

Dialogurile savuroase constituie avantajul principal al filmului. In plus, actiunea ia la un moment dat i intorsatura total neasteptata care face ca nivelul de dramatism si adrenalina sa creasca, dar si ca filmul sa devina chiar mai comic decat fusese pana in acel moment. Va recomand acest film daca va este dor de o comedie clasica, curata, care nu apeleaza la nuditate, alcool si alte trucuri la indemana in filmele contemporane. Trailer:

Storage 24 (2012)

Gen: Horror

Distributie: Noel Clarke, Colin O'Donoghue, Antonia Campbell-Huughes, Laura Haddock, Jamie Thomas King

Regizor: Johannes Roberts [a mai regizat: Roadkill(2011), F(2010), Forest of the Damned(2005), Darkhunters(2004), Hellbreeder(2004)]

Nota Gealapa: 5.05
Metascore: 52/100

Un avion militar se prabuseste in Londra, eliberand continutul sau secret in centrul orasului. Fara sa stie ca orasul este in carantina, un gru de oameni raman blocati intr-o unitate de depozitare cu un oaspete nu tocmai binevenit.

Acest film merita destule aprecieri, in ciuda realizarilor destul de putine la numar. Nu este nici foarte original si filmul devine previzibil pana in cele mai mici detalii destul de repede, dar in ciuda tuturor cliseelor are cumva un aer de prospetime. POate are legatura cu faptul ca este un film britanic. Daca ar fi sa aleg unul din multele lucruri lisite de logica din acest film pe care chiar nu pot sa il inteleg, este cum un extraterestru urias, extrem de puternic si ai acror semeni conduc nave spatiale cu o tehnologie foarte avansata este pus in dificultate de un catel de plus care latra.

Distributia este bunicica pentru un film din insula. Il are in frunte pe Noel Clarke, care in ciuda unui inceput ezitant si rigid, ofera spre sfarsit momente foarte bune din punct de vedere al interpretarii. A trebuit sa isi depaseasca si fobia fata de manechine pe care o are. Restul actorilor tin si ei pasul destul de bine.

Sunt destule momente care ta fac sa tresari, lucru binevenit pentru un film horror. Macar acest scenariu le arata celor de la Hollywood ca nu este obligatoriu ca negrul sa moara chiar in fiecare film. Monstrul din acest film este destul de bine facut, dar parerea mea este ca l-au dezvaluit prea repede. Finalul nu este nici el rau si lasa loc de o continuare in caz ca va dori cineva sa o faca vreodata. Macar nu apar politistii imediat cum se termina totul. Trailer:

Honeymoon (2014)

Gen: Horror

Distributie: Rose Leslie, Harry Treadaway, Ben Huber, Hanna Brown

Regizor: Leigh Janiak [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 1.000.000 $
Incasari: 10.000 $

Nota Gealapa: 5.60
Metascore: 65/100

Nunta de miere a unui cuplu de proaspat casatoriti se transforma in haos, dupa ce Paul o gaseste pe Bea plimandu-se dezorientata rin mpadure in mijlocul unei nopti.

Spre finalul filmului se intensitatea si suspansul sunt la cote destul de ridicate, dar pana ajungi acolo dureaza o eternitate. Avand in vedere bugetul limitat, rezultatul este unul destul de bun. Am vazut filme horror produse anul trecut mult mai proaste si mai scumpe. Nu imi place faptul ca nu au avut o idee originala de monstru. Cei care au fost fani ai seriei Stargate SG-1, isi vor aduce aminte cu placere de celebrul Goauld.

Distributia este una extrem de reastransa din punct de vedere numeric. Vedem la fata doar patru actori, dintre care doi cu roluri foarte mici. Cred ca cei doi protagonisti au facut o treaba decenta, in ciuda anonimatului din care provin. Rose Leslie chiar a avut cateva scene cu un grad ridicat de dificultate pe care le-a dus la capat cu succes.

Filmul reuseste sa fie intrigant si sa te faca sa banuiesti si sa iti dai cu presupusul despre ce se intampla, aproape o ora pana isi dezvaluie marele secret. Din pacate finalul este atat de prost incat ma intreb daca nu cumva nu au avut suficienti bani pentru a face un final.

Preservation (2014)

Gen: Thriller

Distributie: Wrenn Schmidt, Pablo Schreiber, Aaron Staton, Cody Saintgnue, Michael Chacon

Regizor: Christopher Denham [a mai regizat: Home Movie(2008)]

Nota Gealapa: 4.95
Metascore: 44/100

O femeie trebuie sa isi trezeasca instinctele animale atunci cand ea, sotul ei si fratele acestuia devin tintele unor vanatori nevazuti, care vor sa ii transforme in trofee.

In afara de cateva masti bine facute si vreo doua scene gore reusite acest film nu are absolut nimic. Logica lipseste cu desavarsire atat din intriga cat si din majoritatea scenelor si este inlocuita cu un amalgam de clisee. Practic poti anticipa nu numai sfarsitul dar si drumul pana acolo cu foarte mare usurinta. Daca la casele de pariuri ar fi existat in momentul lansarii filmului un pariu care sa te faca sa ghicesti ordinea in care mor personajele, ar fi avut o cote de maxim 1.15.

Cel mai cunoscut nume din distributie, Pablos Schreiber, are si cel mai mic rol, asta din fericire pentru el, mai existand astfel sanse sa nu isi fi compromis irevocabil cariera. Restul sunt actori fara prea mare experienta, care pusi in fata unui scenariu stupid au oferit interpretari "pe masura".

Nu putem vorbi despre originalitate atunci cand ne referim la acest film. Inca o familie din filmele americane alege sa isi petreaca timpul liber intr-o padure izolata, cerand parca sa fie casapita si nu reusesc sa scape de cei rosti criminali pe care i-am vazut in astfel de filme. Daca veti sa vedeti un caine spanzurat atunci uitati-va la acest film, altfel va recomand sa cititi un tabloid. Trailer:

Nymphomaniac: Vol II (2013)

Gen: Drama

Distributie: Charlotte Gainsbourg, Stellan Skarsgard, Willem Dafoe, Stacy Martin, Shia LaBeouf

Regizor: Lars von Trier [a mai regizat: Nymphomaniac: Vol I(2013), Melancholia(2011), Antichrist(2009), Direktoren for det hele(2006), Manderlay(2005)]

Premii:
- Best Actress (Charlotte Gainsbourg), Bodil Awards, 2014
- Best Female Images - Just Kidding Award, Women Film Critics Circle Awards, 2014
- Mommie Dearest Worst Screen Mom of the Year Award, (Charlotte Gainsbourg, Uma Thurman), Women Film Critics Circle Awards, 2014

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 60/100

Viata dictata de dorinta sexuala a lui Joe atinge capitole mai sumbre odata ce ea devine adult, obesii noi si lucrul care a adus-o in grija acestui barbat misterios.

Aceasta continuare este in tonul primei parti, doar ca elementul surpriza dispare si astfel unele scene devin putin plictisitoare. Aproape la fel de explicit ca si primul film dar cumva lasa senzatia ca este mai cuminte. Daca sunteti barbat, va recomand sa va masturbati inainte sa vedeti acest film pentru ca daca se intampla sa aveti o erectia la vreuna din scene s-ar putea ca aceasta sa fie insotita de procese de constiinta.

As spune ca distributia este mai slaba decat in primul film. Spun asta pentru ca actorii cu nume importante din prima parte au roluri mult mai mici, iar noii veniti nu se ridicala inaltimea asteptarilor. Dar, pana la urma, cine este atent la calitatea interpretarilor intr-un astfel de film?

Ritmul in care avanseaza povestea as spune ca este chiar mai lent decat in prima parte iar sfarsitul nebun si neasteptat de care vorbea toata lumea as spune ca este partial dezamagitor. Filmul poate fi socant doar pentru pudici dar orice om care a vazut in viata lui un film porno nu va fi deloc socat, poate doar surprins ca vede acest gen de imagini intr-un cinema. Daca ar fi sa trag o invatatura sau un mesaj din acest film ar  fi acela ca barbatii sunt barbati si indiferent cat de rabdatori si intelegatori par fata de o femeie, scopul lor ramane acelasi: sa i-o traga la final.

