Undeva la Palilula (2012)

Gen: Drama

Distributie: George Mihaita, Razvan Vasilescu, Constantin Chiriac, Aron Dimeny, Anne Marie Chertic

Regizor: Silviu Purcarete [aflat la prima experienta ca regizor]

Premii:
- Cele mai bune decoruri, Premiile Gopo, 2013
- Cea mai buna imagine (lungmetraj), Premiile Gopo, 2013
- Cel mai bun lungmetraj, Premiile Gopo, 2013
- Cea mai buna muzica originala (lungmetraj), Premiile Gopo, 2013
- Cele mai bune costume (lungmetraj fictiune), Premiile Gopo, 2013
- Cel mai bun machiaj şi cea mai bună coafură (lungmetraj ficţiune), Premiile Gopo, 2013

Nota Gealapa: 7.05

"Protagonistul filmului este Serafim, proaspăt absolvent al Şcolii de Medicină, care primeşte repartiţie pe termen scurt la spitalul din Palilula, un orăşel fantomă, pierdut în mijlocul câmpiei valahe. Un sanatoriu-lazaret, spital improbabil, clinică ginecologică într-un loc unde nu se naşte nici un copil. Palilula e un loc unde derizoriul coexistă cu lucruri fermecătoare, iar populaţia din oraş e izolată pentru eternitate în beţie, petreceri şi orgii. Filmul urmăreşte periplul doctorului Serafim prin Palilula, pe perioada mai multor ani şi anotimpuri." (www.cinemagia.ro)

Mai degraba o comedie neagra, filmul ne prezinta o poveste elucubranta, o fantezie putin bolnava a lui Silviu Purcarete, dar care te face sa nu iti iei ochii de la ecran timp de doua ore. Uneori amuzant, alteori de-a dreptul deprimant, filmul te poarta de la o stare la alta si ajungi sa fii la fel de confuz ca povestea in sine.

Distributia este excelenta pentru un film romanesc. Actori cu nume importante din vechea garda dar si tineri promitatori dovedesc ca diferenta de generatii nu este o problema atunci cand vine vorba de compatibilitate, iar acest film i-a solicitat pe toti la maximum. Dintre toti as remarca un rol secundar excelent facut de Sorin Leoveanu, care a stralucit cu adevarat in acest film.

Productia lui Purcarete, obisnuit pana acum cu teatrul, este genul acela de film pentru care nu exista cale de mijloc si imparte criticii si chiar spectatorii de rand in doua tabere: cei care il accepta cu entuziasm si cei care il resping categoric. Eu fac parte din prima categorie. Nu am cum sa nu apreciez efortul actorilor, calitatea ipecabila a imaginii, coloana sonora excelenta, senzatia de nou in cinematografia romaneaca si efectele vizuale neobisnuite pentru aceste meleaguri.