Cealalta Irina (2009)

Gen: Drama

Distributie: Andi Vasluianu, Simona Popescu, Dan Astileanu, Doru Ana, Dana Dogaru

Regizor: Andrei Gruzsniczki [aflat la primul lungmetraj]

Premii:
- Preiul Zilelor Filmului Romanesc - lungmetraj, Premiile TIFF, 2009

Nota Gealapa: 7.35

Un barbat isi descopera sotia cu adevarat numai dupa ce aceasta se intoarce intr-un sicriu de zinc, din Maroc, unde plecase sa munceasca.

Filmul este bun spre foarte bun, dar tot in atmosfera tipic romaneasca in care saracia si problemelene dicteaza actiunile in viata. Povestea este una impresionanta, cu atat mai mult cu cat este bazata pe fapte reale. Pana la finalul filmului ajungi sa impartasesti durerea laolalta cu personajul principal.

Distributia nu este cea mai rasunatoare, dar Andi Vasluianu face un rol principal excelent si ne ofera o interpretare emotionanta pe alocuri. Nici ceilalti nu au prestatii rele, dar rolurile lor sunt prea mici ca sa apuca sa faca diferenta in vreun fel.

In ciuda ritmului destul de lent, filmul nu plictiseste, ci dimpotriva vrei sa afli din ce in ce mai mult. Din nou ne sunt prezentate aspecte ale societatii romanesti destul de deranjante, dar cred ca sunt asa pentru ca realizam ca sunt reale. Sunt convins ca acest film va va impresiona intr-un fel sau altul. Trailer:

Hours (2013)

Gen: Thriller

Distributie: Paul Walker, Genesis Rodriguez, Nancy Nave, Shane Jacobsen, Natalia Safran

Regizor: Eric Heisserer [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 4.000.000 $
Incasari: 100.000 $

Nota Gealapa: 6.95
Metascore: 55/100

Un tata se chinuie sa isi tina fiica nou-nascuta in viata, in perioada imediat urmatoare uraganului Katrina.

Cu o coperta inselatoare care nu are nici o legatura cu actiunea, filmul este totusi bunicel. Intriga imprumuta cateva fragmente din mai multe filme si reuseste sa sa faca cumva o poveste relativ originala si cu oarecare doza de suspans. Sunt multe momente moarte si plictisitoare, dar spre final actiunea devine mai interesanta. Din pacate, tot atunci devine si mai putin credibila.

Distributia este una normala pentru un film cu buget redus. Contine un nume relativ important, Paul Walker, in jurul caruia se perinda tot felul de anonimi. Nici macarul protagonistul nu reuseste sa te faca sa empatizezi pe deplin cu personajul sau si cu situatia imposibila in care este pus. Nu pot nici sa spun nici ca a facut o treaba rea, pentru ca misiunea lui a fost imposibila. A avut un rol comparabil ca dificultate ca cel al lui Tom Hanks din Castaway.

Regizorul s-a descurcat si el decent, in ciuda debutului, dar textul pe care l-a avut la indemana si pe care tot el l-a scris a fost destul de slabut, ingreunandu-i munca. Mult mai putin intens decat se anunta, pe parcursul filmului nu ai nici o notiune de timp, lucru care conteaza foarte mult in economia unei povesti in care fiecare secunda conteaza. Pentru ca se pare ca Paul Walker si Michael Jackson au castigat mai multi fani dupa ce au murit decat in ultimii ani ai carierei lor, acestia vor vrea sa vada filmul si sa verse o lacrima.

Un lucru care face filmul mai interesant este povestea reala din spatele acestuia, povestea unui tata erou care a incarcat bateria respectiv (no spoilers) de 1280 de ori, asta inseamna ca a invartit manivela aferenta de peste 5200 de ori.

Come Out and Play (2012)

Gen: Horror

Distributie: Ebon Moss-Bachrach, Vinessa Shaw, Daniel Gimenez Cacho, Gerardo Taracena, Alejandro Alvarez

Regizor: Makinov [aflat a prima experienta ca regizor]

Buget: 820.000 $

Nota Gealapa: 5.15
Metascore: 44/100

Un cuplu face o excursie pe o insula izolata, parte a vacantei lor. La putin timp dupa ce sosesc observa absenta oricarui adult, fapt care ii pune in curand in fata unei realitati de cosmar.

Acest film este ca o fabrica de incaltaminte din Asia, adica a pus la munca o multime de copii probabil prost platiti. Cu 800.000 $ poti sa faci filme doar in Mexic si Romania. Acest tip de intriga am mai intalnit-o o singura data pana acum, deci as putea spune ca factorul originalitate nu a fost alterat prea mult. Din pacate, bugetul mic si lipsa de experienta a regizorului, nu au reusit sa faca acest film cu adevarat infricosator sau macar putin credibil. Desi nu ai momente de suspans adanc sau care sa te faca sa sari din plapuma, are totusi o atmosfera sumbra si ciudata care este omniprezenta.

Distributia contine maxim zece adulti, care au impreuna mai putine replici decat un rol secundar obisnuit si o multime de copii care sunt oarecum infricosatori prin numarul lor, nu prin felul in acre arata. Nu are rost sa vorbim de performante artistice si interpretari demne de diverse nominalizari.

Scenariul are un singur moment in care ia o intorsatura care te face sa scoti utin ochii din orbite si sa zici "ba esti prost?", in rest este plin de actiuni absolut ilogice ale personajelor si de intrebari ramase fara raspuns. Acest film este un remake dupa o productie din 1976 care se chema Who Can Kill a Child?. Am avut curiozitatea sa ma uit pe sarite si la original, si pot sa spun ca regizorul Makinov nu a facut altceva decat sa dea copy si paste. Filmele sunt identice aproape in fiecare cadru. Singurul lucru bunla acest film cred ca este coloana sonora, care te face sa crezi ca esti in mijlocul cosmarului, dar din pacate filmul nu se ridica la inaltimea acesteia. Chiar si asa, pot spune ca am vazut si filme mai proaste. Trailer:

Recalled (2012)

Titlu original: Allegiance

Gen: Thriller

Distributie: Pablo Schreiber, Seth Gabel, Shad Moss (Bow Wow), Aidan Quinn, Malik Yoba

Regizor: Michael Connors [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 3.95
Metascore: 37/100

Dupa ce ii este aprobata cererea de a nu fi trimis in Irak, un locotenent din Garda Nationala americana se confrunta cu o dilema, atunci cand unul din soldatii sai il roaga sa il ajute sa dezerteze.

In prima instanta acest film lasa impresia ca are tot ce ii trebuie sa fie unul bun, dar cu fiecare minut care trece lipsurile se dezvaluie unul cate unul. Totul incepe de la intriga, care este destul de slabuta si pune logica pe plan secund inca de la inceput, continuand cu un buget, cel mai probabil extrem de mic, care genereaza pe parcursul filmului situatii cel putin jenante. As aminti doar faptul ca desi actiunea se desfasoara intr-o baza militara, nu cred ca vedem mai mult de 15 oameni intregul film, sau ca intr-o scena destul de lunga cu o urmarire se aude tot timul un elicopter care de fapt nu este acolo si este evident ca au adaugat doar sunetul.

Cand cel mai important nume din distributie este Bow Wow, aka Shad Moss, ma gandesc ca tu ca regizor esti constient de la inceput ca iei parte la un esec. Inteleg ca aproape toate personajele sunt soldati, dar atata rigiditate in interpretare nu am intalnit foarte des. Am vazut filme in care animale au transmis mai multe sentimente decat intreaga distributie din acest film la un loc.

Pana la urma vorbim de un mic film independent, care vrea sa faca multe dar reuseste putine. Cu o mai mare atentie la detalii si cu niste dialoguri mai bine puse la punct povestea ar fi putut fi foarte credibila si rofunda. Ca sa spun si ceva pozitiv, mi se pare reusita optiunea regiozorului pentru o cinematografie aproape monocroma; este unul din putinele lucruri care da o umbra de credibilitate filmului. Trailer:

About Last Night (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Kevin Hart, Michael Ealy, Regina Hall, Joy Bryant, Christopher McDonald

Regizor: Steve Pink [a mai regizat: Hot Tub Time Machine(2010), Accepted(2006)]

Buget: 12.500.000 $
Incasari: 49.000.000 $

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 62/100

Ne sunt prezentate doua cupluri care fac tranzitia din bar in dormitor si care in cele din urma sunt puse la incercare in lumea reala.

Avem parte de o comedie romantica tipica, usor amuzanta si usor siropoasa. Intriga deja am uitat-o, probabil pentru ca e aceeasi pe care au folosit-o si alte sute filme. Scenariul este si el relativ mediocru, desi propune cateva rasturnari de situatie interesante. Finalul este previzibil dupa aproximativ 20 de minute, moment in care disare si cheful de a urmari filmul cu atentie.

Distributia are parti bune si parti proaste. Producatorii au avut o mentalitate d echipa mica de fotbal care se gandeste mai intai sa nu piarda si abia apoi daca se poate sa castige. Pentru acest film inseamna ca au vrut sa se asigure ca nu vor produce o comedie romantica execrabila si s-au multumit cu una de duzina. Pentru asta au coopotat-o pe Joy Bryant sa se asigure de reusita partii romantice si i-au us responsabilitatea comediei in carca lui Kevin Hart. Ambii si-au facut treaba foarte bine, dar nici unul nu este un actor atat de mare incat sa asigure succesul unui film doar prin simpla prezenta. Restul membrilor distributiei au fost ca un pahar de apa: au tinut de sete,d ar nu au avut nici un gust.

Personal, sunt putin dezamagit de Steve Pink, care a regizat filme mai amuzante in trecut. Poate nu i se potrivesc subiectele cat de cat serioase. Daca ar fi sa gasesc un lucru pozitiv, as spune ca in ciuda faptului ca toti cei patru protagonisti sunt negri, acest film nu este un film exclusiv pentru negri. Nu sunt glume care sa rezoneze mai mult cu audienta de culoare, nu sunt glume culturale, nu este nimic de acest gen. Chiar si asa, ma indoiesc ca filmul a rulat in cinematografele din.... Alabama sa zicem.

Philomena (2013)

Gen: Drama

Distributie: Judi Dench, Steve Coogan, Sophie Kennedy Clark, Mare Winningham, Barbara Jefford

Regizor: Stephen Frears [a mai regizat: Muhammad Ali's Greatest Fights(2013), Lay the Favorite(2012), Tamara Drewe(2010), Skip Tracer(2008), The Queen(2006)]

Buget: 12.000.000 $
Incasari: 213.000.000 $

Filmul a obtinut 34 de premii, printre care:
- Best Adapted Screenplay, BAFTA Awards, 2014
- Best Actress (Sophie Kennedy Clark), BAFTA Awards Scotland, 2014
- Best European Film, David di Donatello Awards, 2014
- Outstanding Film - Wide Release, GLAAD Media Awards, 2014
- Best Marketing Campaign, Guardian Film Awards UK, 2014

Nota Gealapa: 7.75
Metascore: 76/100

Un jurnalist politic ajunge sa se ocupe de povestea unei femei in cautarea fiului ei, care i-a fost luat cu decenii in urma dupa ce, ramanand insarcinata, a fost obligata sa locuiasca intr-o manastire.

Acest film nu avea cum sa nu impresioneze. Nu exista om care sa fie insensibil la dramele batranilor. Faptul ca povestea este reala, face acest film sa fie chiar mai puternic. Este o poveste trista, care pe masura ce trece timpul devine din ce in ce mai trista facandu-ne sa empatizam foarte mult cu personajul principal. Filmul are un happy end, dar unul atipic, care consta doar in putina alinare.

Distributia nu este chiar impresionanta nici chiar entru un film britanic, dar toti actorii au avut prestatii rezonabile. Dintre toti, as remarca-o pe Judi Dench, care are o interpretare impresionanta in rol principal si care in unele scene transmite mai mult cu o privire decat ar fi putut sa o faca cu o fraza si care reuseste sa strecoare si putin umor in aceasta poveste in general amara.

Aceasta poveste trebuia spusa si a fost ecranizata intr-un mod foarte profesionist care a  adus filmului incasari comparabile cu cele ale blockbusterelor cu care suntem "hraniti" fortat in ultima vreme. Regizorul s-a descurcat excelent si s-a folosit de orice lucru care i-a oferit un avantaj. Un astfel de exemplu sunt filmuletele din arhiva personala a persoanelor din viata reala portretizate in film. Trailer:

Automata (2014)

Gen: SF

Distributie: Antonio Banderas, Birgitte Hjort Sorensen, Dylan McDermott, Robert Forster, Tim McInnerny

Regizor: Gabe Ibanez [a mai regizat: Hierro(2009)]

Buget: 7.000.000 $

Nota Gealapa: 6.25
Metascore: 37/100

Un agent de asigurari din viitor ancheteaza cazurile unor roboti care au incalcat protocoalele reparandu-se singuri.Ceea ce descoera va avea consecinte asupra intregii omeniri.

Filmul incepe promitator, dar cu cat se apropie mai mult de sfarsit, cu atat raman din ce in ce mai multe intrebari fara raspuns, care fac ca firul logic sa se intrerupa din cand in cand. Asta se datoreaza unui scenariu superficial care a incercat sa se incadreze intr-o limita de timp insuficienta pentru aceasta poveste. As fi totusi ingaduitor cu acest film. Vorbim totusi de o coproductie Spania - Bulgaria, adica un film european rezultat al unui parteneriat improbabil. In plus, arata destul de bine pentru un film cu un buget infim in comparatie cu cele ale productiilor americane care apartin aceluiasi gen.

Distributia este si ea interesant si este compusa din actori proveniti de pe ambele maluri ale Oceanului Antlantic. In acest gen de filme insa, accentul nu se pune aproape niciodata pe interpretarile protagonistilor, fapt care este in avantajul acestui film pentru ca nici unul din membrii distributiei nu este recunoscut neaparat pentru sensibilitatea interpretarilor.

In ciuda destulelor scene de actiune cu impuscaturi si crime, acest film se vrea si reuseste partial sa fie mai profund de atat. Spun partial, pentru ca lipsa anumitor detalii de care aminteam mai devreme, faca aproape imposibil pentru spectator sa empatizeze cu vreun personaj. Finalul te lasa cu senzatia de potential neatins la maxim. Impresia este ca filmul putea fi mult mai mult de atat. Trailer:

Girl Most Likely (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Kristen Wiig, Annette Bening, Matt Dillon, Darren Criss, Christopher Fitzgerald

Regizor: Shari Springer Berman [a mai regizat: Ten Thousand Saints(2015), Cinema Verite(2011), The Extra Man(2010), The Nanny Diaries(2007), Wanderlust(2006)]

Incasari: 2.100.000 $

Nota Gealapa: 5.70
Metascore: 38/100

O scenarista ratata din New York, are o tranzitie ciudata de la "the next best thing" la "last year's news".

Senzatia este ca toti cei care au lucrat la acest film au facut-o pentru ca nu aveau cu ce altceva sa umple niste timp liber. Impresia de neglijenta este prezenta in foarte multe scene. Intriga este una folosita in mod excesiv de filme de duzina iar scenariul este superficial si are mai multe gauri decat un svaiter, ca sa nu mai vorbim de cat de previzibil este deznodamantul, inca de pe la jumatatea filmului.

Culmea este ca distributia are multe nume destul de mari in industrie, nume pe care eram obisnuiti sa le vedem oferind interpretari notabile in productii de succes, dar care cumva au ajuns partasi la acest film mediocru. Daca nu au fost santajati cu ceva nu imi explic cum au acceptat sa puna in scena o poveste atat de slaba. Chiar si in acest conditii Kristen Wiig si Annette Bening au prestatii decente.

Daca putem extrage un mesaj din acest film, ar fi acela ca femeile sunt la fel de proaste ca barbatii pe anumite subiecte. Nimeni nu este imun in fata prostiei indiferent de gene. Filmul poate fi alegerea corecta pentru o dupa amiaza ploioasa de stat in casa, pe care vreti sa o uitati chiar de a doua zi. Trailer:

Dead Before Dawn 3D (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Devon Bostick, Martha MacIsaac, Cristopher Lloyd, Brandon Jay McLaren, Brittany Allen

Regizor: April Mullen [a mai regizat: 88(2015), GravyTrain(2010), Rock, Paper, Scissors: The Way of the Tosser(2007), A History of Violence(2005), Rose(2005)]

Nota Gealapa: 5.50

Un grup de tineri dezlantuie din greseala un blestem malefic crae ii face pe oameni sa se sinucida si sa se transforme in zombie demoni, adica zemoni!

Canadienii sunt unii din cele mai ciudate natii cand vine vorba de filme. Nu acelasi gen de ciudatenie ca japonezii, dar nici ei nu sunt pe treaba lor. Acesta este genul de film a carei intriga a avut ca punct de pornire o tigara cu ierburi aromate. In afara de cateva scene care chiar au fost amuzante restul filmului este pur si simplu absurd.

Distributia este formata din tineri dornici sa se afirme in industria cinematografica, dar sunt prezente si cateva figuri familiare, dar ale caror vremuri de glorie a trecut demult. Este inutil sa mai spun ca nu poate fi vorba de vreo valoare artistica in interpretarea vreunuia dintre actorii de aici. A fost placut totusi sa il revad pe Cristopher Lloyd, despre care nu mai eram sigur nici daca mai este in viata.

Coloana sonora este draguta si contribuie decisiv la modul ciudat in acre acest film ramane cumva antrenant pana la sfarsit. Bineinteles ca filmul este impanzit de clisee de la inceput pana la final si nu toate sunt intentionate. In continuare, imi reiterez parerea ca mi-e dor de un film cu zombie care sa indrazneasca sa se ia in serios.

Catch Hell (2014)

Gen: Thriller

Distributie: Ryan Phillippe, Joyful Drake, Tig Notaro, James DuMont, Stephen Louis Grush

Regizor: Ryan Phillippe [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 2.500.000 $

Nota Gealapa: 5.75
Metascore: 40/100

Un actor hollywoodian ajuns in umbra este rapit in drum spre platourile de filmare. Captiv intr-o mlastina, rapitorii il tortureaza, il santajeaza si posteaza materiale compromitatoare pe conturile lui de socializare. Cum va reusi oare sa scape?

Intriga acestui film este mai trasa de par decat o femeie in timpul unui viol. Povestea este absolut banala si toate detaliile subiectului principal au fost imprumutate din alte filme si redate intr-un mod auster, improvizat si semi-profesionist. Sunt cateva scene bunicele, dar sunt aproape insesizabile in paisajul general de mediocritate.

Este curios cum subiectul filmului face referire la un actor ratat si in rolul principal avem parte chiar de un astfel de actor, care probabil a decis sa se apuce de regie din lipsa de oferte, iar la prima lui experienta ca regizor s-a distribuit pe sine in rolul principal. Ma indoiesc inca ca va avea aceeasi soarta ca personajul sau, pentru ca nu cred ca isi va salva cariera cu acest rol, ci dimpotriva.

Dialogurilesunt atat de prost gandite incat este posibil ca la un moment dat pe parcursul filmului sa va confruntati cu o migrena. In momentul deznodamantului eram pe jumatate adormit si mi s-a parut ca actiunea ia o intorsatura neasteptata si pozitiva, dar revazand scena finala am ajuns la concluzia ca totul a fost doar in mintea mea, sfarsitul este banal ca si restul filmului si as fi fost un regizor mai bun decat Phillippe. Trailer:

Annabelle (2014)

Gen: Horror

Distributie: Ward Horton, Annabelle Wallis, Alfre Woodard, Tony Amendola, Kerry O'Malley

Regizor: John R. Leonetti [a mai regizat: The Butterfly Effect 2(2006), Mortal Kombat: Annihilation(1997)]

Buget: 6.500.000 $
Incasari: 512.000.000 $

Nota Gealapa: 6
Metascore: 37/100

Un cuplu începe să experimenteze evenimente supranaturale terifiante, care implică o păpușă de epocă, la scurt timp după ce casa lor este invadat de membrii unui cult satanic.

Lucruri inexplicabile se intampla nu numai in film, ci si cu filmul in sine. Nu imi explic cum a reusit sa aiba incasari atat de mari. Inteleg ca a beneficiat de o promovare buna, dar vorbim totusi de un film horror mediocru. Dureaza o vesnicie pana se intampla ceva si apoi, in afara de vreo doua momente in care este posibil sa tresari, nu reuseste sa starneasca nici o reactie. O poveste banala in centrul careia se afla o papusa prea putin exploatata. In plus, povestea este plasata intr-o perioada trecuta absolut fara nici un folos. Ar fi avt acelasi efect si daca actiunea se desfasura in prezent. Trebuie sa recunosc totusi ca efectele vizuale, asa putine cum sunt, sunt foarte bune.

Distributia are cateva figuri familiare, dar nici un nume cu adevarat mare. Actorii au scos totusi cam tot ce se putea scoate dintr-un scenariu slabut. Dar pana si in distributie ne lovim de clisee. Eu unul m-am saturat sa il vad pe Tony Amendola in rolul unui preot.

Inceputul filmului romite totusi o desfasurare a evenimentelor mai interesanta, dar in loc sa fie terifiant, ajunge sa fie ilar in unele momente. Personajele sunt dezvoltate superficial iar intriga este cam subreda chiar si pentru un film horror. Acest film se pare ca este un prequel pentru The Conjuring, astfel ca se pare ca am facut bine ca l-am vazut intai pe acesta. Singurul lucru pe care il gasesc interesant este faptul ca filmul se pare ca ar fi inspirat dintr-o poveste reala.

Before I Go to Sleep (2014)

Gen: Thriller

Distributie: Nicole Kidman, Colin Firth, Mark Strong, Ben Crompton, Anne-Marie Duff

Regizor: Rowan Joffe [a mai regizat: Brighton Rock(2010), The Shooting of Thomas Hurndall(2008), Secret Life(2007)]

Incasari: 3.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 41/100

O femeie se trezeste in fiecare zi fara nici o amintire, ca urmare a unui accident din trecut. Intr-o zi, adevaruri terifiante ies la suprafata si o fac sa nu mai aiba incredere in nimeni din jurul ei.

Acesta este un film european destul de interesant. O intriga care a mai fost exploatata in trecut si de alti regizori, dar care se poate dezvolta in multe feluri. Aceasta este o interpretare destul de reusita si cu destul suspans pana intr-un anumit punct. La un moment dat insa, apre previzibilitatea si din momentul ala numeri minutele pana la final. Ca bonus, sunt si cateva momente care va vor face sa tresariti.

Distributia este restransa, dar este suficient pentru acest film. In prim plan este Nicole Kidman care ne arata ca inca nu a murit si poate avea in continuare interpretari reusite. Ar trebui insa, sa realizeze ca a ajuns la o varsta si sa fie mai reticenta in a-si expune corpul pentru ca a ajuns la o varsta care se vede in anumite zone si nu mia este sex-simbolul de alta data.

Prima parte a filmului este cativanta si actiunea ia o multime de turnuri neasteptate si reusite. Spre final insa lucrurile scapa de sub control. Asa ajungem ca intr-un film plin de intrebari, dubii si incertitudini, sa avem parte d eun final destul de ciudat si care nu transmite nici o emotie.Daca va intereseaza astfel de informatii, va sun ca acesta este ultimul film din istorie filmat e rola Fuji de 35 mm. Acest tip de rola nu se mai fabrica.

Nymphomaniac: Vol. I (2013)

Gen: Drama

Distributie: Charlotte Gainsbourg, Stellan Skarsgard, Stacy Martin, Shia LaBeouf, Christian Slater

Regizor: Lars von Trier[ a mai regizat: Nymphomaniac: Vol. II(2013), Melancholia(2011), Antichrist(2009), Direktoren for det hele(2006), Manderlay(2005)]

Incasari: 3.000.000 $

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 64/100

O nimfomana autoproclamata isi povesteste experientele sexuale barbatului care a salvat-o dupa o bataie.

La cata valva a facut in presa acest film ma asteptam sa ma impresioneze cu ceva atat de tare incat sa nu pot dormi vreo trei nopti. Este un film bun, dar nu pot sa spun ca m-a dat pe spate atat de tare. Desigur, este socant prin faptul ca unele scene sunt de-a dreptul pornografice. Recent, am facut recenzia filmului Blue is the Warmest Color si spuneam ca Nymphomaniac nu ar cum sa fie mai socant decat atat. Pe alocuri reuseste sa fie, dar face asta in singurul mod in care pute: face pasul decisiv de la continutul explicit la cel pornografic. Aceasta indrazneala lucreaza in avantajul filmului si este unul din utinele lui avantaje de a atrage atentia, dar scenele respective sunt absolut inutile in economia filmului si nu il fac in nici un fel mai bun.

Sunt surprins de multitudinea de nume importante care au accetat sa faca parte din acest proiect, mai ales ca unele dintre ele s-au expus in totalitate. In primul rand, Shia LaBeouf a luat parte la unele scene despre care cred ca el a gandit ca vor face publicul sa il vada in sfarsit ca pe un barbat adevarat, dar nu stiu daca acest scop a fost atins. Regizorul i-a cerut sa trimita poze cu penisul lui inainte sa ii acorde rolul, dar LaBeouf a hotarat sa ii trimita niste filmulete cu el si prietenele lui facand sex, atat de tare sia dorit acest rol. Charlotte Gainsbourg nu s-a expus in acest film, dar probabil urmeaza sa faca asta in a doua parte a filmului pe care am de gand sa o vad in curand. Pentru Stacy Martin va fi greu de acum inainte sa scape de stigmatul cu care mai mult ca sigur s-a ales dupa acest film si sunt sigur ca parintii ei au dezmostenit-o. In final, cineva r trebui sa ii spuna lui Christian Slater ca dupa ce joci in doua film Sharknado, e greu ca lumea sa te ia in serios in urmatoarele interpretari. Concluzia este ca membrii distirbutiei nu impresioneaza prin calitatea interpretarilor, ci prin curajul de a face parte din acest roiect si a participa, unii dintre ei, la acele scene, ma vad nevoit sa reet, pornografice. Exceptie de la aceasta regula face Uma Thurman, care a avut un rol micut, dar solicitant, care i-a permis sa se puna in valoare ca actor.

Filmul reuseste sa aduca pornografia pe marile ecrane, lucru asupra caruia nu m-am decis daca este bun sau rau, dar cu siguranta am vazut mai multe penisuri decat vroiam sa vad vreodata in viata mea. Chiar daca in film pare ca scenele de sex chiar s-au intamplat si pe platou, procedeul prin care a fost creata aceasta iluzie a fost urmatorul: s-au angajat actori porno care au filmat si ei scenele de sex, iar partile lor intime au fst adaugat digital pe corpurile protagonistilor, iar pentru scenele de sex oral s-au folosit niste penisuri false, asa ca mama si tata lui Stacy Martin, nu o dati afara din casa. Personal, in ciuda incasarilor mici, acest film si-a atins scopul devenind unul din cele mai controversate filme din istorie. Oricat de ingretosat ai fi sau nu, tot o sa vrei sa vezi si a doua parte.

Angelique (2013)

Gen: Aventura

Distributie: Nora Arnezeder, Gerard Lanvin, Tomer Sisley, David Kross, Simon Abkarian

Regizor: Ariel Zeitoun [a mai regizat: Yamakasi - Les samourais des temps modernes(2001), Bimboland(1998), XXL(1997), Une femme tres tres tres amoureuse(1997)]

Nota Gealapa: 6.90

In Franta secolului al XVII-lea, o tanara este obligata de catre tatalei sarac sa se marite cu un conte, barbat mai in varsta, despre care se credea ca este la fel de bogat ca insusi regele. Desi initial regreta aceasta casatorie, tanara se indragosteste in cele din urma de conte iar cand acesta este arestat, ea lupta din rasputeri sa ii demonstreze nevinovatia.

Acest film ne propune o poveste clasica cu regi, contese, tradari, conspiratii, costume de epoca si limbaj pretentios. Nu este nici cea mai buna astfel de poveste pe care am vazut-o dar nu este nici cea mai rea. Lucrurile se misca destul d egreu la inceput, dar filmul devine din ce in ce mai captivant pe parcurs, iar finalul chiar te tine putin cu sufletul la gura. Deznodamantul lasa loc de o continuare, care am inteles ca va si urma si pe care chiar vreau sa o vad.

Pentru mine numele din distributie nu spun nimic, dar banuiesc ca sunt actori destuld e cunoscuti in tara lor. Protagonista, Nora Arnezeder are un rol destul de solicitant pe care l-a dus la capat cu brio, avand o prestatie destul de puternica. In rest barbati cu peruci si mustati de muschetari si s care fac strictul necesar din punct de vedere al interpretarii.

Pentru cei care sunt puristi in ceea ce priveste filmele care au ca sursa o carte, inteleg ca acesta s-a abatut destul de mult de la romanul care l-a inspirat asa ca din acest punct de vedere ar putea fi o dezamagire. Nu este cu siguranta un film pe care trebuie neaarat sa il aveti in colectia personala, dar va poate tine ocupati cu succes aproape doua ore. Trailer:

Machine Gun Preacher (2011)

Gen: Actiune

Distributie: Gerard Butler, Michelle Monaghan, Michael Shannon, Kathy Baker, Souleymane Sy Savane

Regizor: Marc Forster [a mai regizat: World War Z(2013), Quantum of Solace(2008), The Kite Runner(2007), Stranger than Fiction(2006), Stay(2005)]

Buget: 30.000.000 $
Incasari: 3.000.000 $

Nota Gealapa: 7.40
Metascore: 43/100

Un fost motociclist dur, traficant de droguri il descopera pe Dumnezeu si devine un cruciat pentru sute de copii sudanezi fortati sa devina soldati.

Am sentimente amestecate despre acest film. Pe de-o parte Filmul este captivant, sensibil si chiar socant pe alocuri. Pe de alta arte nu prea imi cad mie bine la stomac filmele despre dependenti de droguri care il descopera peste noapte pe Iisus si incep sa-i raspandeasca cuvantul. Sa zicem totusi ca acest film are o scuza in faptul ca este bazat pe o poveste reala. Scenariul propune un protagonist care pe intreaga durata a filmului te face ba sa il iubesti ba sa il urasti. Exista cateva scene foarte emotionante si unele care nu prea isi aveau locul, dar per total sa spunem ca avem parte de un proiect reusit.

In afara de Gerard Butler, distributia nu impresioneaza prin alt nume. El a avut sarcine sa duca filmul in spate si as spune ca s-a descurcat onorabil. Pus in fata unui rol destul de greu si neobisnuit pentru el, s-a adaptat si a reusit o interpretare destul de buna. Restul actorilor nu au avut altceva de facut decat sa tina pasul cu el. Unii au reusit altii nu.

Persoana care a inspirat acest film se numeste Sam Childers, crae si in ziua de azi ajuta copiii din Sudan. Producatorii au reusit sa redea povestea lui combinand exact cum trebuie cantitatile de actiune si drama, dar pe mine au reusit sa ma enerveze pentru ca unele scene lasa impresia de propaganda crestina. Filmul ramane totusi interesant pana in ultima secunda a genericului, pentru ca in timp ce acesta ruleaza puteti vedea poze reale din viata lui Sam Childers. Trailer:

Escape from Tomorrow (2013)

Gen: Fantastic

Distributie: Roy Abramsohn, Elena Schuber, Katelynn Rodriguez, Jack Dalton, Eli Jane

Regizor: Randy Moore [aflat la prima experinta ca regizor]

Incasari: 1.000.000 $

Premii:
- Noves Visions Experimenta Award, Sitges-Catalonian International Film Festival, 2013

Nota Gealapa: 5.60
Metascore: 58/100

Intr-o lume de castele false si rozatoare antropomorfe, o batalie epica incepe cand sanatatea mintala unui tata proaspat somer este pusa la incercare de o intalnire intamplatoare cu doua fete minore in timpul unei vacante.

Era momentul sa vad si un film prost. Prea ma rasfatasem in ultima vreme cu productii de succes. Nici nu pot sa descriu in cuvinte cat de ciudat este acest film. Se vrea un film greu, care sa se joace cu mintea ta, dar reuseste doar sa enerveze si sa plictiseasca din cand in cand. Modul in care a fost filmat este foarte obositor si nu doar din cauza faptului ca este alb-negru. Pur si simplu este obositor pentru ochi si pentru creier.

Distributia este formata din actori probabil prea urati pentru filmele color, pentru ca altfel nu imii explic de ce ar fi acceptat sa apara in acest film. In plus, nici nu au dat dovada de foarte mult talent si inclinatie catre meseria de actor. Sunt destul teeni si par timorati in permanenta.

Probabil acest film ar fi fost un scurtmetraj reusit, dar este greu sa duci o ora si jumatate cu un asa subiect slabut. Dupa 45 de minute ineditul dispare, iar dupa 60 de minute deja eram la limita rabdarii si ultima parte a filmului a fost un supliciu. Recunosc ca inceputul este destul de interesant. Sa vezi protagonistul care o ia razna intr-un loc in care toata lumea ar fi fericita si incepe sa pofteasca la doua franceze minore, iti creaza asteptari. 

Ce mi se pare interesant este ca au filma la Disney World si Disneyland fara a avea vreo permisiune si chiar au fost dati afara la un momentdat.

Mr. Nobody (2009)

Gen: Fantastic

Distributie: Jared Leto, Sarah Polley, Diane Kruger, Linh Dan Pham, Rhys Ifans

Regizor: Jaco Van Dormael [a mai regizat: Kiss & Cry(2011), Le huitieme jour(1996), Lumiere et compagnie(1995), Toto le heros(1991), Stade 81(1981)]

Buget: 47.000.000 $
Incasari: 8.320.000 $

Filmul a obtinut 11 premii, printre care:
- Best Film, European Film Awards, 2010
- Best Film, Magritte Awards (Belgia), 2011
- Best Director, Magritte Awards (Belgia), 2011
- Best Script, Magritte Awards (Belgia), 2011
- Best Cinematography, Magritte Awards (Belgia), 2011

Nota Gealapa: 7.85
Metascore: 63/100

Un baiat sta pe peronul unei gari inainte ca un tren sa plece din gara. Ar trebui sa merga cu mama sau cu tatal sau? Posibilitati infinite apar in functie de decizia lui. Atata timp cat nu face nici o alegere, orice este posibil.

Este unul din acele filme. Daca indrazniti sa va uitati la el, inchideti-va telefoanele, mergeti la baie inainte si rupeti orice alta conexiune cu lumea exterioara pentru ca o fractiune de secunda de neatentie poate insemna ca nu mai intlegeti nimic. Acest film este ca un puzzle cu multe mii de piese complicate care nu au absolut nici un sens pana cand ultima piesa nu este pusa la locul ei. Oricat de convinsi ati fi pe parcursul filmului ca v-ati prins ce se intampla, crdeti-ma ca nu este asa.

In afara de Jared Leto nu regasim alt nume imortant in distirbutie, dar cui ii pasa de actori si performante artistice? Punctul forte al filmului este faptul ca se joaca cu mintea ta. Prin urmare, nu are rost sa incercam sa remarcam vreo prestatie actoriceasca. Actorii au facut suficient cat sa nu strice un scenariu bun.

Nu stiu de ce acest film nu este mai bine cunoscut. Poate pentru ca un spectator mediocru poate simti ca lobul frontal ii este injunghiat in mod repetat vizionand acest film si incercand sa inteleaga ceva. Filmul este foarte bun si din punct de vedere vizual. Este plin de culoare, viu si imaginativ. As spune ca cel mai slab punct al filmului este finalul. Desi este o intorsatura neasteptata, sparge sperantele unui final maret create pana in acel moment. Chiar si asa, acest film tebuie bifat. Trailer:

Blue is the Warmest Color (2013)

Titlu original: La vie d'Adele

Gen: Dragoste

Distributie: Lea Seydoux, Adele Exarchopoulos, Salim Kechiouche, Aurelien Recoing, Catherine Salee

Regizor: Abdellatif Kechiche [a mai regizat: Venus noire(2010), La graine et le mulet(2007), L'esquive(2003), La faute a Voltaire(2000)]

Incasari: 5.100.000 $

Filmul a obtinut 81 de premii deintre care cele mai importante sunt:
- Best Foreign Language Film, Austin Film Critics Association Awards, 2013
- Best Foreign Language Film, Awards Circuit Community Awards, 2013
- Best Non-American Film, Bodil Awards, 2014
- Best Foreign Language Film, Boston Online Film Critics Association Awards, 2013
- Best International Independent Film, British Independent Film Awards, 2013

Nota Gealapa: 7.80
Metascore: 88/100

Viata Adelei se schimba cand o cunoaste pe Emma, o tanara cu parul albastru, care ii va permite sa descopere dorinta, sa se afirme ca femeie si ca adult. In fata altora, Adele creste, se cauta, se pierde si in final se regaseste prin iubire si pierdere.

Nu am vazut inca filmele din seria Nymphomaniac, dar mi-e greu sa cred ca il vor depasi e acesta, din punct de vedere al continutului explicit. Sunt cateva scene care ar face-o s e Emanuelle sa roseasca. Filmul nu este adresat pudicilor. Am fost reticent in prima faza in fata unui film frantuzesc de trei ore, dar a meritat fiecare minut si nu spun asta doar din cauza scenelor de sex extrem de explicite si lungi. Filmul are de oferit mai mult decat atat. Este plin de emotii, este captivant, sensibil si chiar amuzant.

Nu sunt familiarizat cu niciunul din numele care fac parte din distributie, dar trebuie sa apreciez cele doua protagoniste entru curajul de a accepta asemenea roluri, care le-au expus total in fata publicului. Prestatiile actorilor din rolurile secundare nici nu conteaza pentru ca abia daca ii poti observa, atat de mult acapareaza cele doua actrite atentia, cu prestatiile lor extrem de credibile si naturale.

As putea compara filmul cu cele ale lui Tarantino, unde unele scene parca prind viata. Ineligenta si stangacia au fost impartite intr-un mod foarte real... uman pana la urma. De apreciat si faptul ca nuditatea abundenta din acest film nu este decat foarte rar gratuita si fara sens. Nu a existat nici un hair stilist sau makeup artist in staff, iar actorii nu au avut voie sa poarte machiaj pe aproae intreaga durata a filmarilor, deci inca un plus la capitolul naturalete.

Pentru una din scenele de sex filmarile au durat zece zile. Sincer, le banuiesc e cele doua ca incepuse sa le cam placa. In concluzie , nu trebuie sa ratati acest film, chiar daca singurul motiv care va impinge a il vedeti este curiozitatea asupra modului in care fac sex lesbienele. Trailer:

Ender's Game (2013)

Gen: SF

Distributie: Harrison Ford, Asa Butterfield, Hailee Steinfeld, Abigail Breslin, Ben Kingsley

Regizor: Gavin Hood [a mai regizat: Tough Trade(2010), X-Men Origins: Wolverine(2009), Rendition(2007), Tsotsi(2005), W pustyni i w puszczy(2001)]

Buget: 110.000.000 $
Incasari: 253.000.000 $

Premii:
- Best Display, Key Art Awards, 2013

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 51/100

Un tanar este recrutat de Armata Internationala sa conduca luta impotriva Formicilor, o rasa extraterestra care a fost la un pas sa distruga omenirea in timpul unei invazii.

Am fost putin dezamagit de acest film. Aveam asteptari mult mai mari pentru cat s-a vorbit despre el. Ideea este interesanta, dar daca s-au folosit copii in rolul soldatilor, asta nu inseamna ca si efectele trebuie sa rata ca niste desene animate, asa cum s-a intamplat in destule momente. Intorsatura dinspre finalul filmului este destul de buna, dar ce se intampla dupa aia este lipsit de orice logica chiar si pentru un SF.

Distributia este destul de buna, cu numele cele mai importante in roluri secundare. Tinerii protagonisti nu au facut o treaba rea, dar nici nu m-au impresionat, iar veteranii au lasat senzatia ca ii deranjeaza sa fie in umbra unor copii, numai ca in loc sa le arate ce inseamna actoria, nemultumirea lor s-a tranformat intr-o suficienta care a dus la interpretari bunicele dar superficiale.

Din cate spun criticii, scenaristii si regizorul au cam distrus cartea schimband lucrurile cele mai importante. Apreciez totusi ca s-au abtinut sa condimenteze totul si cu o poveste de dragoste adolescentina, desi parea ca lucrurile se indreapta in aceasta directie uneori.Una peste alta, filmul nu este o alegere rea daca va doriti un SF, pana la urma vorbim de o productie cu un buget urias si un subiect interesant. Era greu sa nu iasa chiar nimic bun.

Cloud Atlas (2012)

Gen: SF

Distributie: Tom Hanks, Halle Berry, Hugh Grant, Jim Broadbent, Hugo Weaving

Regizor: Tom Tykwer [a mai regizat: Rosakinder(2012), 60 Seconds of Solitude in Year Zero(2011), 3(2010), Soul Boy(2010), The International(2009)]

Buget: 102.000.000 $
Incasari: 216.000.000 $

Filmul a obtinut 16 premii dintre care cele mai importante:
- Best Editing, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films USA Awards, 2013
- Best Make-Up, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films USA Awards, 2013
- Best Score, Austin Film Critics Association Awards, 2012
- Best Production, Bavarian Film Awards, 2013
- Best makeup,  Broadcast Film Critics Association Awards, 2013

Nota Gealapa: 7.75
Metascore: 55/100

O explorare asupra modului in acre actiunile unui individ afecteaza trecutul, prezentul si viitorul, pe masura ce un suflet se transforma din criminal in erou si valurile unei fapte bune se resimt peste secole, generand o revolutie.

Filmul nu se adreseaza in nici un caz celor cu probleme de concentrare. Este un film greu in toate sensurile acestui cuvant. Eu m-am uitat la el de doua ori pentru ca prima data am fost ocupat sa imi butonez noul telefon si nu am inteles mare lucru si ma bate gandul sa il vad si a teia oara pentru ca am senzatia ca inca mi-au scapat unele detalii. Este de asemenea si un film greu de facut. Sunt atatea planuri in care se desfasoara actiunea incat a fost nevoie de mai multi regizori a caror munca s-a imbinat perfect. Fiecare poveste prezenta aici ar fi putut fi subiectul de sine statator al unui film intreg. Legatura dintre acestea se dezvaluie treptat dar suspansul este mentinut pana la final.

Distributia a avut si ea o misiune grea. Practic fiecare actor a avut de interpretat mai multe roluri pe care le-au dus la capat cu brio. Sunt o sumedenie de nume mari in distributie, dar intr-un asemenea film este greu de remarcat cineva anume. Absolut toti au s-au adaptat admirabil diversitatii acestui film.

Trebuie apreciata si echipa care s-a ocupat de montaj, pentru ca nu e usor sa legi atatea subiecte individuale si sa le faci sa aiba sens. In ciuda bugetului urias tin sa mentionez ca este un film independent. Filmul si-a asumat din start antipatia oamenilor mediocri si in ciuda acestui lucru cifrele de la box-office au fost destul de bune. Cu o minte odihnita, acest film trebuie neaparat bifat. Trailer:

The Skeleton Twins (2014)

Gen: Drama

Distributie: Kristen Wiig, Bill Hader, Luke Wilson, Ty Burrell, Boyd Holbrook

Regizor: Craig Johnson [a mai regizat: True Adolescents(2009)]

Incasari: 3.000.000 $

Premii:
- Waldo Salt Screenwriting Award, Sundance Film Festival, 2014
- Best Screen Couple, Women Film Critics Circle Awards, 2014
- Best Equality of the Sexes, Women Film Critics Circle Awards, 2014

Nota Gealapa: 6.60
Metascore: 74/100

Scanad la limita de moarte in aceeasi zi, doi gemeni instrainati se reunesc avand posibilitatea sa repare relatia dintre ei.

Recunosc ca am luat acest film fara sa stiu nimic despre el, crezand dupa titlu ca o sa fie un film horror. In schimb, am dat peste o drama reusita, despre relatia dintre doi frati si despre confruntarea demonilor interiori pe care toti ii putem avea la un moment dat. Filmul emana o senzatie de sinceritate pe intreaga durata  si transmite cu succes dincolo de ecran o cantitate semnificativa de emotii.

Distributia are suficiente nume importante pentru ca scenariul destul de bun sa nu fie irosit. Chimia dintre cei doi protagonisti este foartebuna si sun asta nefiind mare fan al niciunuia dintre cei doi, avand chiar o antipatie pentru Bill Hader, dar trebuie sa recunosc ca in acest film face un rol foarte bun. La polul opus pot sune ca il gasim pe Luke Wilson, care pare din cu totul alt film.

Un alt aspect pozitiv este ca in aceasta drama destul de puternica isi gasesc locul si destule scene amuzante, ceea ce face ca atmosfera sa nu fie tot timpul sumbra si deprimanta. Acest film care nu este ceea ce pare la prima vedere, as putea spune ca este unul din cele mai bune filme despre familii disfunctionale.

42 (2013)

Gen: Biografic

Distributie: Chadwick Boseman, T.R. Knight, Harrison Ford, Nicole Beharie, Christopher Meloni

Regizor: Brian Helgeland [a mai regizat: Payback: Straight Up(2006), The Order(2003), A Knight's Tale(2001), Payback(1999)]

Buget: 40.000.000 $
Incasari: 96.000.000 $

Premii:
- Best Foreign Language Film, Hochi Film Awards, 2013
- Best Audio/Visual Technique, Key Art Awards, 2013

Nota Gealapa: 7.75
Metascore: 62/100

Ne este rpezentata povestea lui Jackie Robinson, din momentul in care a semnat cu Brooklyn Dodgers in 1945, pana la sezonul sau exceptional de debut din 1947, cand a depasit bariera culorii in cea mai importanta liga americana de baseball.

S-au mai facut filme despre integrarea oamenilor de culoare in sportul american, dar acesta este unul dintre cele mai bune, cu atat mai mult ca povestea care a stat la baza filmului este una reala. Fiind voba de un film biografic, singurele atuuri ale filmului sunt povestea puternica si capacitatea de a transmite emotie.

Distributia este si ea foarte bine aleasa si sunt destule nume importante in componenta. Interpretarile sunt in cea mai mare parte reusite, fidele personajelor reprezentate. Dintre toti, insa, l-as remarca nu pe Chadwick Boseman, care este protagonist si a avut o prestatie buna, dar mai degraba pe Harrison Ford care face un rol secundar excelent.

Filmul nu se concentreaza in exclusivitatea pe viata lui Jackie Robinson. Regizorul reuseste sa gaseasca echilibrul intre povestea acestuia, baseball si segregare. Filmul va va lua intr-un roller coaster al emotiilor si veti ajunge sa empatizati cu personajul principal. Nu trebuie decat sa porniti filmul si sa va lasati absobiti de acesta. Trailer:

Hold Your Breath (2012)

Gen: Horror

Distributie: Katrina Bowden, Randy Wayne, Erin Marie Hogan, Steve Hanks, Joshua Michael Alllen

Regizor: Jared Cohn [a mai regizat: Bound(2015), Jailbait(2014), Atlantic Rim(2013), 12/12/12(2012), Bikini Spring Break(2012)]

Nota Gealapa: 4.35

Un grup de prieteni intr-o excursie de weekend, incep sa moara pe rand cand unul dintre ei nu respecta un mit urban, de a-si tine respiratia cand trece pe langa un cimitir.

Meritam si un film prost. Nu mai vazusem unul de mult. Este primul film horror la care adorm si asta fix in momentul cel mai tensionat. Doua titlu, ma asteptam la un film mediocru cu cineva care ineaca oameni. Mi-as fi dorit sa fie un film mediocru. In schimb, intriga este atat de proasta, incat initial am crezut ca este o gluma, cum o gluma sunt si efectele vizuale din acest film. In plus, pana se intampla ceva interesant, dureaza o eternitate. Bineinteles ca se incearca compensarea minusurilor prin metodele clasice: nuditate, tinute sumare, sex si baieti cu muschi.

Din acest motiv, distributia este formata din tineri anonimi, dar libertini, de care probabil nu vom mai auzi prea curand. Atat de proasta este interpretarea lor, incat uneori aveam impresia ca ma uit la un film studentesc, realizat ca proiect pentru scoala. In apararea lor, au scenariu care ofera un dialog slab si pentru o carte de benzi desenate.

Nu mai vazusem de ceva vreme un film horror produs de Asylum. Aceasta casa de productie ne-a oferit cate filme decente in trecut. Sper sa scoata rpede ceva care sa faca acest film uitat, pentru ca in acest ritm vor redescoperi recesiunea.

The Retrieval (2013)

Gen: Drama

Distributie: Ashton Sanders, Tishuan Scott, Keston John, Bill Oberst Jr., Christine Horn

Regizor: Chris Eska [a mai regizat: August Evening(2007)]

Incasari: 100.000 $

Filmul a obtinut 9 premii, dintre care cele mai importante sunt:
- Best Feature (Chrisk Eska), Ashland Independent Film Awards, 2013
- Critics Award, Deauville Film Festival, 2013
- Audience Favorite, Mill Valey Film Festival, 2013
- Best Narrative Feature, New Orleans Film Festival, 2013
- Audience Award, Pheonix Film Festival, 2013

Nota Gealapa: 6.70
Metascore: 75/100

La inceputurile Razboiului Civil din America, un baiat este trimis de gasca sa de vanatori de recompense sa recupereze un barbat cautat din nord.

Acesta este n film independent, care nu a fost promovat aproape deloc, facut special pentur festivaluri si de care nu foarte multa lume a auzit. Fara bani pentru excentritati si extravagante, singura arma a filmului este o poveste solida si emotionanta. Dupa ce toata lumea a vazut 12 Years a Slave, e greu sa mai impresioneze pe cineva un film despre sclavia negrilor in viitorul apropiat, dar avantajul acestei productii este ca in prim plan este natura umana, nu neaparat perioada istorica in care se desfasoara actiunea.

Fiind un film indeendent, nici distributia nu contine vreun nume foarte mare, dar cei care au ales sa faca parte din acest proiect s-au descurcat foarte bine si ne ofera interpretari bunicele. Marele merit al regizorului este descoperirea unui posibil mare actor, un usti talentat, pe numele lui Ashton Sanders, dar inainte sa fiu convins pe deplin de talentul lui, trebuie sa il vad si intr-un alt rol decat acela de baiat negru suprimat si trist, care pare sa ii fie la indemana.

Filmul reuseste sa livreze un final neasteptat, pe care nu il dezvaluie decat in ultimul moment. Ca si conccluzie avem parte de un film despre natura umana si despre incredere, livrat intr-o atmosfera sumbra dar destul de realista. Mi se pare o realizare foarte buna pentru un film independent.

Godzilla (2014)

Gen: Actiune

Distributie: Aaron Taylor-Johnson, Elizabeth Olsen, Bryan Cranston, Ken Watanabe, Sally Hawkins

Regizor: Gareth Edwards [a mai regizat: Monsters(2010), End Day(2005)]

Buget: 160.000.000 $
Incasari: 1.071.000.000 $ (pana acum)

Premii:
- Best Summer Blockbuster 2014 TV Spot, Golden Trailer Awards, 2014
- Best International Poster, Golden Trailer Awards, 2014
- Best Summer 2014 Blockbuster Poster, Golden Trailer Awards, 2014

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 62/100

Cel mai faimos monstru din lume se confrunta cu creaturi malefice aduse la viata de aroganta stintiifica a umanitatii si care aacum ameninta sa distruga omenirea.

Producatorii filmului s-au straduit cat au putut sa faca aceasta poveste credibila, dar misiunea lor a fost imposibila, mai ales cand parte din monstrii "preistorici" prezentati arata mai degraba ca niste extraterestrii de pe o planeta deloc prietenoasa.. Dar sa fim seriosi: nu merge nimeni la un film cu Godzilla pentru poveste, scenariu sau interpretari memorabile. Cand mergi sa vezi un film 3D cu monstri, al carui buget are suficient de multe zerouri, mergi pentru efecte speciale si vizuale impreionante. La acest capitol filmul nu dezamageste. Efectele sunt cu adevarat impresionante, inclusiv cele sonore. A existat un moment cand ragetul fiarei mi-a zbarlit parul pe mana. Firul logic al unor scene este trecut in mod voit in plan secundar, dar nu este foarte dernjant.

Distributia nu contine vreun nume urias, dar au fost atent selectionate fete comerciale, care au prestat mai mult sau mai putin bine. Nu va asteptati sa fiti impresionati de vreo interpretare a vreunui actor. Este greu sa se intample asta, cand 90% dintre ei au roluri de soldati care trebuie sa impuste un monstru imaginar mare cat o cladire. In conditiile date eu zic ca s-au descurcat destul de bine.

Principalul avantaj al acestui film, a fost campania foarte reusita de promovare. Trailerele si posterele au facut foarte multa agitatie, dar in acelasi timp, a creat si foarte mari asteptari, inselate partial de film. Unul din lucrurile care mi se par in neregula cu acest film, este impresia pe acre mi-a lasat-o ca pe parcurs se schimba proportiile si nu mia inteleg exact cat de mare e fiecare monstru in comparatie cu ceilalti si cu mediul inconjurator. E ma deranjeaza si mai tare este faptul ca, desi filmul se numeste Godzilla, acest monstru apare e ecran mai putin de 10 minute. In plus, producatorii au incercat sa il umanizeze cumva, dar au reusit sa il transforme intr-un pampalau in relatia cu oamenii.

De-a lungul timpului au fost cateva filme cu Godzilla, dar cel mai bun cred ca ramane originalul, facut in Japonia in anii '50. Trebuie sa il vedeti, de preferat inainte sa il vedeti pe acesta pentru ca sunt o multime de trimiteri la filmul orginal care altfel o sa va scape. De exemplu, Godzilla din acest film are pe corp cicatrici dobandite in primul film. Sunt destule astfel de detalii.

Fat Kid Rules the World (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Jacob Wysocki, Matt O'Leary, Billy Campbell, Dylan Arnold, Tyler Trerise

Regizor: Matthew Lillard [aflat la primul lungmetraj]

Premii: 
- Audience Award, SXSV Film Festival, 2012

Nota Gealapa: 6.70
Metascore: 54/100

Un tanar care a renuntat la scoala vine in ajutorul unui pusti gras si cu tendinte suicideale si il recruteaza sa fie tobosarul unei noi formatii punk-rock.

Acest film incepe prea tarziu si se termina prea devreme. Povestea demareaza destul de greoi, iar sfarsitul este abrupt, insa ce se intampla intre cele doua momente este destul de intens si de amuzant. Intriga este destul de interesanta si creaza premizele pentru o multitudine de situatii comice, oportunitate fructificata doar partial de un regizor debutant.

Distributia nu ne spune mare lucru, dar chiar si acesti cvasi-anonimi au facut o treaba foarte buna, in frunte cu cei doi protagonisti. Atat de credibil a fost Jacob Wysocki incat interpretarea lui a fost la un as sa transforme filmul dintr-o comedie intr-o drama.

Matthew Lillard este mult mai cunoscut din numeroasele filme in care a jucat, dar regia este alta mancare de peste si un debut este intotdeauna greu. In primele 30 de minute se simte ca in spatele camerelor lucrurile sunt tinute in frau de un debutant, dar indemanarea lui apare si infloreste pe masura ce filmul avanseaza si se poate simti pasiunea lui pentru aceasta meserie, indiferent ca a avut la dispozitie o oveste folosita deja dee cateva ori in industrie.Filmul este departe de a fi perfect, dar cred ca transmite un mesaj destul de puternic de prietenie. trailer:

Murder of a Cat (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Nikki Reed, J.K. Simmons, Greg Kinnear, Blythe Danner, Fran Kranz

Regizor: Gillian Greene [aflata la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 5.65
Metascore: 31/100

Un barbat investigheaza uciderea pisicii sale.

Intriga este originala si ofera destule posibilitati pentru a realiza o comedie buna. Din acate nu a fost explorata si ecranizata corespunzator si as pune asta pe seama lipsei de exerienta a regizoarei. Nici scenariul nu este tocmai reusit. Dialogurile sunt lipsitede logica de multe ori ca sa nu mai vorbim ca pot numara pe degetele de la o singura mana momentele in care am zambit, pentru ca de ras nu poate fi vorba.

Distributia a fost aleasa  total nepotrivit si asta tot in responsabilitatea regizoarei cade. Cativa actori sunt potriviti pentru rolul lor, dar nu au nici un fel de chimie cu partenerii de platou. Cel mai "izolat" mi se pare chiar rotagonistul care nu pare compatibil cu nimeni altcineva din film si nu profita de cativa actori suort destuli de buni in frunte cu Nikki Reed, care face un rol destul de bun, dar cu o floare nu se face primavara.

Cred ca producatorii au dorit ca filmul sa fie perceput ca o comedie inocenta dar sa abordeze putin si subiecte serioase ca lacomia corporatista, problemele economiei, tineri defavorizati, dragoste sau loialitate. Aceste subiecte sunt oarecum prezente in film, dar nimeni nu a avut oua suficient de mari incat sa le abordeze cu adevarat, asa ca pana la urma nu avem parte decat de o comedie proasta si fricoasa. Trailer: